Alina Mungiu-Pippidi

Nesimtirea romaneasca, principalul nostru export european

După ce România a luat o poziţie contrară celei comune europene în ce priveşte recunoaşterea Kosovo se putea spera că solidaritatea faţă de Serbia, care a plătit poate disproporţionat conflictul din fosta Iugoslavie a stat la baza atitudinii noastre.

Traian Băsescu s-a dus de vreo două ori să îl ajute în alegeri pe Boris Tadic, preşedintele Serbiei, ceea ce părea să confirme acest lucru. M-am exprimat critic de la început; fiind printre cei care au petrecut mulţi ani în Balcani în ultimul deceniu, şi mai ales în cercurile europene privitoare la Balcani, ştiam că dnul Tadic e un realist şi un european, şi că în Serbia se face mai mult balet apropos de Kosovo, cei de acolo ştiind perfect că nu există alternativă la independenţă şi fiind pregătiţi să o vîndă contra intrării lor în UE. A bloca recunoaşterea Kosovo, mai ales cînd ai şi trupe pe teren, cum aveam noi poliţişti, mi s-a părut culmea inconştienţei. Am semnat tratatul de la Lisabona, în care spunem clar că avem o politică externă şi de apărare comună cu UE, şi nu e cazul să facem opinie separată dacă sîrbii nu au nevoie de noi, şi nu aveau.

Că purul naţionalism şi analogii stupide cu Covasna sau Transnistria au stat de fapt la baza atitudinii noastre se vede acum, cînd am blocat intrarea Serbiei la mantinelă, pe un subiect care trebuie rezolvat mult înainte, de exemplu cînd le făceam servicii nesolicitate pe tema Kosovo, cel al minorităţii vlahe. Cu toată simpatia pentru vlahi, le va fi mult mai bine dacă Serbia intră în UE decît dacă rămîne pe afară. Cine sînt europenii care s-au străduit să facă dreptate Serbiei şi să nu o lase dincolo de noua cortină de fier, mai ales acum, cînd Croaţia, rivala ei istorică, stă să intre? Ministrul de externe suedez Carl Bildt, care e diplomatul cel mai altruist din Europa, omul care s-a agitat să fim primiţi noi, pe urmă a făcut tot ce a putut pentru Kosovo, parteneriatul estic, Republica Moldova, şi aşa mai departe. Puteţi crede că azi, în ţara românească, blogurile plătite de putere sau servicii, că deja banii publici se amestecă, gen Theophyle (o blogăreală anonimă cu pretenţii de magazin extern care imediat a sărit să explice de ce Băsescu a avut dreptate cînd l-a atact pe regele Mihai şi a luat partea lui Antonescu) au sărit să-l atace pe Bild? Orice diplomat adevărat ştie cîte servicii ne-a făcut Bild, demascat, citez, de anonimul blogger în aceşti termeni:

„Carl Bild este ministru de externe al Suediei. Cu dl Bild lucrurile sunt mult mai complicate, avand in vedere ca respectivul domn are un dosar destul de voluminos in arhiva mea diplomatica. Am sa incerc sa ma exprim politicos, desi respectivul nu o merita, fiind pur si simplu un personaj sumbru in conflictul Iugoslav si foarte dubios din punct de vedere etic si profesional.”
Nu e problemă, Bild nu citeşte pe anonimul blogger de pe Contributors, care aflăm că are o arhivă diplomatică (DIE şi succesorii). Dar e greţos să vezi că ăştia nu se mai mărginesc să ne atace pe noi, şi mînjesc acuma şi spaţiul european în care ne-am chinuit să îi băgăm. Zău, cînd văd aşa ceva îmi vine să nu mai dau niciodată pe acasă şi mă felicit că în toată cariera mea internaţională am spus întodeauna clar că nu reprezint ţara, ci doar propria mea persoană. Ţara o reprezintă tot securiştii, cu grijă feriţi de noua lege a lustraţiei, care include în schimb pe Monica Macovei. Bravo! Well done.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

One thought on “Nesimtirea romaneasca, principalul nostru export european

  1. EMIGRANTUL

    Dupa NESIMTIRE al doilea produs romanesc de export european ar fi SMECHERIA care o regasim in orice treaba romaneasca. Inainte de de a indeplini o misiune sau a duce la bun sfarsit un lucu romanul trebuie mai intai sa faca o SMECHERIE din care sa castige ceva MOCA sau sa fure ca altfel nu poate fi multumit de atitudinea si priceperea sa.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *