Lumea lui Selly – lumea ca o farsă

Selly e un copil, nu are nicio vină. El sintetizează perfect lumea pe care am produs-o. Lumea ca o farsă. Selly nu face decît să reproducă perfect acest model de mare succes – farsa.

Ce este farsa? O minciună. Un neadevăr. O minciună spectacol. Ce este minciună? Un fals. Un furt al adevărului. Ce este furtul – o muncă cu grad maxim de profit. Ore nu acesta este scopul şi sensul lumii farsă? Maximizarea profitului.

Adevărul? Presa ştie de ani buni de zile că aşa ceva nu mai există – nu lăsăm adevărul să ne strice povestea care aduce profit.

Politica? Nu vom mai avea generaţii de sacrificiu ne promitea Constantinescu. După patru ani ne spune – a fost o farsă. Mă scuzaţi, mersi că m-aţi ales – mă retrag.

Vom distruge corupţia şi furtul – ne promitea Băsescu. Dup 10 ani am aflat că a fost o imensă farsă care a accelerat corupţia şi furtul. Nu asta era scopul? Hăhăhăhăhă….

Iar noi ne-am trezit într-un război total: asta nu mai era farsă ci crunta realitate. Dar atunci dacă nu votai farsa erai ras – aşa e spiritul vremii: dacă nu i te supui eşti strivit.

Farsa e o formă rapidă, eficientă, facilă de a aduce profit în toate formele lui. Şi cu grad minim de risc: a fost o glumă, nimic serios. Un soi de „hoţi în lege” – sub acoperire legală. Glumeţ.

Şi mai este un element foarte important aici ce ţine de „spiritul epocii” actuale pe care l-au mai sesizat unii: acest element egocentric axat pe sine. Farsă cu propria fiinţă – copilul VIP, totul construit pentru sine. E ceva pervers de monstruos în acest joc. Copilul pentru sine ca un produs de marketing clasa VIP.

Ce mă miră foarte mult la acest model dominant de VIP adolescent – reproducerea modelului de succes al celor mari într-o formulă şi mai radicală. Ceva profund conservator şi îmbătîrnit. În adolescenţă tradiţia era de negare şi relvoltă faţă de lumea celor mari. E foarte stranie această răsturnare. La discursul şi modelul tip Selly mă deranjează ultraconformismul care bifează toate clișeele mainstream. Nu a lăsat unul nebifat.

Selly nu are nicio vină – el doar reproduce mecanismele şi modelul impus de cei mari. O face bine. Iar copiii care vin vor reproduce şi mai bine modelul Selly – el este educatorul.

E nevoie urgentă de puţin punk în această lume farsă – o vomă ruşinoasă. Care să te facă să dispreţuieşti această lume-farsă şi să te mai jenezi de situaţii. O lume în care să ai nevoie şi de celălalt. Iar cînd vezi VIP-uri să-ţi vină să vomezi. Că aşa e în lumea reală lipsită de farse: vomă şi lacrimi.

Adică bucuria, fericirea, vine după vomă şi lacrimi, nu după farse.