În 19 ianuarie Ministerul Mediului a postat un proiect de hotărâre de guvern privind modificare limitelor ariilor naturale protejate din întreaga țară.
Printre victime este, desigur (cum ar fi putut să lipsească!), Parcul Național Defileul Jiului. Și nu este vorba de proiectul de lege al traseistului Daniel Zamfir (legea anti-râuri II). Ministerul vrea să scoată din parc o fâșie de cca. 1,7 kilometri, de-a lungul Jiului, care include jumătate din albia minoră, malul drept (vestic) și baza versantului. În imaginea de mai jos vă puteți lămuri care este suprafața vizată. Este vorba de fâșia dintre linia din puncte roșii la est (talvegul Jiului) și suprafața marcată cu verde la vest.
Nu s-a prezentat absolut nicio justificare pentru această ciuntire. Putem doar să deducem că vor să scoată complet din parc barajul construit ilegal la Livezeni. Acel baraj reprezintă de fapt o formă de poluare. Poluarea nu este doar lichidă sau gazoasă, poate să fie și solidă. Vor să îl scoată ca să facă reconstrucția ecologică și mai greu de implementat. Ca să protejeze infractorii de mediu, să-i ajute să ignore la nesfârșit legea, prevederile OUG 68/2007.
Este foar grav și pentru că modificarea limitelor parcului ar trebui să fie în sens invers, prin extindere. Acum în acea zonă jumătate din albia minoră este în parc, iar jumătate este afară. Este absurd și nu are nicio rațiune conservativă. Tot râul, chiar și fâșia ripariană de pe malul opus, ar trebui să fie în parc. De fapt, chiar și versanții și sectorul de râu mai în amonte trebuie introduși în parc. Parcul Național Defileul Jiului, așa cum spune numele, ar trebui să includă întreg Defileul Jiului. Degradarea și fragmentarea ecosistemelor într-o parte a defileului afectează indirect tot defileul. Tot ansamblul de ecosisteme din defileul este întrepătruns și interconectat prin conexiuni ecologice.
Din 19 ianuarie, publicul a avut la dispoziție 10 zile pentru a trimite ”opinii/propuneri/sugestii”. Deși au fost bombardați cu mesaje în sprijinul menținerii integrității parcului national, în limitele stabilite prin HG-ul de declarare a parcului, impostorii de la ministerul mediului insistă să trunchieze parcul, și chiar organizează mâine un simulacru de dezbatere publică, online.
Ce se întâmplă este exact opusul obligațiilor legale ale României. Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 prevede:
”În prezent, în UE, doar 3 % din uscat și mai puțin de 1 % din zonele marine sunt strict protejate. Trebuie să facem mai multe eforturi pentru a proteja aceste zone. În acest spirit, cel puțin o treime din zonele protejate – reprezentând 10 % din zona terestră a UE și 10 % din zona maritimă a UE – ar trebui să se afle sub o protecție strictă. Acest lucru este, de asemenea, în concordanță cu ambiția globală propusă.”
Evident că, pentru a ajunge la 10%, trebuie să respectăm statutul de parc național al parcurilor existente (ceea ce nu se întâmplă în niciun parc), să extindem parcurile existente și să declarăm noi parcuri naționale. Pentru că suprafața rezervațiilor științifice este infima și doar parcurile naționale ne pot aduce la procentul de 10% pentru zone strict protejate.
Oare până când mai tolerăm ca autoritățile publice să ne agreseze, pe noi și natura noastră, doar pe principiul ”pentru că pot”?
Mare branza, intre drum si rau este halda de steril provenita din excavatia galeriei. Probabil ca in mintea unora si sterilul necesita „protectie”.
(Off-topic) Nici măcar nu se precizează pentru videoconferință dacă sunt preferate anume platforme de comunicare, cum de pildă s-a precizat pentru
http://mmediu.ro/articol/anunt-privind-dezbaterea-publica-a-proiectului-de-ordin-privind-aprobarea-planului-national-de-actiune-pentru-conservarea-si-managementul-populatiei-de-gasca-cu-gat-rosu-branta-ruficollis-in-perioada-2022-2031/4978
Revenind la „consolidarea” limitelor, problema de bază e că n-au fost în mod real niciodată discutate astfel ca să fie vreo contestare ulterioară de neacceptat conform exigențelor uniunii.
Probabil răspunsul la întrebarea din ultimul paragraf e : „pâna când n-o să mai putem noi”. Atenție, c-acest noi include oamenii nemulțumiți de „ecologiști de cafenea”(și nu doar autori pe bandă rulantă de „studii”) de care „noi” nu ne-am delimitat corect, și rezultatul va fi redefinirea conceptelor de exploatare durabilă. Deja auzim că ne-ntoarcem la cărbune.
Mai jos de limita parcului se afla drumul asfaltat, hidrocentrala, diferite platforme ramase din santier, roci, o fasie de arbori ici colo, albia majora plus gunoaie si betoane tipic peisajului romanesc. Fondul forestier de STAT tine pana la drumul asfaltat (limita verde). Intr-o situatie ideala (doar padure si rau) DA, ar fi trebuit sa coboare limita pana la mijlocul albii minore a Jiului, dar avand in vedere ca aproape totul este artificial mai jos de limita verde nu stiu daca mai are rost. Ce iese ar fi teoretic doar luciul de apa, dar e administrat de apele romane. Ciferele sunt mai putin importante parerea mea, ca sunt 1,7 km…. de ce, de peisaj dezolant…
Dl. Adrian, faptul ca ne întoarcem la cărbune nu înseamnă ca ecologiștii sunt de cafenea, ci ca ne mai batem încă un cui în sicriu. Aveți un mod limitat și îngustat de a privi lucrurile. Dar în 10, 20 de ani aveți timp sa va înghițiți cuvintele, pentru ca altceva oricum, probabil, nu veți mai avea ce înghiți. Sau pesemne ca temperaturile de 40 de grade, pe timpul verii, lipsa precipitațiilor iarna, toate insecticidele ingerate prin intermediul legumelor sunt invenția ecologiștilor de cafenele și a autorilor de studii pe banda rulanta