Situația e în felul următor – acum, că avem declarată starea de urgență, contractele de muncă individuale pot fi suspendate, invocându-se forța majoră. Trebuie să ne așteptăm la așa ceva în special în sectoarele care sunt imediat afectate – baruri, restaurante, mall-uri, hoteluri.
Suspendarea contractului individual de muncă atrage după sine suspendarea plății drepturilor salariale. Un angajat cu contractul suspendat nu se califică însă pentru îndemnizația de șomaj – tehnic vorbind, el nu e un șomer. În fapt este.
Acum să ne gândim că mulți dintre angajații din sectoarele menționate – hoteluri, baruri, etc, sunt printre cei mai precari. Trăiesc din salarii care le ajung la o lună la alta. Cum se vor descurca? Din ce bani vor trăi, din ce bani își vor putea cumpăra chestii de bază, cum ar fi hrana sau medicamentele?
Patronatele au sărit în sus și cer sprijin de la stat. Nu zic că nu trebuie ajutate, dar nimeni nu vorbește despre sutele de mii de angajați care peste puțin timp vor ajunge șomeri de facto, chiar daca de jure nu vor fi așa.
Eu zic că ne trebuie un fond public de solidaritate, ceva, care să vină în sprijinul acestei categorii. Nu putem pompa bani doar în IMM-uri, așa cum pare să facă în acest moment noul Guvern liberal, trebuie să ne gândim și la oameni. În primul rând la oameni.
Nu cred că este o măsură suficientă. În primul rând, banii sunt, la urma urmei, hârtie, iar hârtia nu poate fi mâncată și digerată decât de rumegătoare. În al doilea rând, este cam târziu. În al treilea rând, adânc înfipt în creiere este virusul individualismului. În al patrulea rând, 50% din populație este atinsă de analfabetism funcțional. În al cincilea rând, „elitele”, „de stânga” și „de dreapta” sunt pseudoelite.
M-am uitat la Boris Johnson, care le-a ținut alor lui un discurs a la Churchill: unii dintre noi vor muri. M-am uitat la paiațele noastre și cred că ne vor omorî.
Supraplătitul SRI, experții ISU, devreme și special pensionații armatei, nu au un plan? Sunt la fel de tâmpiți, pentru moment ca unul căruia i se amputează un picior, iar el se gândește cum va face fotbal de performanță iar.
Unde sunt rezervele statului? Unde sunt pământurile statului? (măcar e primăvară și bazele recoltei agricole acum se pun!) Unde va pleca recolta și profitul de pe 1/3 din arabilul României? În timp ce primul ministru francez (echipa lui Macron nu-i cea mai socialistă din lume!) vorbește de naționalizare, tov. Vasilescu de la Crama Isărescu vorbește de salvarea băncilor, uitând să adauge „private”. Unde este stânga socială? Dacă ne concentrăm (vorba vine, pentru că pe-aici totul e o improvizație!) pe salvarea băncilor, avem șanse ca pe la toamnă să devenim prima țară din portofoliul unui mare hedge fund.
Ca țară, ne înnecăm în propria prostie cum se înneacă bețivii în propria lor vomă, în somn.