Romania Curată

Mesaj halucinant al medicilor către pacienți: „Nu ești la restaurant, să comanzi menu-ul“

Medicii de la Spitalul Județean de Urgențe Bacău au găsit o modalitate, cel puțin ciudată, de a tempera pacienții. La avizierul de pe holul spitalului este postat, pe trei foi A4, un mesaj care, în cel mai fericit caz și-ar găsi locul, eventual, pe un site de umor prost.

Mesajul prin care pacienții sunt ”educați” au fost postate pe blogul kristofer.roDeși este neclar cine a scris cele trei pagini prin care pare că se încearcă educarea unor pacienți, cele scrise par să fi fost însușite și de conducerea spitalului, atâta timp cât„manifestul“ medicilor stă de ceva vreme la avizierul spitalului.

”Îi înțeleg pe doctori și îi respect pentru munca pe care o depun, mai ales pe salariile astea insuficiente și în condițiile deloc perfecte din Bacău, dar supărarea lor pe sistem și pe cei care îl conduc, atât la nivel central cât și local, nu cred că ar trebui să fie afișată la avizierul din sala în care poate că mulți stau și se întreabă dacă cei pe care îi așteaptă vor ieși cu bine pe ușa spitalului… nu cu picioarele înainte.”, scrie Kristofer, pe blogul lui.

Citiți și voi ”mesajul-manifest” și spuneți dacă și-a greșit sau nu ”adresantul”. Pacienților (și celor care îi însoțesc) este cel mai indicat să le fie adresat?

1) Dacă vii la UPU să fii consultat (mai ales dacă NU e o urgență!), răspunde frumos la întrebările care ți se pun, cooperează cu încredere, ca de aia ai venit, iar medicul are nevoie de antecedentele tale, că nu te cunoaște sau nu știe ce ți s-a întâmplat nou.

2) Nu te repezi la asistentă, că nu îți place privirea ei. Fiecare are fața ei, una mai veselă, alta mai sobră, iar datoria ei este să-ți scrie foaia, să-ți pună tratamentul, nu să stea la taclale și să facă pe bufonul.

3) Dacă doar ți se iau analize și nu se sare imediat cu perfuzia pe dumneata, nu te rățoi și nu încerca să o primești prin “intimidare”, înseamnă că nu ai nevoie de ea. Și-apoi serul ăla, apa aia chioară nu te ajută cu nimic, să știi. Și poate prostul ăla de doctor că mai întâi trebuie să vadă analizele, ca să știe ce să-ți dea. Că de-aia e el doctorul și dumneata pacientul, nu ești la restaurant, să comanzi menu-ul.

4) Dacă te întreabă ce ai mâncat, lasă “supica” și “brânzica” de aseară, că nu de la ele te doare burta și verși, mai bine pomenește-i de sarmalele de la prânz, de usturoiul ăla de pe pastramă, de vinetele alea cu maioneză; nu le mai ascunde după “ceiuț”, că nu te crede nimeni, dar nici nu te poate trata corect. Că nu te întreabă degeaba, nici n-ar vrea să știe, că el n-a mâncat nimic, că n-a avut timp, și-i e o foame de-ar mânca și pietre!

5) Dacă medicul consideră că nu ești de internat, ascultă-l, ia rețeta și fii atent la indicații; știu că ai venit cu bagajul pregătit, ca în vacanță, dar n-a fost să fie de data asta, “șervețel știe!”… aaa, medicul știe, adică, mai bine. Și mai știe că nu te tratezi acasă, de-aia tot vii. Până nu vei mai ajunge… și atunci va fi numai vina dumitale… Tratează-ți cu seriozitate boala, fără scuze, lasă paharul ăla, lasă țigara și cafeaua, lasă…

6) Dacă te întreabă frumos “ai cu ce merge acasă?”, nu te repezi la el, că doar încearcă să găsească o soluție, nu te dă nimeni afară până dimineață, chiar dacă nu prea e loc. Că ești pe picioarele dumitale, iar Ambulanța nu-i Taxi, nici la cheremul lui, nici la al dumitale. Și nu striga “da’ ceilalți ce aveau în plus de i-ați trimis cu ambulanța?”, că nu aveau în plus, aveau în minus. Și-ar trebui să fii bucuros de asta, că dumneata ești mai întreg, mai sănătos, nu să-ți pară rău. Că doar n-au fost trimiși în turul Bucureștiului cu City Tour Bus.

