Exclusiv. România Curată vă prezintă contractul Bechtel cu semnături autentice, declarat pierdut în urmă cu 3 ani. DNA are în lucru două dosare privind această afacere

România Curată vă arată câteva posibile surprize pe care le-ar putea aduce ”Dosarele Bechtel”, aflate încă în lucru la DNA.

Vă mai aduceți aminte de afacerea Bechtel? România Curată vă prezintă astăzi copia scanată a celebrului contract, declarat pierdut de fostul ministru Dan Șova, comentariile unor avocați referitoare la prevederile acestuia și o informație cel puțin interesantă: DNA lucrează în acest moment la două dosare penale având ca obiect elemente ”hard core” din contractul de realizare a autostrăzii Brașov-Cluj-Borș, cel mai costisitor contract de infrastructură postdecembrist:

– un dosar care are ca obiect negocierea, aprobarea şi semnarea contractului de proiectare, construire şi finanţare a autostrăzii BRAŞOV-CLUJ-BORŞ , în cursul anului 2003. În acest prim dosar, deschis în decembrie 2013, se efectuează cercetări penale pentru suspiciunea săvârşirii unor infracţiuni de abuz în serviciu sub formă calificată.

–  un alt dosar care are ca obiect modificările succesive la contractul iniţial, adoptate în perioada 2003-2013. În acest al doilea dosar, deschis în febriarie 2014, se efectuează cercetări penale pentru suspiciunea săvârşirii unor infracţiuni de abuz în serviciu cu obţinere de foloase necuvenite pentru sine sau pentru altul.

În paralel, procurorii DNA au deschis în septembrie 2013 și un dosar legat de dispariția originalului ”Contractului Bechtel”, urmare a unei plângeri a ministrului de atunci al Transporturilor, Dănuț Șova, dosarul fiind însă declinat procurorilor de la Parchetul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti. În octombrie 2015, procurorii s-au dat bătuți și au clasat dosarul misterioasei dispariții (vezi aici) a contractului care a costat România 1,4 miliarde euro pentru doar 52 kilometri de autostradă, bucățică care și-a căpătat în presă supranumele de „cea mai scumpă bucată de autostradă” din lume.

România Curată a intrat în posesia unei copii a contractului original încheiat de Guvernul Năstase cu CNADNR. Este o scanare a originalului semnat de directorul CNADNR de la acel moment și de vicepreședintele Bechtel, conținând pe fiecare dintre pagini semnăturile ambelor părți. În mod inexplicabil totuși, 4 dintre paginile inițiale ale contractului au fost înlocuite cu pagini care folosesc fonturi ”ușor diferite”, o altă spațiere față de partea de sus și de jos a paginii și care sunt nesemnate (pag. 62, 82, 84, 85). Anexele sunt de asemenea nesemnate. Nu știm care este miza înlocuirii celor 4 pagini originale din contract cu altele redactate ulterior, care dau impresia că ar fi fost parte integrantă a contractului, dar nu poartă semnăturile părții române și ai celei americane.

Lecturând contractul, am aflat că există și o versiune originală în limba engleză, însă versiunea în limba română e cea care primează. România Curată a consultat 3 avocați (doi dintre ei persoane publice, motiv pentru care nu dăm numele nici unuia dintre ei, iar unul a dorit să nu fie nici măcar citat, deși ne-a expus constatările sale) în încercarea de a identifica prevederi din contract care aduc atingere intereselor statului român. Totodată am făcut și portretul ”autoarei” contractului cu Bechtel.

Autoarea contractului cu Bechtel- asociata cântăreței Cristiana Răduță și avocata trupei 3 Sud Est, a lui Costel Bobic și a lui Cristi Burci

Dintre toate casele de avocatură celebre ale Planetei, CNADNR a decis să ofere un onorariu de 5 milioane de euro pentru munca sa de redactare a contractului, avocatei Carmen Simona Neagu. Efortul avocatei, cuantificat, a înseamnat ”zeci de ore de muncă”. Precizăm și că acest contract nu a fost ”creat” de la zero de avocată, ci reprezintă doar o adaptare a unui Contract FIDIC, model pe care Bechtel îl folosise pentru contractul de autostradă încheiat cu Croația și pe care l-a impus părții române printr-o echipă mixtă de avocați români și străini.

De remarcat că avocata Carmen Simona Neagu, marea câștigătoare a ”lozului Bechtel”, a încheiat contractul nr.2298 având ca obiect „servicii de asistență, consultanță și reprezentare juridică pentru construirea Autostrăzii Brașov-Cluj-Borș”, a cărui valoare decontată a fost de 23.568.448,96 lei.

Nu știm criteriile după care statul român a considerat că expertiza ei valorează milioanele de euro plătite către domnia sa, însă România Curată a găsit câteva atribute ale sale neștiute. Astfel, Carmen Simona Neagu a fost asociată în 2002 în firma Cris Music SRL cu Cristiana Răduță, interpretă (aici), vedetă Playboy (aici) și iubita/soția controversatului afacerist Costel Bobic, personaj prezent de-a lungul anilor în anturajul apropiat al lui Miron Mitrea și implicat în duty-free-uri și devalizarea Bancorex (aici și aici).

De altfel, cele două asociate, avocata Carmen Simona Neagu și căntăreața Cristina Răduță, s-au și cunoscut prin intermediul milionarului Costel Bobic, pe care Carmen Simona Neagu îl reprezentase în mai multe procese penale, începând cu anul 1997. În 2002, în timp ce lucra în paralel și pentru contractele de drumuri ale CNADNR, Simona Neagu a fost și avocată în firma Music&Music SRL, controlată la acel moment de 3 asociați: Cristiana Răduță (iubita lui Bobic), firma 3 Sud Est SRL (a trupei 3 Sud Est, descoperită și propulsată de Costel Bobic) și firma Show Master the Art of Entertainment SRL, controlată de afaceristul clujean Miko Matei Ioan, cunoscut ca patron al agenției de modele Transilvania Fashion (aici).

De asemenea, avocata care a reprezentat statul la redactarea contractului CNADNR-Bechtel a fost în anii 90 și avocata lui Cristi Burci, apropiat al lui Miron Mitrea. Despre contractele oferite de Ministerul Transporturilor în mandatul lui Miron Mitrea către firmele lui Burci, presa acelor ani a scris pe larg (aici). Ambii clienți ai avocatei Carmen Simona Neagu, atât Bobic, cât și Burci, au fost simultan asociați în Prima TV spre mijlocul anilor 2000 (aici).

România Curată doar a identificat aceste relații din viața avocatei și e posibil ca bănoasele afaceri ale Simona Neagu cu CNADNR să se fi încheiat independent de relația amicului său Costel Bobic și a lui Cristi Burci cu Miron Mitrea.

Desigur, sună bizar că statul român a ales-o drept consultant pentru cel mai costisitor contract al său pe partenera din acei ani a exoticei Cristiana Răduță și avocată a trupei 3 Sud Est, în loc să tocmească una din cele mai tari case de avocatură internaționale ca să negocieze contractul de pe poziții de egalitate cu Bechtel (companie care a lucrat cu o echipă mixtă americano-română, avocații bucureșteni fiind recomandați de Casa de Avocatură Hogan Lovells: aici).

Precizăm că relația Mitrea-Bobic s-a perpetuat de-a lungul anilor, ultima mențiune privind o întâlnire a celor doi, datând din decembrie 2009, depănată de Marian Vanghelie: „Domnul Mitrea era cu mine, Hrebenciuc, Bobic şi Sorin Oprescu când insista să nu mai candideze Oprescu. Dacă mă contrazice, am o casetă înregistrată cu el. Am făcut înregistrarea, pentru că la vremea respectivă toţi mă păcăleau că mă susţin să candidez, deşi nu voiau asta” (aici).

Ce înseamnă expresia misterioasă „Mitrea i-a luat de la gura lui Don Giovani”?

În 2008, la un an după ce Simona Neagu își încasa milioanele restante pentru contractul cu Bechtel de la  CNADNR (aici), afaceristul Costel Bobic (al cărei avocat fusese Simona Neagu) și Miron Mitrea trecuseră printr-un moment mai tensionat al relației, conform presei tabloide care i-a surprins pe cei doi la masă la restaurant. Motivul pentru care cei doi s-au certat a fost, exprimat metaforic: „Mitrea i-a luat de la gura lui Don Giovani” (aici), Don Giovanni fiind cățelul lui Bobic, pe care controversatul milionar îl iubește foarte mult și pe care l-a lăudat chiar și într-un interviu din Jurnalul Național (aici). Nemetaforic, expresia ”i-a luat de la gură”, a fost interpretată la acel moment ca fiind, de fapt, o neînțelegere financiară între cei doi, aspect bizar, dacă ne gândim că în declarațiile de avere ale lui Miron Mitrea, nu apar nici un fel de mențiuni referitoare la datorii către/dinspre Bobic (aici).

O firmă fondată de avocata Simona Neagu a ajuns la clanul Nicu Gheară

Merită menționat că Simona Neagu și fratele ei Sandu Ilie Ion, au fost asociați în firma Escape Internațional SRL, până în 1999 când locul avocatei și al fratelui său în firmă a fost luat de un anonim Jaca Zisu (aici). Nouă luni mai târziu, în iunie 2000, firma a fost cedată către Sebat Buri Gheară, unul din membrii clanului lui Nicu Gheară, firma ajungând la scurt timp după aceea la Nicolae Daniel Pepy, mâna dreaptă a lui Nicu Gheară. În decembrie 2000, firma Escape Internațional SRL- Filiala Complex Internațional Olimp SRL, la care acționar era și Maria Margareta Gheară, soția lui Nicu Gheară, și-a schimbat denumirea în Disco Space Modeling SRL și apoi în Disco Space Models SRL, specializată, conform CAEN, în activități de ”spectacole”, ”impresariat artistic” și ”organizarea de concursuri de fotomodele și miss”. Ca o coincidență, Nicu Gheară are un frate, Gheorghe Gheară, care a fost asociat în firma Interlink Construct SRL cu Cristian Sindie, cel care, conform Hotnews, i-a vândut în 2001 mamei lui Adrian Năstase un apartament de lux într-o vilă din Primăverii, pe strada Moliere, Nr. 10 (aici).

Simona Neagu, care și-a încasat milioanele de la CNADNR în a doua jumătate a anilor 2000, activează la o casă de avocatură și în prezent împreună cu soțul ei Alexandru Neagu, este un puternic investitor din zona Lipscanilor, unde membrii familiei Neagu au investit în 3 clădiri (vezi aici). Alexandru Neagu a tranzacționat la mijlocul anilor 2000 părțile sociale ale unei firme către soția lui Mihai Tudor, cel mai penal dintre directorii generali ai Poștei Române, condamnat în mai multe dosare. De asemenea, în zona Lipscani, Alexandru Neagu apare ca asociat într-unul dintre proiectele sale imobiliare, cu Ilie Potecaru, apropiat al ex-primarului condamnat al Sectorului 6, Cristian Poteraș. În perioada cât Poteraș a fost primar, Potecaru a devenit ”hingherul de mașini” al Sectorului, iar o firmă de security a acestuia a prestat servicii de pază pentru Direcția de Asistență Socială Sector 6. Același Potecaru deține și marca ”Bârlogul Lupilor”, unde Poteraș avea obiceiul să ofere mese electorale pensionarilor din sector (aici).

