Dacă nu este niciun parlamentar care să ceară demisia ministrului Educaţiei, Valentin Popa, atunci o cerem noi, membrii comunităţii academice din România. Prin împărţirea arbitrară, din pixul ministrului, a locurilor pentru studiile universitare la nivel de licenţă, master şi doctorat, Valentin Popa a aplicat principiul ridicat la rang de lege în guvernarea PSD: PENTRU CĂ POT! Singura soluţie rezonabilă este DEMISIA!
După ce ai împărţit din pix locurile la studii universitare între universităţi, cât tupeu îţi trebuie ca ministru al Educaţiei în România să pui în discuţie calificativul „grad de încredere ridicat“ acordat de evaluatorii de la ARACIS Universităţii din Bucureşti?
Domnule rector-ministru al educaţiei, oricâţi bani aţi pompa în făbricuţa de la Suceava, niciodată Universitatea „Ştefan cel Mare„ nu va atinge prestigiul academic al Universităţii din Bucureşti!
În urmă cu câţiva ani, am avut un student originar din Suceava. A făcut anul I de studii a noi, la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. După primul an, din cauza dificultăţilor materiale, s-a transferat la Suceava. După primul semestru petrecut acolo mi-a spus că regretă că s-a mutat, pentru că e o diferenţă mare între şcoala ce se face la Bucureşti şi cea care se face la Suceava. Deşi era înmatriculat la Suceava, a pregătit teza de licenţă sub îndrumarea mea, fără ştirea profesorului coordonator de acolo. La masterat a venit înapoi la Bucureşti. Experienţa lui, deşi singulară, este elocventă: a putut să compare Universitatea din Bucureşti cu Universitatea Ştefan cel Mare din Suceava.
Ministrul Valentin Popa a lansat un atac direct la adresa Universităţii din Bucureşti după principiul ridicat la rang de politică de stat de către psd: „Pentru că pot!„. Desigur, dle Valentin Popa, încă mai poţi!
Se leagă dl ministru, prin interpuşii de la minister, anonimi, pentru că este mare curajul unui demnitar român, de faptul că nu au absolvit doctoratul toţi doctoranzii înscrişi la Universitatea din Bucureşti! Dle Valentin Popa, să vă explic mai pe înţelesul Dvs.: admiterea se face pe baza unui concurs, dar acesta nu garantează că doctorandul admis la studii de doctorat va reuşi să obţină titlul de doctor, pentru că Universitatea din Bucureşti NU este o fabrică de doctori! Doctorandul urmează un stagiu de pregătire, face cercetare, dar dacă nu atinge o anumită calitate, la care noi, Universitatea din Bucureşti, ţinem, pentru că este oglinda calităţii noastre academice, nu obţine doctoratul! Pricepeţi, domnule ministru? Profilul Universităţii din Bucureşti este în mare parte umanist, unde trebuie să gândeşti mai departe de nişte socoteli şi desene tehnice, adică în ştiinţele acestea un doctorat se obţine mult mai greu decât în inginerie, domnule inginer doctor!
Apoi mai comentează încă ministrul Valentin Popa sub masca anonimatului unui comunicat al ministerului pe care încă îl conduce, că Universitatea din Bucureşti a obţinut 23% din finanţare prin studiile de doctorat, în timp ce media naţională este de doar 12-13%. Dle inginer doctor încă ministru, de ce nu acceptaţi o evaluare corectă a şcolilor doctorale? Hai să vedem dacă mai rezistă ciupercăriile universitare la o evaluare făcută cinstit. Doctoratul nu este învăţământ de masă, dle Valentin Popa! Nu este normal ca să fie acelaşi număr de locuri de doctorat la Universitatea din Bucureşti şi la Universitatea din Suceava, de exemplu. De ce? Apelaţi la statisticieni, şi ei pot să vă demonstreze diferenţa de calitate, diferenţa de ofertă educaţională şi multe altele.
Dar hai să îi facem o vizită dlui inginer doctor Valentin Popa acasă, la Universitatea „Ştefan cel Mare„ din Suceava, pe care o păstoreşte, ca rector, de câţiva ani. Am făcut o analiză doar la Facultatea de Istorie şi Geografie, ca să nu mă bag pe specializări care nu sunt în aria mea de competenţă, fiind profesor de istorie. Datele le-am centralizat de pe pagina de internet a Universităţii Ştefan cel Mare din Suceava.
Numele facultăţii, Istorie şi Geografie, presupune că aici cei mai mulţi studenţi învaţă la aceste specializări. Nici gând! În anul 2017 au fost disponibile în total 395 de locuri la admiterea în anul I, nivel licenţă, împărţite între mai multe specializări. Dupe cele două sesiuni de admitere din Iulie şi Septembrie 2017, au fost ocupate doar 192 locuri, adică 48,60%, deci nici jumătate. Domnule încă ministru, rector al Universităţii din Suceava, de ce aţi mărit numărul de locuri la studii de licenţă la universitatea suceveană, în condiţiile în care anul trecut nu aţi fost în stare să le ocupaţi nici măcar pe jumătate? Din cei 192 studenţi, 31 sunt din republica Moldova şi Ucraina, o pondere foarte mare, care contribuie substanţial la susţinerea financiară a universităţii din Suceava. Mai ales la specializarea Relaţii internaţionale şi studii europene, unde, din totalul de 41 de studenţi, 20 sunt din Moldova şi Ucraina!
La Geografie au fost înmatriculaţi doar 22 studenţi, deşi erau 51 de locuri. La Geografia turismului au fost ocupate doar 37 locuri din 81 disponibile. Nu este asta un abuz al rectorului în funcţie în 2017, acum ministru, să aprobe cifre de şcolarizare uriaşe, fără acoperire? Câte locuri sunt disponibile anul acesta la geografie, dle ministru? Sau poate le suplimentaţi cu locurile tăiate la Universitatea din Bucureşti.
Dar această Facultate de Istorie şi Geografie mai are şi alte „ciudăţenii„. Singura specializare în care s-au ocupat locurile alocate este cea de asistenţă socială, 46 de studenţi. Deci mai mult de un sfert dintre studenţi nu învaţă istorie şi geografie, ci asistenţă socială. Oare cum sunt făcute normele profesorilor? Pentru a completa norma profesorii specialişti în istorie sau geografie se pricep şi la asistenţă socială? Poate ştie fostul rector, actual încă ministru.
Dle Valentin Popa, vreţi să spuneţi că cifrele de şcolarizare aprobate pentru Universitatea Ştefan cel Mare din Suceava sunt în concordanţă cu cerinţele pieţii? Că aţi făcut o analiză serioasă asupra eficienţei tuturor specializărilor şi facultăţilor din această universitate?
Dle Valentin Popa, încă ministru al Educaţiei, înainte de a vedea firul de praf din ochii Universităţii din Bucureşti, ar trebui să vedeţi grinda din ochii Universităţii Ştefan cel Mare din Suceava, unde aţi fost rector.
Spune onor Ministerul Educaţiei că această împărţire a locurilor la studiile universitare între universităţi nu este o răfuială politică. Ne luaţi de proşti?
Se plătesc nişte poliţe. Una este disocierea conducerii Universităţii din Bucureşti de acel surogat de petiţie a rectorilor pentru sprijinirea lui Valentin Popa pentru demnitatea de ministru al educaţiei. Era o făcătură a rectorilor universităţilor care se tem de o reformă reală a sistemului public de învăţământ. S-a format o încrengătură de interese financiare şi politice între rectorii care, adunaţi în acea fantomă de Consiliu Naţional al Rectorilor, vor să controleze orice decizie despre învăţământul universitar. În plus, se mai plătesc nişte poliţe pentru reformele iniţiate în scurta perioadă când prof. Mircea Dumitru a fost minsitru al educaţiei. A încercat, printre altele, să mute nişte elefanţi pietrificaţi pe scaunele lor din minister de mulţi ani, dar total ineficienţi. A venit ora revanşei pentru ei.
Nu uitaţi că roata se învârte. Iar când va fi, la un moment dat, o conducere a ministerului educaţiei care să priceapă că fără competenţe academice reale învăţământul superior românesc nu este, în cea mai mare parte a lui, decât o ciupercărie de scos diplome, trebuie să se facă curăţenie. O curăţenie care trebuie să fie atât în marile universităţi, că nici ele nu sunt fecioare, dar mai ales în ciupercăriile susţinute politic. Nu va fi controlat mereu învăţământul superior românesc de rectori sub a căror oblăduire, conştientă sau nu, se mai cumpără examene, se dau diplome fără acoperire prin cunoştinţe şi competenţe asimilate, se fac doctori în orice, doar să funcţioneze ciupercăria de diplome universitare.
Apropos, din cercuri apropiate încă ministrului Valentin Popa, am aflat că mandatul cu care l-au încoronat rectorii constă în anularea limitei de două mandate din legislaţia actuală. Unii vor să fie rectori pe viaţă! Hai să vedem dacă îşi duce mandatul până la capăt.
Oricum, deja poate fi demis pentru abuz în funcţie. Îşi permite să facă abuzuri în funcţie pentru că el crede că poate să îşi permită.
