Alina Mungiu-Pippidi

Nemaipomenitele aventuri ale Anticorupției în Balcanii de Est

Lucrînd la un raport pentru președinția olandeză a UE am descoperit că șeful agenției naționale de integritate bulgare fusese deja arestat de vreun an cînd ai noștri l-au săltat pe Horia Georgescu. Respectivul personaj, Zlatanov pe numele său, își rătăcise taman la procurori caietul de notițe în care consemna cum urma agenția să urmărească dosarele de conflict de interese semnalate la politicieni. La cazuri mai spinoase scria de-a dreptul numele politicianului de vîrf din partidul de guvernare care trebuia să dea decizia, adică îl radem, îl șantajăm sau îi dăm NUP. În 2013, pe seama carnetului cu instrucțiuni, Zlatanov a fost dat afară, iar în 2014 a fost și arestat. Omul politic, un fel de Hrebe al lor, și-a dat demisia din Parlament. În cursul investigației, carnetul a făcut picioare și a dispărut din camera de probe, astfel încît nici lista, nici prețioasele instrucțiuni nu mai există decît în memoria cititorilor. Pentru cine nu știe, Georgescu, care avea mari ambiții internaționale – am și azi un SMS de la el în care îmi spunea că e singurul român pe care l-a lăudat Joe Bidden, brava, ambasadă americană la București, din ce în ce mai orientați sunteți – se ocupa să se autopromoveze internațional cam cînd a survenit accidentul. Cum adînc au spus cei din Consiliul de Integritate, a fost arestat pentru o treabă fără nici o legătură cu integritatea. Ziua omul performa perfect, numai la seral dădea pe la agenția de restituire și punea umărul la supraevaluări. Poliția judiciară încă mai caută carnețelul din care data procesului lui Klaus Johannis din septembrie trecut s-a scurs în revista 22 si alte vreo două surse înainte ca d-na Livia Stanciu să o fixeze – aleator. Data aia nu mai contează, și sursa scurgerii o știe orice prost, problema e ce alte nume mai sînt în carnețel și de asta simt că, întocmai ca la bulgari, hîrtia se va evapora cu mai mult succes decît oamenii.

E cam greu, revelațiile astea sînt zilnice, și completate de Traian Băsescu cu strigături pe la B1 despre cum erau toți buni cînd el era cel intangibil, și au devenit niște nemernici slugarnici cu puterea de după el a doua zi după ce și-a pierdut postul (să fim exacți, în anticipare cu cîteva luni mai devreme), să nu fie poporul bîntuit de teoria conspirației și sceptic de tot că rezolvăm ceva. Scepticismul nu îl oprește să fie bucuros de jocul de domino, se bucură la căderea tuturor, dintr-un instinct sigur că nici unul din ăștia nu era acolo ca să îi facă bine. Hai să deslușim puțin prin telenovela asta cotidiană cu anticorupția, care ține brav piept celei de pe Kanal D, Trădarea. A cui trădare și de către cine nu știu cum se poate măsura cu ce zice Băsescu că i-au făcut lui și Elenei trupa Stanciu, Kovesi și Coldea, care se cred instituții și au uitat cine i-a pus acolo unde sunt și de ce. Cum nu am vreme pentru lungi expuneri și găsiți tot ce vreți pe www.anticorrp.eu sau www.againstcorruption.eu, siteurile mele academice, doar cîteva precizări.

Prima a cărei nevoie o simt zilele astea este ce e corupția și mai ales ce nu e. Lumea e plină de comportamente neoneste. Lumea fură, trișează, înșeală, minte, practică impostura și așa mai departe. Toate aceste comportamente sînt necinstite, penale și incriminate în Codul Penal, sau majoritatea lor. Dar corupția e o formă special de necinste, e atunci cînd cineva profită de autoritatea sa publică pentru a-și trage, lui personal sau unor cunoscuți, un profit în detrimentul interesului public. De asta atunci cînd un chelner te fură la nota de plată asta nu e corupție, decît dacă chelnerul are cumva vreo autoritate conferită asupra ta, cum avea FNI prin garantarea de către o bancă de stat. Acest transfer de autoritate publică face acel caz corupție, altfel ar fi doar fraudă. Frauda și corupția merg adesea împreună – să zicem că poliția nu intervine să prevină o fraudă pentru că ia un comision ea însăși, deci o mită, dar sunt totuși complet distincte. Corupția e posibilă pentru că există o putere excesivă și arbitrară a cuiva asupra resurselor publice. Pentru prima oară avem dovezi semnificative statistic. Colegele mele Mădălina Doroftei și Valentina Dimulescu au folosit toate contractele pe infrastructură de peste un milion de euro și au găsit că firmele politic conectate – care au legături cu oameni politici sau donează în campanii – cîștigă semnificativ mai mult atît fonduri naționale, cît și fonduri europene. Vorbim de mii de contracte, nu mai există scuza coincidenței. Or, dacă asta e corupția, asta nu se poate corecta pe fond decât reducînd puterea excesivă și arbitrară (vedeți raportul anual SAR, cap. II, III, XII).

Corupția noastră vine din această asimetrie a puterii din comunism, care făcea din fiecare gestionar un Zeus, și mulți din oamenii de afaceri care merg azi la închisoare sunt foști gestionari, uitați-vă la fețele lor. Nu imperiul otoman ne-a nenorocit, ci felul ezitant în care (nu) ne-am desprins de comunism, de asta țările cele mai radical anticomuniste după 1990, precum Estonia sau Polonia, sunt și cele mai curate, iar țările cele mai șovăitoare, ca Rusia și Ucraina, sunt cele mai corupte. Practic secvența istorică e așa: cine are puterea jefuiește avutul public, mai întîi prin violență (are puterea să ia ce vrea), pe urmă prin corupție. Mineriada și corupția sunt două episoade din același serial postcomunist, nu două filme diferite. Cînd clasa conducătoare nu ne-a mai putut fura oficial s-a pus pe furat pe șest. Părinții sau bunicii ședeau pe gratis în vile RAAPPS, fiii și le privatizează la prețuri preferențiale. Ca atare, băgarea ei în pușcărie, cu cătușe cu tot, e o fază istorică de neevitat, chiar dacă nu rezolvă totul, că trebuie să semnalizăm că acești oameni nu mai au puterea pe care o aveau, și cine judecă asta prin comparația cu alte context, alte țări și alte istorii se înșeală.

Ca atare, să risipim niște confuzii, austeritatea o fi greșită ca politică, dar nu e corupție, numai pentru că îi iei ceva unuia că ai putere asupra lui (25 la sută din salariu) nu ești corupt dacă din asta nu te alegi cu nimic. Și nici nu are sens, într-o țară în care puterea continua să fie asimetrică și numai de curînd a început să se niveleze – adică și oameni cu multă putere dau socoteală în fața legii, mai nou, să bocești că anticorupția e o nenorocire (corupția, în schimb, care e principala sursă a inegalității, că ea face și desface tot, inclusiv proprietatea, nu e o problemă). După cum s-a văzut clar la noi, și conform cu teoria expusă mai sus, nu clasa foștilor proprietari e cea care s-a îmbogățit în România de tranziție, ci clasa celor conectați cu comisia de restituire, alde Georgescu sau Bica fiind executanți, nu modești, pentru alde Hrebenciuc, Udrea, Adam sau Chiuariu.  Toata lumea care vine într-un asemenea mediu e forțată să dea mită, cine vrea să rămînă curat nu investește în asemenea țări, cum mi-a spus MAE japonez de la prima mea vizită acolo, ei investesc numai în țări dezvoltate unde deja corupția e sub control. Unul dintre șpăgarii care intră zilele astea la zdup era firma favorită de avocatură a guvernului sub mai multe guverne de culoare diferită – firmele străine din București știau și turbau, avocații francezi cu care am vorbit eu sunt aliați, nu ei au corupt guvernul, ci conectații autohtoni, care, da, mai se aliau și cu străinii, dar să nu uităm sursa, sursa e puterea discreționară a celui care cumpără, el e cel care poate șantaja pe cel care vinde – că acela poate da faliment. Corupția e despre stat și abuzul de autoritate al statului, partea privată există întotdeauna, dar cu vină secundară.

Istoric vorbind, statul reușește să fie autonom și impartial față de grupurile de interese datorită administrației, ceea ce Max Weber numea birocrație. Regii absoluți din Europa, în dorința lor de a controla mai bine pe aristocrații care rezistau autorității lor au dezvoltat aceste birocrații civile și militare, înainte de democratizare și de apariția partidelor politice. Reformele napoleoniene, copiate în Prusia, au dus pe culmi puterea și competența unei clase administrative creată ca și contrapondere la cea a privilegiaților puterii. Apariția ulterioară a alegerilor nu a mai afectat autonomia birocraților, și cele două grupuri, politicienii și birocrații, s-au controlat și îmblînzit reciproc.

Situația în care ai alegeri și partide mai întîi, și apoi încerci să construiești clasa administrativă este mult mai proastă. Politicienii politizează administrația ca să o folosească în scopuri corupte, și administrația nu are forță să reziste. Și nici voință, dacă e prost plătită și desconsiderată adesea, cum e la noi. Te trezești astfel că statul întreg e un aparat discreționar, și e destul de greu să schimbi asta cînd oamenii politici continuă și vor continua să se poarte la fel, pur și simplu pentru că au ajuns în politică dat fiind că altfel nu ar avea acces pe calea altor talente la acest stil de viață. Treptat forța principală pentru a schimba situația, votanții, slăbește: avem o asociere semnificativă pe județe între numărul de condamnări definitive DNA și prezența la vot. Cu cît mai mare e corupția politică percepută, cu atît mai puțini oameni votează, percepînd aceeași mizerie. Și asta ne scade forța.

Iar forța asta e indispensabilă, pentru că o curățenie profundă nu va exista dacă votanții nu înlătură ei, om cu om, toată trupa asta. E bine că l-a luat DNA pe Mazăre, dar e rău că votanții nu au fost în stare. Nici o țară din lume nu s-a curățat exclusiv prin campanii judiciare, și există riscul ca agențiile să fie folosite politic, cum se vede în povestea cu ANI. Controlul public, atenția media sunt singurele garanții. Nu contează, noi văd că facem agenții noi, ca asta de recuperare a prejudiciului, deși aceleași puteri ușor sporite, de coordonare, le putea lua oricare din instituțiile care vor coopera pentru a ajuta această agenție, fără noi angajați. Înțeleg că nu ne place cine conduce fiscul, dar nu putem crea o agenție doar pentru asta, așa cum nu l-am putut împiedica pe Georgescu nu  vom putea opri nici la agenția nouă numirea unuia despre care afli ulterior că și-a cumpărat poziția, mai ales că asta e și lucrativă, ar urma să valorifice ce e confiscat. Iar la fisc lucrurile se pot schimba – nu există vreo soluție anticorupție care să meargă dacă vor fi numiți pe mai departe oameni care nu vor să facă nimic. Oamenii, nu agențiile, fac schimbarea, de asta ar trebui mandate la DNA mai lungi decît cele politice nu mai scurte, ca acum. Aventura continuă.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

17 thoughts on “Nemaipomenitele aventuri ale Anticorupției în Balcanii de Est

  1. taunul77

    In aceasta etapa cel putin Justitia in general si DNA-ul, si partial ANI in special, si-au facut treaba. Au mai deratizat politica romaneasca de anumiti indivizi care au compromis institutiile statului. Insa acum mingea e in terenul electoratului. Care nu mai trebuie sa aleaga pe la scrutinuri locale sau generale indivizi de teapa celor scosi din joc de Justitie. Pentru ca altfel tot efortul a fost zadarnic.

    Reply
  2. daniel

    mi-a placut enorm afirmatia: ,,oamenii de afaceri romani, au fete de gestionari, uitati-va la fetele lor!!!” si de securisti as completa eu: uitat-va la voiculescu, catarama, niculaie….

    Reply
  3. Tristul

    Nimic insa in aceasta analiza (succinta cei drept) despre intelectualii nostrii care, in umbra groasa a politicienilor si-au tras afaceri profitabile, lasand la o parte munca pentru care isi aroga titlurile. Asa ca teorie doar…

    Reply
  4. Marcel Soviani

    Pe de o parte jos palaria in fata analizei. Pe de alta parte trebuie sa remarc ca intr-o societate bolnava precum a noastra, cu o birocratie aservita politicienilor, un om de afaceri se adapteaza. Iar coruptia devine singura cale prin care un afacerist se poate descurca prin hatisul de legi ce se incaleca una pe alta, printr-un sistem juridic format din mediocritati ridicate la inceput anilor ’90 din sanul militiei si securitatii statului comunist (indivizi ce si-au facut educatia la fara frecventa). Sorin Ovidiu Vantu a remarcat onest si corect ca ei hotii au fost dezchizatori de drumuri intr-o astfel de lume. Astazi ei sunt facuti drept tapi ispasitori precum in comunism, bisnitarul care aducea medicului, inginerului, avocatului, securistului samd sapun, pasta de dinti, imbracaminte, etc era un caracter odios, ce merita dispret si inchisoare.

    Reply
    • geo

      de ce le spuneţi ‘‘oameni de afaceri‘‘? spuneţi-le haiduci că tot fură de la statul asupritor!

      Reply
      • Marcel Soviani

        Oriunde pe glob oamenii de afaceri sunt haiduci. Aici in SUA pot enumera numai dintre varfuri o serie de astfel de haiduci. De exemplu Bill Gates, Steve Jobs fac parte din haiducii cu rezonanta. Amandoi au furat „big time”. Au devalizat pe altii, mai fraieri ca ei. Nu poti fi om de afaceri daca nu vezi „oportunitate”, „profit”, „zone gri” (loopholes in engleza). In SUA la nivel de politica coruptia este oficiala, se numeste „lobby”.

        Reply
  5. Barbu Brailoiu

    Excelentă analiză – ca şi multe altele, dintre cele efectuate de către dna. Alina Mungiu Pippidi.

    Cea pe care aş ruga-o, eventual, să formuleze o poziţie personală şi asupra faptului că, în pofida legii şi a angajamentelor repetat asumate – guvernanţii continuă să accepte jaful distribuitorilor de medicamente pe piaţa românească, permiţându-le acestora preţuri pe cât de mari, pe atât de nejustificate în raport cu pieţele altor ţări.

    Faţă de acest fenomen deosebit de grav, ce credeţi: respectiva măsură se încadrează la capitolul „grija faţă de om”, sau reprezintă o altă formă de corupţie, încadrabilă la capitolul „românia murdară”?

    Reply
  6. elio

    Problema tocmai aici este.” Cu cît mai mare e corupția politică percepută, cu atît mai puțini oameni votează, percepînd aceeași mizerie”. In Romania , coruptia , nu a fost si nu este perceputa , la nivelul la care s-a ajuns in realitate. Si mai ales nu se percepe raul ce face. Romanul cu ochii holbati la TV , priveste la moderatori , mai mult sau mai putin onesti , cum arunca vina si mizeria dintr-o parte in alta. Se incearca acreditarea ideii , ca orcine ar fi fost acolo facea la fel. In Italia in anii 90 , s-a facut destula curatenie , cu „Mani Pulite”.
    Ani de zile societatea romaneasca a fost impartita pro sau anti Basescu , de aproape toti jurnalisti . Coruptia nu a inceput cu Basescu , si nu se termina cu el. Lupta impotriva coruptiei ( ca ne place sau nu) , a inceput cu Basescu. Ca se termina cu el , sau ca termina si pe el, ramane de vazut. Eu nu cred ca cea ce avem acum in Romania , mai putem numi clasa politica. Compromisa si corupta pana in maduva oaselor , ne convine sa o schimbam , decat sa o reparam. Pe putregai nu cresc numai viermi si ciuperci. Daca vrem sa constrim cava trebuie sa schimbam materialul. Daca mai este material bun pe undeva , acesta trebuie sa separe de putregai. Si repede. Eu cred ca avem forta si determinarea necesara, de a ne recreea clasa politica copetenta si onesta.

    Reply
    • Marcel Soviani

      Basescu a folosit fortele coercitive ale statului sa-si elimine adversarii. Tocmai datorita acestui mod de a folosi institutiile statului rezultatele vor avea consencinte nocive in viitorul statului romanesc. Cancerul ce sta la baza disolutii statului romanesc este sistemul legislativ. Actul legislativ este produsul unor interese politice ce-si au originea in interesele clasei dominante din comunism de a supravietui dupa 1990. Basescu isi datoreaza notorietatea pozitiei sale de comunist si securist in sistemul totalitar al Republicii Socialiste Romania.

      Reply
      • elio

        Probabil cand ai scris Basescu , te- ai gandit la Iliescu . Nu sunt un „basist” , dar cred ca Basescu in 90 era prea mic. Nu ca ar fi nevinovat , dar trebuie sa depasim complexul „Basescu”. Romania in situatia actuala trebuie sa supravetuiasca. Pt. asta cineva trebuie sa puna frana sacalilor.

        Reply
        • Marcel Soviani

          M-am gandit la Basescu care a terorizat cu mitocania ultimii 10 din viata romanilor si care in anii ’90 devaliza flota si punea pe butuci transporturile in Romania. Pe de o parte „autostrazile” poprite de el ca sa-si dezvolte prin propria gasca de afaceristi, finantatori ai execursiei sale in politica. Pe de alta parte caile ferate ajunse prin danele „Basescu” din portul Constanta la destinatari „overseas”.

          Reply
  7. BS

    E discutabil dacă a lua 25% din salariu este sau nu corupție atunci când o faci pentru a putea da sume imense supraevaluate pentru samsarii imobiliari ce îți dau și ție o parte. Sau când tai 25% pentru a face terenuri de fotbal în pantă și parcuri în sate depopulate și pentru a construi patinoare cu un preț de 4 ori mai mare decât cel din Ungaria. Cei 25% au fost luați pentru a se putea continua politica de căpușare a statului. În perioada respectivă austeritatea funcționa doar pentru salariații săraci – guvernul nu taia din fonduri iar serviciile de informații și alte instituții de represiune aveau anual suplimentări de fonduri cu 30-40%. Toate bunurile achiziționate de guvern erau supraevaluate.
    O politică de austeritate corectă ar fi trebuit să înceapă cu raționalizarea cheltuielilor guvernului, parlamentului și altor instituții de stat.
    Noi suntem în statul în care miliarde de euro s-au cheltuit pentru construirea de drumuri și autostrăzi dar starea infrastructurii e jalnică. E corupție să iei 25% din salarii doar ca să le poți împărți clasei de profitori politici prin afaceri gen Microsoft și altele.
    Iar in ce privește minunata Elena Udrea e de ajuns să te uiți cât de mult creștea averea firmelor patronate de ea și soț și să te întrebi în ce altă țară afacerile unei firme pot fi la fel de profitabile.

    Reply
  8. BS

    Corupția la noi provine în primul rând din indolența și apatia cetățenilor care nu reacționează atunci când văd că politicienii fură și îi votează în continuare pe corupți, pe impostori și pe persoanele inculte și incompetente gen Becali, EBA sau Vanghelie. Nu a fost rușinos să ne prezentăm în parlamentul european cu EBA, Vadim Tudor și Becali? Cine e de vină pentru asta? Ei sau cei care i-au votat?

    Reply
  9. Caesar

    Dar pe Băsescu cine l-a inventat, nu dumneata, ca asa te lauzi? Anti-corupția românească cine a inventat-o, nu dumneata? Acuma ne spui povesti despre Napoleon. Mai bine uita-te la ce ai creat si felul in care invenția dumneata a fost folosită politic. Drepturile omului ce loc ocupa?

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *