O lady, spun mulți dintre cei care au lucrat pentru ea, dânsa nu e, deși încearcă din răsputeri să pară una. Un vagabond, spun cei care-l cunosc, dânsul nu este, deși, în dezbateri, se comportă ca unul.
Visează să se confrunte într-o finală, care numai una de vis nu va fi. Visul unuia e coșmarul celorlalți, nu? Politica se dovedește, deseori, o peliculă de desene animate. Animate nu de tandrețe, ci de păruială.
O imagine de la a doua căsătorie a dânsului ne-o arată și pe dânsa. Sunt amândoi foarte tandri unul cu celălalt. Fericiți sunt și soțul dânsei, și mireasa dânsului. Numai că de atunci a trecut ceva vreme.
Dânsa trecuse pe la casa de turtă dulce. Dânsul continuă să treacă prin tot felul de uriașe “consolidări” și grație unor falimente bizare. Bizareria este că și dânsa a prosperat: $250.000 pe ora.
Dânsa mai vrea încă o dată la casa de turtă dulce – de data aceasta, ca titulară a contractului de sejur. Se jură că nu va mai folosi un server personal, pentru că s-a săturat să fie deranjată de anchete.
Dânsul vrea la casa de turtă dulce, ca să azvârle toate computerele pe geam, fiindcă sunt Made in China; să taie cireșii de pe National Mall, fiindcă sunt japonezi; să înlocuiască Georgetown University cu propria universitate.
Evident, și dânsul, și dânsa știu cum să-i scoată pe necunoscuți din sărăcie, cum să stopeze împuținarea galopantă a clasei de mijloc și cum să conducă lumea – dânsul ridicând ziduri, dânsa – dărâmând ce-ar mai fi de dărâmat.
Dărâmând ce?
Ușa, care oricum nu mai există de atâta turism al drogurilor și emancipare a ilegalității pe criteriul corectitudinii politice. Pe vremea când era “în pușcărie”, în Mexic, “El Chapo” a intrat de două ori în America să bea o bere.
Dânsul este investigat pentru fraude. Dânsa, scăpată de alte investigații, se află în colimatorul FBI-ului. Noi, alegătorii? Noi jucăm în capodopera unui Hollywood “independent” finanțată bipartizan.
Dintre candidații propuși fie de Elefanți, fie de Măgari, singurul despre care există dovezi că a făcut și continuă să facă lucruri semnificative pentru țara asta, n-are șanse. De ce?
Nu face spectacol de doi bani, nu latră ad hominem, răspunde punctual la întrebări, e rațional, fără a încerca să “raționalizeze” timpul la vorbire al celorlalți, nu ne propune utopii. Va rămâne în Ohio.
N-are “charismă mediatică”. Cum se spune în România, “nu trece sticla”. Și alegerile de azi se desfășoară pe sticlă, pe cablu de sticlă, pe Internet, la viteze aiuritoare. În dulcele nostru autism civic, noi suntem convinși că, votând, alegem.
Să ne întoarcem la primul film de desene animate pentru Cinemascope, fiindcă era mai amuzant, iar finalul lui era mai tandru, mai de Doamne ajută. Istoria alegerilor de azi? O Cinematecă a “filmelor de artă” politică.
***
Deja-vu iliescu-vadim alegeri 2000! Oare avem drept de copyright pe scenariu?!
daca va referiti la John Kasich este un reprezentant tipic al establismentului, a fost mult timp congresman si a lucrat la canalul Fox (pe fata prorepublican si antidemocrat), nu este popular, probabil si pentru ca a fost casatorit de doua ori si a trecut de la catolicism la anglicanism, cei doi favoriti nu ma impresioneaza cu nimic, desi republicanii au fost mult timp mai prietenosi cu noi decat democratii, nu pot spune ca Trump imi place cu circoteca sa (bunicul lui era de origine germana), dar nici Hillary nu ma impresioneaza cu ceva, dimpotriva, l-as prefera pe Sanders care tine cu cei 99%, cu miscarea Occupy Wall Street si este sustinut puternic de generatia tanara, sper s-o intreaca pe H.Clinton la finele preliminariilor si daca se va intampla asta atunci americanii chiar vor avea de ales intre un miliardar excentric si circar si un reprezentant al marii majoritati a populatiei(din pacate nu prea voteaza majoritatea asta!!)
fotografia face toți …dolarii!
totul se intamplă când generatia ’68 e de varsta pensionării…