Ce cred avocații despre prevederile din contractul cu Bechtel

După cum spuneam la începutul acestui text, am cerut părerea unor avocați, care au dorit să-și păstreze anonimatul, în legătură cu prevederile contractului încheiat între statul român și Bechtel. Copia contractului original poate fi citită aici.

Avocat 1:

Observația 1: La Sub-Clauza 8.6 coroborată cu Sub-Clauza 8.7, constatăm că singurul drept și remediu al Beneficiarului când Antreprenorul nu finalizează lucrările în Timpul Necesar pentru Finalizare sunt penalități de întârziere de 0,15% din valoarea lucrărilor neterminate pentru acea porțiune, sau Secțiune pe Zi, pentru fiecare zi de întârziere, dar nu mai mult de 365 zile.

Această sancțiune este în fapt lipsită de eficiență. Pe de o parte, datorită cuantumului acestor penalități (procent din valoarea lucrărilor neterminate și perioada limitată de timp), iar pe de altă parte, datorită reglementărilor din contract – Sub Clauza 8.3 enumerând cauzele pentru care se poate solicita Prelungirea Timpului Necesar pentru finalizare. Prin urmare, Sancțiunea va fi efectivă în puține situații deoarece Antreprenorul va putea solicita Prelungirea Timpului Necesar pentru finalizare în majoritatea cazurilor.

Observația 2: Sub-Clauza 8.5 reglementează ”Costurile suplimentare și Profitul” la care este îndreptățit Antreprenorul ca urmare a unei cauze de întârziere ptr care Antreprenorul este îndreptățit la o prelungire a  Timpului Necesar pentru finalizare.

Contractul abundă în astfel de cauze (enumerate în parte la lit.b de la Sub-clauza 8.5) la care se adaugă altele. într-o astfel de situație Reprezentantul Beneficiarului va acționa conform Sub-Clauzei 3.5 pentru a conveni sau a determina

1. Orice prelungire de termene și
2. Valoarea respectivului Cost suplimentar plus Profitul

Aceste cauze de întârziere sunt o sursă suplimentară de profit pentru Antreprenor.

Observația 3: Sub clauza 12.6 – Întarzierea la plată – sancțiune aplicată Beneficiarului, disproporționată în raport cu sancțiunea pentru nefinalizarea lucrărilor la timp. Beneficiarul trebuie să plătească Antreprenorului dobânda pentru sumele totale întârziate la nivelul dobânzii LIBOR plus încă 4% *Libor majorat cu 4%)  pe fiecare zi de întârziere, până la data la care plata este făcută fără a limita perioada la 1 an (așa cum este în cazul Antreprenorului), ci doar definind anul (această mențiune poate duce în eroare și poate trece drept limitare a perioadei de plată a întârzierilor. Dobânda va curge pe fiecare zi și va fi calculată pe baza numărului de zile scurs și al unui an de trei sute șaizeci și cinci de zile (365) de zile . Dobânda cumulativă va fi adăugată la plata curentă.

Observația 4: Nerespectarea Contractului de catre Antreprenor. Sub Clauza 14.1 nepermis de îngăduitoare față de neîndeplinirea unei obligații importante din contract (raportat la valoarea contractului și la tratamentul dur aplicat Beneficiarului pentru aceeași obligație): Dacă antreprenorul nu își îndeplinește orice obligație importantă beneficiarul poate notifica antreprenorul, solicitandu-i să remedieze respective neindeplinire într-o perioadă de timp stabilită în mod rezonabil.

Observația 5: Nerespectarea Contractului de către Beneficiar. Spre deosebire de Sub clauza 14.1 care doar prevedea posibilitatea ca beneficiarul să-l notifice pe antreprenor pentru a remedia neîndeplinirea într-o perioadă rezonabilă de timp, sub clauza 15.1 reglementează într-o manieră concretă care sunt cauzele pentru care Antreprenorul poate suspenda activitatea dacă beneficiarul nu-și respectă obligațiile, precum si determinarea costurilor suplimentare si profitul pe care trebuie sa le plateasca beneficiarul. Mai mult, Sub Clauza 15.4 –  care reglementează plata la reziliere, arată ce sume trebuie să calculeze și ce plăți trebuie să facă Beneficiarul, conform Sub clauzei 18.5 și în plus, valoarea oricărei pierderi sau pagube, incluzând pierderea profitului. Această clauză face ca rezilierea contractului să fie încă o sursă de profit pentru Antreprenor și împovăratoare pentru beneficiar.

Observația 6: Riscurile Antreprenorului nu sunt urmate de reglementarea firească -Consecințele riscurilor Antreprenorului, așa cum au fost reglementate riscurile beneficiarului. Pentru a nu exista nici o bănuială că acest contract a fost o mină de aur pentru Antreprenor și pentru a exclude orice confuzie, părțile,  au inserat clauzele care prevăd Limitarea Răspunderii: Sub Clauza 16.6,  Sub Clauza 16.8 , Sub Clauza 16.11, Sub Clauza16.12 integral. Simpla lecturare a acestor clauze este suficientă pentru a arăta modul în care a fost negociat contractul. Chiar și la apariția unui eveniment de Forță Majoră, Antreprenorul nu va suporta nici o pierdere,  Sub Clauzele 18.4, 18.5 prevăd că Beneficiarul va plăti toate sumele și orice cost. Riscul producerii unui eveniment de Forță Majoră este suportat exclusiv de Beneficiar.

Concluzii Avocat 1: Contractul este construit astfel încât să-i permită Antreprenorului să obțină profit din orice aspect pe care îl reglementează. Este un dezechilibru între drepturile și obligațiile Antreprenorului și cele ale Beneficiarului în detrimentul celui din urmă.

Avocat 2:

Observația 1: Costurile cu echipamentele sunt umflate. În tabelul ”Schedule 12- Day Rates” chiar la prima poziție vedem că statul român trebuie să plătească pentru fiecare ”automobil sedan”, chiar și când stă, câte 43.38 euro/zi, ceea ce e o sumă enormă. Adică chiar și pentru o Dacie inscripționată cu abțibild ”Bechtel” care stătea în parcare, statul român a trebuia să plătească 15.826 euro/an.

Observația 2: La Sub Clauzele 16.6 și 16.7, Limitarea Răspunderii, daunele maxime ce trebuie să fie plătite de Bechtel, sunt limitate la maxim 10% din valoarea contractului, chiar și în caz de neglijență. La fel, clauza 16.11 întărește aceste exonerări de răspundere, chiar și în caz de culpă (în tot sau în parte)

Observația 3: Nu sunt stabilite cantitățile de materiale, ci doar un preț unitar inițial (modificabil și el), adică semnatarii contractului știau un cost de pornire pentru metrului cub de pietriș, dar nu și cât pietriș urma să intre în autostradă.

Observația 4: Contractul nu a fost secretizat, deoarece un contract pentru a fi secretizat, are nevoie de un înscris tip ștampilă, aplicat pe fiecare pagină în parte. Mai mult, cei care au avut acces la contract ar fi trebuit să aibă spor de salariu pentru lucrul cu informații clasificate, ceea ce nu s-a întâmplat. Cel mai probabil, a fost vorba de o gogoriță implantată în mentalul colectiv din CNADNR, ca să nu-i treacă cuiva prin cap să dea la presă contractul  și să iasă scandal, întocmai cum aceeași tactică a funcționat mulți ani și în cazul contractelor băieților deștepți cu Hidroelectrica, unde s-a spus că acele contracte sunt clasificate și de fapt nu erau.

România Curată vă îndeamnă să lecturați acest contract și să identificați acele elemente defavorabile statului român, care nu ar fi trebuit să se regăsească în el, dar și acele ”informații” care să impună o secretizare justificată a sa. Și o întrebare de final: ”De ce ne-a fost restricționat accesul la el  în tot acest răstimp?”

Vezi aici contractul Bechtel.