Profitați de scurtul timp rămas ca să priviți Râul Jiu în splendoarea lui. E o chestiune de luni, poate cel mult 1-2 ani până când ”Defileul Jiului”, cea mai spectaculoasă parte a acestui râu puternic, va deveni un simplu pârâiaș obosit, dat fiind că la începutul anului 55% din investiție era deja efectuată (vezi documente atașate 3 și 5). Deși Defileul Jiului e încadrat într-o arie protejată cu dublu statut, atât Sit Natura 2000, cât și Parc Național, aceste aspecte n-au contat pentru autoritățile de mediu, care parcă au acționat în mod concentrat ”în contra” naturii în ultimii 11 ani de zile. Intervenția cu rol distructiv pe Jiu e cu atât mai dureroasă, cu cât e ultimul dintre marile râuri ale României (acelea care au puterea să străpungă Carpații), care nu a fost populat cu hidrocentrale.
România Curată a bătut la ușile autorităților naționale și ale proiectanților și executanților lucrării de pe râul Jiu (Hidroconstrucția, Romelectro, ISPH, ANAR, INHGA, Aquaproiect, GNM, Hidroelectrica) în încercarea de a înțelege cum s-a născut acest proiect, dacă face rău mediului și dacă este legal.
Pentru că domeniul hidroenergiei e unul ”de nișă”, necunoscut publicului larg, încercăm să explicăm succint regula de bază pe care orice investiție de acest tip trebuie să o respecte. La orice hidrocentrală (salbă de hidrocentrale), punctul de pornire constă în ”debitul cursului de apă” (anual, multianual, sezonier) și ”debitul de servitute”. Debitul de ”servitute” și ”salubru” e acea ”fracție sfântă” din apa râului, de care nici Hidroelectrica și nici vreun operator privat nu se poate atinge. Atunci când se construiește un baraj, acea ”fracție sfântă” e lăsată să curgă nestingherită la vale, pentru a conserva ”viața râului”. Nu e o metaforă. Dincolo de ”modelul arhetipal” impregnat în mentalul colectiv, conform căruia pe un râu trebuie ”să curgă apă” ca să existe, orice curs de apă reprezintă ”un univers în sine”, populat cu specii de animale, plante, microorganisme între care se stabilesc interacțiuni complexe. Un râu sănătos e doldora de viață, adică ”e viu”.
Transpusă în cifre, o ”afacere hidroenergetică” e o operațiune matematică de scădere, în care compania care vrea să facă hidrocentrala scade din ”debitul cursului de apă” acel ”debit de servitute” și îi rămâne ”debitul uzinabil”, adică debitul ce poate fi ”turbinat”.
Doar după cunoașterea acestui ”debit de servitute” avizat de autoritățile statului (Apele Române prin sucursalele sale în anii 2000, respectiv INHGA începând cu 2012), investitorul își poate dimensiona investiția, fiindcă doar atunci știe ”câtă apă” i se dă voie să turbineze. Cunoașterea ”debitului de servitute” e vitală pentru investitor fiindcă ea stă nu doar la baza dimensionării turbinelor, barajelor, conductelor etc, ci și fiindcă în funcție de câtă apă i se dă voie să folosească, investitorul își poate face estimările contabile despre gradul de rentabilitate al proiectului hidroenergetic. Dacă va constata că proiectul ”e profitabil”, atunci îl poate demara.
Firma unui ministru PSD a decis că Jiul va supraviețui cu 15% din debitul său normal
Când specialiști în ape curgătoare din domeniul mediului au definit ”debitul salubru”, cel care ține râurile în viață atunci când pe ele se ridică baraje, s-au gândit probabil la definiția din DEX a termenului: ”SALÚBRU, -Ă, salubri, -e, adj. (Adesea fig.) Favorabil sănătății; sănătos. – Din fr. salubre, lat. salubris”.
Râul Jiu are un debit mediu multianual în zona defileului Jiului de aproximativ 19,3 mc/s, conform cifrelor avansate de ISPH, institutul care s-a ocupat de detaliile constructive ale proiectului. Debitul minim al Jiului, în perioadele de secetă, este cam de 6 ori mai mic, adică în jur de 3 mc/s.
O companie politică tocmită să studieze râul Jiu în perioada Guvernării Năstase a concluzionat că valoarea ”debitului de servitute” suficient pentru ca Jiul să rămână în viață, este de 2,7 mc/s, adică mai mică chiar decât nivelul Jiului în perioadele de climat arid. Iar acest debit ar urma să devină ”noul debit” normal al Jiului pentru următorii 50 de ani, cât e durata de amortizare a investiției în amenajarea hidroenergetică.
România Curată a întrebat specialiștii în proiectare de la ISPH, care se ocupă de detaliile constructive ale investiției de pe Jiu, dacă la un debit de servitute de 2,7 mc/s speciile care populează în prezent râul vor reuși să supraviețuiască. Răspunsul directorului tehnic al ISPH a fost: ”Asta trebuie să răspundă cine a stabilit servitutea, nu noi. Avizul de servitute e impus de Apele Române. În studiul de impact se vorbește de 2,7 mc/s, valoare care se acceptă din 2003. Acest 2,7 mc/s a stat la baza fundamentării investiției, fiindcă dacă 2,7 mc/s se transformă în 5mc/s, nu mai merită să faci investiția”.
Din acest răspuns reiese că profitabilitatea afacerii Hidroelectrica pe Jiu a depins și depinde de cât de mult poate fi ”împins în jos” nivelul debitului de servitute. E clasica balanță în care omul a avut de ales între ”interesele economice” și ”interesele de mediu” și a ales ”economicul”.
Ca să fim corecți, trebuie să precizăm că vor exista și pe viitor ”momente” când va curge apă mai multă prin Defileul Jiului. Se va întâmpla doar arareori, când centralele Hidroelectrica vor intra în revizie sau lucrări de mentenanță, sau după marile ploi, când nivelul apei va depăși capacitatea de procesare a turbinelor, care e de 36 mc/s (aproape dublul debitului normal). Doar volumului de apă ce va depăși 36 mc/s i se va da drumul să curgă pe albie în jos, ca să mai răcorească din setea de zi cu zi a Jiului uscat.
Acele ”eliberări” la răstimpuri, de volume de apă, nu vor fi însă de mare ajutor râului Jiu pe tronsonul ”Defileul Jiului”, fiindcă speciile care-l populează în prezent și care vor fi afectate de reducerea cu 85% a debitului de apă, nu vor reapărea ”la buton”, în scurtele intervale de timp când Hidroelectrica va decide să ”dea drumul” la un pic mai multă apă pe râu.
Ca să avem o reprezentare clară a ce înseamnă un debit de 2,7 mc/s, imaginați-vă o albie de 10 metri lățime, pe care se scurge la vale un strat de apă înalt de 27 cm, iar în locurile în care albia are 15 metri un strat de doar 18 cm înălțime. Presărați din loc în loc bolovănișul specific albiei, care adesea depășește înălțimile de 18-27 cm, țineți cont de apa care se infiltrează în sol și va rezulta o albie din pietre și apă.
România Curată a cerut Apelor Române să îi comunice cine a avansat cifra de 2,7 mc/s pentru ”debitul de servitute” ca fiind suficientă pentru râul Jiu. Ni s-a comunicat că valoarea debitului de servitute a fost stabilită de societatea Aquaproiect SA: ”Conform avizului de gospodărire a apelor nr. 188/14.02.2003 emis de A.N. ”Apele Române”, privind ”Amenajarea hidroenergetică a râului Jiu pe sectorul Livezeni-Bumbești”, debitul de servitute de 2,7 mc/s a fost stabilit de SC Aquaproiect SA, conform Studiului 3785/2002. Totodată, în conformitate cu avizul de gospodărire a apelor modificator nr 410/15.08.2005 al avizului de gospodărire a apelor nr. 188/14.02.2003 emis de A.N. ”Apele Române” privind ”Amenajarea Hidroenergetică a râului Jiu pe sectorul Livezeni-Bumbești”, debitul de 2,7 mc/s a fost stabilit tot de către SC Aquaproiect SA, conform Studiului de gospodărire a apelor în bazinul râului Jiu- pe sectorul Livezeni-Bumbești, contract nr. 3785/2002”. Deși România Curată a solicitat Apelor Române să ofere și o explicație prin care să justifice corectitudinea științifică a valorii respective de 2,7 mc/s, nu am primit un răspuns în acest sens. (Vezi document atașat 1)
România Curată a solicitat și societății Aquaproiect SA să explice cum de a ajuns la concluzia că râului Jiu îi este suficient să fie ”adăpat” cu 2,7 mc/s ca să rămână în viață. Nu am primit nici un răspuns.
Din noiembrie 2002, până în decembrie 2015, firma Aquaproiect SA, pachetul semnificativ de acțiuni a fost controlat inițial de soția unui fost ministru PSD al Mediului și ulterior chiar de respectivul ministru al Mediului. E vorba de Leontina Ilie, soția lui Aurel Constantin Ilie. Acesta a fost ministru al Mediului și Apelor în Guvernele Văcăroiu (1992-1996) și Năstase (2000-2002), dar și consilier al lui Ion Iliescu, ambasador la Moscova. În 2002, anul în care statul român a încheiat contractul cu Aquaproiect pentru stabilirea debitului de servitute, soția ministrului mediului intra ca asociată cu 70% în Apa Proiect SRL, acționarul majoritar al Aquaproiect SA. Peste ani s-a dovedit că legăturile familiei Ilie cu decidenții politici din domeniul Mediului erau de fapt mult mai puternice, Leontina Ilie asociindu-se în Hidromed SA cu Speranța Ianculescu, o altă ministră PSD a Mediului din Guvernul Năstase (2004). Presa a relatat și declarația la DNA a lui Ion Vrânceanu, acționarul majoritar care a precedat-o pe Leontina Ilie în Aquaproiect SA, care a reclamat o preluare de tip mafiot a Aquaproiect SA, în care s-ar fi implicat și Viorel Hrebenciuc, care ar fi nășit-o, conform presei, pe fiica lui Ilie: „M-au obligat să cesionez acțiunile unei rude a ministrului Mediului, Aurel Constantin Ilie, la un pret derizoriu, promitandu-mi ca in 2003 imi va da in concesionare barajul de la Valea Uzului. Mi-au zis: „Măi, băiete, asta-i societatea unde au lucrat domnul președinte Iliescu si actualul ministru al Mediului, Aurel Constantin Ilie; dacă nu o vinzi, vei avea mari probleme. Eu n-am acceptat. După aia m-a chemat domnul Ilie, înainte de a pleca la Moscova ambasador, era ministru. Mi-a spus: „Gândește-te bine, cât domnul Iliescu e președintele României, sub nici o formă n-ai să scapi dacă n-ai să vinzi această societate”” (aici).
Precizăm că numele societății Aquaproiect SA e menționat în numeroase rânduri de presă ca fiind o ”firmă politică”, răsfățată a contractelor pe bani de la Ministerul Mediului în Guvernul Năstase, dar cu succes la bani publici și ulterior, până în prezent. Mai mult, în o serie de contracte, Aquaproiect SA a fost acuzată de presa vremii că zonele în care au derulat contracte, au fost expuse ulterior unor situații soldate cu consecințe grave (aici, aici, aici și aici).
România Curată nu deține elemente care să indice că stabilirea debitului de servitute ”minuscul” pentru râul Jiu de către Aquaproiect SA, ar fi fost realizată cu rea-credință, ori în mod corupt sau incompetent, ci doar am semnalat că deși am cerut atât autorităților, cât și Aquaproiectului, nu am putut obține elementele informaționale din care să reiasă natura obiectivă a stabilirii debitului de servitute la valoarea de 2,7 mc/s.
E inexplicabil de ce pentru determinarea acestei cifre, statul român a preferat să folosească datele remise de firma controlată de familia unui ministru PSD, în loc să apeleze la cea mai titrată instituție în domeniu, care era tot o entitate de stat, Institutul Național de Hidrologie și Gospodărirea Apelor (INHGA). Conducerea INHGA a confirmat pentru România Curată că nu a fost consultată niciodată cu privire la valoarea debitului de servitute decis pentru râul Jiu, deși deține cea mai bună expertiză în domeniu.
Mai mult, valoarea debitului de servitute ar fi putut fi modificată încă de la debutul proiectului de autoritățile de mediu dacă ar fi dorit, însă chiar ele și-au dat binecuvântarea pentru micșorarea debitului Jiului cu 85%: ”Debitul de servitute solicitat de către Direcția Apelor Jiu în aval de barajul Livezeni este de 2.70 mc/s.”. (pg. 11 din vol. sinteză al Proiectului Tehnic). Direcția Apelor Jiu e o structură pui din teritoriu a Apelor Române. Din acest motiv e și mai de neînțeles refuzul Apelor Române de a explica pentru România Curată de ce consideră această valoare suficientă pentru ca râul Jiu ”să nu moară”.
Ministerul Mediului a sacrificat Defileul Jiului, deși știa că urmează să devină Parc Național
Specialiștii consultați de România Curată au refăcut o parte din cronologia proiectului hidroenergetic care va afecta dramatic râul Jiu. Florica Popa, director tehnic al ISPH: ”Studiul de Impact s-a făcut de Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Protecția Mediului- ICIM. Proiectul tehnic a fost făcut în 2000-2002 de Institutul de Studii și Cercetări Energetice. În 2003 s-a obținut Avizul de Gospodărire a Apelor de la Apele Române, s-a obținut Acordul de Mediu de la Agenția de Protecția Mediului Gorj, care a primit delegare de competențe de la Ministerul Mediului, fiind moda era cu delegare de competență. Pe parcurs, în 2005 fiindcă s-au schimbat diverse măsuri constructive, de exemplu s-au schimbat stavilele de la Barajul Livezeni, din 12/9 în 10/10, s-a obținut un aviz modificator în august 2005 prin care au revizuit proiectul din cauze constructive, fără impact de mediu și s-a precizat din nou același debit de servitute de 2,7 mc/s. Hotărârea de Guvern prin care se înființează Parcul Național Defileul Jiului, a fost dată în decembrie 2005 și publicată în Monitorul Oficial în ianuarie 2006. Dacă nu s-a știut pe nici un parcurs în Ministerul Mediului că Apele Române (n.r. subordonate ministerului) au dat aviz proiectului și în același timp în paralel pe același amplasament se înființa Parcul Național Defileul Jiului, nu e vina echipelor de proiect. Era același minister de fapt”.
Acest stil de lucru în care un proiect economic cu efecte distructive e avizat cu puțin timp înainte de includerea respectivei zone într-o arie protejată nu e unic, ci România Curată l-a mai semnalat în actul decizional al Ministerului Mediului (aici și aici). Asta naște întrebarea dacă nu cumva autoritatea cea mai înaltă de mediu din România, nu ”protejează” de fapt înfăptuirea acestor ”ctitorii” ce distrug mediul.
Autoritatea care apără mediul de distrugere, apără proiectul de distrugere a râului
Chiar din faza incipientă, șantierul proiectului hidroenergetic Bumbești-Livezeni (demarat în martie 2004), ar fi putut fi adaptat pentru a fi în acord cu ”limitările de mediu” impuse de transformarea zonei în Parcul Național Defileul Jiului. Anii 2004-2005 ar fi fost ideali pentru aceste demersuri, fiindcă era momentul când funcționarii ministeriali pregăteau documentația pentru declararea Parcului Național Defileul Jiului și totodată Hidroelectrica refăcea documentația tehnică pentru șantier. Mai mult, Garda de Mediu Gorj susține, într-un răspuns oficial remis României Curate, că după includerea Defileului Jiului în categoria arii protejate, a solicitat Agenției pentru Protecția Mediului Gorj să reevalueze impactul negativ al proiectului: ”Pentru punerea în acord cu noile prevederi legislative, respectiv HG 1581/2005 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone, în baza căruia s-a constituit Parcul Național Defileul Jiului, Garda Națională de Mediu- Serviciul Comisariatul Județean Gorj a impus prin măsuri în actele de control întocmite, notificarea emitentului acordului de mediu, respectiv Agenția pentru Protecția Mediului Gorj în legătură cu oportunitatea în această fază a realizării unui Studiu de Evaluare Adecvată, în acord cu prevederile art. 6, alin. (2) din Directiva Habitate, cu obligația aducerii la cunoștință a autorității de reglementare în domeniul protecției mediului a elementelor noi, necunoscute la data emiterii acordului de mediu”. (Vezi document atașat 2). Deși GNM a cerut reevaluarea proiectului, acest lucru nu s-a întâmplat, șantierul văzându-și de treabă nestingherit. În acest moment cea mai mare parte a investiției de peste 1 miliard de lei e deja efectuată și e puțin probabil că statul român va pune lacătul în mod voluntar pe costisitorul proiect hidroenergetic.
Scurtă descriere pe înțelesul cititorilor a amenajării hidroenergetice din Defileul Jiului
Ideea unor hidrocentrale pe Jiu datează din 1982, conform specialiștilor consultați de România Curată. Inițial, Nicolae Ceaușescu ar fi dorit devierea Jiului printr-o galerie săpată în munte, la un baraj de mari dimensiuni pe care ar fi vrut să-l facă pe valea Pleșa, loc unde se ”culegeau” și alte râuri din zonă. Barajul ar fi urmat să aibă utilizări complexe, atât energetice, cât și de sursă de alimentare cu apă pentru populația și agricultura din aval. Ulterior s-a renunțat la proiect, fiind reluat în altă formă la începutul anilor 2000. Șantierul propriu zis a început în 2004, fiind pus în standby după dificultățile economice (n.r. în special contractele cu ”băieții deștepți”) ce au dus la intrarea în insolvență a Hidroelectrica și a fost reluat în decembrie 2015, de Guvernul Cioloș.
