CCR a pronunțat astăzi o decizie extrem de importantă prin care este interpretată Constituția în legătură cu puterile ministrului asupra procurorilor. Ținânt cont și de o altă decizie de acum două luni a CCR, pot spune că ministrul justiției a devenit șeful procurorilor, un lucru la care se renunțase în anul 2004.
La ce se referă Decizia CCR din 30 mai 2018?
Ministrul Justiției ceruse revocarea procurorului-șef al DNA pe motive manageriale. CSM a avizat negativ această solicitare, considerând că argumentele invocate nu se susțin. Președintele României a respins propunerea pe motiv că motivele invocate nu impun revocarea. Guvernul a contestat decizia șefului statului, iar CCR a decis pe 30 mai că solicitarea ministrului nu putea fi cenzurată de Președintele statului decât dacă nu s-ar respectat procedura legală de revocare, nicidecum pentru că el a considerat că nu ar fi suficiente motive de revocare; în final, CCR îl obligă pe Președinte să revoce procurorul-șef al DNA.
Care e argumentul constituțional folosit de CCR în decizia sa?
Constituția nu reglementează cine anume numește și revocă înalții procurori.
În mod surprinzător, CCR folosește însă un text constituțional care se referă la orice procuror. Este vorba de art. 132 alin. (1) din Constituție care spune că „procurorii își desfășoară activitaea sub autoritatea ministrului justiției”. Dar acesta nu privește, încă o dată spun, funcțiile de conducere din parchete. Acestea din urmă sunt reglementate prin legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.
Care e aspectul de noutate în decizia CCR?
Acum două luni CCR a decis că ministrul joacă un rol important în numirea înalților procurori. Atunci a spus că nu e nicio problemă dacă Parlamentul reduce la o singură dată posibilitatea Președintelui țării de a refuza să accepte propunerea venită de la ministru pentru o persoană care să ocupe o astfel de poziție. CCR a arătat atunci că ministrul joacă un rol esențial în numirea înalților procurori.
Acum, practic CCR a spus același lucru cu privire la procedura de revocare. Dar subliniez că aici nu există posibilitatea Președintelui de a respinge – chiar și o singură dată – propunerea venită de la ministru.
Prin urmare: CSM și Președintele țării nu mai au de acum niciun rost în procedura de revocare. Oricum avizul CSM era până acum doar consultativ, dar totuși era important pentru că numai el putea face o evaluare a activității manageriale a oricărui magistrat din România, întrucât toate datele despre carieră respectivului și a instituției unde funcționează sunt păstrate exclusiv de către CSM. Dar de acum, practic, Președintele statului este redus sub rolul unui primar de comună: el va trebui să facă ceea ce îi spune ministrul chiar dacă este vorba de un înalt procuror din România.
Care e semnificația acestei decizii?
Fiecare procuror depinde, pe scară ierarhică, de procurorul care îi este șef. Astfel, din treaptă în treaptă, se ajunge la procurorul general, șeful DNA și șeful DIICOT. Dar cu privire la aceștia CSM tocmai a decis că ei pot fi numiți și revocați când vrea ministrul justiției, motivele găsite de el fiind imposibil de cenzurat. Prin urmare, se recunoaște că toți procurorii depind de politic. Iar asta… este constituțional.
De ce este important cine conduce procurorii?
Un procuror care știe că a lui carieră depinde de un ministru nu va îndrăzni să ancheteze politicieni de aceeași culoare politică cu ministrul. Asta a fost situația în România până în anul 2004.
Judecătorii au toată legitimitatea să fie preocupați de statutul procurorilor, pentru că până și un judecător poate fi pus sub anchetă penală de către un procuror. Și dacă procurorul este subordonat politicului, anchetarea judecătorului ar avea o miză politică. Știind că poate fi cercetat politic pentru soluțiile sale, nici un judecător nu va îndrăzni să condamne vreun politician din partidul ministrului care este găsit vinovat de comiterea unei infracțiuni. La nivel teoretic, justiția încetează când judecătorilor le este frică și politicienii de la putere sunt deasupra legii.
Poate fi contestată decizia CCR din 30 mai 2018?
Decizia CCR urmează a fi motivată pe larg și ea se va publica în Monitorul Oficial. Ea nu poate fi atacată de nimeni și nicăieri. Din momentul publicării ea devine obligatorie pentru toată lumea.
Ce va face Președintele statului în actuala procedură de revocare a șefului DNA?
Încă nu s-a motivat decizia CCR unde urmează să fie dezvoltată situația care a dus la această decizie. Nici nu am văzut motivele pentru care Președintele României nu a dat curs propunerii de revocare făcute de ministrul justiției cu privire la doamna Kovesi. De aceea îmi permit o concluzie tranșantă și o speculație:
a) Dacă Președintele statului își menține motivele de respingere a revocării, atunci nu are de ales: pentru a rămâne în matca constituțională el trebuie să emită decret de revocare din funcție a procurorului-șef al DNA. Dacă nu emite decretul, poate fi acuzat de Parlament de încălcarea Constituției și suspendat din funcție pentru a decide poporul revocarea lui din această funcție. Între timp, ar fi înlocuit de președintele Senatului care ar emite imediat decretul de revocare din funcție a procurorului-șef al DNA;
b) Dacă Președintele statutului dorește, poate să își precizeze motivele de respingere a revocării, menținând doar pe cele legate de legalitate: poate să refuze în mod public și motivat revocarea procurorului șef pe motiv că ministrul justiției nu ar fi respectat legea cu privire la procedura de revocare a unui înalt procuror.
Care sunt efectele pe viitor ale deciziei CCR din 30 mai 2018?
CCR spune acum că procurorul-șef DNA poate fi revocat de ministrul justiției. Aceeași decizie va fi valabilă și pentru procurorul-șef al DIICOT și pentru Procurorul General al PICCJ. La fel, pentru adjuncții lor și șefii de secții de la aceste structuri. Așa că mă aștept la noi revocări.
Dar, mai mult, decizia CCR s-ar aplica, fără nicio îndoială, oricărui procuror din România. Cu alte cuvinte, chiar dacă legea spune că pe ceilalți procuror-șefi din România îi pune în funcții CSM în urma unui concurs, mâine ministrul poate cere ca aceste atribuții să îi fie date lui – și ar fi constituțional, spune azi CCR! Tot astfel, despre promovarea și transferarea procurorilor nu se spune nimic în Constituție (așa cum se spune în privința judecătorilor și se dau aceste atribuții în sarcina CSM), ceea ce înseamnă că oricând acestea pot fi date ministrului – și ar fi constituțional, spune azi CCR!.
Cum pot fi îndreptate lucrurile?
Situația actuală provine din art. 132 alin. (1) din Constituție. Acea sintagmă „procurorii…sub autoritatea ministrului” trebuie eliminată. Pentru asta ar trebui un referendum de modificare a Constituției. Legea poate fi inițiată de Parlament sau de cetățeni.
Până atunci trebuie securizată cariera procurorilor și mijloacele de intervenție a ministrului justiției în cariera lor și dosarele instrumentate de ei. Asta se poate face prin modificarea legilor justiției care…tocmai au trecut de Parlament și față de care s-a cerut opinia Comisiei de la Veneția. Între timp președintele statului a cerut CCR o reevaluare a acestor legi, dar s-a respins o primă solicitarea a sa vizând una din cele trei legi, tot pe data 30 mai, pe motiv de depășire a termenului legal.
Sigur că avizul CSM e consultativ. Pentru președintele statului. Tocmai pentru că preș. statului nu poate pune oportunitatea (ce apare în aviz) decât la și altele. Preș. statului poate însă susține că acest aviz (de oportunitate fiind) este obligatoriu pentru ministru în orice fază a procedurii, așa că de îndată ce a apărut ministrul însuși avea obligația constituțională/legală/morală/didactică și pedagogică :) și ce mai doriți de a-și menține/nuanța/retrage solicitarea iar CC să constate că azi e conflict între ministru și CSM.
Ceea ce ne duce să vedem cum a fost numită persoana propusă a fi revocată.
Vedem la motivare că așa se consideră și în opiniile concurente: un conflict ministru vs CSM și care n- avea ce să caute / nu trebuia adus în fața președintelui.
ARTICOLUL 134
(1) Consiliul Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României numirea în funcţie a judecătorilor şi a procurorilor, cu excepţia celor stagiari, în condiţiile legii.
Apreciați că Președintele are și soluția retrimiterii deciziei la CCR, cu observațiile referitoare la art.134 alineat 1, din Constituție ,pentru rediscutarea deciziei formulată de CCR, așa cum are și soluția retrimiterii legilor în parlament pentru rediscutarea lor , în urma observațiilor pe care le face înainte de promulgarea legilor ? Remarcați și faptul că judecătorii CCR au introdus în practica Curții Constituționale și „erata” ?
Mai este optiunea presedentiei de a face o actiune in contencios administrativ de constatare a indeplinirii atributiilor ce-i reveneau in aceasta procedura de revocare!!!
Mai e varianta ALEGERILOR prin care sa se obtina o 9 majoritate care sa dea niste legi neinterpretabile de CCR.
Cred ca pentru prima data sunt de acord cu Danilet – daca se doreste o altfel de organizare a puterilor in Romania, trebuie schimbata constitutia. Poate e un lucru bun. Insa :
1. schimbarea trebuie facuta in cadrul legal
2. pana la schimbare „procurorii își desfășoară activitaea sub autoritatea ministrului justiției”
Evident, domnule Dumitru, schimbarea trebuie facuta in cadru legeal… ceea ce, in Romania, inseamna ca, in acel interval de timp in care schimbarea poate fi decisa SAU NU, legiuni intregi de politicieni, penali sau manifestand propensiune penala, vor fi lasatzi sa scape… si vor revni, cu furie, la vechile obiceiuri si activitatzi. E posibil ca tzara sa nu se „prasbushaska” din asta. dar sigur ea va involua si va suferi o grava pierdere de prestigiu. Dar cui ii pasa ? Politicienii imbogatzitzi se vor bucura, in continuare, de bogatzia mai mult sau mai putzin furata, iar poporul va duce greul sarciei in continuare… pe langa ca oameni fini, ca dvs., vor trai sublime satisfactzie a ‘respectarii legii” pentru o procedura de indreptare a ei (ce aberatzie !). Acesta este interesuql national, astazi ? Intreb asta pentru ca interesul national mi se pare mai important decat parerile „de fitze” ale ganditorilor „corectzi si subtili”, de vreme ce acest interes implica obligatoriu PROGRESUL Romaniei pe calea civilizatziei europene, atat de shubreda la noi si atat de necesara. Asadar, sa proedam ca Lenin: in numele atingerii tzelului revolutziei sa renuntzam la corectitudinea „de fitze” si sa promovam, momentan – doar momentan , schimbari „revolutionare”, singurele care vor garanta in termen rezonabil aplicabilitatea legilor-contra-hotziei-generalizate, atat de necesara Romaniei in faza ei de dezvoltare actuala.
S-a ajuns in aceasta situatie pt ca presedintele Basescu/Iohanis a abuzat grosolan in interpretarea textelor de lege,in sensul ca a dezechilibrat balanta justitiei de nu mai intelege nimeni nimic.Din pacate, in aceesai situatie s-a pozitionat si CSM-ul prin parazitarea componentei de catre structurile de informatii,care au cautat sa-si subjuge acest organism exceptional de important in arhitectura justitiei din Romania,acelasi lucru intamplandu-se si cu parchetele si judecatoriile din tara care au livrat populatiei,in unele cazuri ,solutii aberante care nu aveau nici o legatura cu realitatile juridice din dosare. Ceea ce se intampla astazi este o reactie nefericita dar necesara a decidentilor fata de devierea de la normalitate . In rest dvs. nu aveti cum sa emiteti puncte de vedere credibile pentru ca ati participat direct la dezechilibrarea balantei justitiei. De dorit era ca, dvs sa participati la reechilibrarea ei nu la pastrarea acestui dezechilibru. Parerea mea
ARTICOLUL 134 ,
2) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică. În aceste situaţii, ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu au drept de vot.