Oare este vreun parlamentar, fără interese în cercul rectorilor sprijinitori, care să depună o moţiune împotriva lui Valentin Popa, încă ministru al Educaţiei? Nu contează că nu va trece moţiunea, pentru că încă mai are sprijin politic, dar e un exerciţiu politic care chiar este necesar în acest moment. Altfel, lăsăm cale liberă abuzurilor.
Nu cred că are demnitatea de a-şi da demisia…
Universitatea din Bucureşti va merge mai departe. Este prea mare, prea puternică şi este un nume prea cunoscut în mediul academic pentru a se închina unui ministru care ştie doar să îşi încordeze muşchii. Apa trece, pietrele rămân.
De ce va deranjeaza taierea a 60 de locuri la universitatea dumneavoastra din moment ce oricum nu ati fost capabili sa ocupati la facultatea dumneavoastra 202 locuri la admitere?
Si inca o intrebare: de ce rectorul universitatii dumneavoastra nu e de la Fizica sau Chimie sau Biologie, specializarii care dau de fapt „prestigiul” UB?
Dacă așa scrie coordonatorul CUC, mă întreb cum scriu propagandiștii partidelor. Am toată prețuirea penttru inițiativa CUC, însă mie mi-au trecut 30 de ani de carieră în mediul împuțit al învățământului românesc (cu insulele lui de performanță și refugiile lui curate) și nu pot aprecia un articol ca acesta, parcă venit din presa anilor 1950. Prefer o universitate mică (și eforturi pentru a o ridica) la Suceava (spre exemplu) puținor mega-universități (în buricul țării + una la Cluj și una la Timișoara). Din mai multe motive:
– mai bine să ameliorezi pe infrastructura existentă decât să dărâmi;
– dai șansa unor copii săraci să studieze aproape de casă;
– o universitate este un actor important în viața comunității.
CUC ar trebui să se concentreze, în opinia mea, pe proceduri de curățare a mediului, nu pe pus focuri politice (sunt alții, slavă domnului care să facă asta).
La urma urmei, articolul este:
– o pledoarie proUniBuc?
– o pledoarie proCUC?
– un atac la persoana ministrului (ce câștigăm dacă este înlocuit cu altul care se va mișca pe aceleași coordonate? Se poate și-n discurs elevat, să știți.)?
Ani de zile (cam din vremea lui vodă Băsescu) granturile și fondurile pentru universități s-au împărțit din pix. Și n-am auzit pe nimeni revoltându-se, deși curaj exista, se pare.
Popa Miñ. invatamant =
ce va mirati ? e o jigodie, slugoi al strainilor.
Adevarul e ca de 20 de ani diferenta intre universitatile „de prestigiu” si cele mici scade continuu.
Si asta nu pentru ca cele mici urca in calitate….ci pentru ca alea „prestigiase” coboara…
Uluitor disprețul “istoricului” pentru științe ( zise științe exacte , linii , socoteli …) ; toți se cred Iorga , Pârvan !
Cine voteaza pentru primeste bani.Universitatile de stat din Bucuresti ,Iasi ,Cluj si Timisoara au votat contra si nu primesc bani.De ce?Pentru ca putem(Dragnea)
MArog, dar Universitatea din Bucu, amenintata de-a pururi cu Barda de Mihai VitezuL, in statuie ecvestra, NU are atatea Brevete de Inventie cate are cea din Suceava – sincero va spun ca-mi sunteti profund antipatici, voi cei fara merite, istorici propagandisti ai nimicului politic in care va traiti inexistenta viitoare. Si eu am cunoscut candva o fata de la tzara asistenta universitara la engleza-rusa din UNIVERSITATEA Bucu – infiintata de Cuza, nu de carol1 – care desconsidera moldovenii, exact cum va desconsider eu acum pe voi, Ponta, toata shehata de doctoranzi, in frunte cu cartarescu, caci pociti Limba Romana Litertara considerandu-va cumbva stapini ai nu stiu ce – si care voia sa faca REI – si ce-i cu asta?
Demisia? Omul asta e acolo pentru ca asa a hotarat partidul, adica Maximus. El pleaca daca primeste un SMS, un mesaj.
Daca alocarea s-a facut pe criterii clare, conform legii ce ar maifi de comentat?
Nu asta e esenta?
Stranie abordare a problemelor învățământului românesc. Pe lângă faptul că domnul profesor face o discriminare ce nu-l onorează între programele umaniste (doar în cazul acestora studenții sunt obligați să gândească) și cele cu profil tehnic (unde sunt formați „roboți”, probabil), între universitățile vechi și cele tinere, pe acestea din urmă catalogându-le „fabricuțe” (câtă desconsiderare la adresa propriilor tăi colegi, mulți dintre ei fiind absolvenți chiar al universitatilor din București, Cluj, Iași sau Timișoara), universitarul bucureștean nu s-a revoltat când dl Ministru Mircea Dumitru a împărțit locurile fără să aibă criterii clare și fără să fie întrebat de ce a procedat așa cum a procedat. Dacă nu mă înșel, dl Ministru Valentin Popa este primul ministrul al învățământului românesc care face publică repartizarea preliminară a locurilor pentru toate universitățile în ansamblu, nu doar trimite adrese individuale fiecărei universități, așa cum se întâmpla anterior (inclusiv în mandatul dlui Ministru Mircea Dumitru), lăsând în ceață conducerile universităților cu privire la modalitățile de împărțire a locurilor bugetate.
Un alt aspect care nu-i face cinste domnului profesor privește felul în care își tratează colegii din țară (acum a fost dat exemplul Sucevei, dar mâine ce universitate din provincie va fi invocată?). Nu pun la îndoială cuvintele domnului profesor, cu toate că este greu de crezut că o persoană (studentul respectiv) care era atât de bine pregătită încât nu și-a găsit îndrumători pe măsură la Suceava, nu a reușit să întocmească singură lucrarea (așa cum o fac, de cele mai multe ori, studenții capabili), ci a fost nevoită să apeleze la ajutorul universitarului bucureștean. În lipsa detaliilor, putem doar specula pe marginea motivelor care l-au determinat pe studentul respectiv să prezinte la Suceava, la examenul de finalizare a facultății, o lucrare de licență făcută la București.
La fel cum îl credem pe cuvânt pe domnul profesor și pe discipolul său, ar trebui să nu punem sub semnul îndoielii mărturiile unui student care a absolvit Facultatea de Istorie din București, răspunzând pe un forum de discuții, în preajma admiterii din vara anului 2017, unei întrebări legate de felul în care se desfășoară activitățile la facultatea respectivă:
„Nu-i o tragedie daca nu poti veni la cursuri, dar neaparat sa fii prezent la seminarii (4 prezentii minim) pentru ca nah, asa-i in Romania, salariile profilor depind si de numarul de studenti activi la curs.
Si intr-adevar, e aiurea ca a devenit o facultate prea accesibila si masificata: prea multe locuri la buget si la taxa nu suna ok.
Te poti remarca si realiza daca zbarnai si esti un geniu, fie daca ai parinti mahari si pile, ori daca ai papagal si stii sa pupi in fund pe cine trebuie.
Acum, fara a da nume, sunt si profesori foarte buni, si profesori praf care predau dupa model comunist.
Dar parerea mea e ca daca vrei faci ceva la modul serios, nu te inscrie la facultatea de istorie din Bucuresti, ci incearca sa obtii bursa sau sa te inscrii la vreuna prestigioasa din afara Romaniei”.
Imi vine greu sa dau crezare spuselor primului student si sa cataloghez drept false afirmatiile absolventului Universitatii din Bucuresti.
Prestigiul unei universități se construiește și se menține prin eforturi, nu doar prin vechime, mărime și amplasare geografică.
In urma cu 100 de ani, practic, la modul concret, nici NU mai aveati tzara – fiind cu desavarsire OCUPATI – e adevarat insa ca nu erati inca arestati si dezarmati -, dupa ce iudele sudiste au inceput macelul cu gandul la ERDELY (o denumire straina a unui teritoriu care nu a fost in veci a lor) sacrificand din start Moldova rusilor, nici macar nu au fost alaturi de moldoveni, ca tradatori de tzara si dezertori, in marile batalii care au dus la reintregirea de mai apoi. Cele doua armate romane fiind la data conduse nu intamplator de moldoveni si formate in covarsitoarea majoritate din MOLDOVENI – cel putin la nivel de trupa -, desi moldovenii nu treceau de O TREIME din pop ROMANIEI! De unde le vin aerele actuale din postceaushism? Pur si simplu din PROPAGANDA, din gratulari fara niciun merit, din nerealizari. Incaltea Dimitrie Leonida a realizat cea mai mare acumulare din RPR, odata finalizat Barajul de la Bicaz, pe cand cei de la ARO cimpulung au furat pana au distrus complet singura noastra mashina de teren!
spre deosebire de voi, 3 dintre strabunicii mei au fost pe front in WW1 – al patrulea era deja „batrin avand la data deja vreo 5 copchii (3 au fost pe front in WW2, unul ranit, altul prizonier, el insusi murind de inima rea” impreuna cu nevasta-sa pe timpul ocupatiei sovietice inaintea ofensivei finale asupra ERDELY!