Delia Dobrovăț

Interviuri și intervievatori – întrebări mai puțin uzuale

Într-o lume perfectă, toți intervievatorii sunt bine pregătiți și știu exact cum ar trebui condus un interviu, pun întrebări inteligente care sunt legate de competentele tale și îți oferă o imagine clară asupra viitoare poziții. Din nefericire, nu același lucru îl întâlnești și în realitate. Dacă nu ai dat încă peste un intervievator nepriceput, vorbăreț sau foarte grăbit, șansele sunt mari ca acest lucru să se întâmple la un moment dat. 

Acum ceva timp mi-au fost adresate într-un interviu câteva întrebări din sfera politică și socială. M-am tot gândit, după ce am terminat, dacă nu am fost prea scurtă în răspuns sau dacă nu mi-am exprimat părerea prea bine, așa că am ales să formulez argumente potrivite și documentate pe care să le expun aici, pentru a deschide subiecte de discuție și pentru alții.

  • Un guvern de coaliție este mai bun decât un guvern format din membri ai unui singur partid politic?

Într-un guvern, perspectivele diferite pe care le pot oferi partidele care susțin și ideologiile de dreapta, dar și cele de stânga, sunt necesare unei alegeri făcute cu scopul de a avantaja o societate întreagă, datorită beneficiilor ambelor ideologii, care, dacă sunt combinate, pot ajuta societatea mult mai mult decât avantajele ideilor unui singur partid, iar această coaliție poate duce și la minimalizarea dezavantajelor planurilor susținute de partidele respective.

Dar fiecare partid politic are anumite ideologii și idei asupra anumitor decizii, astfel încât, în momentul în care un partid este format din membrii unor partide cu ideologii total diferite, se poate ajunge la neînțelegeri majore, și chiar la dizolvarea ulterioară a acelui partid.

  • O dictatură benevolentă este mai bună decât o democrație slabă?

O democrație slabă este o democrație în care poporul nu ia decizii în mod conștient, ci sub influența unor tehnici de manipulare din partea conducătorilor.

O dictatură benevolentă este o dictatură care acționează după principiile economice ale politicii de stânga, dar care respectă drepturile omului, nu ar impune cenzura, și are ca scop dezvoltarea societății, nu abuzul de putere.   O dictatură benevolentă ar aduce beneficii societății (prin împărțirea egală a bunurilor), iar probleme de tipul tehnicii populiste sau a corupției, inegalitatea în societate, existente într-o democrație slabă, nu ar mai fi valabile.

Pe partea cealaltă însă, deși o dictatură benevolentă ar putea avea anumite beneficii, puterea nu este împărțită în stat, iar deciziile unui lider, aparent având un scop bun, pe termen lung s-ar putea dovedi a fi atât ineficiente, cât și negative, din cauza faptului că decizia este luată de o singura persoană; în același timp, tocmai din cauză că puterea nu este împărțită în stat, dictatorul, deși având la început intenții cât de cât bune, poate face oricând abuz de putere.

  • Un guvern condus de tehnocrați este mai bun decât un guvern condus de partide politice?

Într-un guvern condus de tehnocrati, persoanele care sunt la conducerea ministerelor sunt specialiste în domeniile respective, având studii superioare în acest sens. Acest lucru ajută foarte mult conducerii, o persoană neputând să înțeleagă complet domeniul și să ia decizii propice acestuia dacă nu are studiile și experiența necesară pentru a înțelege contextul respectiv. Însă, partidele politice pot compensa această lipsă de experiență prin înțelegerea persoanelor din acel partid care ar acționa în conformitate cu ideologia respectivă, iar deciziile luate vor aduce beneficii de lungă durată asupra întregii societăți, nu numai asupra domeniului respectiv de activitate.

  • Partidele extremiste ar trebui interzise?

Depinde, deoarece, atât în cazul partidelor de extremă dreaptă, cât și de stângă, deciziile luate de acestea vor fi întotdeauna în dezavantajul populației; pe de o parte, partidele de extremă dreaptă se vor baza prea mult pe libertatea pieței și pe profit, iar cetățenii și dorințele lor vor fi ignorate; în același timp, partidele de extremă stângă vor fi definite de un abuz de putere.

Însă, prin interzicerea partidelor extremiste, ideologiile la care anumite grupuri de persoane se identifică ar fi, practic, cenzurate, iar dreptul acestora de a susține și de a se manifesta pentru acestea vor fi încălcate, datorită interzicerii partidelor ce susțin aceste ideologii.

  • Este Parlamentul European la fel de important ca Parlamentele Naționale ale țărilor membre UE?

Actele legislative emise de Parlamentul European sunt mai importante decât legile naţionale. Toate ţările membre UE trebuie să se supună actelor normative emise de Parlamentul European. Prevederile unei legi naţionale pe un subiect care este tratat şi de către legislaţia UE trebuie să fie în concordanţă cu aceasta din urmă. Această influenţă se aplică în aproape toate aspectele sferelor economice şi sociale. O activitate interzisă de UE nu poate avea loc pe teritoriul unei ţări membre, iar un drept garantat de UE nu poate fi încălcat pe teritoriul unei ţări membre. Sancţiunile prevăzute pentru o infracţiune pot fi mai dure în legislaţia naţională decât în cea a Uniunii, dar nu şi viceversa. Astfel, din prisma priorităţii, legile emise de Parlamentul European sunt mai importante decât cele emise de parlamentele naţionale. De asemenea, Parlamentul European influenţează într-o mare măsură deciziile bugetare şi comerciale ale statelor membre. Bugetul Uniunii Europene depinde în mare măsură de votul Parlamentului European. Contribuţiile fiecărui stat membru şi modul în care banii sunt distribuiţi este decis într-o măsură semnificativă de către Parlamentul European. Mai mult, Parlamentul are un cuvânt de spus şi în privinţa acordării de fonduri şi subvenţii şi a ariilor de prioritate ale Uniunii. În plus, prin legile pe care le adoptă, Parlamentul European poate influenţa destul de mult evoluţia importurilor şi exporturilor ţărilor membre, sau producţia economică la nivel naţional. Subsidiile agriculturale, standardele de funcţionare ale agenţilor economici, standardele de producţie, toate acestea sunt aspecte ale economiei naţionale care pot fi influenţate în mod decisiv de actele normative adoptate de Parlamentul European, cărora parlamentele naţionale trebuie să li se supună.

Pe de cealaltă parte, există politici statale care nu sunt influenţate de Parlamentul European. Domenii cum ar fi politica externă sau strategia militară nu pot fi reglementate de Parlamentul European, fiind apanajul exclusiv al fiecărui stat membru în parte. Poziţia statelor faţă de evenimente externe poate fi decisă doar de parlamentele naţionale ale acestora, fapt ilustrat şi de disensiunile din ultimii ani în privinţa intervenţiilor militare ale trupelor UE (în Afghanistan, Iraq sau chiar Sudan). În plus, nu există o armată unitară a Uniunii, ci doar un corp comun de trupe de intervenţie şi menţinere a păcii, alcătuit din suma forţelor armate ale fiecărui stat. De cele mai multe ori însă acestui corp îi lipsește coeziunea, tocmai din cauza gradelor diferite de dezvoltare a tehnologiei militare şi a lipsei unui cod comun de reglementări. Aceste două domenii sunt printre cele mai importante care garantează autonomia unui stat. Faptul că doar parlamentul naţional poate decide asupra lor îl face mai important decât Parlamentul European.

Deciziile Parlamentului European pot fi influenţate de statele membre. Deşi membrii Parlamentului European acţionează în calitate de membri ai unor partide politice şi nu în calitate de reprezentanţi ai ţărilor din care fac parte, nu se poate nega că ultima situaţie este posibilă. În funcţie de interesele unui stat membru cu un număr suficient de mare de membri, se pot depune presiuni pentru a influenţa deciziile luate de Parlamentul European în privinţa legislaţiei sau a distribuţiei bugetului. Este de ajuns ca reprezentanţii parlamentari a 5 dintre cele mai puternice state (Germania, Franţa, Italia, Marea Britanie şi Spania) să cadă de acord asupra unei propuneri legislative pentru a forma o majoritate simplă care susţine acel subiect. Prin faptul că poziţia unui parlament naţional poate influenţa în mod indirect decizia Parlamentului European, parlamentul naţional se dovedeşte a fi mai important decât cel european

Sfatul meu pentru cei care urmează să dea un interviu important ar fi să trateze cu maximă seriozitate și responsabilitate, cu atât mai mult cu cât orice aspect contează. Concurența într-un domeniu larg este acerbă, ca atare, un intervievator va analiza toate aspectele modului de prezentare al unui candidat: de la remiterea unui CV complet, corect întocmit și care să reflecte întru totul realitatea, la punctualitatea prezenței la întâlnire, la ținută, comportament și skilluri de prezentare. Așa că, baftă la interviuri!


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

One thought on “Interviuri și intervievatori – întrebări mai puțin uzuale

  1. relu

    Partidele extremiste ar trebui interzise?

    „partidele de extremă dreaptă se vor baza prea mult pe libertatea pieței și pe profit, iar cetățenii și dorințele lor vor fi ignorate”
    E ceva in neregula rau cu intrebarea si cu raspunsul. Sau poate cu alaturarea lor….

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *