Călin Dejeu

Patrimoniu mondial, distrus cu complicitatea inconștientă a comunității internaționale

Hasankeyf, orașul de pe Tigru, era cu siguranță unul dintre cele mai fascinante locuri de pe Pamânt. Era acolo o îmbinare fabuloasă, parcă ireală, fantastică, de patrimoniu natural și cultural. Nu încerc să descriu ce pierdem, cred că nici marii prozatori nu ar putea să acopere, măcar în mare parte, farmecul acestui  loc fabulos. El trebuia desigur să fie inclus în patrimoniul mondial UNESCO, și să aibă cel puțin atâția vizitatori cât are Veneția (dacă este să ne luăm după venețieni, este de dorit să fie mai puțini). Este singurul loc din lume care îndeplinește 9 din cele 10 criterii de patrimoniu cultural și natural ale UNESCO. Manevrele à la Roșia Montană ale autorităților turce au împiedicat însă includerea orașului în lista UNESCO. Dar patrimoniul cultural mondial este al întregii omeniri, salvarea unor astfel de situri a căror valoare imensă este de domeniul evidenței abosolute, culturale sau naturale, nu ar trebui să depindă în niciun fel de acțiunile/ inacțiunile țărilor pe teritoriul cărora se află acum.

sursa: https://orientxxi.info

Nu turcii au construit Hasankeyf, ce drept au ei să-l distrugă? Cum ar fi ca declararea rezervațiilor noastre naturale să fi depins de personalul primăriei comunei pe teritoriul căreia se află? Nu am avea nicio rezervație naturală!

A reușit Hasankeyf să supraviețuiască tuturor urigiilor, peste 12.000 de ani! Dar nu a reușit să supraviețuiască barbariei hidroenergetice potențate de un regim dictatorial. Nu mai este aici doar pretextul energiei ”regenerabile”, exploatarea prin distrugere a bătrânului fluviu, de care cred că până și cei mai înrăiți chiulangii cred că-și amintesc că au învățat la școală. Este o armă pentru a-i zdrobi pe kurzi. Nu doar prin raderea unui oraș magnific de pe fața pământului. Barajul construit este, după cum declară Ulrich Eichelmann, și o armă față de zonele din aval, din afara Turciei.

Acest caz ne arată, fără tăgadă, că omenirea nu a progresat cu mai nimic, că indiferența sadică a puterilor planetei este la fel de prezentă ca atunci când aliaților le era lene să bombardeze calea ferată spre Auschwitz.

Americanii au intevenit în 2001 în Afaganistan doar după atacul din 11 septembrie, nimeni nu a luat măcar în calcul o intervenție militară pentru a salva statuile lui Buddha din Valea Bamiyan, distruse de talibani în același an.

Tăcerea comunității internaționale cu privire la barajul Ilisu este șocantă. Când croații au bombardat podul din Mostar s-a făcut mai mare vâlvă. Dar podul din Mostar a fost reconstruit. Chiar dacă este un fals, oamenii se bucură de el, iar sub el Neretva curge liberă.

De peisajul de basm din Hasankeyf nu se va mai bucura nimeni, este pierdut pentru totdeauna, iar bătrânul fluviu va fi ucis de barajul monstruos.

Hasankeyf nu va mai putea fi reînviat nici măcar sub forma unei holograme, cum s-a putut cu statuile din Valea Bamiyan.

Dezastrul ecologic nu este cu nimic mai prejos decât cel cultural, sunt amenințate și Mlaștinile Iraqiene din aval, sit UNESCO. Vor dispărea specii endemice de pești!

Culmea este că unii au chiar tupeul să-i pună acestei crime eticheta de „energie verde”.

Se fac că nu înțeleg că hidroenergia distruge și iar distruge, din acest leagăn al civilizației omenirii de pe Tigru, până în sălbăticia nelocuită a Patagoniei, unde până și cei câțiva băștinași tehuelci au fost exterminați.

https://www.birdlife.org/americas/news/hooded-grebe-threatened-dam-construction

Distruge patrimoniu de primă valoare, în toate colțurile lumii. Hidroenergia este mai aproape de crimă împotriva umanității, decât de energie verde. Proiectele hidroenergetice trebuie considerate o amenințare majoră la adresa patrimoniului nostru natural și cultural.

Planeta poate să fie sănătoasă cu râurile blocate de baraje la fel cum un om poate fi sănătos cu vasele de sânge blocate.

Unii au tupeul să debiteze că barajul Ilisu și lacul artificial care se va forma în spatele său vor atrage turiști! Dar iată ce spune unul dintre turiștii care mai ajung la Hasankeyf:

”Eu cred că acesta este patrimoniu mondial, reprezintă cultură de valoare mondială și pentru nicio energie electrică nu merită să năruiești și distrugi patrimoniu mondial.”

Hidrocentralele distrug patrimoniul umanității, dar crimele rămân doar în rapoarte.

Comunitatea internațională nu acționează pentru stoparea acestor crime, nimeni nu este tras la răspundere.

Neobositul Ulrich Eichelman incearcă să descrie tragedia de pe Tigru. A mers să mai vadă, pentru ultima oară, râul și ce a mai rămas din oraș.

Cu siguranță merită citit și distribuit. Trebuie să începem să conștientizăm ce se-ntâmplă în jurul nostru. Și să ne gravăm undeva, în suflet, că acolo unde ne putem implica împotriva distrugerii o vom face.

În Turcia îmi spunea Ulrich că nu poți să oprești dezastrul, că ”te impușcă”. Noi, în România, încă mai putem să ne salvăm râurile și văile, avem și Directiva Cadru privind Apa de partea noastră. Directiva a fost atacată în acea ”evaluare a adecvării” (fitness check), atacată de lobby-ul mafiilor de mediu, dar, printr-o campanie civică admirabilă, am salvat-o. Trebuie doar să cerem implementarea ei!


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

4 thoughts on “Patrimoniu mondial, distrus cu complicitatea inconștientă a comunității internaționale

  1. emil

    Hai sa nu ne mai pacalim unii pe altii. Spatiul numit Romania va fi uzurpat si faramitat in cateva sute de ani de democratie. Poporul roman este un mozaic de populatii semitribale barbare corectate si pastrate unite cu biciul, format artificial dupa disparitia imperiilor turc, rus, austro-ungar, etc, fara un stat cu identitate – N.B. emisiunea lui Hoandra – si imprastiat printre popoarele lumii.

    Reply
  2. marius

    p.s. iar razboiul e abia la inceput si se amplifica in toata zona… puteti sa transmiteti felicitari lui obama, assad si corporatiilor bancare din spatele partidului democrat american pentru genocidul si toata mizeria din zona araba care se intimpla acum

    Reply
  3. Alex K.

    „Peisajul cultural” constituit si administrat pe saracie si/sau pe turism e doar circ

    Conform recomandarilor europene, infiintarea ariilor potejate e o masura administrativa ce se realizeaza in urma consultarii tuturor actorilor implicati, inclusiv a administratiilor publice locale. Acest principiu e cumva reflectat in OUG 57/2007, ce prevede obligativitatea avizelor consiliilor locale pentru ariile de interes national… dar e naiv sa spui ca acestea reflecta opinia fundamentata a majoritatii. Putin probabil ca vre-un proprietar de teren sa accepte in cunostinta de cauza sa i se impuna restrictii de exploatare prin planul de management al ariei protejate, pentru binele generatiilor viitoare. Cei mai multi se gudura pe langa cine le scade cu 2 lei pretul sacului de tarata sau a cauciucului reesapat, fiind dependenti de subventii si de ajutoare sociale.
    Micile afaceri ce valorifica potentialul turistic sau agricol local sunt mai riscante si mai putin profitabile decat investitiile fara atatea restrictii. … din pacate nu poti sa faci dezvoltare durabila cu asa ceva.
    Cata vreme politica europeana are o atitudine echivoca fata de recompensarea justa a producatorilor de servicii de ecosistem, fara fetisizarea unora de genul sechestrarii carbonului, argumentele economice vor fi in contradictie cu cele de mediu.
    In cazul constructiei de hidrocentrale, statul trebuie sa taxeze impactul de mediu – respectiv sa ia bani pentru pierderile de habitate si sa dea pentru productia de energie fara emisii de carbon si riscuri radiologice. Dezvoltare fara amprenta ecologica nu exista, iar statul trebuie sa decida raportul dintre interesul de moment, care se reflecta in rulaj economic si voturi, si interesul generatiilor viitoare.
    Evident, la turci nici bunastarea generala a populatiei, nici nivelul de instruire, nici responsabilitatea civica nu pot sustine politici de dezvoltare durabila. Erdogan e doar avatarul unei societati in care fudulia si confortul momentului inlocuiesc gandirea pe termen lung si apetitul pentru cultura. Probabil ca ar fi ajutat daca europenii ar fi cotizat din timp la conservarea sitului, in perspectiva depasirii „momentului Erdogan”.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *