Autoritățile ucrainene nu divulgă oficial informații despre pierderile de pe linia frontului. În decembrie 2022, Mikhailo Podoliak, un consilier al șefului biroului președintelui ucrainean, a declarat că între 10.000 și 13.000 de militari ucraineni au fost uciși de la începutul invaziei rusești la scară largă. O scurgere de informații din partea serviciilor secrete americane, care a ajuns în mass-media în aprilie 2023, a declarat că între 15.500 și 17.500 de luptători ai Forțelor Armate Ucrainene (FAU) au fost uciși.
Contraofensiva lansată de armata ucraineană în vara anului 2023 în regiunile din sudul țării a dus, se pare, la un număr și mai mare de morți de ambele părți. Pierderile tot mai mari sunt vizibile în mod clar în cimitirele ucrainene, unde apar în mod regulat morminte noi, scrie The Wall Street Journal. Jurnaliștii ediției au discutat cu voluntari și lucrători de la morgă care se ocupă cu livrarea cadavrelor de pe front, identificarea morților și organizarea funeraliilor. „Meduza” relatează punctul principal al reportajului WSJ.
Misiunea umanitară a FAU, care funcționează datorită voluntarilor, este responsabilă de evacuarea cadavrelor celor morți în zona de luptă. În vara anului 2023, forțele armate ucrainene au renunțat oficial la utilizarea formulării sovietice „Cargo 200” în legătură cu soldații morți. Inițiativa voluntarilor a fost denumită „On the Shield” („Pe scut”). Activitățile sale sunt coordonate de stat și cofinanțate de întreprinderi private.
Principala sarcină a voluntarilor „On the Shield” este de a pune cadavrele în saci de plastic negri sau albi și de a le transporta cu camioane frigorifice la morgile de pe frontul intern. La începutul războiului, a existat o lipsă de saci de calitate, iar aceștia se rupeau adesea. Voluntarii văd în mod regulat cadavre sângerând sau sfâșiate, spune Valentin Nikonenko, un fost pastor baptist și medic în vârstă de 65 de ani. „Dar acesta este un erou care, cu două ore mai devreme, și-a dat viața pentru libertatea mea”, explică el, adăugând că nu folosește niciodată cuvântul „cadavru” atunci când se referă la morți.
Nikonenko a decis să se ofere voluntar la ”On the Shield”, în decembrie 2022, când nepotul său a dispărut pe front. El spune că vrea să-i ajute pe ucrainenii care simt aceeași durere ca și familia sa. Voluntarul speră ca într-o zi să scoată trupul nepotului său din teritoriile ocupate ale Ucrainei.
Oleg Repnoi, în vârstă de 56 de ani, obișnuia să livreze ierburi proaspete la magazinele alimentare cu camionul său înainte de război. Acum face parte din echipa „Buldozer” care livrează trupurile soldaților morți rudelor lor. Conform propriilor sale estimări, din primăvara anului 2022, când a devenit voluntar pentru „On the Shield”, Repnoy a condus peste 200.000 de kilometri, transportând peste 1.700 de cadavre de soldați morți în Ucraina. El recunoaște că uneori îi vede pe cei morți în visele sale. „Trupurile sunt hainele unei persoane, sufletul lor este deja în altă parte”, spune el.
Printre altele, soldații ucraineni morți sunt duși la morga nr. 4 din orașul Dnipro pentru examinare și identificare medico-legală. Acolo lucrează Vitaliy Levchenko, un medic patolog în vârstă de 36 de ani. El locuia în Herson, dar după ocuparea orașului de către trupele rusești s-a mutat în regiunea vecină.
Morga din Dnipro este supraaglomerată și funcționează la capacitate maximă. Jurnaliștii de la WSJ au fost martorii unor cadavre în saci care erau stivuite pe jos la intrarea din spate a clădirii, deoarece nu existau suficiente brancarde pentru toată lumea.
În procesul de identificare, timpul este critic, spune Levcenko, „pentru că mâine vor fi aduse mai multe cadavre. Aproximativ patru din cinci cadavre pot fi identificate după aspectul lor, dar depinde de perioada anului. În timpul verii, devin greu de recunoscut chiar și pentru rude în decurs de două sau trei zile
Levcenko fotografiază cât mai multe detalii pentru ca rudele să poată identifica mai ușor morții. El spune că se asigură că fotografiază dinții din față ai soldaților morți, dacă aceștia sunt încă intacți. „Dinții sunt de mare ajutor. Oamenii își amintesc zâmbetele rudelor lor”, explică criminologul.
Atunci când Levcenko cercetează obiectele personale ale militarilor morți, încearcă să își deconecteze emoțiile și să fie cât mai detașat posibil. „Deschid lucrurile lor și acolo sunt desene de copii. Și fiul meu desenează”, spune medicul. ‘Pur și simplu le scot, fac o poză și le pun deoparte. Nu trebuie să te gândești la asta, altfel în câteva săptămâni poți să te împuști, și nimeni nu vrea asta. Este genul ăsta de muncă”.
Cele mai multe dintre decesele din războiul Rusiei împotriva Ucrainei au fost rezultatul bombardamentelor de artilerie. Uneori, la morgă sunt aduse doar membre sau fragmente de corp nu mai mari decât un deget. În acest caz, este nevoie doar de un test ADN pentru identificare. La începutul războiului, ar putea dura luni de zile pentru a obține rezultatele. Acum, procedura a fost scurtată considerabil datorită unui nou laborator deschis în Lviv, precum și a laboratoarelor mobile furnizate Ucrainei de aliații occidentali.
După identificare, voluntarii de la Na Shchita duc cadavrele mai departe – la centrele de înrolare militară, de unde pot fi preluate de rude. Cadavrele sunt transportate printr-o aplicație specială.
Dmitro Povorotni, un capelan militar în vârstă de 52 de ani, a slujit și înmormântat pentru prima dată militari ucraineni la cimitirul Krasnopolskoye din Dnipro în 2014, când Rusia a provocat un conflict armat în Donbass. De la începutul invaziei la scară largă a Rusiei, în februarie 2022, acest cimitir și-a cvadruplat dimensiunea. Cei mai mulți dintre cei îngropați aici sunt nativi din regiunea Niprului sau din teritoriile ocupate, unde nu pot fi încă reînhumați. Cei care nu au putut fi identificați sunt îngropați sub o cruce de lemn cu inscripția: „Apărător al Ucrainei, temporar neidentificat „.
Printre sutele de persoane îngropate, Povorotni arată mormintele soldaților pe care i-a cunoscut personal. „Cu voia lui Dumnezeu, voi zăcea aici, alături de ei, când va veni vremea”, spune el.
Preotul recunoaște că uneori își pierde cumpătul în timpul înmormântărilor. „Văd durerea din familie, văd o văduvă tânără cu un copil în brațe și numai Dumnezeu știe care va fi soarta ei viitoare. Văd un bărbat și o femeie în vârstă care și-au îngropat fiul sau fiica și au visat la viitor, iar acum nu vor avea nepoți”, spune Povorotni.
Dar durerea și suferința i-au întărit mai degrabă decât i-au zdruncinat convingerea că Ucraina nu are altă opțiune decât să continue să lupte. „Este o tragedie. Dar asta nu înseamnă că ar trebui să oprim războiul cu orice preț. Asta ar fi o trădare a memoriei lor. Ce fel de înțelegere poate exista cu ucigașii? Cu ce ne putem pune de acord?” – întreabă preotul.
***
Articol publicat în cadrul proiectului ”Ucraina, dezinformarea și manualul de demistificare”. Proiectul este derulat de Societatea Academică din România (SAR) și beneficiază de o finanțare în valoare de 36.940 euro, prin programul Active Citizens Fund România – finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul materialelor realizate în cadrul proiectului nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021. Pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Informații despre Active Citizens Fund România sunt disponibile la www.activecitizensfund.ro.