7) Și ultimul punct, că am obosit pentru noaptea asta. Mai ales, dar mai ales NU mai amenința cu reclamația, judecata, televiziunea și ziarele! Că s-ar putea să înceapă să-și dorească medicul ăla să vină odată și-odată cineva să-l dea afară ca să-și ia inima în dinți, să nu-i mai pese de cine/ce lasă în urmă și să plece… departe, în altă lume, mai politicioasă, mai educată medical, mai ordonată, unde să se simtă și el un OM, unul respectat, să poată respecta și el. Așa cum a fost învățat, dar i s-a luat.

Că alții nu mai vin pe-aici, că n-au de unde. Și s-a cam dus și buhul: de loc rău. Rămâne spitalul pustiu. Și-atunci… la cine vei mai țipa dumneata? Pe cine vei mai jigni? Pe cine vei mai amenința?… Dar, mai ales, cine te va mai trata?

Nu vezi dumneata că se impuținează doctorii pe zi ce trece? Și nu mai “cresc” alții în loc? Nu te întrebi “de ce oare”? Eu mă întreb zilnic în oglindă: am greșit cu ceva, puteam mai mult, puteam mai calm, puteam lăsa de la mine, puteam depăși oboseala, frustrarea? Fă-o și dumneata, dragul meu pacient, te rog! Și poate, cine știe… într-o bună zi… ne-om înțelege mai bine unul/cu/pe celălalt.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

19 thoughts on “Mesaj halucinant al medicilor către pacienți: „Nu ești la restaurant, să comanzi menu-ul“

  1. Gabriela Nedelcu

    Imi pare rau, dar nu sunt de acord cu autorul articolului!!
    Ceea ce a scris acolo cine a scris, este defapt un pamflet la adresa unor comportamente ale pacientilor si un semnal disperat de alarma pentru constientizarea noastra, a tuturor: si medicii sunt oameni ca si noi, dar cu un rol precis si nobil in societate, rol pentru care se pregatesc muncind din greu ani in sir. Cei care inca mai sunt in tara ii consider EROI. Sa lucrezi intr-un sistem atat de bolnav, cu dotari de ev mediu si….restul.
    Si eu sunt pacient, si in ultimii ani am avut de-a face foarte mult cu sistemul medical, ca om obisnuit, cu asigurarea obligatorie. Am trait toata gama posibila de evenimente medicale, eu si familia mea, dar cu toate cadrele medicale am stabilit relatii de respect reciproc( fara spaga) si asta a depins doar de mine si de atitudinea mea!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

    Reply
    • Mihai Gotiu

      @ Gabriela Nedelcu: oare crezi că în momentul în care cineva care ajunge la Urgențe are chef de pamflete? e chiar așa distractiv ca din cauza comportamentelor unor pacienți să-i iei peste picior pe toți? care e problema că cineva ”amenință” cu reclamația, presa, justiția? asta nu e nicio ”amenințare”, e pur și simplu exercitarea unui drept, fie că are sau nu dreptate – amenințare e cu bătaia, luat gâtul etc. (cine a scris textul respectiv a făcut școală superioară degeaba dacă nu a învățat că exercitarea unui drept nu e o amenințare); în rest, poți să transmiți aceleași idei și fără tonul unuia care se simte un fel de Sfântul Petru plictisit și supărat că nu și-a încasat salariul

      Reply
      • Gabriela Nedelcu

        Domnule Gotiu, sunt de acord cu Dvs.100% ca” tonul face muzica”, dar cred ca functioneaza in dublu sens, chiar (si mai ales) cand ne exercitam drepturile. Fermitatea este una si agresivitatea(chiar si verbala) pe fond de stres( al ambelor parti) este alta! Cu tot respectul cuvenit pentru munca Dvs. pe care am observat-o si admirat-o pana acum, da-ti-mi voie sa nu va impartasesc opinia in aceasta situatie. Am observat ca in societatea noastra”asistentiala” empatia este o abilitate aproape inexistenta, iar de compasiune… ce sa mai vorbesc! Nu ne-am dezvoltat-o pentru ca am invatat sa asteptam sa fim „asistati” in satisfacerea nevoilor noastre. Daca nu se intampla sa fim satisfacuti, ne sare tandara. Da, asta se intampla ca si evolutie, in stadiile de imaturitate intelectuala si afectiva. Cu timpul insa, unii se maturizeaza si atunci aleg(chiar daca e greu) sa nu mai bata din picior, ci sa aiba o atitudine proactiva si sa colaboreze cu cei din jur pentru rezolvarea propriilor nevoi. Sa stiti ca ma doare sufletul cand vad cata suferinta provoaca TUTUROR sistemul acesta gaunos din sanatate, sistem in care suntem cu totii captivi( pacientii ca si furnizori de resurse si medicii ca si furnizori de servicii). Ma intreb DE CE si oare nu e DESTUL? Mai ramane doar sa ne sfasiem intre noi….si….. sistemul merge inainte…..Parintii si bunicii ca mine nici nu mai indraznesc sa spere ca se va mai schimba ceva in timpul vietii lor. Oricum, va multumesc si va sunt recunoscatoare pentru ca luati atitudine in probleme actuale spinoase!

        Reply
        • Mihai Gotiu

          @ Gabriela Nedelcu: păi tocmai aici e ”buba”: că mesajul ăsta numai dovadă de maturitate nu e, pt. că pune din start în poziții adverse medicii și pacienții; îmi pare rău, dar așa îmi sună: ”n-ați putea mai bine să stați acasă, că nu prea avem chef de voi pe aici…”

          Reply
        • Mihai Gotiu

          @ Racovita Eugenia: dacă nu scriu despre modul în care am fost tratat la urgență, când am ajuns cu piciorul suspect de fractură într-o noapte, la urgențele din Deva, e pentru că sper că nu toți medicii se comportă la fel și a trecut ceva timp de atunci și sper că situația s-a mai remediat – nu eram deloc ”pus pe ceartă”, iar faptul că ceea ce părea o fractură s-a dovedit a fi doar o entorsă cu complicații nu justifica cu nimic ”tratamentul” de care am avut parte

          Reply
      • Ion Ionescu

        D-le Gotiu, nu sunt de acord cu dvs. Medicul are dreptate. Eu stiu o fata frumoasa si desteapta, medic, care a fost scuipata pentru ca zambea, incercand doar sa incurajeze pacientul. Lipsa educatiei a lovit grav societatea.

        In alta ordine de idei, ma mira faptul ca d-l Gotiu raspunde la majoritatea intrebarilor de la majoritatea articolelor si ca sterge comentariile care il deranjeaza. E un aspect cel putin ciudat pentru initiativa demarata ROMANIA CURATA.

        Numai bine

        Reply
        • Mihai Gotiu

          @ Ion Ionescu: 1) oricâte exemple de genul celui prezentat oferiți, tot nu justifică atitudinea generalizată față de toți pacienții 2) din păcate nu pot răspunde la toate comentariile la care aș dori să răspund, din motive de timp 3) nu există comentarii șterse de pe site; există doar comentarii care nu sunt aprobate din motive care țin exact de ceea ce spuneți: ”lipsa lor de educație” (și a celor care le scriu)

          Reply
  2. Adi

    Doctorii de la urgențe au o meserie foarte dificilă. Nu doar prin prisma urgențelor medicale, ci mai ales datorită faptului că au de-a face doar cu oameni într-o zi proastă. Nimeni nu vine la urgențe vesel, iar mulți vin cu simptome nu foarte grave, și după ani de neglijare a sănătății se așteaptă ca medicul să facă minuni. Dacă cazul nu este grav și trebuie să aștepte, starea aia morală proastă se accentuează. Am avut și eu de-a face cu sistemul de urgențe. Dacă nu te-ai lovit la cap, nu curge sânge, daca respiri cum trebuie și ești conștient, sunt șanse bune să aștepți un pic. Un pic mai mult, chiar ore. La o tăietură la deget, am fost preluat un-doi, în 30 de minute eram cusut. Am fost cu cineva cu probleme de digestie. Păi a stat vreo două ore lejer, iar experiența per total nu a fost plăcută (ai senzația că ești ignorat, nu e nimeni la consult, dar nu ești preluat). Am mai fost cu cineva cu probleme de respirație. Preluat un-doi, că asta e chiar urgent. Per total, aș zice că urgențele serioase sunt tratate serios și aici au dreptate medicii. Cele secundare însă… Uneori medicii au dreptate, și pacientul este nepoliticos, și cere pe nedrept să fie tratat într-un anumit fel. Chestia deranjantă este că lipsa aia de respect se simte. Oi fi eu, pacient, acolo cu o situație nu foarte gravă (a se citi nu mor), dar nici să stau 2 ore fără să mă vadă un doctor nu este OK. Deci, situația este împărțită. Au și doctorii dreptate că oamenii sunt ipohondri, mint și se poartă urât. Au și oamenii dreptate, mai ales ăia normali, care vin cu situații nu foarte urgente, așteaptă bovin ore în șir, și văd că deși nu intră nimeni în salon, nu sunt preluați. Păi cum să nu te enervezi? Rețin o treabă la medicala 3. Făceam școala de șoferi, și mă ia cu dureri de mijloc spre finalul orei practice (cred că era o piatră, și o eliminam). Ajung cu dureri la sala de urgențe. Uși mari, pe care scrie mare, nu intrați nechemați, etc. E coadă (mai erau 3 oameni), stai, vezi asistente care trec, NIMENI nu te întreabă ce ai, ce e cu tine, etc. După vreo 40 de minute, în care NIMENI nu a fost întrebat nimic, chemat înăuntru, piatra cred că a trecut spre eliminare, și durerea s-a dus. Dar experiența a rămas, senzația aia că de fapt oamenii ăia dacă nu urli pe jos de durere, dacă nu sare sânge, nu te vor băga în seamă veci. Nu știu dacă s-a mai schimbat ceva, că nu am mai fost recent pe acolo, și sper să nu ajung. Cu asta aleg să închid, pentru că, să știți, nu DOAR doctorii au dreptate.

    Reply
  3. Laura

    Acum, fiecare cum intelege textul. Eu vand incercarea unui om obosit si care nu mai vede solutii si nu mai are perspective de se face inteles de oamneii cu care lucreaza zilnic. Macar de ei. Ca nu sunt putini cei care cer acelasi tratament ca vecinul, ca astuia i-a facut bine. Si daca nu i se da se supara. Iar daca i se da si ii face rau, nu tot medicul raspunde? Si nu se pierde timp cu discutii inutile si interminabile? Si timpul la UPU nu inseamna uneori vieti? Asta apropos de exercitarea drepturilor.
    Nu toti medicii sunt la fel, asa cum nu sunt nici pacientii.

    Reply
    • Mihai Gotiu

      @ Laura: să dai peste oameni care doar cred că sunt bolnavi face parte din profesie – și într-o redacție vin sau sună tot felul de oameni, considerând că problema lor e o știre; poate unul din zece are, într-adevăr, o informație relevantă, asta nu înseamnă că nu e ascultat fiecare, că ce spune fiecare nu e verificat; faptul că informațiile majorității nu sunt relevante sau nu se verifică s-ar putea să fie ”timp pierdut”, dar prin natura profesiei trebuie ascultat fiecare

      Reply
      • Gabriela Nedelcu

        @Mihai Gotiu: Eu cred ca relevanta informatiei in domeniul Dvs.este diferita de cea in domeniul de sanatate. In plus, e posibil ca atitudinea celui care povesteste de a spune in amanunt absolut tot, poate duce la stiri senzationale, asa ca timpul nu prea e „pierdut”, pe cand in domeniul medical, timpul te preseaza, este esential pentru diagnosticul corect…si restul, mai ales la urgenta. Si mai am o intrebare:”trebuie” implica si pot? Daca ai probleme de supravietuire fizica/profesionala/sociala/culturala( tu si familia ta) mai POTI(ai sistem+ abilitatile + atitudinea potrivite) pentru a face ceea ce TREBUIE( fisa post+asteptari )? Chiar sunt interesata ce parere aveti despre acest lucru!
        Va multumesc!

        Reply
        • Mihai Gotiu

          @ Gabriele Nedelcu: d-voastră puneți problema doar din perspectiva medicilor, nu și a pacienților, la fel cum fac și autorii mesajului de la Urgențe Bacău; oare nu cu aceleași probleme cotidiene se confruntă și pacienții? oare toți pacienții se comportă precum cei descriși în mesaj? oare medicii respectivi, cu toate problemele domeniului lor, nu se află acolo pentru acei pacienți? și-au ales profesia asta doar pentru salariu?
          Dacă veți căuta în arhiva România Curată o să găsiți numeroase materiale despre situația medicilor, despre modul în care sunt tratați ei, despre spitale sau secții de urgență rămase fără medici din cauza politicilor guvernamentale. Nu niște pacienți mai puțin educați sunt problema sistemului de sănătate, iar conflictul dintre medici și pacienți (pe care un asemenea mesaj îl întreține) este unul fals și extrem de convenabil guvernanților pentru a nu rezolva ceva; îmi amintesc de o situație ciudată din toamna lui 2013, când sindicatele din sănătate protestau pentru drepturile lor, iar manifestanții pentru Roșia Montană s-au arătat dispuși să-i susțină, atât din solidaritate cât și pentru că, evident, era o problemă care îi privea și pe ei – spre surprinderea mea unul dintre liderii sindicatelor din sănătate au solicitat în mod public disocierea (!?); a fost un lucru care le-a convenit de minune guvernanților… drept dovadă că au mai trecut doi ani și avem spitale și secții fără medici de urgență

          Reply
  4. billy

    Este total deplasat mesajul si loveste in imaginea spitalului. Nu conteaza imaginea spitalului pentru ca acolo vin oamenii de nevoie si personalul nu are nimic de pierdut? Fals! Daca lucrezi acolo, indiferent cat te nemultumesc conditiile, tot ce e acolo e platit din banii, timpul, munca unor oameni ca nefericitii aia care vin sa isi ceara dreptul la ingrijiri medicale. Si angajatii spitalului pentru asta sunt acolo, cata vreme sunt. Nu-i opresc bolnavii sa lucreze in alta parte, desi poate ar trebui, ca doar si-au facut studiile tot pe bani publici. Si cand au decis sa urmeze aceasta cariera au stiut la ce se inhama, doar ca pe parcurs poate au uitat. La fel de bine se poate raspunde: avizierul spitalului nu e carnetelul tau de frustrari sau psihologul tau. Asa ceva ar trebui penalizat si niste scuze publice prezentate.
    Pe partea cealalta, sa iti traiesti atata amar din viata intre oameni bolnavi, disperati, in conditiile care sunt in spitale, cu toata lipsa de spatiu, medicamente, nu are cum sa nu schimbe un om. Tot acel mesaj, cu aroganta lui si cu un umor care nu-si are locul in fata unui om bolnav, speriat, vine din niste frustrari reale. Sunt destui prost educati si nimeni nu pare sa ne invete bunele maniere pentru cabinetul medical. Daca acele frustrari au aparut acolo, ele au venit din situatii reale.
    Cei care judeca un medic fara sa fi fost in pielea lui este la fel de ignorant ca cel care a scris acel mesaj si ca cei care l-au determinat. Poate ar trebui sa inveti cat a invatat el, sa treci prin toata acea experienta in care trebuie sa treci peste praguri aproape inumane, sa muncesti atat de mult, atat de greu, cu atata daruire pentru a ajuta niste oameni necajiti, sa salvezi vieti asa cum stii si cu ce ai in conditiile astea mizerabile create de sistem, si a primi un salariu cat sa-ti achiti facturile facturile la sfarsit de luna, sa-ti dedici viata acestei munci, poate cea mai nobila care exista, si abia apoi sa consideri ca ai o parere corect formata. Si sa nu uitam cum peste toate problemele astea apar pacienti nespalati din pura nesimtire, sau care dau buzna si nu respecta problemele altor pacienti sau buna cuviinta fata de medic, care isi bat joc de propria sanatate si complica problemele altora, care sufera fara a-si fi facut-o singuri. Am vazut oameni care cedau mult mai usor. Ar putea avea intr-adevar o viata mult mai frumoasa in alta tara, ar trebui sa le fim recunoscatori.

    Reply
  5. tiberiu socaciu

    mi se par ok cele 3 pagini. daca esti chiar superbolnav, nu ai chef sa le citesti. daca nu esti chiar asa de bolnav, esti prezumtiv subiect al naratiunii in 10 puncte.

    t.s.

    Reply
  6. Mihai

    In tari precum Anglia sau Canada cu buget de zeci de ori mai mare pt. sanatate se asteapta multe ore cand te prezenti la camera de Garda ba chiar si cand te duci la un consult in ambulatoriu. Iar ideea ca medicul este un oarecare prestator la dispozitia oricui, oricand, e o reminiscenta comunistoida, in toate tarile vestice respectul se manifesta prin Modul cum sunt platiti, adica la nivelul judecatorilor, acolo libertatea si sanatatea sunt valori de baza.

    Reply
    • Mihai Gotiu

      @ Mihai: 1) la urgențele din Anglia (nu știu situația Canadei) există o preselectare a urgențelor – cei care sunt cu adevărat urgențe nu așteaptă ”cu orele”; 2) faptul că medicii din Ro sunt plătiți prost are două cauze 2.1.) administrarea proastă a banilor existenți pt. sănătate; faptul că nu educația și sănătatea sunt priorități la noi, ci armata, serviciile de informații și… mita 2.2.) la rândul lor, pacienții (de la care se colectează contribuțiile de sănătate) sunt plătiți prost

      Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *