Un eventual control judiciar propus pentru Laura Codruța Koveși de catre Secția Specială în urma inculpării în dosarele Nicolae Popa și DNA Ploiești (vedeti aici) nu poate fi dictat decât de către un tribunal (și ea poate face apel). Până nu se întamplă acest lucru, ce este evidentă e doar intenția de a o împiedica să călătorească pe LCK, ceea ce amplifică dezastrul de PR pentru PSD din operațiunea „Inculpat procurori anticorupție”.
De asemenea, cum spunem o minoritate dintre noi de vreo doi ani, e de discutat daca eventuale abateri administrative (presupunând ca vor fi dovedite), cum ar fi eșecul de a sancționa un abuz al unor subordonați sau plata neortodoxă a unui serviciu sunt mai mult decât niște abateri administrative și deci ar trebui trecut în penal înainte de a fi stabilit abuzul administrativ. Din păcate, cam acesta e și procesul „Bombonica”, deci nu se adeverește decât ce tot spun în van: nebun e cel care creează arme care pot fi intoarse politic contra lui și creează zone neclare în care nu se iau prizonieri și sunt doar menite să provoace victime.
În orice caz, a pune pe cineva sub control judiciar are sens numai dacă prezintă un pericol de fugă sau public și, ca atare, e o mizerie stupidă să propui așa ceva pentru un fost procuror general anticoruptie, indiferent ce se va dovedi din acuzele contra ei.
Să avem încredere în judecători și repet ce am spus: doamna Florea, ca aspirantă la fosta poziție a doamnei Koveși, ar fi trebuit să se autorecuze ca să nu existe dubii că acest caz e judecat obiectiv! Fiți conștienți că toată comunitatea procurorilor anticorupție din lume se adună în spatele LCK azi pentru că li se poate întâmpla și lor!
As putea fi in principiu de acord cu observatia AMP in legatura cu controlul judiciar, dar justitia este eminamente practica, si nu cunosc jurisprudenta. Nu vad de ce ar trebui tratata Kovesi diferit de ceilalti justitiabili.
In plus, am un a priori favorabil Dnei Florea – ar trebui sa fii nebun pentru a o inculpa pe Kovesi fara dovezi. S-a mai intamplat in ultima vreme sa vad oameni nebuni (Kovesi face parte dintre ei, ea fiind cea care a creat jurisprudenta ce i se aplica ei acum). Sper ca nu e cazul Dnei Florea, si ca la sfarsit vom vedea un dosar bien inchegat. M-a uimit in particular acuzatia de luare de mita. Daca se adevereste (si nu e ceva gen Olguta) atunci e groasa situatia pentru Kovesi.
Dumitre suferi de veva lipsa de logica, cauta-te…
Așa e politețea: una e „Koveși”, alta e „dna Florea”! Imparțial, domnu’ Mitică! O drege cu per-tutuirea Olguței, dar aici i s-a părut și lui prea groasă să-i zică „doamna Vasilescu”!
Sa nu uitam ca Olguta a stat si in puscarie pentru asa ceva…Trimisa chiar de …
Daca ar fi acuzat-o ca l-a impuscat pe J. F. Kennedy, cu toate ca nici nu se nascuse atunci, era normal sa fie pusa sub control judiciar ?
Evident ca nu. Evident ca era vorba despre o inscenare a infractorilor, impotriva celor care lupta cu mafiei.
Evident ca Seful SS, CSM-ul, Procurorul General, ICCJ ar fi trebuit sa se sesizeze, sa-i ia dosarul si sa o aresteze pe Florea pentru abuz in serviciu si hartuire, sau sa o interneze intr-un spital de boli mintale.
La fel de absurda si de aberanta este si acuzatia ca ar fi primit mita, aducerea in tara a unui infractor condamnat, care se sustragea de la executarea pedepsei.
Dumitre, să nu-l bagi în seamă pe Ilie, e corect ce ai spus. Număi că nu poate tătă lumea să priceapă.
1. Nu doar punerea sub control judiciar este o mizerie, ci absolut toate acuzatiile aberante care i se aduc. Este evident vorba despre un grup infractional organizat, care a pus mina partial pe justitie si incearca sa-i hartuiasca pe cei care au luptat impotriva coruptiei, pe cei care au luptat impotriva mafiei psd.
2. Situatia nu seamana deloc cu cazul Bombonica. Bombonica a cumparat pe nimic un hotel al statului, l-a renovat din banii statului, printr-o firma a Consiliului Judetean, a folosit la partid niste angajate platite de stat. Cu alte cuvinte, a furat foarte multi bani de la stat. Aducerea in tara a unui fugar condamnat, care se sustragea de 10 ani de executarea condamnarii, nu poate fi considerata, in niciun fel, mita, mai ales ca Ministerul de Interne a prezentat oficial probe ca a platit transportul. Aducerea in tara a infractorului fugar nu era sarcina procurorului general, astfel ca nici macar ca nu se poate spune ca l-ar fi ajutat pe procurorul general sa-si indeplineasca indatoririle de serviciu. Nu se poate sa crezi un infractor fugir din tara, dar sa nu crezi un procuror. Nu se poate sa declari inregistrarile obtinute de la Serviciile Secrete ale tarii ilegale, dar sa folosesti inregistrarile facute de infractori ca probe.
3. Florea nu se putea recuza, pentru ca ea este parte a grupului infractional organizat si a fost pusa in acea pozitie special pentru a executa ordinele mafiei psd si alde.
Din punctul meu de vedere, textul exprimă perfect ceea ce gândesc și eu, așa că e inutilă completarea. Totuși, poate o precizare are valoare: în faza de urmărire, procurorul este cel care dispune măsura controlului judiciar, măsură pe care inculpatul o poate contesta la judecătorul de drepturi și libertăți corespunzător.
Sper si eu ca instrumentele propuse de PSD, ca si Sectia de anchetare a magistratilor, sa produca aceleasi efecte ca si masurile pregatite pentru Bombonel. Si tovarasa Ana Florea, protectoarea lui Mazare, avocatul Belina din functia de ministru si altii care il plang pe Mustata si inceraca sa aduca justitia inapoi la epoca blanurilor, sa beneficieze de o ancheta corect a acestei sectii.
Cazul se judeca pe 3 aprilie la Curtea Suprema, deci o sa vedem atunci. Inteleg ca exista si o acuzatie de mita, desigur comunicatul nu spune cine ar fi dat mita. Parlamentarii europeni care spun ca Dragnea o baga in puscarie sunt caraghiosi- daca ar putea baga el pe oricine -sau ea- sistemul de justitie din Romania nu ar mai merita aparat. Sa avem incredere in judecatori, care se vor uita la probe si mai vorbim pe 3 aprilie. Nu hotarasc procurorii in Romania cine e sub control judiciar, ci judecatorii, si de asta e important sa fie liberi de sub influenta oricui si alesi aleatoriu.
Și să se pronunțe în șed. publică pe bune. Poate aveți curiozitatea să cereți înreg. presupuselor șed. publice declarate ca atare la momentul x pentru , să zicem, momentele [x-20, x-2] zile, inclusiv declarațiile oficiale (portal, grefă, arhivă, poliția instanței) de la momentele [x-20, x-2].
categoric staborul decide, depinde cine-l controleaza, pesedistii sau securistii… ne distram cu razboiul intre hiene ca pe dosarele „Colectiv” si „Hexipharma” s-a pus praful musamalizarii
Pai normal ca s-a pus praful, pentru ca erau vide dosarele astea, facute numai pentru a-l da jos pe Ponta. Cei care au marsat la ele au fost sau prosti/fraieri sau interesati.
Ce-i mai amuzant la dosarele astea doua sunt teoriile conspiratiei care s-au format – e.g. ca a fost cineva care a pus special foc in Colectiv. Acum ca teoriile astea exista (cu videouri, articole, etc.) ar trebui cineva sa le demonteze logic, altfel comunitatea conspirationista va creste.
mon cher… esti securist!!!
Evident, controlul judiciar aplicat lui LCK are o valoare simbolica, intangibilitatea cucoanei fiind anulată prin reducerea libertatii de mișcare; dar intangibilitatea nu e nici vreo virtute nici vreun ideal care sa merite aparat cu dinții și ghearele—e doar un privilegiu a cărui pierdere pana la urma nu intereseaza pe nimeni in afara perdantei. In consecință, termenul de “mizerie” mi se pare exagerat chiar și in contextul unui conflict de interese între procurorul de caz, madam Florea, care a aplicat măsura restrictiva și “victima” respectivei măsuri, madam Kovesi. De altfel, nu se știe dacă procurorul Adina Florea își dorește sa ajungă pe postul—sau mai degrabă pe postamentul—vacantat de procurorul-șef DNA, Laura Codruta Kovesi, asta e o presupunere bazată pe atitudinea celei din urma fatza de poziția înaltă ocupată pana nu demult pe care a părăsit-o cu lacrimi in gene și stropi de mir pe breton. E foarte posibil ca madam Florea, cu ceafa ei rasa și ochelarii pătrați de tocilara, sa fie o persoana la fel de indiferenta la zorzoanele puterii ca și selecționerul ei, judele Toader, și sa nu-i pese cine știe ce de rolul de vioara a doua pe care-l deține la SIIJ; exista și astfel de actori dar, din păcate, ne-am obișnuit cu vedetele și atribuim întregii specii tendința spre vedetariat. Pe de alta parte, Kovesi insasi da semne ca rolul de victima nu-i convine, se arată cel mult iritată de sancțiune, vorbește fără convingere de faptul ca i s-ar fi “închis gura” prin interdicția de a vorbi cu presa, fierbe evident de manie ca i se “amputa” dreptul la libera circulație și, in general, joaca prost inocenta terfelită de rivalii coalizati apelând la trucuri ieftine precum “eu am ieșit prima” la evaluarea “tehnica” de către experții UE punându-și astfel pilele in poziția ingrata de a apara manevra prin care au suit-o in capul listei de candidați la titlul de procuror-șef european. Intru totul, cazul nu merita nici o atenție și probabil se va stinge săptămâna viitoare când judecătoarea aleasa —după metoda Tarcea, no doubt—o va lasă pe fosta intangibila libera sa se îmbarce pe primul zbor spre Bruxelles. “Mizeria” aparține celor care au făcut dintr-un procuror/avocat al statului o sculptura faraonică și-acum se codesc sa-și apere opera ca maestrul Liiceanu, de-o pilda. Dar asta e alta poveste.
Dna Pippidi, de ce nu consultati un specialist in drept inainte de a scrie ceva? Este pacat.
„Măsura controlului judiciar poate fi luată în fiecare etapă a procesului penal de magistratul care instrumentează cauza în respectiva etapă. Aşadar, controlul judiciar poate fi dispus de procuror, de judecător, de judecătorul de drepturi şi libertăţi şi de judecătorul de cameră preliminară.
Astfel, potrivit art. 211 alin. 1 din NCPP, în cursul urmăririi penale, procurorul poate dispune luarea măsurii controlului judiciar faţă de inculpat, dacă această măsură preventivă este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 din NCPP.
Potrivit art. 202 alin. 1 din NCPP, o măsură preventivă poate fi dispusă dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă este necesară în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.
Procurorul dispune luarea măsurii controlului judiciar prin ordonanţă motivată, care se comunică inculpatului.
Împotriva ordonanţei procurorului prin care s-a luat măsura controlului judiciar, în termen de 48 de ore de la comunicare, inculpatul poate face plângere la judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi astfel sesizat fixează termen de soluţionare în camera de consiliu şi dispune citarea inculpatului. Reţinem că neprezentarea inculpatului nu împiedică judecătorul de drepturi şi libertăţi să dispună asupra măsurii luate de procuror.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi îl ascultă pe inculpat atunci când acesta este prezent.
Reţinem că legiuitorul prevede că în această etapă procesuală sunt obligatorii asistenţa juridică a inculpatului şi participarea procurorului.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi poate revoca măsura, dacă au fost încălcate dispoziţiile legale care reglementează condiţiile de luare a acesteia.”
Se poate, dar eu știu așa:
1. În faza de urmărire penală a procesului penal din România, procurorul poate dispune luarea măsurii controlului judiciar față de inculpat.
2. Inculpatul poate face plângere împotriva dispoziției procurorului la judecătorul de drepturi și libertăți corespunzător.
3. Judecătorul de drepturi și libertăți corespunzător sau va confirma fără modificări măsura luată, sau o va confirma cu modificări, sau o va revoca.
4. Încheierea prin care respectivul judecător soluționează plângerea este definitivă.
1. Aberatiile repetate nu devin adevaruri: „doamna Florea, ca aspirantă la fosta poziție a doamnei Koveși, ar fi trebuit să se autorecuze ca să nu existe dubii că acest caz e judecat obiectiv! „. Acum cica nu mai vrea sa „ii ia locul” ci „aspira la fosta pozitie”. Mare gaselnita „intelectuala”. Greu cu intelectualii „cinstiti” cand grupul organizat al europarlamentarelor bruxellezele tin morcovul in fata …. Unde sunt vremurile in care se spunea: „Mi-e prieten Platon, dar mai prieten îmi e adevărul.” …Desi sa o asemuiesti pe Macovei cu Platon e muult prea mult.
2. Controlul judiciar a fost probabil impus pentru „constituirea unui grup infractional organizat” pentru care ceilalti procurori sunt deja sub control judiciar. Ar fi trebuit sa existe discriminare?
Cica aste e acum: „esecul de a sanctiona niste subordonati”, cand de fapt a fost vorba de sprijinire a lor pana in panzele albe. Si se vorbeste acolo de tortura (acuzati tinuti in paturi ude, falsificare de probe poligraf, hartuire sexuala, inventare de martori falsi si marturii false samd). Chiar crede cineva ca erau niste procurori nebuni (laudati chiar de inculpata) care comiteau abuzuri peste abuzuri fara sa fie convinsi ca li se tine spatele? Si nici nu cred ca erau atat de fraieri Portocala si Onea sa nu isi ia masuri de precautie. Asa ca e posibil sa existe dovezi foarte clare in legatura cu grupul organizat.
3. Mai mult, e vorba si de „”luare de mita”. Doar prin control judiciar s-a putut sa fie inlaturata din Parchetul general in cazul unor acuzatii extrem de grave.
Prin contestarea controlului in instanta exista posibilitatea sa apara in spatiul public si dovezile procurorilor.
Ceea ce vedem insa foarte clar este modul in care se incearca presiuni asupra independentei procurorilor SIIJ facute tocmai de catre apostolii independentei justitiei: de la Manfred Weber, pana la agentii binomului infiltrati la Bruxelles.
Alte probleme de logica…
„În orice caz, a pune pe cineva sub control judiciar are sens numai dacă prezintă un pericol de fugă sau public… ”
Pai, ajungem sa o blamam pe d-na Florea pentru actiuni pentru care vrem ca d-na Kovesi sa fie numita procuror european?
Nu suna a ipocrizie?
Dintr-o data toata Europa se revolta fata de reteta pe care a sustinut-o pana in panzele albe…
Revista presei:
Ion Cristoiu: „Înalții Birocrați de la Bruxelles au pus sub semnul îndoielii corectitudinea procurorilor români într-un dosar, cel al Codruței Kovesi. De ce nu se autosesizează CSM și în cazul acesta? Mare zarvă la Bruxelles, printre Înalții Birocrați de Lux ai UE, Comisarii Komniterniști cu papion, pentru că în România, Babuinia lor, Codruța Kovesi a fost inculpată de procurorii Secției de investigare a infracțiunilor din Justiție.
Înalții Birocrați de Lux de la Bruxelles susțin că anchetarea Codruței Kovesi la București e un abuz al procurorilor români. Și că Guvernul să intervină și să oprească ancheta, ba mai mult să-i oblige pe procurori s-o declare nevinovată pe Codruța Kovesi. Față de această poruncă dată României care se dovedește a nu știu cîta oară că e tratată ca o țară de babuini, îmi permit să fac următoarele observații:
Dacă aș fi în locul Guvernului i-aș întreba pe noii Kominterniști cum să procedez. De la Bruxelles prin sute de declarații ni s-a spus că procurorii sînt independenți pe parcursul anchetei, că orice intervenție a politicienilor în mersul unei anchete e considerată ingerință gravă și poate duce la sancționarea României. Întrebarea pe care trebuie s-o pună Guvernul român e, așadar, aceasta: Dacă intervenim în mersul anchetei garantați că nu veți sancționa pentru nerespectarea independenței Justiției? ”
„Acuzații GRAVE ale Ambasadei SUA față de procurorii care o anchetează pe Kovesi și PRESIUNE pe judecători: Încalcă principiile democratice + hărţuiri judiciare.
Ambasada Statelor Unite la București a transmis, la solicitarea MEDIAFAX, că punerea sub control judiciar, interdicția de a părăsi țara și a vorbi cu presa în cazul Laurei Codruța Kovesi sunt acţiuni care „încalcă principiile democratice şi par să aibă forma unei hărţuiri judiciare”.
„Suntem foarte preocupaţi de informaţia îngrijorătoare că Laura Codruţa Kovesi a fost plasată sub control judiciar, i s-a interzis să călătorească în afara României şi să vorbească cu presa. Aceste acţiuni încalcă principiile democratice şi par să aibă forma unei hărţuiri judiciare”, a transmis Ambasada SUA la București, la solicitarea MEDIAFAX.”
Eu cred ca solutia cea mai simpla e sa dam vina pe rusi….
” Fiți conștienți că toată comunitatea procurorilor anticorupție din lume se adună în spatele LCK azi pentru că li se poate întâmpla și lor!”
Adica toata comunitatea anticoruptie se va aduna si in spatele lui Onea si Portocala? Ca sa nu pateasca la fel ca ei daca incalca legile?
Judecatorul, desemnat sa solutioneze contestatia, trebuie nu doar sa anuleze toate masurile preventive, dar trebuie sa o aresteze pe infractoarea Florea pentru abuz in serviciu, hartuire, rele tratamente.
Infractiunile comise de Florea sunt flagrante, nu necesita nicio alta proba.
Komisarul a zis: „trebuie”, „trebuie”, „nu necesita nicio alta proba”.
Andrei Caramitru, consilier USR: „de ce nu am da și noi un OUG retroactiv în prima zi de guvernare care să anuleze tot ce ați făcut voi și să va și arunce în pușcărie imediat pe toți? ” „După ce scăpăm de javrele astea penale, vinovații sunt pedepsiți și autostrăzile încep sa fie construite, mai e ceva de făcut. Să construim in fiecare capitală de județ un muzeu al luptei anti-comuniste și un muzeu al luptei anti-corupție. Și fiecare elev, student și angajat la stat să petreacă OBLIGATORIU 2 zile pe an acolo. In plus – în toate școlile – cursuri obligatorii despre anti-comunism, anti-coruptie și educatie civică, date de ONG-uri cu oameni cu experiență.”
Drumul spre fascism?
Corect! Asistăm, se pare, la o vânătoare în care abuzurile dezincriminate funcționează imoral de perfect. Cum a rămas cu conflictul vădit de interese? Numai o instanță poate hotărî măsura în cauză… Nu se poate!!!
In absolut oricare tara din lume in care au fost infintate structuri speciale anti-coruptie, acestea au esuat, intrand intr-un joc politic (mai simplu sau mai complicat, cateodata aceste structuri devin actori autonomi). De ce ne asteptam ca in Romania sa fie altfel ???
Cum s-a ajuns aici ? Pentru ca in ultimii ~15 ani or so de eforturi anti-coruptie, si in Romania si nu numai, accentul a fost pus prea mult pe „agency” (idea ca liderii potriviti pot schimba lucrurile prin decizii corecte) – si prea putin pe „structure” – adica pe intelegerea limitelor si influentelor pe care structura economica, politica, sociala, etc dintr-o societate le are asupra celor mai minunati lideri.
Problema e ca am ajuns intr-o criza mult mai greu de rezolvat. Vezi Brazilia….
Este mai mult decit regretabil faptul ca, ce le era impus unor persoane aflate in aceiasi situatie / ex. Toni Grebla / nu se aplica si in cazul LCK. De aici rezulta dubla masura !! Este falsa presupunerea ca „‘ NU POATE „CALATORI'”. Face o hirtie si obtine aprobarea sa …calatoreasca. Iar in cazul procurorului anchetator – nebun sa fii si sa nu faci un dosar „‘ BETON ‘” . Pentru cei care-i tin partea . Partizani – inainte de a o sustine amintiti-va de dosarele EADS ,MYCROSOFT,BECHTEL !!!!! unde sunt anchetele. Despre aducerea in tara a lui Popa – ce beneficiu a obtinut .Cita carte iti trebuie sa constati ca a incalecat institutiile . Si apoi lasati ca legea sa fie aplicata. Chiar si in cazul LCK.
Stupida dar eficace!
Nu uitati ca in afara de interdictia de a calatori mai exista si interdictia de lucra ca procuror.
Si sa facem un mic exercitiu de imaginatie: luju ii face o plingere, nu importa pe ce motiv (vezi plingerea impotriva lui Timmermans, Jurova, etc) judecatoarei care trebuie sa decida mentinerea controlului judiciar, mesajul fiind, nu judeci cum vrem noi, atunci vei ajunge si tu sub control judiciar, nu iti poti preactica meseria, si putem trage de un dosar cit vrem noi, SIIj, la comanda politica a ministrului, ca numai lui ne subordonam. Ti-am distrus cariera, viata, tu nu esti LCK sa sara toata Europa pentru tine.
Citi dintre magistratii nostri ar avea puterea sa se opuna unui asemena santaj?
Asta este problema pe care toti magistratii o vad, toata Europa o vede, numai dv. In dorinta de a-i scoate basma curata pe Dragnea si gasca lui, nu o vedeti.
@Mihaela
Sistemul descris de tine a functzionat exact asha cum l-ai descries tu ca uns pana acuma vorba lui Basescu „ne e bine domnul chestor nu e bine”.
Exact asha cum il descrii tu
Exact asha „Ti-am distrus cariera, viata, familia, afacerea , tot, tot, tot ”
Fatza cu aceasta realitate exponenta maxima a acestui sistem de tocat oameni, cariere, familii, afaceri cum trebuie tratata ?
PS US-A = US Attorney (adica procurorul sef federal al USA ) „serve at the pleasure of the President of USA”.
Adica poate fi numit shi demis oricand shi fara motivatzie ori justificare oricand de catre POTUS.
Asha a functzionat shi asha functzioneaza dintotdeuna justitzia in USA.
Sa intzlege ca justitzia in USA e politizata deorece procurorii federali (A-US-A Assistents US Atorney) sunt subordonatzi ierahic US-A care serve at POTUS pleasure ?
Asta ca sa itzi explic ca relitatea e nitzel mai complxa decat tzi-o arata asta care te intarata pe tine .
Cu diferenta ca acolo, in USA, magistratii nu sint anchetati de o sectie speciala, care nu raspunde decit in fata ministrului justitiei. Si cu multe alte diferente. Eu una nu prea am auzit de ordonante de urgenta croite sa scoata infractorii din puscarie in USA.
Si sint multe alte diferente intre sistemele judiciare american si roman ca comparatia ta nu e valabila
Nu cumva sectia speciala raspunde in fata CSM-ului si nu in fata ministrului justitiei?
Intreb si eu, ca nu mi-e clar ce se raspndeste – dupa ureche – in spatiul public…
Kovesi intr-o situatie similara administrativ si juridic cu Bombonica ?
We need more Molly
Asa at fi daca n-ar fi altfel .
Cand VVP a luat control judiciar de la LCK a fost abuz ori asa arata atuci ca shi acuma legea ?
http://www.ziare.com/victor-ponta/dna/victor-ponta-a-scapat-de-controlul-judiciar-1442645
Care era sensul juridic unui control judiciar acordat UNUI fost PRIM MINISTRU ?
Ca daca nu are sens sa i se acorde unui ex procurer DNA deorece deh functzia si nobless oblige unui PM are sens nu asha ca are ?
Prezenta atunci VVP riscul de fuga sau era el in risc public cumva ? hahahahaha
„a pune pe cineva sub control judiciar are sens numai dacă prezintă un pericol de fugă sau public”
Ai tu nu ma nebuni ?
Si da „Fostul premier contestase la Inalta Curte de Casatie si Justitie masura controlului judiciar.”
Cui i s-a parut atunci asta in abuz sa vorbesca shi acuma .
Restul de ipocritzi sa faca bine sa taca.
https://www.sfin.ro/actualitate/anchete/ponta-60-de-zile-sub-control-judiciar/
lar data de 7 septembrie 2016 ce risc prezenta Ponta de a luat control judiciar ?
Deci …..
Hai sictir mai acestia (inclisiv Ponta) pentru voi anticoruptzia e buna shi necesara cand ii anticorupe pe altzii cand va anticorupe pe voi ……..mda.
Shi da „nebun e cel care creează arme care pot fi intoarse politic contra lui și creează zone neclare în care nu se iau prizonieri și sunt doar menite să provoace victime.”
Da nebunia asta a inceput cu AMP si listel ei pentru in hahahahahahahaha „un parlament curat” shi aceasta nebunie a fost „weaponized” de prietena ei Luiza (MM) shi executate in piatza publica de aleasa lor shi a lui Bas numita LCK.
Spre (semi)-onoarea ei AMP a mormait shi atunci ca acestea execuztii publice nu sunt chiar bune ca se creeaza in precedent periculos.
Da cu subiect shi predicat sa apere in sistem de imunitatzi pentru care SA NU PERMITA CIRCUL ACTUAL BASIATO-IOHANIST aceste walk of shame , aceste culoare ale mortzi nu a facut nimic.
Din fericire cel putzin la nivel academic ea a intzeles eroarea pe care acestea au insemnat-o.
Din nefericire ea nu poate spune cu subiect shi predicat ca ata in Ro cat shi in UE ori America anticoriuptzia a rezolvat atat cat au rezolvat shi campaniile antocoruptzie din China. Adica nimic.
Deoarece in esentza lor sunt acelashi lucru.
O indiguire care ignora cauzele acumularii de apa.
Shi oricat de mare va fi Digul daca apa continua sa se acumuleze ea va deversa in cele din urma.
Locul lui LCK e acelasi ca shi al lui Danton pe podiumul ghilotinei terori pe care pe care a creat-o.
Astept cu incantare sa le vina randul la ghilotina shi altor artizani ai terorii din Romania.
Dupa shi doar dupa executzia lor publica ne putem pune intrebarea oare cui foloseste asta.
Pentru ca noua romanilor din Romania pare-se ca nu prea.
Da asta doar dupa.
Pana acum acest sistem odios a functzionat in mana voastra ca sa-i tocatzi voi pe dusmanii vostri.
Acum au intrat shi unii de-ai vostri , inca mult prea putzini de-i vostri in acesta infernala mashina de tocat carne de om pe care nu noi am inventat-o dar pe care il meritam cu prisosintza deoarece am aplaudat tunator la instalarea lui.
Daca vretzi sa intzelegi mai usor esentza ei va invit sa va uitatzi la un film americanesc depre un caz judicar care s-a petrecut in USA „Molly’s game”
Cazul a fost real shi va invit pe voi sa va intrebatzi daca in locul lui Molly atzi mai fi vazut vreodata lumina zilei odata intrtzi in malaxorul procurilor din acelashi motiv ca shi „cel mai iubit dintre pamanteni” deorece procurorii atunci ca shi acum sunt niste imbecili shi nu intzleg ce vorbesti tu cu prietenul tau in corespondentza pe care tzi-o intercepteaza non stop.
„we need more molly” vs „astept ordonanatzele dumneavoastra”
hahahahahahahaha
Romanii nu au alta cultura mai buna de analizat si comentat decat hoții, smenuri, talharii si puscarii.
DESPRE CORUPTIA DIN SISTEMUL JUDICIAR
A vorbi în contextul unei analize a sistemului judiciar de astăzi despre vechiul Drept roman poate părea fie o excentricitate, fie un demers inutil. Adagiul ,,Fiat justitia, pereat mundus!” este considerat de marea majoritate a contemporanilor drept o exagerare creată de nişte oameni care au trăit acum 2000 de ani: justiţia nu poate merge atât de departe încât să conducă la ,,pieirea lumii”: dacă piere lumea nu va mai exista, în mod firesc, nici justiţia… Şi totuşi, nu cumva ,,lumea riscă să piară”, mai degrabă, din cauza injustiţiei?
Justiţia ideală nu poate aparţine societăţii umane. Nici măcar justiţia perfectă. Un ideal, însă, poate fi, dacă nu atins, măcar urmărit. Iar idealul unei societăţi în care magistratul corupt, magistratul lipsit de imparţialitate (din cauza temerii de răspundere sau din cauza temerii faţă de factorul politic) sau magistratul incompetent să fie cantităţi neglijabile sau simple accidente nu ar trebui să ni se pară o utopie. Aplicarea regulilor juridice trebuie să se facă în lumina unui drept just-care trebuie să reflecte viziunea legiuitorului chemat să fixeze cadrul formal pentru a asigura domnia lesnicioasă a justiţiei în viaţa concretă: legea nu poate fi plasată însă deasupra justiţiei, căci dreptul nu decurge din lege, ci legea din drept, iar societatea nu are nevoie de un drept pur şi simplu, ci de un drept just.
Corupţia din sistemul judiciar distorsionează rostul justiţiei în societate, acela de garant al drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în cadrul cărora dreptul la un proces echitabil constituie principiul fundamental al preeminenţei dreptului, fiind cu atât mai dăunătoare cu cât este favorizată de persoanele învestite cu încrederea societăţii în lupta pentru eradicarea flagelului corupţiei: în esenţă, printr-o suită de acţiuni, exempli gratia primirea de foloase necuvenite, trafic de influenţă, intimidare, judecătorii sau procurorii sunt tentaţi să uite valenţele adagiului care şi-a conservat perenitatea de peste 2000 de ani: ,,Jura non singulas, sed generaliter constituuns” (Ulpian).
Interpretarea sintagmei corupţiei în sistemul judiciar trebuie să se facă lato sensu, intrând în sfera acesteia toate actele din sfera justiţiei prin care se deturnează interesul public în scopul satisfacerii unui interes personal. Trebuie să includem în această sferă şi activitatea personalului auxiliar, mai expus decât magistraţii la contactul cu justiţiabilii, dar şi a participanţilor la proces.
O atenţie particulară trebuie acordată monitorizării soluţiilor judecătorilor de la instanţele superioare, ale căror decizii rămân definitive sau irevocabile, deoarece, în lumina acquis- ului comunitar, sunt considerate ,,persoane expuse politic”.
A.Reflecţii privind cauzele perpetuării corupţiei în
sistemul judiciar
Corupţia sistemului judiciar afectează în principal evoluţia statului de drept (justiţia reprezintă într-o democraţie liberală o putere în stat) şi, în subsidiar, prestigiul şi activitatea magistraţilor care îşi desfăşoară activitatea cu respectarea legilor şi a deontologiei profesionale. În numeroase situaţii magistraţii care activează în sistemul judiciar românesc sunt acuzaţi fie de fapte de corupţie, fie de încălcarea obligaţiei de a fi imparţiali, fie de neglijenţă sau lipsă de pregătire profesională; în opinia noastră, corupţia magistraţilor este principala cauză care afectează eficienţa şi credibilitatea justiţiei. Barometrul global realizat de ONG-uri nu s-a schimbat prea mult în ultimii trei ani, reflectând un grad înalt de percepţie a corupţiei existente în sistemul judiciar, de natură să ridice serioase semne de întrebare privind însăşi existenţa independenţei magistraţilor.
Cauzele acestui flagel, multiple şi complexe, nu îi vor putea, în niciun caz, justifica legitimitatea. Totuşi, se cuvine aratat că germenii corupţiei, precum remuneraţia necorespunzătoare, neclaritatea legilor, inexistenţa unui control al societăţii asupra soluţiilor pronunţate, lacune procedurale – exemple gratia, nesancţionarea abuzului de drept de Codul de procedură penală, toleranţa societăţii civile faţă de existenţa corupţiei, teama de unii lideri politici, de judecători de la curţile superioare, de organele de conducere, de mass-media, ameninţările şi influenţele exterioare se manifestă pe fundalul unui context istoric şi politic extrem de fragil: după sfârşitul anului 1989, promovarea si expansiunea amatorismului si a incompetentei în poziţii – cheie in viata economică, socială si politică, dublate de o conjunctură internaţională extrem de complicată (destrămarea regimurilor totalitare în ţările vecine, conflictul armat din fosta Iugoslavie), au permis infiltrarea în spaţiul carpato – danubiano – pontic atât a criminalităţii gulerelor albe, dar şi a crimei organizate, aducătoare de profituri uriaşe. Se cuvine, ab initio, să subliniem aici şi legătura indisolubilă care există între flagelul spălării banilor si corupţie. In spaţiul carpato-danubiano-pontic, fenomenul complex al corupţiei judiciare s-a dezvoltat, mai ales, din cauza acelui vid legislativ care a generat o întreagă degringoladă economică, fapt de natură să contureze, în societatea românească, o nouă personalitate: tipologia acelui magistrat “Homo economicus”- hrăpăreţ, necinstit, agresiv, incapabil sa recunoască valoarea unor norme legale sau morale.
În opinia noastră, o primă cauză a corupţiei judiciare o constituie evidenta lipsă a probităţii morale de care dau dovadă unii magistraţi. O altă cauză care favorizează apariţia faptelor de corupţie o constituie siguranţa pe care o au anumiţi magistraţi că nu vor fi depistaţi sau nu vor fi traşi la răspundere, dosarele muşamalizându-se. Se ajunge la o situaţie jenantă pentru întregul corp profesional: în loc ca persoanele vinovate de încălcarea gravă a legii penale să fie aspru sancţionate (cu respectarea legii şi a tuturor garanţiilor procesuale, evident) acestea sunt apărate, în numele unei solidarităţi profesionale greşit înţelese.
O altă cauză a corupţiei judiciare, încălcarea obligaţiei de imparţialitate, se manifestă, de foarte multe ori, prin antepronunţări care afectează în mod grav credibilitatea actului de justiţie. Distinct de acest aspect, încălcarea obligaţiei de a fi imparţial se petrece de foarte multe ori la presiunea factorului politic. Judecătorul devine timid sau timorat şi nu mai ia în calcul faptul că uneori o soluţie legală poate deranja structurile puterii sau poate nemulţumi în mod grav opinia publică. Magistratul uită faptul că scopul şi menirea lui nu sunt acelea de a da soluţii ,,cuminţi”, ,,care să nu provoace tulburare”, ci sunt aplicarea legii în litera şi în spiritul ei. În unele dosare, anumiţi magistraţi caută nereguli de procedură pentru a putea desfiinţa cu trimitere sau casa cu trimitere ori, mai rău, pentru a restitui cauza la organul de urmărire penală în vederea refacerii urmăririi penale (deşi nu există temeiuri pentru aceasta).
Rezultatele unor asemenea atitudini se văd atunci când magistraţii sunt obligaţi să redeschidă un caz ca urmare a unei hotărâri de condamnare a statului român de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Exemplul dosarului falimentului Băncii Internaţionale a Religiilor în care reînceperea urmăririi penale a fost hotărâtă de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este elocvent în sensul celor descrise mai sus. Neglijenţa şi slaba pregătire a unor magistraţi sunt cauzate de factori precum: absenţa unui real proces de formare continuă, apariţia automulţumirei şi nu în ultimul rând supraîncărcarea rolului instanţelor ca urmare a marelui deficit atât de judecători cât şi de personal auxiliar.
Sintetizând, considerăm că se impune să evidenţiem drept cauze principale care conduc la perpetuarea corupţiei în sistemul judiciar:
– 1. existenţa unor influenţe din sfera politicului sau executivului, dar şi a altor presiuni în activitatea justiţiei, parchetelor şi a organelor de cercetare penală;
– 2. precaritatea condiţiilor în care magistraţii şi personalul auxiliar îşi desfăşoară activitatea (în această categorie intră supraaglomerarea instanţelor, lipsa dotărilor tehnice corespunzătoare, lipsa personalului auxiliar specializat, salarizarea necorespunzătoare a magistraţilor şi a personalului auxiliar) corelate cu incompetenţa şi lipsa de principii morale a unor magistraţi;
– 3. lipsa cadrului legal adecvat de reducere a stimulentelor economice care favorizează corupţia generat de neincriminarea îmbogăţirii licite în legislaţia noastră penală, reticenţe în abandonarea interpretării tradiţionale, ad literam, a disp. art. 44 alin.8 din Constituţie, potrivit cu care „Caracterul licit al averii se prezumă”, insuficienta pregătire a unor magistraţi în domeniul investigării infracţiunilor din sfera dreptului penal al afacerilor.
B.Consideraţii privind unele soluţii practice ce ar putea fi adoptate pentru eradicarea flagelului corupţiei în sistemul judiciar;
Pornind de la premisa potrivit căreia legislaţia oricărei politici publice anticorupţie trebuie să se axeze pe doi piloni esenţiali:dreptul material (normele care reglementează conduita legal şi moral dezirabilă) şi normele de drept procedural (normele care reglementează instituţia şi procedurile de aplicare), pe baza acestor piloni putându-se construi practicile instituţionale care asigură eficienţa şi eficacitatea, ori insuccesul politicii publice, ne propunem să evidenţiem planuri în vederea îmbunătăţirii activităţii magistraţilor. Distinct de cazurile de corupţie unde, sub rezerva probaţiunii, cauzele şi mijloacele de luptă împotriva acestora sunt relativ uşor de delimitat, ştirbirea imparţialităţii magistraţilor reprezintă un aspect mult mai complex (imparţialitatea implică o sferă mai largă decât respectarea obligaţiei de a nu săvârşi acte sau fapte de corupţie).
În vederea asigurării unei adevărate reforme în justiţie, având drept principală consecinţă îmbunătăţirea aspectelor menţionate mai sus, consider că se impun următoarele soluţii care să privească:
– 1. promovarea imparţialităţii judecătorilor şi a menţinerii la cele mai înalte standarde a probităţii morale a acestora;
– 2. ameliorarea condiţiilor economice în care magistraţii îşi desfăşoară activitatea;
– 3. reducerea stimulentelor economice ale comiterii unor acte de corupţie în sistem.
Probitatea morală a magistraţilor reprezintă un deziderat care trebuie urmărit începând cu reformarea învăţământului juridic. Însă trebuie urmărită şi asigurarea unei perfecţionări continue adecvate a magistraţilor. Nu este mai puţin adevărat că moralitatea reprezintă o atitudine subiectivă a magistraţilor.,,Îmbunătăţirea moralităţii” magistraţilor reprezintă un proces care ţine mai degrabă de factorul educaţional. O persoană care prezintă anumite ,,tare” educaţionale nu se poate schimba foarte uşor. În această situaţie se pune foarte serios problema unor teste care să conducă la stabilirea ,,profilului moral” al candidatului la concursul de admitere în Institutul Naţional al Magistraturii sau la concursul de admitere în magistratură.
Imparţialitatea judecătorilor reprezintă un adevărat principiu cu valoare constituţională, legală dar şi deontologică care trebuie apărat la modul absolut, împotriva oricăror ingerinţe. Presiunile factorului politic şi presiunile mass media trebuie să nu îl influenţeze pe magistrat în adoptarea soluţiei temeinice şi legale.
Rezistenţa magistraţilor la presiunile factorului politic poate fi realizată numai printr-o întărire a corpului professional şi printr-o asigurare a unei protecţii efective împotriva ducerii la îndeplinire a oricărui act de ameninţare sau de constrîngere din partea puterii politice, în paralel cu asigurarea unei protecţii a magistraţilor împotriva ameninţărilor care provin din mediul infracţional sau din mediul crimei organizate. Propunem introducerea unor sancţiuni aspre împotriva acestor presiuni; în ceea ce priveşte presiunile mediatice execitate de mass-media trebuie respectate standardele impuse de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, recunoscându-i-se Mass-mediei dreptul de a exagera şi de a provoca.
Pe de altă parte, infracţiunile de corupţie sunt, prin excelenţă infracţiuni predicat pentru cea de spălare de bani. Săvârşirea unor fapte de corupţie generează beneficii materiale ilegale, care pentru a putea fi folosite de făptuitor trebuie spălate, curăţate. Pornindu-se de la premisa corectei înţelegeri a profilului criminologic al infractorului financiar, în domeniul investigării acestor infracţiuni, magistraţii ar trebui să pună accentul nu atât pe restrângerea libertăţii individuale – condiţie sine qua non pentru restabilirea ordinii de drept, a prevenţiei generale şi speciale ci pe aplicarea unei noi politici de control social axate pe confiscarea bunurilor obţinute în mod fraudulos. Prin aplicarea noului model de combatere a infracţiunilor generatoare de profit la investigarea infracţiunilor de corupţie, autorităţile judiciare urmăresc, în mod implicit, reducerea stimulentelor economice care favorizează corupţia, deoarece, în mod logic, creşterea probabilităţii de a fi prins după săvârşirea faptelor de corupţie ar spori considerabil costul acestor fapte antisociale şi în final ar duce la diminuarea numărului de asemenea acte comise.
Aplicarea regimului juridic utilizat în investigarea infracţiunii de spălare a banilor în domeniul anticorupţie este justificată, în opinia noastră, de împrejurarea că cele mai multe fapte de corupţie sunt infracţiuni corelative, caracterizate pe consimţământul părţilor implicate, organele judiciare putând lua cunoştinţă numai printr-un denunţ al părţii nemulţumite de rezultatele înţelegerii, pentru a putea beneficia de impunitate dacă denunţul a avut loc înainte de începerea urmăririi penale pentru fapta săvârşită. Pe de altă parte, ar trebui creat cadrul legal pentru ca şi Agenţia Naţională de Integritate să beneficieze de verificările Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor. Nu în ultimul rând, vor trebui înlăturate problemele ce vor generate de monitorizarea persoanelor expuse politic.
Cu siguranţă, formarea continuă a magistraţilor în domeniul dreptului penal al afacerilor, dar şi pregătirea temeinică a acestora contribuie la atingerea acestor deziderate. Rămâne de analizat, în viitor, în ce măsură judecătorii de instrucţie ar putea eradica restituirile la Parchet pentru refacerea urmăririi penale şi vor potenţa sentimentul de încredere al justiţiabilului în înfăptuirea actului de justiţie.
C. Consideraţii finale privind rolul magistraţilor în eradicarea corupţiei din sistemul judiciar.
Aşteptările, vizează, în principal, sporirea încrederii populaţiei în actul de justiţie în general şi în magistraţi în special. Acest rezultat este foarte important deoarece justiţia nu trebuie să fie elitistă, închisă într-un turn de fildeş, ci aproape de cetăţean şi în folosul cetăţeanului. Justiţia reprezintă o putere în stat dar o putere de o natură aparte. Cetăţeanul deţine un control asupra puterii executive şi a celei legislative, votul de blam împotriva acestora putând fi arătat cu ocazia procesului electoral. În ceea ce priveşte justiţia, cetăţeanul nu o poate sancţiona electoral astfel încât reforma este evident că trebuie să plece din interiorul justiţie, în colaborare cu societatea civilă.
Un alt rezultat aşteptat îl constituie creşterea eficienţei actului de justiţie. Este evident că nu poate fi concepută o justiţie care să mulţumească marea majoritate a justiţiabililor. Dar o justiţie care să aibă mai puţine hotărâri desfiinţate sau casate de către instanţele de control judiciar poate fi concepută. Crearea unei practici judiciare unitare ar putea elimina unele suspiciuni în înfăptuirea actului de justiţie, deoarece nu există certitudinea că soluţiile pronunţate de instanţele de control judiciar sunt cele legale.
Un al treilea rezultat pe care l-am dori a fi atins vizează întărirea democraţiei şi a statului de drept. Poate părea un deziderat prea general sau prea utopic dar este evident că şi celelalte două puteri ale statului ca şi întreaga societate funcţionează mai bine sau mai rău şi în funcţie de puterea judecătorească. Puterea judecătorească trebuie să fie model pentru celelalte puteri ale statului iar reformarea societăţii să plece şi de la puterea judecătorească. Societăţile în care justiţia este un model şi un exemplu sunt societăţi prospere, în care democraţia liberală este pe deplin consolidată. Parafrazându-l pe Blaise Pascal, conchidem prin a arăta că “este drept ca ceea ce e just sa fie urmat”: reforma în sistemul judiciar presupune mutaţii în toate palierele sistemului, în acest, atenţia trebuie concentrata asupra următoarelor reflecţii: justiţia fără forţă e neputincioasă; puterea fără justiţie e tiranică; forţa fără justiţie e condamnabilă. Având în vedere considerentele mai sus expuse, pentru combaterea flagelurilor spălării banilor si corupţiei, trebuie sa punem la un loc justiţia si forţa pentru a face ca ceea ce e drept sa fie si puternic si ceea ce-i puternic să fie şi drept. Acţionând pentru atingerea acestor deziderate, ne implicăm în procesul de rezidire al fiinţei naţionale, înlăturăm sentimentul de uitare de sine al poporului nostru, pasivitatea şi indiferenţa des întâlnite în viaţa socială.
Cetatenii rationali ai Romaniei trebuie sa inteleaga ca este necesar, sa se inarmeze cu mai multa tarie si rabdare pentru a osteni si mai mult in vederea cuagularii energiilor pozitive si creative ale neamului romanesc. Sa se activeze societatea in vederea promovarii, unor adevarate elite veritabile in politica, administratie publica si justitie avand la baza principii de competenta si moralitate si care sa posede, spiritul afacerilor publice mult mai dezvoltat decat cel al afacerilor private (fraudiste).
A face politica, administratie publica si justitie inseamna angajament si responsabilitate. Aceste functii si atribute publice nu au nimic comun cu incompetenta sau imoralitatea, cu amatorismul, submediocritatea ori snobismul dovedit si promovat de “societatea politica postcomunista” ce trebuie declarata “FALIMENTARA”. Acest proces este inevitabil si ireversibil si nu poate fi realizat cu reusita de 100% decat de catre SOCIETATEA CIVILA.
Numai valorile umane superioare, adevarate, inzestrate cu talent, inteligenta, mestesug competitional, harnicie si moralitate, omenie, sentimente de compasiune, impreuna cu procesul complex de instruire superioara a membrilor societatii pot constituii resursele si caile pasnice sigure si garantate ce pot aduce Romaniei progres si modernitate, caracteristici mult dorite in economie, industrie, agricultura, turism, educatie, sistem de sanatate publica, administratie centrala si locala, justitie etc.
In contextul celor consemnate, se poate aprecia ca exista la nivel national un semnal de alarma si motive serioase de ingrijorare, intemeiate, deoarece crizei economice si a moralitati interne ce domina poporul roman de 26 de ani i s-a adaugat si cea finanaciar-bancara cauzata de recesiunea mondiala sporind astfel riscul pentru ca Romania sa se apropie cat mai mult si mai repede de FALIMENT.
Dinamica alarmanta si complexitatea deosebita a faptelor imorale si antisociale de coruptie si ciminalitate organizata manifestate in societatea romaneasca postcomunista, gestionate cu abilitate demagogica de societatea politica impun actiuni ferme, radicale din partea tuturor membrilor societatii, de buna credinta.
La nivel natioanl sunt necesare eforturi umane si materiale deosebite in a determina autoritatile abilitate sa se (auto)perfectioneze si sa intensifice actiunile de prevenire si combatere a fenomenelor antisociale grave, in mod special SISTEMUL JUDICIAR, aflat in stadiul de “paralizie”, trebuie sa functioneze normal, corespunzator civilizatiei si ordinii publice care exista in randul natiunilor europene mult ravnite de noi.
Problemele privind marea coruptie, criminalitatea organizata, imoralitatea nationala si disolutia institutiilor statului trebuie analizate temeinic, lucid si rational de fiecare organizatie publica, politica responsabila ori civica si de catre cetatenii romani cu discernamat nealterat, carora le pasa de situatia dezastroasa in care se gaseste natiunea romana. Aceste obiective de importanta istorica majora trebuie implementate, in structura Strategiei de Securitate Nationala si de Aparare a Suveranitatii Nationale precum si in cea referitoare la definitivarea integrarii Romaniei in UE ,ca factori de mare risc.
Romania în toate timpurile sale istorice a avut nevoie de OAMENI de STAT cu vocatie, talent si daruire pentru interesul general. Acum mai mult ca oricand trebuie sa fie depuse eforturi concertate, atat din partea OAMENILOR POLITICI care pot dovedi CARACTER, CLAR VIZIUNE, CAPABILITATE si BUNA CREDINTA (ce lipsesc cu desavarsire) cat si din partea celor mai iluminati romani apolitici ai SOCIETATII CIVILE, pentru a concentra energiile pozitive la nivel national si a pune în operă gandirile si proiectele lor valoroase in vederea REDRESARII ROMANIEI care de 26 de ani datorita, IMORALITATII, SUBMEDIOCRITATII si IMATURITATII din SISTEMUL POLITIC, se află într-o continuă prăbuşire ABISALA.
Dna Mungiu, nu exista conceptul juridic de „auto-recuzare” ci de abtinere.
Dna Florea am inteles ca a fost recuzata de doua ori si s-a respins tot de atatea ori. Aveti cumva criterii juridice bazate pe lege sau pe altceva pentru invocarea acestei idei?
La judecatori exista in NCPC Art. 42 alin.(2) pct. 2 si pct. 13, dar nu le baga nimeni in seama pentru ca nu sunt explicitate asa cum o face CEDO la Art. 28 privind incompabilitatile din Regulamentul de functionare si organizare a CEDO. Credeti ca judecatorii din Romania, care ar trebui sa fie mai „neutri” si mai „independenti” decat procurorii, se ridica la standard-ul, de bun simt de altfel, de la Art. 28 din Regulamentul CEDO mentionat? Credeti ca judecatorii Curtii de Apel Bucuresti se abtin sa judece o recuzare a presedintelui sectiei, deci seful admnistrativ direct, din care fac parte? Aveti nevoie de exemple, sau macar va pasa? Sunteti optimista din acest punct de vedere?
Revenind la dna Florea, am inteles ca este oricum atacata pe motiv ca nu a fost botezata conform protocoalelor si de catre participantii la protocoale, credeti ca poti rezista in pozitia aia fara sa fii urmarit, disecat si cu trecutul rascolit de catre detinatorii „independentei” „justitiei” (nu e niciun pleonasm de ghilimele).
Parerea mea este ca dna procuror ar trebui sa renunte la meserie ca fie „lumea” linistita.
Puțin le pasă celor care vor să controleze imaginea de ansamblu (big picture) de drame individuale. Am avut curiozitatea să asist la o pronunțare la secția de contencios a curții supreme, joia trecută, dimineața la nouă. Tacâm complet: nu există sală, poliția instanței spune că nu sunt săli pentru așa ceva, sunt condus politicos la listele de ședință (nu apar cauzele) apoi la arhivă pentru lămuriri suplimentare și se reconfirmă după verificare că nu e vreo sală pentru așa ceva, sunt deschise doar două săli cu alte dosare(conform listelor). Concluzie: în portalul instanței apare sâmbătă negru pe alb că s-a pronunțat instanța în ședință publică..