Sorin Paveliu

Ordonanţa de campanie a lui Vlad Voiculescu ar trebui revocată

Dvs., ca pacient, aţi avea vreo problemă să vă trataţi la oricare din clinicile universitare de la Elias, Fundeni, UMF Tg. Mureş sau UMF Cluj (tocmai s-au clasat primele în clasamentul Coaliţiei pentru Universităţi Curate, deşi doar cu patru stele din cinci, maximul), deşi sunt conduse de profesori universitari? Nu sunt clinici perfecte, dar sunt cele mai bune din ţară, ca majoritatea clinicilor universitare. Nu cu ele trebuia începută reforma spitalelor, ci cu clinicile în topul infecţiilor, datoriilor şi posturilor neocupate, care eşuează în a face pe oameni bine. Că a restitui sănătatea bolnavului e scopul spitalului, şi cum o face nu contează cîtă vreme nu se calcă nici o lege şi scopul e atins. Cum s-a ajuns ca premierul să ofere electoratului ca mare miză victoria contra feudalilor universitari din sănătate e un exemplu de ipocrizie şi de sacrificare a fondului de dragul imaginii, cum au fost toate mişcările lui Vlad Voiculescu la Sănătate.

Dar nu a fost ciudat de la început că un om fără nici un fel de studii medicale, un consultant financiar cu mult timp liber, care lucra în departamentul unei bănci plănuit să atragă fonduri europene pentru proiecte de infrastructură (băncii i-a mers aşa de prost cu fondurile europene din România pe care mizase, că a ajuns să vîndă o parte din acţiuni lui Viktor Orban, vezi aici), debarcă la Ministerul Sănătăţii din poziţia de şef de cabinet la Finanţe, o poziţie cheie, fără să-şi pună problema dacă are competenţa pentru a reforma în trei luni un sistem aşa de complex şi de problematic, chiar dacă era un voluntar militant pentru drepturile pacienţilor? Vasile Vlad Voiculescu declara, că Managerul trebuie să se ocupe, în primul rând, de agenda administrativă, de agenda financiară.”

Dacă ministrul sănătății s-ar fi rezumat la această modificare, pe care personal am susţinut-o şi o susţin, noua reglementare ar fi fost salutară. Ea ar fi trebuit poate completată cu ideea de a avea un director medical de spital, cum este în alte ţări, dat fiind că în clinicile universitare politica de personal sau de cercetare nu e doar o chestiune administrativă. Însă lucrurile nu stau de loc aşa.  Iată de ce:

Cîtă vreme nu se separă funcţia medicală de cea administrativă nu este nimic feudal ca un spital să fie condus de un medic, dacă la un moment dat apreciază că face mai bine meseria de administrator decât cea de cadru didactic sau de medic. Bineînţeles, dacă doreşti să faci administraţie cu adevărat nu trebuie să-ţi baţi joc de funcţia de director, fiind în acelaşi timp şi în sala de operaţii sau ţinând cursuri. Această anomalie putea fi rezolvată chiar de către ministrul în funcţie, prin decizii administrative, nu prin modificarea legii printr-o ordonanţă de urgenţă, la un guvern care a refuzat să dea aşa ceva la cele două tururi de scrutin şi ce mai fusese pe agenda Colectiv pe motiv că nu dă ordonanţe de urgenţă. Cum activitatea de cadru didactic se desfăşoară de regulă cu normă întreagă iar cea de medic sub forma unei jumătăţi de normă, ministrul putea să ceară managerilor să precizeze cum înţeleg să exercite cele două norme şi jumătate zilnice fără a se suprapune, fie într-un caz, fie în altul, făcându-se rabat de la îndatoririle specifice funcţiei.

Ipocrizia noii reglementări constă tocmai în faptul că impune medicilor directori să îşi desfăşoare activitatea de medic în unitate în afara programului normal al unităţii, ceea ce practic este imposibil, exact ca și precedenta reglementare, însă prezentată ca o noutate absolută. Intr-adevăr, spitalul are program în cursul dimineţii, ulterior activitatea fiind preluată de medicii de gardă! Şi atunci, se pune întrebarea – ce fel de activitate ar urma să facă medicul între orele 16 şi 20, așa cum impune ministrul? Cu ce personal, că doar munca de medic este una de echipă?

Dorinţa ministrului a fost însă cu totul alta, despre care nu s-a făcut aproape de loc vorbire în public, aceea de a înlătura concomitent şi cea de-a doua barieră impuse aspiranţilor la postul de manager într-un spital clinic, cea de a fi absolvit un curs de perfecţionare în management sau management sanitar, agreat de Ministerul Sănătăţii şi stabilit prin ordin al ministrului sănătăţii. Iar aici greşeala este majoră. Oricine trebuie să-şi imagineze că de mâine ar primi sarcina de a conduce o unitate cu mii de salariaţi, fiecare cu problemele sale specifice, şi zeci de mii de clienţi care vin să-şi caute sănătatea, la rândul lor cu aspiraţii şi adesea nemulţumiri specifice. Ministrul judeca după chipul şi asemănarea unor situaţii foarte apropiate lui. Dacă un ministru fără o pregătire de specialitate poate fi numit la portofoliul sănătății de ce nu ar putea fi numit şi un manager la un spital în mod similar? Răspunsul este simplu: oricine poate fi un ministru prost, însă nu oricine poate fi un manager bun de spital.

Chiar şi exemplele date pentru aburirea mas-mediei, precum ipoteza respingerii candidaturii managerilor de la Johns Hopkins sau AKH este una incorectă, neadecvată situaţiei, managerii de spitale din întreaga lume putând certifica mai întâi absolvirea unor studii de specialitate în management sanitar, de regulă masterate de 2 sau 3 ani! Această barieră, de bun simţ,trebuie înlăturată doar dacă ministrul doreşte să numească manageri interimari pe posturile unde contractele de manager au expirat, selectați din rândul cunoscuţilor sau pilelor care nu au efectuat astfel de cursuri!

Exemplul cu managerii din străinătate care sunt împiedicaţi să dea năvală la concursurile de manageri din România (nu există nici un caz) arată totală desprindere de realitatea existentă în conducerea unui mare spital. Actul managerial este unul profund distorsionat, pe alocuri analizele arătând zone de ineficiență majoră dublate de zone cu eficacitate exagerată. Astfel, managerii sunt lipsiţi de instrumente adecvate de lucru, privind stimularea sau sancţionarea actului medical ineficient, plata personalului medical fiind în mod artificial reglementată de legea salarizării personalului bugetar. Unii medici, încadraţi pe funcţii similare, tratează un bolnav, alţii cinci, iar între ei managerul nu are libertatea de a face nici o diferenţă. Culmea, ministrul Voiculescu a stat alături de şeful său, premierul Cioloş când a făcut tot posibilul să amputeze dreptul managerilor de a da stimulente în limita a doua salarii medii, dacă are fondurile necesare, însă sesizarea nefundamentată  împotriva legii aprobate de Parlament, înaintată Curţii Constituţionale, a fost respinsă. Managerilor nu li se permite în fapt să negocieze serviciile pe care spitalul se obliga să le presteze în sistemul de asigurări, nu are libertatea de a negocia tarife, practic nu dispune de instrumentele necesare unui management real, toate aceste atribute fiind dictate de ministrul sănătății prin reglementări centralizate. De aceea,nu se pune problema dacă managerul de la AKH poate să candideze pe un post de manager, ci mai ales de ce ar dori acest lucru în condiţiile date!

Soluţii la fel de ipocrite au fost generate şi în alte subiecte care erau cu adevărat ardente (spre deosebire de statutul managerului de spital, care nu trebuia rezolvat astea trei luni, dar dădea bine ca reclamă). 

Era de aşteptat că lupta contra infecţiilor spitaliceşti să fi fost o datorie morală faţă de victimele de la Clubul Colectiv, dacă soarta pacienţilor în general nu clătina imobilismul autorităţilor. Modificările aduse legislaţiei au fost de faţadă, minore iar propunerile transmise MS s-au pierdut pe drum. Mult mai puternic pare să fi atins sensibilitatea guvernului scandalul dezinfectanţilor măsluiţi, iar promisiunea privind acreditarea ICECHIM de a face analize privind aceste substanţe s-a dovedit a fi fost o minciună. Nu este exclus ca şi faptul că principalul jucător pe această piaţă este o firmă franţuzească sau poate că în acest comerţ sunt implicate persoane cu strânse legături în comunitatea de informaţii să fi influenţat suspecta atitudine a guvernului care se laudă cu zero corupţie.

Ameninţarea cu pierderea finanţării pentru cele trei spitale regionale pentru care există acordul UE de a fi finanţate cu bani comunitari ar fi trebuit să fi determinat deja finalizarea documentaţiei strict necesare. Eforturile ministrului, specialist în aranjamente financiare pentru investiţii în infrastructură par a fi fost insuficiente,  iar printr-o bâlbâială continuă sarcina a fost trecută de la funcţionarii Ministerului Sănătății către consultanţi angajaţi pe bani mulţi de la organisme bancare partenere Guvernului României. Şi totuşi, până în prezent perspectiva abandonării de facto a acestor proiecte benefice devine din ce în ce mai probabilă. În schimb ne-am ales cu promisiunea elaborării de noi studii de fezabilitate pentru alte două spitale deja existente, care se vor face pe milioane de euro. Sunt curios dacă premierul Cioloş va mai accepta să semneze acest contract care ar fi de bun simţ să fie lăsat în grija viitorului premier, indiferent cine va fi el.

Guvernul Cioloş a moştenit de la guvernul Ponta termenul de 1 ianuarie 2016 pentru a implementa o semnificativă reducere de preţuri a medicamentelor, în special a celor cărora le expirase patentul. Politica medicamentului ar trebui să fie una de maximă importanţă, de vreme ce Guvernul cheltuie anual din bani publici 2000 milioane euro pe medicamente gratuite şi compensate. Soluţia ministrului Voiculescu, în mod cert cu aprobarea premierului a fost  de a amâna de facto prevederile respective până cel puţin anul viitor. Ceea ce s-a obţinut însă este o reglementare prin care există riscul real ca medicamentele ieftine să nu mai ajungă la pacienţi pentru simplul motiv că nu vor mai exista distribuitori interesaţi să facă acest serviciu pe bani puţini. însă şi aceast efect urmează a se manifesta după terminarea mandatului acestui Guvern.

Hemoragia de personal medical cu studii superioare catre țări mai bogate ale UE ar putea fi parțial domolită și prin plata adecvată a gărzilor. O majorare concordantă cu salariile corespunzătoare anului 2016 a fost aprobată, din greșeală (!) de catre ministrul muncii și premier. Și aici, principalul opozant al punerii în practică al acestei măsuri s-a dovedit a fi ministrul sănătații, tergiversând nejustificat emiterea ordinului privind regulamentul garzilor, aflat în contradicție cu noul cadru legal!

O altă prioritate, accesibilă şi de competenţa acestui scurt mandat ar fi trebuit să fie organizarea de licitaţii naţionale pentru medicamente și materiale sanitare, conform atribuţiilor impuse de legile în vigoare. Acest subiect delicat și important a fost în totalitate ignorat.

Dacă însă ministrul sănătății a performat cu adevărat într-un domeniu, acela a fost cel al comunicării. Imaginea mesianică, de om providenţial, a fost atât de studiat implementată încât mulţi au ajuns să creadă în ea, exceptându-i pe cei implicaţi direct în funcţionarea şi administrarea sistemului sanitar. Jurnaliştilor şi asociaţilor din diferite ONG-uri, lui Laurenţiu Colintineanu, un ardent promotor al Legii Sănătăţii a lui Traian Băsescu prin studiouri TV în anul 2011, şi care, din poziţia de director al cabinetului ministrului, influența practic orice decizie, alăturîndu-li-se serviciile unui fost angajat al SRI – specialist în comunicare, angajat pe post de consilier (aici). Şi, într-adevăr comunicarea a fost de nota zece. Totdeauna e cînd se implică reţele de profesionişti.

Fondul însă poate primi aceeaşi notă zero devenită slogan atribuit duşmanilor, deşi provine dintr-un document oficial adresat chiar de guvernul Cioloş Comisiei Europene. Totul pentru imagine!

 


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

18 thoughts on “Ordonanţa de campanie a lui Vlad Voiculescu ar trebui revocată

  1. Marcel

    Constat ca este foarte mare rezistenta sistemului corupt din sanatate (la fel ca si cel din educatie) la orice incercare de aducere a lui la scopul initial: oferirea de servicii cat mai bune cetatanului.

    Aceste sisteme au ca principal scop platirea unor salarii si nicidecum acordarea unor servicii de calitate. Mai mult, la varf s-au catarat capuse care fura fara nicio rusine banul destinat pacientilor. Iar acum, cand simt amenintarea reactioneaza violent, au destui scribi platiti pentru asta.

    Reply
  2. Adrian

    „Vasile Vlad Voiculescu“ sună ca „Victor Viorel”, cu ghilimele de rigoare.

    „Nu este exclus ca şi faptul că principalul jucător pe această piaţă este o firmă franţuzească” sună mai palpabil, tot însă în surdină. Dacă vom avea timp și ne-om uita la acționariat, cine știe ce surprize am avea?

    Este evident că guvernarea actuală & susținătorii au declarată francofilia. Să mergem însă cu raționamentele/dezvăluirile până la capăt, pentru a distinge între francof și pseudo-francof (în realitate, mercant) -ili.

    Reply
  3. Adrian

    Foarte bun articol. Suntem cam orbiti de partizanat noi, din cauza ca nu il vrem pe Banicioiu ni se pare grozav Voiculescu asta. E un impostor.

    Reply
  4. AlinaP

    Iti sta mintea in loc citind astfel de articole, cum de le publica Romania curata?
    Logica autorului: „un om fără nici un fel de studii medicale, un consultant financiar…. debarcă la Ministerul Sănătăţii din poziţia de şef de cabinet la Finanţe, (pe) o poziţie cheie, fără să-şi pună problema dacă are competenţa”.
    Dar, ….culmea culmelor: „nu este nimic feudal ca un spital să fie condus de un medic, dacă la un moment dat apreciază că face mai bine meseria de administrator decât cea de cadru didactic sau de medic”. Vai de capul pacientilor si a studentilor care au incaput pe mana acestui „doctor” care e mai bun administrator – fara nici un fel de studii – decat doctor sau cadru didactic specializat in ani si ani de studii universitare. Imaginati-va cat de bun administrator poate fi fara nici un fel de calificare! Desigur, doctorul nu se intreaba pe sine insusi daca are competenta administrativa cum ii pretinde administratorului din Ministerul Sanatatii.
    Mai departe logica autorului e „desavarsita”: „Dacă un ministru fără o pregătire de specialitate poate fi numit la portofoliul sănătății de ce nu ar putea fi numit şi un manager la un spital în mod similar?” Cu alte cuvinte, de ce sa nu fie numit manager de spital fara pregatire? Daca lucrurile merg prost la minister, de ce sa nu mearga prost si la spitale? Raspunsul este: pentru ca spitalele au de a face cu viata pacientilor domnule doctor!
    Si nu se putea ca autorul sa nu ajunga si la bani pentru doctori- e revoltat ca premierul a amputat „dreptul managerilor de a da stimulente în limita a doua salarii medii”. Desigur, spaga de pana acum depasea cu mult 2 salarii medii peste cel al doctorului.

    Reply
  5. Vocea Negustorului

    Pentru fiecare dintre cei care administreaza spitalele sau ministerul, acest drum spre iadul dorit de sistem este pavat cu numeroase cadavre.
    Constitutia Romaniei din 1923 admitea ca directorii de spitale sa fie consilieri locali „in dreptul legii”.
    Acest criteriu avea la baza recunoasterea unei pregatiri medicale exceptionale, care situa in varful; ierarhiei pe cei mai competenti.
    Exemplul disperat al doctorului Danila, ne arata ca doctorii doresc sa atace sistemul din interior, chiar daca exista riscul de a fi calcati in picioare.

    Reply
  6. Sorin Paveliu

    Sorin Paveliu – Am incercat sa ignor, in general, postarile semnate AlinaP insa uneori poate nu este cea mai buna strategie. Medicii care conduc spitale au pregatire de specialitate in managementul serviciilor sanitare, conform legii, altfel nu s-ar putea inscrie la concurs. Tocmai aceasta cerinta – cursul de specialitate – a fost eliminata de actualul ministru!
    In ceea ce priveste adirmatia ”Dacă un ministru fără o pregătire de specialitate poate fi numit la portofoliul sănătății de ce nu ar putea fi numit şi un manager la un spital în mod similar?” Se pare ca nu ati citit si raspunsul.
    In rest inteleg ca preserati sa se dea spaga decit stimulente oficiale. Orice comentariu este de prisos.

    Reply
  7. AlinaMP

    Mda, motivul pentru am sustinut un guvern tehnocratic este tocmai ca un asemenea guvern nu face campanie si poate gandi pe fond problemele. Iata ca am produs tehnocratia de tip romanesc, pusa acolo special pentru campanie electorala. Nu iertam nimic, si am discreditat si notiunea de tehnocrat forever. Ca daca la guvernele politice e OK sa ai ministri nespecialisti, ca implementeaza linia partidului, la guvernul de specialisti e hilar sa pui la Sanatate pe unul care nu are treaba cu medicina, al fonduri europene pe unul care nu stie sa faca un decont corect, etc,etc. A, si la munca un liberal pe care nu-l deranjeaza ca a dat pe sest bani la servicii secrete si companii publice, dar cand e vorba de banii dati pe fata la sanatate si educatie devine un ideolog feroce. Ipocrizie maxima. Si la fel si la cei care prefera sa nu stie cum stau lucrurile ca sa mai faca niste weekenduri linistite prin Valea Prahovei. Dormi linistita, natiunea, ca prezentul nu se pune.

    Reply
  8. Andrei

    Cata inversunare gratuita! Adica un medic ar trebui sa cumuleze functia de medic, administrator, profesor universitar, probabil si politican si sa le faca pe toat bine. Pai NU! Vrei sa fii administrator, esti administrator si atat, cel putin cat dureaza programul de lucru!
    Iar daca vrei sa fii administrator trebuie sa fii calificat in management nu in medicina. Oi fi tu medic, dar asta nu inseamna ca stii cum se conduce un spital. Sunt meserii diferite! De aceea poti avea un manager de spital care nu este medic!

    Reply
    • AlinaP

      @Andrei. Aveti perfecta dreptate. Motivul principal este cumularea de salarii – de medic cu beneficiile de rigoare, inlcusiv cele 2 salarii suplimentare in discutie, de profesor universitar si administrator. Cum indeplinesc ei functiile respective in acelasi timp, nu are rost sa discutam, stim,. Citind astfel de articole realizezi ca preocuparea principala a medicilor este banul sub orice forma, de la spaga, pana la functii cumulate, orice este bine venit atata timp cat umple buzunarul, altfel viata de medic este de neconceput. Si mai e o problema ce apare evidenta din articol si discutii, „vina” sistemului prost de sanatate in Romania este undeva „sus”, incepe cu, guvernul, ministerul, etc., etc. care nu fac ce trebuie, cum trebuie spre beneficiul medicilor. Articolele prezentate nu discuta situatia din spitale din punct de vedere al pacientilor. M-as bucura sa vad ca medicii sunt medici intai si intai, dar foarte rar vad acest aspect al meseriei lor, deobicei numai cand un medic erou indrazneste sa faca o dezvaluire si devine tinta atacurilor colegilor, managerilor, etc.
      Curatirea sistemului medical ar trebui sa inceapa de jos, de le nivelul medicilor, ei sunt cei ce ar trebui sa fie reprezentantii pacientilor lor. Atunci, ministerele, guvernul, politicienii ar fi fortati sa urmeze calea medicilor profesionisti cu adevarat. Cand astepti reforme „de sus” le astepti in zadar, puterea schimbarii e in mana ta.

      Reply
  9. Vlad Gheorghita

    Din pacate, domnule Paveliu, nu prea aveti dreptate. Profesorii universitari care sunt manageri de spitale au prezentat la inscrierea la concurs niste diplome de specializare in managementul sanitar pe care le-au obtinut fara prea mari eforturi de la colegii din Universitati. Stiti probabil ca la un moment dat a existat si un rezidentiat in management sanitar. Cati dintre absolventii acestei specialitati sunt manageri de spitale? Nici unul. De ce? Pentru ca profesorii nu au vrut sa renunte la feudele lor.
    Da, in cazul in care spitalul este in administrarea unei universitati, ar putea fi posibil ca un cadru universitar sa fie manager, desi nu vad ce motive ar avea un profesor/conferentiar/sef de lucrari sa renunte la cariera sa pentru un asemenea post de uzura (decat poate interesul de a detine puterea?).
    Chiar daca ordonanta nu este perfecta, pentru a se reusi schimbarea trebuie sa se adopte masuri dure, care pot fi corectate ulterior.

    Reply
    • AVE

      Ca de obicei ne intoarcem la treaba ce a fost mai intai – oul sau gaina.
      Pana la urma si articolul si dumneata ai dreptate.
      Rezolvarea este ca noi punem zeci de conditii – sa fie alb, sa fie negru, etc.
      Dar pana la urma – cine verifica acesti manageri? Asta este intrebarea?
      Pot sa aiba si 10 jobur-i atat timp cat le fac bine si rezultatele sunt ok.
      Dar ordonanta arunca acesta responsabilitate prin limitarea celor care au acces la aceste functii.
      Cam incorect. Sunt zeci de patroni sau angajati care au 2 – 3 joburi si performeaza; dar sunt controlati.
      Fara sa ai criterii clare de performanta – de ex. numar de infectii nozo mic; audit terta parte care sa arate unde se claseaza in scara performantei – nu ai nimic.
      Orice lege la noi sufera de acest aspect – se ocupa de gaina in loc de ou (cauza); iar cauza este ca statul nu vrea sa controleze daca legile se implementeza in propria ograda.

      Reply
      • AVE

        Cum vrei sa departajezi pe cei cu diplome loate la kg de cei cu diplome ok si care performeaz?
        de ce credeti ca toti pleaca afar? Ca sa nu mai stea sa se ploconeasca la incompetentii care ajung mai mari ca iei pe spaga si politic dar far sa fie profesionisti.
        Cu ii deosebesti? Printr-o lege care le cere hartii sau printr-o verificare de performanta?

        Reply
  10. Ion Podocea

    Cui folosește acest articol? De fapt este o pură propagandă în spiritul psd. Cât de bun ministru a fost dl Bănicioiu? Parcă era doctor. Are dreptate actualul ministru. Un economist ar putea fi un foarte bun manager de spital. Și un doctor. Cu condiția să se ocupe numai de managementul spitalului. Nu știu dacă autorul articolului a fost internat in unul din spitalele cu un manager doctor. Ca un pacient obișnuit. După părerea mea actualul ministru , chiar dacă nu este doctor, are perfectă dreptate.
    Cred că ar trebui să terminăm și cu acest mit , vehiculat de te miri cine de dimineață până seara.cei mai buni medici au părăsit țara. Au părăsit țara și mulți, mulți medici mediocri. Ca în toate domeniile. Adevărul este că țările care-i primesc au o acută nevoie de doctori, în care o altă țară a investit, pentru că în țările respective tinerii nu mai sunt interesați să facă studii de medicină, care durează mult, și sunt obligați să-și înceapă cariera la vârsta de aproximativ 30 de ani.

    Reply
  11. Roxana

    Ciudat ca un asemenea articol e gazduit tocmai de „Romania Curata” ! Nu a sesizat intentia ministrului de a „curatii” sistemul ? Ce fel de oameni sunt acei doctori care pretind ca lucreaza 48 de ore din 24 ? Cum sa faci si management si sa tratezi bine pacientii ? sa te interesezi si de pretul branulelor si cursurile cu sudentii si de sanatatea pacientilor ? Daca „somitatea” ia 2-3 salarii si nu e superman atunci ce e ? super-bugetar ? Ce profil moral poate sa aiba somitatea asta ?
    Frumos Sorin Paveliu ! hai sa demolam si ce e bun ! doar e campanie electorala ! doar avem de periat niste profesori ! pacientii? lasa ca se descurca ei ca s-au descuract si pana acum !

    Reply
  12. Roxana

    Desigur ca stlele UMF -urilor sunt ca si cele de la hoteluri ! extraordinalrele universitati romanesti de medicina (nici un a in vreun top 500 ) sunt un pic mai sus de genunchiul broastei , conduse de cele mai multe ori de pigmei cu orgolii uriase , deranjate de ministru care are tupeul sa nu fie medic ! Brusc am uitat ca se fura banii din sistem , ca doctorii pleaca din tara , ca universitatile dau functii universitare pe cumetrii , ca „se mosteneste ” catedra universitara din tata in fiu … Doamne ! le-am uitat pe toate si ministru e rau ? el e de vina?

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *