Alina Mungiu-Pippidi

Întrebările după Guran

Protestează lumea fină că a fost conflict de interese la Moise Guran, pentru că lucra și la programul USR-PLUS în timp ce făcea pe patronul de presă și comentatorul independent în ultimii doi ani. Bravo pentru vigilență, dar asta e tot așa de relevant pentru eventualele probleme etice pe cît este prezența disciplinei “deontologie” la facultatea de comunicare o garanție pentru deontologia din jurnalism. Moise s-a apărat cam așa: „N-am considerat că este un conflict de interese dacă lucrez cu USR și PLUS la programele lor. Ei au venit cu idei, eu am venit cu idei” (Hotnews). Cum în programul lui lansat cu Denise Rifai ideile au fost rezumate  ca „reformă constituțională profundă” (1)  și „profundă reformă instituțională” (2), propun să fie achitat din lipsă de dovezi materiale.

Întrebările relevante sunt altele. Trebuie puse:

  • De exemplu, faptul că Guran se gîndea mai demult să își dezvolte o carieră politică nu a influențat cumva fundamental jurnalismul lui din ultimii ani ? Nu de asta s-a transformat el din expertul modest în mica economie în megaexpertul în Constituții, corupție, justiție, ordine europeană și mondială și orice altceva? De fapt, știe cineva exact data, inclusiv el, de cînd nu a mai fost jurnalist și momentul cînd, fără nici o calificare în plus, a ajuns la fel de bun la toate ca orice politician?
  • Ca un caz particular, insistența lui publică, începînd cu 2016, să nu îl mai susțin pe ratatul de Nicușor Dan și gașca lui de stîngiști și hipsteri era dezinteresată, din grija față de timpul meu pierdut și mîna mea proastă la oameni, sau Guran se proiecta pe el însuși acolo pe viitor și își pregătea terenul? Pentru că atunci, da, ar fi conflict de interese.
  • Teama de „stîngiștii” din USR – la care s-a referit adesea pe blog spunînd că trebuie dați afară, ca să nu existe riscul de a vota vreodată contra alocării bugetare de doi la sută pentru apărare – era de la cine? De la jurnalistul Guran sau de la viitorul politician Guran? Sau există și un al treilea Guran care notează cine e contra cheltuielilor militare? Să-i zicem Guran patriotul. Ar fi bine de clarificat, pentru că e neobișnuit ca ziariștii să se mobilizeze în favoarea cheltuielilor militare în țările cu presă liberă și civilă, ba să mai și pună la zid și hipsterii, și femeile că nu vor arme.
  • Nu e neobișnuit în presă (deși ridică probleme etice) ca jurnaliștii să scrie despre subiecte de mare interes pentru sponsorii lor direcți. Dar cînd jurnalistul intră în politică se se întîmplă ci ideile promovate de el și care erau profitabile sponsorilor lui? Devin legi? Asta era ce făceau Vlasov și Florin Iordache, și de asta e bine să îți anunți toți sponsorii cînd intri în politică și să le spui public la revedere. E pregătită vreo sesiune?
  • Afacerea lui Guran în domeniul informației era obiectivitatea: branduise o selecție a presei epurate de falsuri- Biziday. E sigur acum că acea selecție trata obiectiv toate partidele, nu doar pe cele de unde spera el să primească oferte, și că ceea ce se excludea erau nu falsuri, ci doar pur și simplu ce nu convenea agendei cuiva care își făcea deja planuri politice?
  • Aplicația Biziday, ea însăși contestată, a fost, sau va fi folosită, în scop electoral? Unde sunt datele osmenilor, sau antreprenorul Guran nu e nici el în conflict de interese cu politicianul Guran?
  • Avînd în vedere că Guran organiza și sondaje ale căror rezultate le promova în emisiuni, că dădea și indicații echipelor de campanie ale unor partide despre cum să se organizeze prin emisiuni în timp ce conducea și discuții publice despre alegeri,unde spunea oamenilor direct pe cine să voteze, era oare jurnalism ceea ce ajunsese să facă el în ultimul an, chiar atunci cînd mai era jurnalist? Sondajele sunt scumpe și nu există nimeni în presa română să-și fi permis vreodată să le facă fără existența unui sponsor. Era partizanatul lui Guran ceva izolat la Europa FM? In acest caz, ar putea postul să facă publice sursele sondajelor IMAS care au jucat un rol important în orientarea opiniei publice în ultimii ani?

P.S. Nedrept că nu se vorbește la fel de mult de „obiectiva” cronicară parlamentară de la Realitatea, Marinela Mititelu, mutată la guvernul Orban, sau de colegul ei, Ovidiu Marincea, mutat purtător de cuvînt la SRI mai devreme. Pînă la urmă, Turcescu rămâne singurul care ne-a zis pe bune cine era înainte să intre în politică.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

29 thoughts on “Întrebările după Guran

  1. Adrian

    D. Guran vrea să-și trăiască viața și dumneavoastră nu-l lăsați :)

    Lăsați proverbul cine se-aseamănă se-adună să-și arate valoarea.

    Reply
  2. Apostol Silviu

    Constat ca va luati de toti , sa zicem , jurnalistii care si-au abandonat (sau sunt pe cale) meseria pentru a deveni politicieni ! Ma intreb de ce nu spuneti nimic despre tovarasa Carmen Avram ! De ce ? Vi se da peste degete ?

    Reply
    • emil

      Vanzatorii de petarde mai agreati de PSD decat Moise Guran care avea tupeul sa-l ia la bani marunti pe Bogdan Baltazar.

      Reply
    • lili

      Este foarte simplu de explicat chiar si celor indoctrinati de usereala sau peneleala. Carmen Avram avea reportaje sociale, nu politice, despre copii care se joaca cu mercur, despre holocaust, despre chestiuni fara specific politic concret. Dar esti liber sa crezi ce vrei si mai ales sa vii cu dovezi din reportaje in care Avram ar fi facut comentarii de natura politica. Altfel, ciocu mai mic.

      Reply
  3. Andrei Palincu

    Stimată doamnă, amărâtul de Moise Guran, s-a băgat cu capul în faţă în politichie, lucrru care îi va devora respectivul organ. Nu înţeleg la ce-i trebue mişcarea asta. Va pirerdre tot ce a câştigat şi mai mult de atât.

    Reply
  4. Bogdan

    De ce Moise Guran n-ar avea voie să intre în politică ca orice cetățean al acestei țări?
    Orice om are dreptul la libera exprimare a opiniei sale iar în ziua de azi toată lumea își afișează parerile oriunde și în special pe net. Dacă acesta are urmaritori asta nu inseamna ca este ziarist.
    Netul a diluat cuvântul „ziarist” până spre disoluția lui. Ziarele, televiziunile și radioul își pierd din influența asupra publicului în favoarea netului.
    În acest moment, aproape oricine poate culege date de oriunde și isi poate forma o opinie referitoare la orice subiect, nu este nevoie de Rareș, Turcescu sau Guran. Dacă se uita cineva în gurile lor este treaba lui, nicidecum a „ziaristului”…

    Reply
  5. Metric Conversion

    Felicitari!

    Din pacate Romania „normala” inseamna pentru marea majoritate a romanilor, ca fiii comunistilor si fiii securistilor sa ii inlocuiasca treptat pe comunistii si securistii din Romania „anormala”.

    Tupeu, delatiune, ipocrizie, haita, santaj, incompetenta, rea-vointa, nesimtire, proasta crestere, scarnavie, superficialitate, mitocanie sunt cateva cuvinte cu care caracterizez jurnalistii zilelor noastre.
    De ce sa il citim pe Petre Mihai Bacanu cand ii putem vedea pe Tica si Tache: Cristian Tudor Popescu si Prelipceanu?
    Ce ne poate transmite Ilie Serbanescu din economia etatizata cand il avem pe Moise Guran cu economia estorcata?

    Dar ce pretentii sa avem de la presa cand tot ce e romanesc e cangrenat ireversibil?

    De ce Mircea Cosea cand tara vede bugete paraleleimaginate de Florini Citi de la umbra sutelor de hectare de padure retrocedate dubios cu sprijinul virginei DNA (dana pentru cunoscatori) catre merceologi, specialisti in devalizari de cooperatii mestesugaresti valcene?
    Cine sunt Ioan Lascar, Mircea Beuran , Gheorghe Burnei, Mihai Lucan daca nu au auzit de Emanuel Ungureanu sau Victor Costache ?
    Tudor Gheorghe e la catalog sase pagini dupa Tudor Chirila.
    De ce Teleorman, Olt, Caras, Bistrita-Nasaud, Botosani, Vaslui, Tulcea si inca vreo 30 de judete cand avem Cluj, Alba, Sibiu si Brasov?
    De ce Teodor Melescanu e fara Felicia Melescanu din 2004 cand Raluca Turcan e cu Valeriu Turcan tot din 2004?
    De ce Sorina Pintea vizita inopinat spitalele fara circ, iar Monica Anisie „a descoperit dezastrul din invatamant” de la Frumusica cu jurnalistii…educati, incolonati doi cate doi .
    Cine este Cristian Socol daca Claudiu Nasui nici nu terminase bine masterul si era deja la BNR stagiar?
    De ce Ludovic Orban si nu Leonard Orban via onor UE sunt urmasi de securist daca taticu’ nu a iesit la pensie securist?
    Daca Marinel Burduja „a infirmat în vara lui 2018 orice asociere cu Securitatea, cu SRI sau cu SIE și a declarat că a respectat întotdeauna legea în timpul funcției îndeplinite în cadrul BANCOREX” atunci Sebastian Burduja nu e fiu de securist ci Presedinte PNL sector 1?
    Cine e Vladimir Gaitan daca Marius Florea Vizante il considera lingau , orb si prost?
    Mircea Diaconu a auzit de Diana Lupescu? Dar Marius Manole?
    Cine e Narcis Copca daca Vlad Voiculescu e tehnocrat, nepot de nepot din neam de citostatice?
    De ce Petre Daea este un cormoran de notorietate iar de cormoranul Adrian Oros nu a auzit nimeni?
    De ce Universitatea Ecologica daca avem Universitatea Europeana „Dragan” din Lugoj, specializarea sudori – ministri?
    Cristian Diaconescu nu primeste nimic? Dar Denise Rifai? Dar cei 3 purcelusi de Digi (importati de la Pro TV) cu voce pentru adormit copiii?
    Traian Basescu a fost securist inainte sau dupa modificarea legilor penale?

    Ma urmareste de cativa ani o declaratie:
    Dmitri Rogozin: „Da, domnilor romani, va vom explica in curand totul, cine sunteti si ce credem despre voi”.

    Nu e nevoie domnule Rogozin sa ne explicati!
    Cu fiecare zi ce trece aflam ceea ce suntem ca popor. O adunatura de corcituri, fie ele si carpato-danubiano-pontice sau dia-spori brusseleso-bavarezi, care actioneaza in haita peste o mare masa inerta de ovine mioritice ce cu lentoare privesc la oile batrane din fruntea turmei cum sunt sfartecate de lupii tineri angajati cu simbrie ai lupului batran.

    Cu stima,

    C M

    Reply
  6. Dumitru

    Poate singurul lucru care mai poate salva democratia – nu numai in Romania, dar si in celelalte tari dezvoltate – este transparenta. Care trebuie sa fie totala in toate domeniile care ating viata cetatii. Ar trebui sa stim, cam ca in tarile nordice, in ce fel a fost cheltuit fiecare leu din banul public. Ar trebui sa cunoastem toate finantarile catre partide politice, ONG-uri si catre orice forma de presa sau organizatie de publicitate cu afinitati politice. Ca si sursele de venituri (e.g. declaratia de avere) a tuturor celor implicati in viata politica, si a rudelor de gradul 1 (soti, parinti, copii).

    Reply
  7. taunul77

    A fost deranjul la fel de mare cand Rosca-Stanescu, Firea sau Rares au lasat jurnalismul pentru politica?
    Ca eu parca nu prea imi aduc aminte ….

    Reply
  8. Porumbelum Impaciuitor

    Poi, NU e expert nici in ECONOMIE neavand studii in domeniu.
    E adevarat ca a fost invitat de onoare al BNR-ului – condus de oameni patrioti de prin BANIE, care stiu ce e Cetatea Banilor -, pe la diversele sesiuni si cursuri pentru totNtzi desfasurate, doar in statiuni turistice, VARA, fiind si el de prin BANII (recte, Banatul de SEVERIN, n-asa). Insa, asta nu-l face EXPERT in ceva. Chiar daca ar fi obtinut si o DIPLOMA de PARTICIPANT si o recunoastere onorifica din partea Banului shef al Bancii NATIONALE!
    Parerea mea e ca respectivul e un serVicios la baza avand Dreptu. Facultate la care a intrat fenomenal din prima, la fel ca Ponta, desi concurenta era de mai bine de 10 pe un singur loc (trebuia deci sa dea vreo duzina deoparte ca sa poata urma Dreptu in Bucuresti cand inca nu aparusera PARTICULARELE) spre deosebire de donshoara Pruna, din BUCURESTI, care a dat la Drept de vreo zece ori si pana la urma s-a resemnat urmand o particulara.
    (baiatu din Turnu Severin intra din prima la DREPT si-l cuprinde brusc PASIUNEA pentru JURNALISM deoarece, toti stim, era si este GENIAL, la fel ca plagiatorul Ponta – cu deosebirea ca lui Ponta i-a placut mai mult politica, iar afacerile doar pe la inceputurile carierei)
    Adica, un ACOPERIT al serviciilor, ca atatia alti patrioti cu pedigree (care l-a bagat la Drept) care au creat Postceausismul actual pe care simt nevoia organica sa-l perpetueze la infinit, azi prin USR = partida SALVATORILOR de toate culorile!
    (salvamari, salvatorii smurd, ai lui Arafat, cei de la metrou…: salvatori din toate tzarile uniti-va-tzi!
    De moment ce Romania era Ceausescu, iar Ceausescu a fost impuscat, rezulta ca Romania trebuie SALVATA continuu de catre CINEVA asemeni doar LOR.

    Reply
  9. ionas

    Poate ca Moise Guran are o problema cu asa zisa deontologie jurnalistica, o putem in parte ignora. Sa fie si el acaparat de organizatii oculte ?
    Marea problema este la USR unde se pare ca nu exista o claritate a problemelor economice ale tarii pe linga relativa opacitate fata de problemele sociale si politice.
    Daca se bazeaza chiar doar in parte pe Moise G. USR-ul este in suferinta- doar respingerea paridelor traditionale PSD si PNL mai tine USR-ul (+PLUS) deasupra liniei de plutire – se pare ca formatiune politica nu vine cu nimic nou.

    Reply
  10. tamisa

    Prezenta nedisimulata in politica (indesosebi in parlament si in structurile de coducere ale partidelor) a unor ziaristi ca Moise Guran, Rares Bogdan, Rorbert Turcescu, Vranceanu-Firea, Denise Rifai etc este preferabila, in ciuda riscurilor si defectelor de care nu duc nici ei lipsa, in raport cu popularea masiva a parlamentului si a institutiilor guvernamentale cu politruci corupti, agramati, stupizi si ridicoli, amintind de proletcultismul anilor 1950, formati ca hoti si interlopi la scolile de partid ale unor politicieni criminali ca Iliescu, Nastase, Vadim Tudor, Dragnea, Ciolacu etc.

    Reply
  11. Laur22

    Jurnalismul militant sau cand s-a-ntalnit hotzul cu prostii

    Problema nu e ca ca, hahaha, jurnalistii ishi leapada voalul de pe fatza shi se arata ca politicieni sadea.

    Problema conform mie ca shi a Sorinei Matei (ca sa dau un alt exemplu) e ca militantishtii, agitatzii agi-prop cu spume la gura, cainii de lupta cu leasa scurta in mana unora se dau jurnalisti.

    Cei care sunt de meserie niste artizani ai trierii shi plierii adevarului pentru a atinge niste concluzii de dinainte stabilite se dau jurnalisti adica niste oameni care incearca in mod onest sa prezinte , adevarul, tot adevaraul shi numai adevarul chiar shi atunci cind acesta nu are sens ori oroare , oaroare , oroare nu le convine lor inshile.

    Ori mai poate spune cineva cine e ziarist shi nu militantist ?
    Ori daca esti militantist cere e diferentza daca esti militantist ca asha tzi-a fost intors tzie capul shi sufletul cu cheitza altuia ori daca esti militanatist deoarece ahai ai primit azi dimineatza mailul in inbox ?

    Desigur desigur desigur noi totzi oamenii in capul nostru suntem militantisti deorece noi cu totzii in capul nostru dam verdicte asta-i buna asta-i rea.
    Dar nu toatzi regurgitam pe din doua cu venin aceste verdicte.
    Unii dintre noi mai lasam loc de buna ziua shi de mai, poate mi se pare mie deoarece …….
    Noi, unii dintre noi facem diferentza dintre faptele indubitabile fapte care pot fi dovedite dincolo de orice indoiala rezonabila shi concluzia la care potzi ajunge daca culgi shi alegi doar UNELE dintre respectivele fapte.
    Shi de aceea noi consideram ca e bine sa ii dai dreptul la cuvant , la cuvand corect, drept shi egal shi nu la mascarada de cuvant care este la noi in talk-showuri shi „inculpatului” ca cine stie …. poata ne-a scapa noua ceva shi acst ceva schimba perspectiva.

    Ori caractersitica militantului e ca niciodata nu vrea sa dea drept la cuvant opozantului sau el nu vrea niciodata sa afle ceva de la dusmanul dusmanos. Deoarece el STIE.

    Pericoul nu e ca intra jurnalistii lingatori de cururi politice (altzi zic ca de fapt ei ling curur de servicii secrete da sa nu divagam aici) in politica. Shi nu e pericol deoarece respectivii curnalisti au fost de fapt politicieni militantzi dintru inceput. Shi noi daca am fi vrut sa vedem ashi sa intzlegem ceva din ceea cevedem shi auzim am fi stiut asta deorece am fi vazut auzit shi intzeles asta.

    Pericolul e ca politcienii militatznti nu doar ca au intrat in presa ci au acaparat-o.
    Actualamente in Ro (shi din nefericre nu numai) presa e doar o adunatura de curnalistii , politicieni militatzi care pe moment nu au locuri in parlament daaaaa shi momentul asta ….. mai trece iar sinecura sta sa pice.

    PS voi a ce credetzi ca „pute la greu” in Romania „normala” de azi ?
    Cornel Nistorescu are o parere privind cu stomacul intors pe dos cuvantarea presului in fatza parlamantului la aniversarea lui Mihai Eminescu perere pe car e pus-o pe hartie shi pac la ziar .
    Voi ce credetzi ?
    Eu personal cred ca pute a NOI.
    Iar daca vrem sa puta mai putzin …… putem incepe cu noi inshine.
    Noi putem sa incepem prin a rade in hohote cand auzim pe vre-unul din asta ca se lauda fara rushine ca face hahahahahahahah jurnalism militant.
    O daaaaaa.
    S-a intalnit hotzul cu prostii iar hotzul cu parere de rau va spun eu ca nu suntem noi

    Reply
  12. Nicolae

    Întrebări retorice, angajarea politică lui M. Guran, se vedea bine în ultimii 2 ani, ceea m-a determinat să nu mai urmăresc emisiunile lui pe teme politice.
    Şi da, ai dreptate, Presa (cel puțin cea Românească) duce lipsă de analiști, ca să nu zic că de jurnaliști…., Dumnezeu cu mila.
    Sunt obligat să urmăresc posturi de radio, (de TV am scăpat, sunt canale numai cu filme), dar de câte ori vreau să urmăresc știri, trebuie să caut şi la surse externe, când mi se par relevante, să verific traducerile, sunt făcute de vorbitori de limbă, dar neverificate de specialiști în domeniu, ceea ce duce la ştiri denaturate.
    Orice jurnalist are dreptul la o orientare politică, la o simpatie pentru un partid, deci va fi subiectiv,dar când devii o personalitate publică, trebuie să cauţi să nu fie vizibilă. Şi sincer, dacă urmăresc atent un post, pot să spun cu cine „votează”