Dacă ignorăm ”impactul de mediu” și analizăm lucrarea din punct de vedere strict constructiv-ingineresc, e una captivantă. Astăzi, când proiectul este aproape gata, din mersul mașinii, trecătorii nu văd decât niște intervenții minime asupra râului Jiu, respectiv un baraj de doar 10-12 metri înălțime și două corpuri de hidrocentrale. Grosul investiției e ascuns ochiului, fiind vorba de o străpungere a muntelui cu tuneluri, prin care va fi deviat 85% din cursul mediu anual al râului Jiu. România Curată a dialogat cu specialiștii ISPH, companie cu 60 de ani de experiență inginerească în domeniul amenajărilor hidrotehnice, respectiv cu Călin Alexescu, manager de proiect la IPSH, Florica Popa, directorul tehnic al ISPH, inginerul Adrian Modreanu și Gabriela Dimu, directorul general și administratorul companiei. Echipa ISPH s-a ocupat de detaliile constructive ale proiectului hidroenergetic și a acceptat să descrie proiectul pentru cititori: ” Singurul lucru delicat la acest proiect e scăderea de debit. În rest impactul e minim. Lacul de acumulare va avea un baraj de 10-12 metri înălțime și va fi mic ca dimensiuni, de 4,5-5 ha, aproximativ cât 10 terenuri de fotbal. Va avea cam 1 km lungime și o lățime cât două albii naturale ale Jiului. Volumul lui va fi de doar 132.000 mc. S-a ales soluția asta tocmai din cauză de minimizare a impactului asupra mediului, ca lacul de acumulare să nu inunde localități. În alegerea amplasamentului s-a studiat potențialul, care înseamnă produsul dintre debit și pantă. Una e să mergi pe un râu bleg și una e pe un râu în pantă. Vezi unde e zona cea mai bună și acolo te așezi. Dacă te așezi înainte de o pantă mare, poți să faci un lăculeț mic, dar să profiți de căderea foarte mare și să pui centrala acolo. La acest proiect practic totul este ascuns vederii, mai puțin acest lac. Dacă treci pe drum în grabă nici nu-l observi, că așa-i de mic, iar restul intră în subteran. E o galerie. Nu o vezi. Șapte kilometri mai jos iese la zi prima centrală, Dumitra, construcție care se vede de pe drum. Centrala e dotată cu 3 turbine de câte 12 MW fiecare. După ce apa și-a consumat energia care i-a fost mâncată în această centrală cu o cădere de 97 metri, debitul uzinat în prima centrală intră din nou într-o galerie de 11 km și se duce la a doua centrală, cea de la Bumbești, cu o cădere de 155 metri. Pe albia râului nu vezi nimic decât servitutea. Rămâne acel debit de servitute de 2,7 mc/s pe care Hidroelectrica trebuie să-l respecte. Debitul instalat al amenajării hidroenergetice e de 36 mc/s (n.r. adică dublul debitului mediu al râului). Oricărui debit care e peste acest debit de 36 mc/s i se dă drumul să curgă pe vale”.
Referitor la partea invizibilă a proiectului, inginerul Călin Alexescu ne-a declarat: ”Tunelul are traiectoria deviată prin munte, la sute de metri de albia râului (n.r. o parte din galerii sunt săpate la 400 de metri în inima muntelui). A fost săpat cu explozivi, după o tehnologie întreagă similară cu cea din minierit. Tunelul s-a săpat pe tronsoane. S-a pornit prin așa numitele ferestre de atac, din câte două direcții simultan, care s-au întâlnit. Când sapi un astfel de tunel, dacă nu vii imediat cu betonarea roca se umflă și trebuie s-o spargi iar, fiindcă nu e o rocă atât de bună, ci una care lucrează. Atunci iar se reia operațiunea și se mai sparge. De aceea întreruperea lucrărilor a dus și ea la creșterea duratei și a costurilor proiectului. Alteori, când sapi tunelul intri într-o zonă proastă. A fost o astfel de zonă de vreo 20-30 metri unde s-a stat un an și jumătate, din cauză că era o anumită rocă care în prezența apei devine ca o gelatină. Am intrat cu cizmele acolo și n-am mai putut să ies. Mi-au rămas cizmele acolo. Nu se poate lucra în așa ceva. Și atunci trebuie să se intervină cu niște tehnologii speciale, după ce s-au realizat expertize și s-au propus soluții de către profesorii din facultate. S-a venit cu ancore lungi și niște sprijiniri care s-au bătut în lungul galeriei, s-au realizat niște injecții cu lapte de ciment. De-asta s-a stat mult. Acum toată asta este găurită. Are diametrul de 3,8 metri, un inel de beton armat de 30 cm. E armat cu o plasă, nu-i armat prea puternic, iar de jur împrejur e roca, e muntele în care s-a săpat. Nu trebuie să aibă o rezistență foarte mare. La un tunel, spre deosebire de alte construcții, materialul de construcție este însăși roca. Trebuie să te împrietenești cu ea, s-o stabilizezi prin tot felul de soluții. Dacă roca e foarte bună o lași în pace. Nu mai trebuie să-i faci nimic. Îi dai o gaură și stă, iar tu poți să treci mai departe liniștit. Când se va inaugura proiectul tunelul va fi pus sub presiune. Va fi ca și cum ai intra într-o țeavă. E ca țeava de apă de la robinet, numai că nu e cât un deget, ci are 3,8 metri în diametru. Când centralele nu funcționează fluxul de apă prin tunel se oprește, dar tunelul rămâne în permanență umplut cu apă sub presiune. Doar când se realizează mentenanța, tunelul se golește prin turbină și devine vizitabil, la pas”.
