Într-un apel publicat astăzi, DEMOS atrage atenția că alegerile pentru Parlamentul European riscă să fie compromise chiar în timpul președinției rotative a Consiliului UE deținute de către România, existând posibilitatea ca majoritatea partidelor şi candidații independenți să nu intre în alegeri dacă Guvernul nu publică cât de curând formatul listei de semnături de susținere,
Conform Legii nr. 33/2007, partidele și candidații independenți trebuie să depună în scopul validării candidaturilor 200.000, respectiv 100.000 de semnături unice de susținere. La România Curată, am cerut și susținut în nenumărate rânduri scăderea acestui prag prohibitiv, mai ales că statul român solicită de departe cel mai mare număr de astfel de semnături. Remember Politică fără Bariere?
Pentru a sublinia gravitatea situației, în alegerile pentru PE din 2014, a fost nevoie de 345.000 de voturi (6, 21%) pentru a trimite reprezentanți în PE. Cele 200.000 de semnături unice reprezintă echivalentul a mai mult de 50% din voturile necesare trecerii pragului, și asta doar pentru a putea intra în campania electorală. Acest prag este semnul unei disfuncționalități grave a democrației românești. Din cauza lui, alternativele politice la marile partide sunt excluse din start de la participarea la scrutinul european, arată DEMOS.
Mai grav este faptul că nici până în acest moment, modelul oficial al listei de semnături nu a fost publicat.
Din păcate, Guvernul folosește această listă și momentul în care o publică drept armă politică. Conform legii în vigoare, candidaturile, cu tot cu semnăturile de susținere, se depun la Biroul Electoral Central cu 60 de zile înaintea alegerilor propriu-zise, în 2019 acestea fiind organizate în intervalul 23 – 26 mai. Astfel, termenul limită de depunere a candidaturilor este în intervalul 23 – 27 martie. Dacă lista oficială era publicată cu 4 luni înainte de data depunerii candidaturilor, exista timp suficient ca un număr mai mare de partide sau un candidat independent să strângă semnăturile.
Din păcate, cu fiecare zi care se scurge către această dată limită de depunere a candidaturilor, scad șansele partidelor mici și medii şi ale candidaților independenți de a intra în campanie. Doar partidele mari, PSD şi PNL, au capacitatea să strângă 200.000 de semnături într-un interval foarte scurt – o lună, de exemplu.
Suntem într-un blocaj din care trebuie ieşit rapid. Legea în vigoare a fost modificată de către Parlament în decembrie 2018 (PL-x nr. 427/2018). Proiectul de lege a fost atacat la Curtea Constituțională de către Președintele României, iar Curtea Constituțională a fixat primul termen de soluționare la data de 6 martie 2019. Conform proiectului de modificare, numărul de semnături se păstrează, doar că semnăturile nu mai sunt semnături unice, cetățenii având posibilitatea de semna mai multe liste, și sunt precizate informațiile ce trebuie să apară pe listele de susținere.
Pentru a ieşi din acest blocaj, DEMOS solicită Guvernului următoarele acțiuni:
- 1. Să adopte cât mai repede „data de referință a alegerilor”, adică data la care va avea loc efectiv scrutinul.
- 2. Să adopte modelul listei alegătorilor ce susțin candidații la alegerile pentru Parlamentul European, iar modelul adoptat să includă toate informațiile menționate în proiectul de modificare a legii electorale aflat în dezbaterea Curții Constituționale.
Prin includerea în model a tuturor informațiilor din noul proiect de lege, partidele si candidații independenți vor putea folosi semnăturile strânse indiferent dacă legea se va modifica sau nu.
Avem sute de membri și voluntari care așteaptă acest model. Suntem siguri că și restul partidelor și candidaților independenți îl așteaptă cu îngrijorare și nerăbdare. Excluderea acestora din cursa electorală ar însemna un eșec major pentru democrația românească, încheie DEMOS în comunicatul emis astăzi.
Parlamentul european nu e o ficțiune legislativă. Nu văd aici citat vreun punct de vedere al acestei instituții cu privire la subiectul textului care-o privește direct, ați dat vreun tel /e-mail la sediul din str. V. Lascăr?
Cât privește denumirea dedataastavotez: că-i neinspirată e deja mult spus. Măcar despre ACEASTA (în realitate , ACEEA) n-a învățat nimeni în școală??
CUM EFICIENTIZAM CLASA POLITICA…?!?
Dupa evenimentele din decembrie 1989 cei mai multi romani traiesc cu senzaţia că ţara nu e guvernată sau că ar fi pe ultimul drum si se resimte cu o acuitate dureroasă dezagregarea, disoluţia, absenţa oricărei strategii a poporului roman, pentru poporul român. Ca natie avem nevoie de niste coordonate, de niste raspunsuri. Ce facem cu daruirile lui Dumnezeu pentru neamul nostru? Cine sîntem noi ca popor? Cine vrem să fim ori sa devenim? Dacă ne punem asemenea întrebări, dacă ne interesează ce cerem noi de la noi înşine ca neam şi ca stat, unde anume avem posibilitatea să ne poziţionăm în matricea naţiunilor moderne, din punct de vedere cultural, politic, economic, social, unde putem fi situati peste zece si mai multi ani şi ce se întreprinde concret pentru asta, atunci cei LUCIZI cu discernamantul neafectat nu putem ramane pasivi fata de realitatile amenintatoare la adresa neamului romanesc.
Etica profesionala este caracterizata in principal de independenta, integritate si competenta profesionala.
INDEPENDENTA profesiei – implica independenta de spirit (de drept) si independenta în aparenta (de fapt).
Independenta de spirit – reprezinta starea de spirit care permite lucratorilor sa emita judecati fara a fi afectati de influente si sa actioneze cu integritate, pentru a-si exercita cu obiectivitate competentele profesionale.
Independenta in aparenta – se realizeaza prin evitarea situatiilor in care o terta persoana informata si rezonabila ar cunoaste toate informatiile relevante, inclusiv masurile de protectie aplicate in munca specifica, iar pe aceasta baza ar putea concluziona ca, integritatea, obiectivitatea sau competenta profesionala a lucratorilor sunt compromise.
INTEGRITATEA – presupune ca lucratorul sa aiba demnitate, sa fie drept si onest in realizarea competentelor profesionale si in relatiile interpersonale.
COMPETENTA profesionala – lucratorii din domeniul public trebuie sa aiba si sa-si mentina cunostintele si aptitudinile profesionale la un nivel necesar si corespunzator pentru a asigura membrii societatii ca primesc de la acestia servicii in conformitate cu standardele aplicate sau elevate cunoscute in domeniile in cauza.
Marele politician si om de stiinta american, Dwight Waldo (1913 – 27 octombrie 2000), in teoria sa sustine ca, in exercitarea atributiilor, cei ce detin functii publice, trebuie sa aiba in vedere 12 obligatii mai importante si anume, fata de: 1- constitutie; 2 – legi; 3 – natiune si tara; 4 – democratie; 5 – normele de organizare birocratica; 6 – profesie si profesionalism; 7- familie si prieteni; 8 – sine; 9 – colectivitatile cu care vin in contact; 10 – interesul public sau bunastarea generala; 11- umanitate sau lume; 12 – Dumnezeu sau religie.
Waldo afirma despre aceste obligatii ca nu pot fi ierarhizate in functie de importanta, iar numarul lor poate creste, el face insa o trecere in revista a celor mai importante reguli etice existente in viziunea sa. El trateaza aceste obligatii la nivelul datoriei individuale, al datoriei fiecaruia fata de moralitatea personala si nu fata de organizatie.
In conceptia lui Dwight Waldo ETICA in exercitarea unei functii publice este o problema complexa si complicata. Acest subiect este greu de explicat si inteles avand in vedere ca in secolul nostru codurile etice (pentru unii nici nu exista asa ceva) s-au schimbat intr-un ritm intens, iar sentimentul ca moralitatea este “relativa”(nimic mai fals) a crescut. Data fiind cresterea in diversitate a organizatiilor, se face simtita nevoia de noi repere etice si morale.
Cu toate acestea nu se depun de catre cei cu obligatii in domeniul juridic-legislativ eforturile necesare in directia creerii de reglementari si coduri etice adaptate noilor nevoi obiective impuse de evolutia si modernitatea societatii.
Pentru eficientizarea sistemului public , dar mai ales a celui politic indiferent de ideologie (oricum aceasta există numai în plan declarativ deoarece în realitate lipseşte cu desăvârşire) trebuie adoptate STRATEGII pentru dezvoltarea capitalismului popular (social) si a CLASEI DE MIJLOC ca pilon de bază a unei stabilităţi sociale, drept urmare se impune:
– REDUCEREA SĂRĂCIEI inclusiv prin valorificarea eficientă în folosul fiecărui român a bogăţiilor solului şi subsolului (respectarea algoritmului dictat de cota indiviză dispusă de Dumnezeu pentru fiecare român) sau a utilizării factorilor geografici naturali de producţie şi servicii. Revizuirea sistemului de redevenţe care de 27 de ani favorizează discreţionar numai pe OLIGARHI. Impunerea realizării algoritmului de salarizare minimă astfel ca, în România după aderare la U.E să se respecte limita de 65% din salariu mediu existent în comunitatea europeană;
– COMBATEREA sindromului ANARHIEI prin impunerea de către SOCIETATEA CIVILĂ “zona neatinsă de filoxera postcomunistă sau cea paranormala” a respectării de către toţi cetăţenii români fără nici o discriminare, a (moralităţii) bunelor practici sau obiceiuri, a principiilor dictate de civismul modern şi a reglementarilor elaborate şi ierarhizate pe baza elementelor de raţionalitate care să vizeze interesul general (colectiv).
Trimestrial trebuie făcute publice de către O.N.G.-uri (neaoşe) bilanţuri referitoare la stadiul imoralităţii şi incompetenţei pe niveluri de putere publică, pe ministere sau domenii ale administraţiei locale sau centrale, folosind în anumite cazuri la investigare, culegere de date voluntari (inclusiv pensionari cu integritate si moralitate ireprosabile) din toate domeniile, învăţământ, sănătate, administraţie, justiţie, ordine publică şi apărare, finanţe, etc;
– DIMINUAREA LA MAXIMUM A OLIGARHIEI prin limitarea accesului la putere publică a celor care sunt îmbogăţiţi pe căi oneroase. Societetea Civilă (neaoşă) trebuie să facă public topul, pe ultimii 29 de ani ai îmbogăţiţilor prin intermediul funcţiei publice (politice) sau prin metode frauduloase ori care au intrat în politică pentru a fi protejaţi de pedepse penale sau pentru a face trafic de influienta, precum şi a celor ce fac afaceri oneroase prin intermediul rudelor sau diverşilor interpuşi. Astfel vor putea fi făcute publice listele cu persoanele indezirabile pentru politica României şi cu cele declarate “non grata” pentru viaţa publică din România.
Pentru ca societatea civilă să poată controla diminuarea efectelor celor trei fenomene (sărăciei, anarhiei şi oligarhiei) este necesar ca la nivel naţional să se înfiinţeze o “ORGANIZAŢIE (COMITET) pentru REDUCEREA SĂRĂCIEI, COMBATEREA sindromului ANARHIE şi DIMINUAREA OLIGARHIEI în România” care să aibă structuri teritoriale în toate segmentele vieţii social-economice.