    Reply
  13. Simplu de tot

    „Turcescu rămâne singurul care ne-a zis pe bune cine era înainte să intre în politică”, sa nu uitam ca cel care a marturisit acest lucru intr-o emisiune la B1 TV a fost chiar Traian Basescu. Ascultand emisiunile lui Guran la Europa Fm, de cel putin 10 ani in urma, am observat ca in toate cometarile sale legate de fostul presedinte Traian Basescu, folosea pronumele de politete „d-ul” si NICIODATA NU L-A CRITICAT PE ACESTA, de unde reiasa gradul militar superior a lui Traian Basescu, iar in comentarile despre presedintele Klaus Iohanis se adresa cu „Iohanis”, precum si in comentarile despre alte persoane politice.

    Reply
  14. Ioana

    Meseria de politician in sine este cat se poate de serioasa si onorabila strict in functie de felul in care o practici. In orice meserie, de la baza pana la varf, poti sa fii corect, demn si profesionist sau contrariul. Daca noi avem atat de multi politicieni in „categoria contrariu”, cred ca asta vine pe de-o parte din exigentele scazute pe care le avem, iar pe de alta din faptul ca si clasa noastra politica este o mostra reprezentativa pentru societate in ansamblu.
    Democratie fara partide si politicieni nu exista prin definitie. Fara ele nu exista decat anarhie sau dictatura.
    Cat despre trecerea dintr-o parte intr-alta, ma intreb cum ar fi aratat lumea daca Winston Churchill ar fi ramas corespondent de razboi? Si lista „transferatilor” notorii din toata lumea este cu mult mai lunga, desigur. Unul numai ce a castigat zdrobitor alegerile din UK.
    Inteleg si resortul trecerii. Ani de zile spui si spui, scrii si scrii, constati si iar constati. La un moment dat obosesti si se instaleaza frustarea neputintei. Unii lupta cu ea, altii se duc sa lupte cu cauzele ei si nu vad nimic ilegitim in niciuna dintre alegeri.
    Asa cum eu nu cred ca un jurnalist este un sihastru. Tine de meseria noastra in cel mai inalt grad sa comunicam si sa interactionam, pentru a intelege in profuzime fenomenul politic. In aceasta interactiune, evident ca se cer si de o parte si de alta opinii, analize, informatii, se schimba pareri.
    Are un jurnalist dreptul la optiune politica? Cat timp are drept de vot, cu siguranta are si drept de optiune. Este o ipocrizie sa spui sau o naivitate sa crezi ca exista jurnalisti fara simpatii sau antipatii macar ideologice.
    Eu as spune chiar ca fiind mai informati, mai pasionati de domeniu, jurnalistii au in general si pozitionari mai radicale.
    Aici eu sunt adepta unui sistem pe care americanii il practica de ani de zile. La inceputul fiecarei campanii electorale, marile publicatii fac o analiza detaliata a candidatilor si a ofertelor, apoi isi anunta oficial pozitionarea.
    Si atunci unde e linia?
    Pe de-o parte, recompensa. Nu cred ca exista jurnalist, mai ales din domeniul politic, care sa nu fi fost rugat si sa nu fi aceptat sa isi spuna opinia despre un proiect politic sau o candidatura, despre cum vede oportunitatea si imbunantirea lor. Si nu vad nimic rau in asta.
    A contribui la existenta unui poiect pe care il consideri o sansa pentru societatea in care traiesti mi se pare benefic. Dar numai cat timp o faci din convingere si fara vreo recompensa de vreun fel, doar din dorinta de a impinge lucrurile inainte.
    Dar daca o faci pentru bani sau pentru orice alta recompensa, devii mercenar. Apoi cred ca e o foarte mare problema cand te apuci sa promovezi preferential, din postura de jurnalist, proiectul la care ai contribuit, cu atat mai mult pentru care ai fost platit.
    Cand mana baga in buzunar banul incasat de la politic in cele mai diferite forme, de la banala mita, la tot felul de contracte de toate felurile pentru sine sau pentru apropiati, iar cuvantul lauda, incompatibilitatea e totala.
    Si o alta granita fundamentala este siluirea adevarului, prin toata gama de metode de la manipulare sau eludare la contrafacere, nu doar pe bani, ci si pentru orgoliul de a scoate invingator proiectul in care crezi.
    Jurnalismul, asa cum il vad eu, este o profesie de constiinta, iar scopul ei este dincolo de informarea corecta. Acesta este nivelul de baza, sine qua non. Dar mai sus de el este ca obiectiv final binele public. Se contrazic vreodata? Nu. Fara adevar, fara principii, fara memorie, nu poate exista bine public.
    Cat timp aceste coordonate sunt respectate, eu cred in jurnalismul implicat, de constiinta, in slujba binelui public. Jurnalismul aseptic este fie o ipocrizie, fie o simpla functionareala.

    Reply
  15. sorinp

    A vorbi de obiectivitate in presa romaneasca de azi este cel putin inadecvat. Nu mai avem presa independenta de mare impact (desi mai exista jurnalisti independenti). Pe de alta parte, jurnalistii, indiferent daca intra sau nu in politica au dreptul la opinii si orientari politice, pe care adesea le lanseaza public. Tam-tam-ul cu Moise Guran este strict legat de faptul ca este privit ca un pericol, un personaj articulat, pu putere de convingere intr-o dezbatere. Daca azi se va mai inscrie in USR un membru oarecare, nimeni nu va lua la purecat ce a facut, ce a spus. Dar daca s-ar fi inscris in PSD?! Lumea il ataca pe Guran de parca ar fi fost un preot sau un medic care si-a incalcat juramintele (si multi o fac zilnic) uitind ca obiectivitatea unui jurnalism nu este nici macar o cutuma. Sa lasam! Mai bine ne-am uita ce influenta aduce partidului in care s-a inrolat si politicii in general. Vrem oameni noi in politica doar pentru ca pei vechi i-am tocat deja, nu mai avem ce scrie despre ei.

    Reply
  16. Matei

    @SorinP
    Pai e ca la preot sau medic, alti ziaristi nu pretindeau sa aiba aplicatii care sunt singurele „obiective”, a branduit obiectivitatea si de fapt nu era obiectiv deloc, era militant. E furmos sa fii militant civic, dar si acolo cineva care milita pentru pilonul 2- de unde avea si sponsori- pentru bugetul armatei- ok, nu stim daca avea sau nu sponsori directi, dar e probabil, ce fel de jurnalism civic e asta?

    Reply
  17. JK

    Dacă Turcescu ne-ar fi zis ce și cine este și înainte de a intra în presă, ar fi fost ceva. Așa însă … Și dacă n-ar fi intrat în politică, având în vedere cine și ce este, ar fi fost un gest normal.
    Mai bine să-l lăsăm pe Guran să vedem dacă face lucrurile la fel de bine precum le vorbește, iar lui Turcescu și altora ca el să le dorim pensie specială ușoară (cam 1/4 din cea a unui militar cu grad și vechime identice).

    Reply
  18. emil

    Romanului oricat de prieten i-ai fi, oricat bine i-ai face si orice functie de raspundere ar avea, tot nu se lasa pana nu te minte si talhareste odata…Din aceste motive romanii sunt un popor esuat.

    Reply
  19. Soare Constantin

    ATENTIE! Turcescu nu a fost ofiter acoperit! A avea livret militar si grad militar oferit pe baza studiilor civile nu inseamna deloca fi ofiter acoperit.

    Reply

Lasă un răspuns la tamisa Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *