Doamnei profesor Ecaterina Andronescu. Pentru Raționalitate în reglementarea Școlilor doctorale și a UEFISCDI

Mă adresez dvs. în calitatea pe care o aveţi de preşedinte al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport din Senatul României. Din această poziţie, o serie de decizii majore pentru mediul academic românesc depind de dvs., cu impact asupra generaţiilor viitoare.

În toate luările de poziţie publice aţi spus că sunteţi un om raţional, dedicat învăţământului românesc. Iar eu am considerat mereu acest lucru ca o realitate, până la proba contrarie nimeni neavând de ce să se îndoiască de modul în care un om îşi stabileşte valorile şi doreşte să fie.

Aş dori, alături de alţi colegi, să înţelegem cum se exprimă aceste două atribute – raţionalitatea şi grija faţă  de mediul academic românesc – în două proiecte majore aflate acum în discuţie în spaţiul public şi în mediul academic românesc. Le prezint succint în continuare, discutându-le în cadrul propus de dvs.: raţionalitate şi grija faţă de mediul academic românesc.

1. Şcolile doctorale

Instituţia Şcolilor doctorale a fost introdusă în sistemul academic românesc în anul 2005. Am propus acest concept ministrului de atunci (eram consilier personal pentru cercetare), care l-a înţeles, acceptat şi promovat legislativ (într-o formă bună, dar cu loc pentru îmbunătăţiri). Am propus atunci această instituţie academică deoarece exista în toate universităţile de prestigiu la care noi ne raportăm, dar noi, simplu şi direct spus, nu o aveam! Instituţia a fost dezvoltată apoi într-un proiect complex, care s-a finalizat cu un alt proiect legislativ: Codul Studiilor Doctorale (2011); acest proiect a fost coordonat de UEFISCDI iar eu am făcut parte din echipa de management şi am coordonat direct componenta de diagnostic şi de definire a modelului de Şcoală doctorală care urma să funcţioneze în universităţi şi în Academia Română. Aşadar, din anul 2005 am avut o creştere şi întărire continuă a acestei instituţii, absolut necesară pentru modernizarea universităţilor româneşti. Unele greşeli de început s-au corectat pe parcurs, fără a distruge însă instituţia. Astăzi avem Şcoli doctorale în universităţile româneşti şi în Academia Română, care sunt vârfurile de lance ale acestora în competiţia internaţională.

Impresia multora este că acum se doreşte distrugerea acestei instituţii şi întoarcerea mediului academic românesc la un model din perioada comunistă, în care doctoratul este mixat în cadrul departamentului cu toate celelalte programe, fără autonomie academică decizională şi financiară. Aşadar nu este vorba de îmbunătăţiri ale reglementărilor cu referire la Şcoala doctorală – care poate sunt necesare în anumite zone -, ci de schimbări care îi schimbă esenţa şi nu mai corespunde cu modelele internaţionale. Astfel, prin noul proiect de Cod al Studiilor Doctorale:

• Se desfiinţează statutul departamental al Şcolii doctorale (ceea ce era departament, devine un colectiv);
• Se anulează Statul de Funcţii al Şcolii doctorale;
• Directorul şcolii devine un coordonator al unui colectiv de conducători de doctorat, din cadrul unui departament mai larg (care include toate cadrele didactice, unele fără legătură cu studiile doctorale).

Urmând axele definite de dvs., vă spun cum au fost acestea văzute de noi cu referire la Şcoala doctorală şi mă întreb cum se formulează acestea în ceea ce susţineţi dvs.

• Raţiunea. În toate universităţile de tip world-class există o distincţie între structuri de tip graduate (master/doctorat) şi cele de tip undergraduate (licenţă). Sigur că acestea colaborează, dar au standarde şi traiectorii academice relativ diferite. Care este raţiunea pentru care dvs. susţineţi desfiinţarea Şcolilor doctorale şi includerea acestora în structuri departamentale mixte, fără autonomie decizională?
• Grija faţă de mediul academic românesc. Aşa cum ştiţi, competiţia internaţională între universităţi se face mai ales la nivelul structurilor de tip graduate. Universităţile româneşti nu au încă structuri puternice de tip graduate; aşadar, nu este de mirare că ne aflăm în coada clasamentelor internaţionale, între ţările cu pretenţii de modernitate. Noi mergem la război cu bâte şi săbii, iar alţii folosesc arme inteligente. Cum să câştigăm în aceste condiţii? Şcolile doctorale sunt pilonii pe care, în timp, se construiau astfel de structuri complexe de tip graduate, care să ne permită şi nouă să intrăm în competiţie cu oarecare şanse. Cum ajută desfiinţarea Şcolilor doctorale mediului academic românesc?

2. UEFISCDI

Aşa cum bine ştiţi, există astăzi discuţii în spaţiul public despre reorganizarea Unităţii Executive pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării (UEFISCDI). UEFISCDI  (http://uefiscdi.gov.ro/) are ca misiune “promovarea calităţii, leadership-ului pentru învăţământul superior, cercetare, dezvoltare şi inovare.”. Atribuţiile UEFISDI sunt:

• …”Administrează şi gestionează activităţile executive ale consiliilor consultative ale MECS cu atribuţii în domeniul învăţământului superior, cercetării ştiinţifice, dezvoltării şi inovării;
• Coordonează, sub îndrumarea ştiinţifică a consiliilor, programe din cadrul Planului Naţional pentru Cercetare, Dezvoltare şi Inovare (PNCDI II);
• Realizează şi implementează proiecte de dezvoltare instituţională şi de sistem, referitoare la învăţământul superior, cercetare, dezvoltare şi inovare…”.

Această structură a fost construită în 2010.

• Raţiunea. Este nevoie de o astfel de unitate independentă de orice actor care participă la competiţie. Am văzut că aţi declarat că nu se pune problema reîntoarcerii unei astfel de unităţi la Universitatea Politehnică din Bucureşti, ceea ce arată dorinţa dvs. de normalizare. Am văzut însă că susţineţi separarea procesului de evaluare de cel de monitorizare. Ştiţi bine că unităţile europene implicate în astfel de activităţi nu au această distincţie deoarece cei care evaluează ştiu şi ce să monitorizeze! Care este raţiunea pentru care susţineţi această distincţie, nepromovată ca standard tipic la nivel european, ca practică în mediul academic românesc?
• Grija faţă de mediul academic românesc. Într-o ţară săracă în bani pentru cercetare, trebuie să ne asigurăm că orice finanţare pentru cercetare este făcută la standarde şi după modele europene, astfel încât banii publici să ajungă la grupurile academice cele mai performante. Eu cred că orice reorganizare nu are voie să iasă din parametrii modelelor similare de la nivel european, modele care asigură transparenţă şi eficienţă. Cum ajută modelul propus de dvs. mediul academic românesc?

În concluzie, m-aş bucura să înţelegem cum reflectă poziţia dvs. faţă de cele două proiecte majore descrise mai sus raţiunea şi grija faţă de mediul academic românesc. Din înţelegerea mea prezentă, sintetizată în acest articol, aceste opţiuni nu au suport raţional: nu pot fi argumentate logic, nu au suport în alte modele de prestigiu şi nu ne ajută. Dacă am înţeles greşit, aş aprecia să ne arătaţi care este raţionalitatea din spatele acestor decizii, aşa cum o înţelegeţi dvs. Miza acestor proiecte academice este foarte mare, putând afecta definitiv generaţii întregi. Acesta este şi motivul pentru care m-am adresat dvs., care susţineţi aceste proiecte, în mod public. Cred că toţi suntem conştienţi că dacă nu scoatem în faţă raţionalitatea, astfel de măsuri vizate de aceste două proiecte vor dura numai până la prima schimbare politică.

Cu colegialitate şi consideraţie,

Prof. univ. dr. Daniel David

***

Citește și: Lichidarea UEFISCDI a fost stopată de intervenția civică. Senatorii au întors la Comisia de învățământ legea care ar fi desființat instituția