Ca și profitabilitate, proiectul hidroenergetic de pe râul Jiu nu reprezintă o mare sfârâială, energia produsă nu va influența semnificativ producția națională de electricitate, urmând să reprezinte doar 0.9% din coșul energetic național (aici). Mai mult, investiția de pe Jiu nu e foarte rentabilă, urmând să se amortizeze într-un interval uriaș de timp. Din estimările Hidroelectrica, rezultă un cost de 215 lei/MWh cu producerea de energie electrică în situaţia în care s-ar finaliza investiţia la costurile prevazute în deviz şi luând în calcul şi cheltuielile operaţionale fixe şi variabile anuale, pentru o perioada de viața de 50 de ani (vezi document 3). Cel mai grav e că această investiție de 1 miliard de lei a statului român cu impact economic nesemnificativ afectează ultimul mare râu fără baraje al României pe cea mai spectaculoasă porțiune a sa, Defileul Jiului, arie protejată din categoriile Parc Național și Sit Natura 2000.
Citește aici (vezi document 4) și reacția biologului Călin Dejeu, activist de mediu implicat în protecția cursurilor de apă împotriva distrugerilor.
Notă: Redactarea și publicarea articolului s-a realizat din Proiectul “Să facem împreună legi pentru natură!”, derulat de Federația Coaliția Natura 2000 România în parteneriat cu Societatea Academică Română și co-finanțat printr-un grant din partea Elveției prin intermediul Contribuției Elvețiene pentru Uniunea Europeană extinsă. Acest articol nu reflectă neapărat poziția oficială a guvernului elvețian. Responsabilitatea pentru conținutul acestuia este asumată de redacția România Curată.
Întrebați pe oricine din valea Jiului și vă va lămuri că, și după închiderea minei Lonea și a celorlalte, tot va rămâne surplus de energie și se va da la export pe mai nimic, ca în momentul de față. Deci e o investiție de dragul celor care furnizează diverse(mână de lucru, materiale etc.). De atâtea betoane, dacă tot ar vrea guvernul să se vândă betoane, s-ar fi putut realiza în zonă (la Deva, poftim!) o centrală atomică, pentru eventuala creștere a consumului de electricitate într-un viitor neprecizat. Evident, era mult mai convenabil în parteneriat cu Ungaria (cum avem hidro cu Serbia), eventual o locație chiar pe fâșia de frontieră. Între timp, Ungaria are deja proiectul „unilateral” Paks, dacă nu mă-nșel. „Unilateral“, adică interconectat Vișegrad. Punct.
Cât privește problema de mediu, este evident reală și cu dezvoltare trivial infracțională.
:)
Ce se mai poate face ?
S-ar putea face un lucru aparent marunt, dar care va salva un debit de 3-4 mc/s. Ca sa ne dam seama despre ce este vorba, hai sa mai vedem o data din ce este compus proiectul:
– Un baraj cu microhidrocentrala – amplasat la Livezeni, la intrarea in defileu, echipat cu 3 stavile segment cu clapete, care permite acumularea unui volum de apa de 130.000 mc. Pentru asigurarea unui debit de servitute pe albia naturala de 2,70 mc/s, in culeea mal drept se va monta o microhidrocentrala;
– Priza energetica pe malul drept, adiacenta barajului;
– Aductiunea principala – treapta I, Livezeni – Dumitra de 7 km lungime si diametrul interior de 3,80 m;
Nodul de presiune compus din castel de echilibru de 24 m inaltime, casa vanelor echipata cu o vana fluture si conducta fortata de 142 m lungime si diametrul interior de 2,95 m;
– CHE Dumitra, centrala supraterana echipata cu 3 grupuri Francis pentru un debit total instalat de 36 mc/s si putere instalata de 24,5 MW;
– Caseta de racord cu prag deversant – face legatura intre bazinul de linistire al CHE Dumitra si portalul amonte al galeriei de aductiune Dumitra – Bumbesti;
– Aductiunea principala – treapta a II-a, Dumitra – Bumbesti de 12,5 km lungime si diametrul interior de 4,00 m;
– Captarile secundare Dumitra si Bratcu amplasate pe paraurile cu acelasi nume si captarea Jiu, care introduc in aductiunea Dumitra – Bumbesti un debit mediu suplimentar de 1,6 mc/s pentru primele 2 captari si circa 3 mc/s pentru captarea Jiu.
– Nodul de presiune format din castel de echilibru, de 30 m inaltime, casa vanelor echipata cu o vana fluture si conducta fortata de 250 m lungime si diametrul interior de 3,00 m;
– CHE Bumbesti, centrala supraterana echipata cu 3 grupuri Francis, pentru un debit total instalat de 36 mc/s, si putere instalata de 40,5 MW.
Luam obiectele pe rand si observam exista unul la care nu a inceput inca executia lucrarilor si anume captarea secundara Jiu din dreptul CHE Dumitra. In acest caz, s-ar putea urma exemplul PN Retezat unde s-a facut compromisul intre Hidroelectrica si administratia Parcului de a permite finalizarea lucrarilor in curs de executie la AHE Raul Mare-Retezat dar si de a nu se mai continua restul de lucrari proiectate dar neincepute la data respectiva. S-ar putea ca nici captarea secundara Dumitra sa nu fie inceputa si ar putea fi inclusa la pachet cu cea de pe Jiu, dar captarea de pe Bratcu stiu sigur ca e intr-un stadiu avansat de executie, exista o poza cu ea pe Google Earth.
Din considerente economice nu se va mai executa nicio captare la Dumitra.
In ceea ce priveste captarea Bratcu, aici este o mare eroare. La Bratcu nu exista nicio captare, ci doar o fereastra de atac pentru executarea aductiunii Livezeni – Dumitra, un tunel de acces in munte ca sa fiu pe intelesul tuturor.
Da, ‘ce se mai poate face’? Si prin aprobarea acestui proiect extreme de daunator, se demonstreaza ca toate aceste institutii guvernamentale din subordinea Ministerului Mediului au devenit ‘toxice’ pentru mediu in Romania desi legislatia este, chipurile, armonizata cu legislatia europeana. De ce nu reactioneaza biroul WWF, Programul Carpato-Danubian, Bucuresti?Nici nu mai stiu cine ar trebui sa stopeze acest proiect, poate doar actionati in justitie. Daca cineva se hotaraste sa inceapa acest demers, noi, Centrul de Consultanta Ecologica Galati, ii stam aproape.
Da, si sa sa se abandoneze astfel un baraj si doua hidrocentrale in curs de finalizare care in timp relativ scurt s-ar transforma in ruine. Rezultatul: un impact ambiental si de mediu devastator in plin parcul national, felicitari anticipate pentru demers, ce sa zic. Singura varianta pe care as accepta-o in cazul asta ar fi demolarea constructiilor, care insa este 99.9% improbabila. :( Mai bine v-ati lupta sa creasca debitul de servitute.
Acesta este textul impostorilor de la ANPM, cum ca impactul s-ar fi produs deja. Cele cateva ruine nu reprezinta nici pe departe un impact de mediu devastator, ci unul punctiform, la scara defileului. Chiar daca raman pe termen lung, este cea mai mica problema. Impactul devastator este daca se continua si Jiul este ras de pe fata pamantului pe 33 de kilometri, toata lungimea din defileu.
Da, asa este, impactul s-a produs deja. Din pacate unii ONG-isti fanatici nu vor sa vada chestia asta. Iar fanatismul nu face decat sa indeparteze oamenii obisnuiti care nu vad doar in alb si negru de astfel de cauze. Sanatate va doresc!
Multumim pentru suport. Justitia este singura sansa, la fel cum a fost si cu Raul Alb. Si acolo am incercat administrativ oprirea proiectului ilegal, dar fara nicio sansa. La fel este si in cazul Defileului Jiului. Daca acest caz are in spate interese dubioase prea mari chiar si pentru ”stomacul” justitiei romanesti, atunci lupta se muta la institutiile europene, fiind probabil cel mai grav caz de incalcare a legislatiei comunitare de catre Romania. Daca pana atunci dau drumul la hidrocentrale, ecosistemul moare, dar tot se va ajunge in cele din urma la demolare si ne recastigam macar peisajul.
Jîul. Ce a facut Cîolos timp lde un an?8
Am scris o noua petitie pentru Defileul Jiului, pentru ca circumstantele s-au schimbat.
https://campaniamea.de-clic.ro/petitions/opriti-distrugerea-defileului-jiului
Daca nu se aduna cateva zeci de mii de semnaturi, inseamna ca noi chiar nu meritam o asemenea splendoare a naturii. Vom sti sa apreciem natura cand nu o vom mai avea.
Ma bucur dar ma mir ca s-a preluat stirea si-n Gorj:
http://gorjexclusiv.ro/new/socant-jiul-in-defileu-s-ar-putea-transforma-intr-un-paraias/
Ar fi un vis daca s-ar opune localnicii. Oricum, ei vor avea cel mai mult de suferit.
Ca sa va stric putin entuziasmul referitor la succesul unei eventuale actiuni in justitie la nivel european:
“Os últimos dias do Tua
Apesar de todos os esforços do Esporão e da Plataforma Salvar o Tua, a albufeira entrou na derradeira fase de enchimento.
Restam apenas algumas semanas para que centenas de hectares sejam completamente submersos e a paisagem da região mude para sempre.
Ao perdermos este pedaço de Portugal, o descontentamento dá lugar à reflexão e à solidariedade para com as populações locais.
Agradecemos aos milhares de pessoas que se juntaram a esta causa, que viram e partilharam os vídeos da campanha e enviaram mais de 23.000 cartas à UNESCO, procurando a proteção do Alto Douro Vinhateiro e do seu património histórico, paisagístico e natural.
A força e mobilização investidas na defesa do Vale e da Linha do Tua devem transformar-se em incentivo e esperança, para que não seja construída mais nenhuma barragem prejudicial e inútil no nosso país.
Obrigado a todos.”
http://ultimoanodotua.pt/
Mentionez ca articolul de fata are ceva lacune si poate genera interpretari gresite.
Am lucrat ca proiectant al acestei amenajari si pot confirma ca debitul mediu multianual al Jiului este de 18,81 mc/s, cu perioade din an in care poate ajunge chiar si la un minim de 1,58 mc/s (debit masurat in luna octombrie 2000). In corpul barajului Livezeni (mai exact a prizei acestuia) exista un MHC (microhidrocentrala) ce uzineaza 2,8 mc/s non-stop. Prin acest MHC este dat debitul de servitute de 2,8 mc/s non-stop. In cazul in care MHC-ul nu functioneaza, exista un by-pass ce elibereaza acest debit de servitute. Centralele Dumitra si Bumbesti, ambele avand instalate 3 turbine tip Francis verticale cu debitul instalat de 3 x 12 mc/s preiau debitul disponibil al raului Jiu in afara debitului de servitute. Pentru ca o turbina sa functioneze e nevoie de o incarcare de minim 60% din debit, deci la debite mai mici de 7 mc/s centralele nu functioneaza. Ca sa fac mai usor inteleasa expunerea, consideram un debit disponibil la un moment T de 18,8 mc/s (consideram debitul mediu multianual), din care 2,8 mc/s sunt preluati de MHC-ul Livezeni si restituiti in albia raului Jiu, apoi 12 mc/s sunt practic preluati de cate un agregat al centralelor Dumitra, respectiv Bumbesti, iar restul de 4 mc/s sunt restituiti tot raului Jiu deoarece nu poate fi turbinat de inca un hidroagregat. Rezulta ca la un debit mediu multianual se turbineaza doar 12 mc/s, iar 5,8 mc/s sunt lasati sa curca prin albia raului.
Practic amenajarea raului Jiu duce la regularizarea debitului prin albia raului Jiu prin asigurarea unui debit minim constant de 2,8 mc/s, indiferent de variatiile debitelor lunare si succesiunea anilor ploiosi si/sau secetosi.
Din pacate ne dam multi cu parerea, dar intelegem prea putin multe aspecte.
@Adrian Popescu: Bun, dar ce intampla la captarea secundara Jiu din dreptul CHE Dumitra? Cat se capteaza si cat reprezinta debit de servitute? De ce a mai fost nevoie de aceasta captare, daca nu se doreste “secarea” raului? La fel si la captarea secundara Dumitra, debitul afluentului respectiv este practic nesemnificativ, de ce a fost nevoie sa se capteze? Iar la captarea secundara Bratcu, care este debitul care urmeaza a fi captat si cat va ramane pentru servitute?
Din expunerea dvs. lipsesc tocmai aceste elemente, ca sa putem forma o imagine clara.
@Adi
In primul rand captarea secundara de la Dumitra si Bratcu nu se vor mai executa din considerente economice.
In al doilea rand n-ai inteles urmatorul aspect: Captarea Dumitra, respectiv Captarea Bratcu, capteaza aportul suplimentar al debitului paraului Dumitra, respectiv Bratcu, inainte de confluenta cu raul Jiu, aproximativ 1,6 mc/s debit mediu multianual.
Logica acestor captari era de a creste numarul orelor de functionarea a hidroagregatelor, daca te uiti mai sus la explicatia functionarii turbinei Francis am mentionat ca aceasta nu merge la incarcari sub 50-60% din debit. Practic functioneaza intr-o plaja a debitelor intre 7 si 12 mc/s. Cum debitul captat la priza Livezeni este Debitul raului Jiu – Debitul de servitute (2,8 mc/s). Daca la momentul T debitul Jiului ar fi chiar cel mediu-multianual de 18,81 mc/s, la Livezeni s-ar putea capta 16 m/s, lucru ce ar duce la functionarea unui agregat incarcat 100% la debitul de 12 mc/s, restul de 4 mc/s ar fi restituiti Jiului prin barajul Livezeni, sau functionarea a 2 agregate incarcate partial la un randament foarte mic fara restituirea surplusului de 4 mc/s. Din debusarea centralei Dumitra, debitul uzinat urmeaza sa intre direct in aductiunea Dumitra-Bumbesti si sa ajunga la centrala Bumbesti unde functionarea ar fi identica ca la Dumitra. Prin cele 2 captari secundare s-ar fi suplimentat debitul uzinat, prin introducerea celor 1,6 mc/s in aductiunea Dumitra-Bumbesti si practic la Bumbesti s-ar fi uzinat 17,6 mc/s. Deci un plus de energie, dar per total cele 2 investitii suplimentare ar fi scumpit investitia initiala si condus la ineficienta acesteia.
Constat de asemenea ca articolul de mai sus pe langa faptul ca are extrem de multe lacune iar cel ce l-a scris nu intelege pe deplin partea hidroenergetica si hidrografica, contine si informatii din PT-ul realizat de ISCE S.A. in 2003. Mentionez ca PT-ul s-a refacut in 2006 de catre ISPH S.A. unde s-au schimbat foarte multe, inclusiv renuntarea la cele 2 captari secundare.
Aud pentru prima data ca aceste doua captari secundare nu se vor mai executa, desi ele apar in toate descrierile proiectului ce se pot gasi pe net, ca de exemplu: http://www.romelectro.ro/romelectro/ro/documents/hydro/jiu sau http://www.euroinsol.eu/uploads/Raport%20de%20activitate%20Hidro%20Octombrie%20-%202012.pdf
“Captări secundare, Dumitra şi Bratcu, de tip tirolez, cu prag deversor de beton şi desnisipator cu spălare automată şi Captarea secundară Jiu, amplasată la cca. 400m amonte de centrala Dumitra.”
In raspunsul anterior nu ati precizat daca Captarea secundara Jiu se mai executa sau nu avand in vedere ca scopul ei este de a prelua debitele diferenţei de bazin între Livezeni şi confluenţa cu pârâul Dumitra (deci cu impact semnificativ asupra debitelor raului Jiu), iar referitor la captarea secundara Bratcu, ea pare deja aproape finalizata, dupa cum se poate vedea aici: http://www.panoramio.com/photo/99923747
Si nu ati pomenit deloc de al treilea hidroagregat cu care sunt echipate cele doua centrale.
Puteti lamuri?
bine-nteles ca pot aduce noi lamuriri.
1. Informatiile de pe romelectro.ro si cele de la euroinsol (compania care a administrat Hidroelectrica pe durata insolventei) nu sunt cele din proiectul DDE. Toate aceste sunt din PT-ul initial intocmit de ISCE in 2003. In 2006 ISPH a schimbat destul de mult PT-ul.
2. In perioada in care am lucrat la ISPH, captarea din amonte de centrala Dumitra urma sa fie scoasa din scadentarul de proiectare din lipsa unor solutii tehnico-economice fezabile.
Chiar si in cazul in care aceasta captare se va executa, debitul de servitute al raului Jiu va fi cel de 2,8 mc/s, adica va capta doar aportul suplimentar de debit.
3. Revenind la captarile Bratcu si Dumitra eu nu imi amintesc de existenta lor si nici nu le-am vazut in deplasarile in amplasament (bine-nteles, din ce vad in poza respectiva, e doar parte de constructii si de proiectarea lor se ocupau colegii de la Derivatii, noi mecanicii urmand a le echipa ulterior, dar mentionez ca nu imi amintesc nimic de ele in graficul de proiectare). Chiar daca acestea ar fi construite, debitul raului Jiu nu ar fi diminuat sub nivelul de 2,7 mc/s, cat este stabilit.
4. Referitor la cel de-al treilea hidroagregat nu inteleg ce nu s-a inteles. centralele sunt supraechipate, cele 3 hidroagregate putand functiona concimentet un numar foarte mic de ore pe an. Numarul de agregate nu influenteaza cu nimic. O sa incerc sa fac o simulare plecand de la debitele medii lunare multianulare masurate in perioada 1951-2000.
Date de intrare:
– debitul de servitute = 2,7 mc/s
– debitul minim de functionare al unui agregat Francis = 7,2 mc/s
Orice debit sub 7,2 mc/s nu poate fi uzinat, deci este restituit raului Jiu.
Acelasi lucru se intampla si daca aduc un aport suplimentar de debit din captarile secundare. Debitul de servitute ramane 2,7 mc/s pe sectorul Livezeni-Bumbesti la care se adauga orice debit sub nivelul incarcarii minime a turbinei Francis.
Luna: Debit Debit Debit Nr. Incarcare Debit Jiu
mediu: disponibil: uzinat: agregate agregate incl. debit
in functiune: [max. 3] servitute:
apr 35.7 33.0 33.0 3 2,75 2.7
mai 40.0 37.3 36.0 3 3.00 4.0
iun 29.9 27.2 24.0 2 2.00 5.9
iul 18.5 15.8 12.0 1 1.00 6.5
aug 12.8 10.1 10.1 1 0.84 2.7
sept 11.9 9.2 9.2 1 0.77 2.7
oct 12.8 10.1 10.1 1 0.84 2.7
noie 12.4 9.7 9.7 1 0.81 2.7
dec 12.7 10.0 10.0 1 0.83 2.7
ian 10.8 8.1 8.1 1 0.68 2.7
feb 12.3 9.6 9.3 1 0.80 2.7
mart 17.5 14.8 12.0 1 1.00 5.5
Din pacate isi dau cu parerea oameni care confunda un parc national cu un parc industrial. In parcurile nationale se conserva natura integral, in niciun caz nu se pune problema sa alegi intre a distruge natura complet sau aproape complet. Nici daca s-ar lasa debit de servitute de 10 metri cubi pe secunda, cum scrie in studiile de biodiversitate ca este necesar ”pentru conservarea favorabila a habitatelor acvatice”, nu ne-ar incalzi cu nimic. Un rau cu debit de servitute inseamna un rau mutilat, trunchiat, batjocorit, indiferent la ce valoare este stabilit acest debit. Sa va explic altfel. Sa zicem ca va place baletul si aveti un solist pe care il apareciati foarte mult si mergeti sa-i vedeti spectacolele. Daca are un accident si i se amputeaza mainile si picioarele, dar el supravietuieste totusi, va mai incalzeste cu ceva, din punct de vedere artistic? Cam aceasta inseamna un debit de servitute. Daca i se amputeaza membrele nu compet, ci partial, sau nu i se amputeaza toate, credeti ca mai poate sa-si faca meseria? Cam asa ceva incercati ”sa ne vindeti”.
Si Brua e in stadiu avansat
http://www.anpm.ro/anunturi-publice
Din fericire traim intr-o tara libera, asa ca putem sa ne expunem ideile chiar daca suntem in dezacord.
nu stiu de unde ai scos tu debitul acela de 10 mc/s? din care studii de biodiversitate rezulta ca este necesar ”pentru conservarea favorabila a habitatelor acvatice”? esti sigur ca e vorba de raul Jiu? in cazul in care raul jiu are in multe luni debite naturale debitul de servitute de 2,7 mc/s te cam contrazici singur? iti pot arata masuratori efectuate in statii hidrometrice pe raul Jiu efectuate in intervalul 1951-2000. Intr-un interval de 49 de ani de masuratori in 30% din luni debitele raului Jiu au fost sub 10 mc/s, iar in 3 luni din cele 588 debitul raului Jiu a fost sub 2,8 mc/s (dec. 1953, ian. 1954 si oct.2000).
Inca o informatie, debitele de servitute sunt date doar de Apele Romane si INHGA in baza unor studii, iar in functie de marimea raului acestea variaza intre 10% pentru raurile mari si merg pana la 25% pentru paraiase. In cazul Amenajarii Bumbesti – Livezeni debitul de servitute ales este de 15% din debitul mediu multianual.
Domnule Popescu Adrian, puteti sa veniti cu orice argumente, ideea e ca acest proiect este o aberatie sinistra, ceva inutil cum numai intr-o tara de mana a 3 a se poate vedea.Jiul trebuie lasat sa curga asa cum o face din timpuri primordiale, nu cu un amarat de debit, cu betoane si tubulaturi oribile.Jiul este al tuturor romanilor, nu este proprietatea Hidroelectrica sa decida sa faca ce vor cu el.Nu avem nevoie de cei cativa MW bagati in sistem, avem nevoie ca acest minunat loc numit Defileul Jiului sa ramana Defileul Jiului, nu defileul tubulaturilor si al barajelor absurde.Natura asta e de nepretuit si trebuie ca si generatiile viitoare sa aiba parte de ea.Astept de ani de zile sa se faca ceva impotriva acestui proiect sinistru si de 2 lei, lipsit de orice consideratie pentru natura.Locuiesc in Bumbesti-Jiu si pana si stiu foarte bine ce inseamna.Chiar si de pe geam vad foarte bine amenajarea si chiar arata grotesc; imi e imposibil sa nu imi aduc aminte ce frumos arata in copilaria mea Dealul Plesa(sau masivul de la Luncani cum vreti sa ii spuneti) fara acea “gratioasa” tubulatura.Imi doresc ca Jiul sa ramana cu 100% din debit pe parcursul defileului, imi doresc ca aceasta amenajare sa se opreasca aici si ca tot ceea ce s-a construit sa fie demolat.Am tot dreptul sa am pretentia asta si sa fiu atat de vehement ca cetatean platitor de taxe al acestei tari si totodata iubitor de natura.Jiul trebuie sa ramana acel rau vijelios si spectaculos, acel rau numit Rhabon de catre stramosii nostri.Orice argument pro aceasta amenajare este o dovada a nepasarii, a “miserupismului”.Civilizatiile lumii s-au dezvoltat pe malul raurilor, nu al tampeniilor de aductiuni marca Hidroelectrica.