Romania Curată

Fii și îndrăgostiți de putere. Nepotismul pe listele pentru parlamentare 2016

Capul familiei a obosit, mai ales din cauza drumurilor la DNA și la instanțe, funcționarii de a căror complicitate e nevoie pentru contractele cu statul nu mai sunt cooperanți pentru că se tem de pușcărie, iar firmele celor apropiați n-ar rezista decât câteva zile unei competiții reale. Dar puterea și bunăstarea trebuie conservate, așa că cei care mai au destulă putere în organizația locală, dar nu mai sunt acceptați ei înșiși pe liste de conducerea centrală, recurg la soții, copii, frați, mame sau fini. Cam asta e descrierea sumară a nepotismului în actualul moment electoral. Pe lista neagră se găsesc însă și beneficiari, și furnizori de nepotism.

Citește aici: Lista neagră a candidaților la parlamentare 2016

Ca număr de cazuri, PSD conduce detașat, cu peste 25 de persoane care și-au avantajat rudele sau au beneficiat de astfel de spirjin. Urmează în ordine ALDE și PNL, cu mai puține cazuri și în cifre absolute, și ca pondere, dar astfel de situații se întâlnesc și la partidele mici, precum PRU sau UDMR. Ce este însă grav e că, dacă la o privire superficială s-ar putea bănui o infuzie de sânge proaspăt pe listele partidelor, impresia este falsă: clanurile pur și simplu își scot în față membrii mai tineri.

Citește și: Ce mai e de ales din alegerile astea

Puternicii locali, furnizori de slujbe și contracte pentru familie, se împuținează pe liste, fără însă ca fenomenul nepotismului să scadă. În aproape orice județ te uiți, vei găsi persoane aflate în relații de rudenie sau de cumetrie cu șeful de CJ, primarul municipiului-reședință și parlamentarii locali prin posturi călduțe la instituțiile, regiile și companiile de stat. Și, adesea, politicienii locali sunt rude sau se încuscresc ori încumetresc.

Unii lucrează mai cu fereală, angajându-și protejații „în cruce” (eu pe ai tăi, tu pe ai mei) sau chiar „în circuit”, alții n-au astfel de scrupule și își numesc nevasta sau copilul într-o funcție care depinde de decizia lui, „cu delegare” sau „temporar”, deși legea prevede concurs pentru post. Iar dacă se dă concurs, cei din comisie sunt subordonații baronului sau îi sunt datori, așa că se știe de dinainte cine va câștiga. Acest soi de nepotism este atât de generalizat încât e aproape imposibil de combătut sau de limitat.

Interesante au fost cazurile în care politicienii și-au angajat proprii copii la cabinetele parlamentare, intrând în atenția ANI pentru asta. Unii încă nu înțeleg de ce e asta o problemă și candidează iarăși. Alții, mai discreți, le pun odraslelor o pilă să ajungă pe la cabinetul de (euro)parlamentar al colegului de partid. Pe aceștia nu-i mai caută ANI.

Iar când astfel de șefi locali sunt promovați la centru, e de așteptat să-și ducă practicile la un nivel superior. Camarila va fi promovată, de la nivel local, în posturi de conducere la nivel național, iar ca argument pentru competență va fi invocată experiența în vechiul post, ocupat tot prin bunăvoința și influența baronului. Și aici, doar în cazul funcțiilor din administrație nepotismul poate avea și o latură penală – deși adesea greu de demonstrat, în cazul demnităților alese problema este una strict etică.

Am avut un președinte ce și-a trimis fiica la Bruxelles, am avut un clan format din socru, fiică și ginere la vârful politicii. Promovarea secretarelor, multe dintre ele dovedindu-se mai devreme sau mai târziu și metrese ale politicienilor, e o practică frecventă. Acum s-a ajuns la folosirea mamelor sau soțiilor în încercarea de a păstra accesul la putere, după ce baronul sau șeful clanului a ajuns la pușcărie sau nu mai poate candida.

Și, se pare, nici faptul că le pun în pericol inclusiv libertatea celor pe care și-i iau ca asociați la fărădelegi nu îi poate liniști. Am avut destul de recent cazuri de politicieni sau oameni de afaceri condamnați în familie, tată și fiu. Clanuri întregi sunt cercetate de procurori. Totuși, merg mai departe cum s-au obișnuit.

Sigur, dinastiile politice în democrații nu sunt ceva neobișnuit, dimpotrivă. Au avut și americanii clanuri și dinastii, precum Kennedy, Bush sau Clinton. Iar nume precum Nehru-Gandhi, Bhutto sau, mai recent, Trudeau, pot fi adăugate pe listă. Sau, la noi, Brătienii. Și nu e obligatoriu ca urmașii să fie mai slabi decât înaintașii, cu condiția să chiar facă politică. Pentru că de aici începe cea de a doua problemă: lipsa de orice competențe și, adesea, și de interes pentru activitatea de parlamentar.

Majoritatea celor ajunși prin influența rudelor sau protectorilor nu se remarcă prin nimic în Parlament, nu propun legi, nu iau cuvântul la dezbateri, lipsesc de la ședințe. Sau, atunci când sunt activi, nu o fac pentru a reprezenta interesele alegătorilor din colegiu, ci pe ale celor ce i-au trimis în Parlament: votează legi contra justiției și blochează anchete. Altfel spus, când nu sunt inutili ca legiuitori, sunt dăunători.

 


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

One thought on “Fii și îndrăgostiți de putere. Nepotismul pe listele pentru parlamentare 2016

  1. Scipio Africanul

    Exista, oare, naivi care au crezut ca se poate intampla altceva, intr-o societate coplesita de o gandire de tip feudal si promovand o „democratie” de tip Mafiot (daca asa ceva poate fi conceput… si, da, iata ca exista asa ceva) ? Cei care au furat parghiile democratiei, dupa Revolutie, sub obladuirea primului presedinte (cu 3 sau 4 mandate successive) al tzarii au avut aceasta directive de evolutie in program (sau in fondul genetic… cam acelasi lucru) si au fost sustinuti, cum mai sunt si astazi, de milogeala celor ‘dezgustati” de politicieni si politica, multumiti cu doar o pomana de zahr, ulei, faina, tricouri si… galetzi. Invocarea „clanurilor” din alte democratzii si a celor din Romania istorica este neavenita si nu subliniaza deosebirea fata de situatia actuala din RO. „Clanul” Bratienilor, ca sa dau doar in exemplu, era deja, istoric, instarit prin mijloace legale (discutabile sau ba, dar legale) si avea in conshtiintza in ideal de propashire natzionala inspirat de asimilarea civilizatziei Europei de Vest, fara sa mai vorbesc de nivelul intellectual inalt si authentic, dobandit prin studii universitare solide si nepoluate prin coruptzie. Or, in Romania post-revolutzionara si in cea actuala politica se face in stil feudal si/sau in stilul modelului luptei de clasa, propus si impus de marxisti-leninishti-comunishti de care nu am dus lipsa. La asta se adauga principiul – impus in subconstient si sustinut in mod iresponsabil de presa de rating si scandal – acela ca nu trebuie sa intrebi cum s-a acumulat primul million de dolari din averea imbogatzitzilor post revolutionari. Si daca nu se cade sa intrebi despre primul million, de ce ar trebui sa fie acceptata vreo intrebare despre urmatoarele milioane ? Stimularea celor mai josnice tendintze ale comportamentului uman devine evidenta prin toate acestea, iar lipsa de reactie a „celor fara de putere” a creat in mediu prielnic de dezvoltare nestanjenita a efectelor acestui tip de evolutie politica nationala. Lamentarile despre sperantza ca, poate, urmatoarele generatzii de tineri vor indrepta situatzia nu fac decat sa contribuie, in mod iresponsabil, la perpetuarea gandirii actuale. Cum se poate schimba ceva, la 26 de ani de la revolutie, in conditziile in care doar catziva cetatzeni au o contributie concreta la actiunea impotriva politicii promovate de mafiotismul partidelor actuale, cu toate ca ele se declara reformate si reformiste, iar legea, facuta tot de ele, este, deocamdata, in favoarea lor ? Rezultatul votului de duminica va arata , cu date masurabile, ce perspective avem de evolutzie spre o societate moderna, civilizata, fara furturi de orice fel si, deci, capabila sa faca fatza provocarilor lumii viitoare, mondializata sau ba. Tot ce putem spera este o innoire cat de cat, dar ma indoiesc ca indolentza actuala a masei alegatorilor va putea furniza rezultate mai promitatoare.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *