Legea drepturilor pacientului prevede dreptul acestora de a oferi angajaților sau unităţii unde au fost îngrijiți plăți suplimentare sau donaţii, cu respectarea legii. Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a decis: orice plată suplimentară acordată medicilor de către pacienți, în semn de recunoştinţă, îi face pasibili, şi pe unii şi pe alţii, la închisoare între 2 şi 7 ani!
Această decizie publicată în 5 august, survenită ca urmare a solicitării Curţii Militare de Apel Bucureşti, de a se face o interpretare a conflictului dintre legea menţionată şi Codul Penal, care incriminează darea şi luarea de mită de către funcţionarii publici, este importantă, readucând în dezbaterea publică problema plăţilor informale din domeniul sanitar.
„Plăţile suplimentare”, rotiţă vitală pentru funcţionarea sistemului
Sondaje relativ recente arătau că, în medie, pacienţii internaţi în spital pentru o problemă care nu a necesitat o intervenţie chirurgicală au dat 273 de lei medicului, 57 de lei asistentelor şi 30 de lei infirmierelor, mai puţin decât cei care au suferit o intervenţie chirurgicală, care au dat 688 lei medicului care i-a operat, 270 de lei medicului anestezist, 100 de lei asistentelor şi 72 lei infirmierelor. (C.Stoica, Bucureştenii şi bolile sistemului de sănătate, 2003). Conform datelor CNAS, în anul 2014 au fost 4.258.741 internări (3.889.924 cazuri acute şi 368.817 cazuri cronice). „Plăţile suplimentare” pentru actul medical sunt variabil reflectate de rarele sondajele de specialitate efectuate în domeniu. Per total, în România plăţile suplimentare (informale) sunt estimate la 0,3% din PIB şi respectiv 6,3% din totalul cheltuielilor pentru sănătate, de 10 ori mai mari decât în Polonia, unde se înregistrează valori de numai 0,04% şi respectiv 0,6%! (vezi raportul SAR 2015). În cifre absolute, se presupune că sub formă de „plăţi suplimentare„ se vehiculează aproximativ 500 milioane euro, sau chiar mult mai mult, şi nicio măsură de natură a diminua fenomenul nu a fost vreodată adoptată!
Această sumă este suficient de mare pentru a dovedi că ne aflăm în faţa unui fenomen de masă, care nu mai trebuie ignorat sau tolerat prin complicitatea autorităţilor. ICCJ ne spune, negru pe alb, că România are anual cel puţin 5 milioane de infractori, care, din fericire nu sunt prinşi de autorităţi. Perspectiva desfăşurării actului medical la periferia legii este însă o problemă gravă. O eventuală oprire bruscă a fenomenului plăţilor suplimentare, printr-o campanie a DNA, care, spre exemplu, într-o campanie de o zi ar putea lesne aresta măcar 2-5 zece medici în fiecare judeţ, aşa demonstrativ, ar conduce la o perturbare a sistemului de îngrijiri care ar produce instantaneu suferinţă sau chiar vieţi pierdute!
Astăzi, între 30 şi 50% dintre cetăţeni se adresează spitalului doar după ce şi-au securizat o cale de comunicare cu medicul care urmează să-l trateze. Înlăturarea bruscă a plăţilor suplimentare, fără a pune ceva în loc, înseamnă practic închiderea acestor canale de acces în spitale.
Dreptul de a oferi o plata celui căruia îi este interzis a primi
Conform ICCJ şi Parchetului general, până la apariţia Noului Cod Penal, pacienţii aveau dreptul de a-şi manifesta recunoştinţa prin „plăţi suplimentare” – însă medicii aveau obligaţia legală să le refuze! (Oauu!) Ulterior şi unii şi ceilalţi sunt incriminabili conform noii normei penale! În opinia ICCJ, dacă articolul menţionat nu ar fi conţinut sintagma „în condiţiile legii”, plicurile, care astăzi suplinesc salariile adecvate, ar fi fost complet acceptabile şi acoperite de lege! Faptul că precizarea „în condiţiile legii” nu a fost urmată în cei 12 ani de la aprobarea legii de elaborarea de norme sau de o altă lege care s-o expliciteze permite doar aplicarea cadrului legal general în vigoare, respectiv modul de a face donaţii şi interdicţiile existente în Statutul funcţionarilor publici! Acest statut nu este aplicabil medicilor şi în ceea ce priveşte beneficiile oferite de acesta, medicii fiind funcţionari publici doar din punct de vedere penal!
Tărâmul de dincolo: ce cred judecătorii din provincie
Conform procedurii, ICCJ a cerut opinia tuturor Curţilor de apel privind conflictul dintre prevederile legii penale şi prevederile legii drepturilor pacientului. Răspunsurile judecătorilor din curţile de apel sunt bulversante:
· – o parte a judecătorilor, din Curţile de apel din Bacău, Cluj şi Galaţi, Târgu Mureş, au opinat că este incidentă cauza justificativă, adică, fiind prevăzută de lege – fapta de a da şi primi plată suplimentară în semn de recunoştinţă nu ar trebui să fie pedepsită!
· – judecătorii din Braşov, Oradea şi Timişoara au opinat ca plăţile suplimentare se pot face dacă se respectă respectă dispoziţiile care reglementează donaţia, medicul trebuind să declare plata respectivă pentru a fi fiscalizată (eventualitate destul de lesne de rezolvat prin norme – nota mea).
· – magistraţii din Piteşti, Ploieşti şi Alba Iulia s-au abţinut să exprime opinii juridice iar cei din Curtea de Apel Craiova au fost singurii care au opinat pentru incriminarea faptei, însă bazându-şi argumentaţia pe un element de tehnică legislativă, în sensul că soluţia contrară s-ar fi născut în situaţia în care plata suplimentară s-ar fi găsit într-o lege de acelaşi rang cu Noul Cod Penal, (spre exemplu preluarea prevederii din Legea drepturilor pacientului într-una din nenumăratele modificări ale Legii reformei în sănătate – tot lege organică – ar fi rezolvat de mult problema – nota mea).
Chiar şi opiniile specialiştilor consultaţi, din cadrul Facultăţii de Drept a Universităţii Bucureşti şi din cadrul Institutului de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu” al Academiei Romane, au înclinat tot în favoarea incidenţei cauzei justificative ce va opera atât în privinţa pacientului, în raport cu infracţiunea de dare de mită, cât şi în privinţa medicului (angajatului unităţii medicale), în raport cu infracţiunea de luare de mită (primire de foloase necuvenite în Codul penal anterior).
Parchetului General (DNA) a opinat că plăţile suplimentare reprezintă o mită iar acest punct de vedere a fost şi cel îmbrăţişat de cei 9 magistraţii ICCJ.
De ce unii judecă aceiaşi lege altfel?
La o primă vedere pare însă pare de neînţeles cum judecătorii din Curţile de Apel au exprimat, într-un număr atât de covârşitor, opinii juridice divergente faţă de procurori şi de cei de 9 judecători din completul de la ICCJ, care, trebuie să acceptăm, că au făcut interpretarea corectă a legii.
Pentru că aceşti oameni trăiesc în lumea reală!
Zilnic, direct sau prin interpuşi, ei apelează la vârfurile medicinii din comunităţile lor locale pentru rezolvarea problemelor lor de sănătate, ale rudelor, prietenilor sau cunoscuţilor lor, sunt puşi în mod constant în situaţia de a-şi manifesta recunoştinţa faţă de medici pentru că le salvează vieţile. De fapt, judecătorii înşişi, direct sau prin interpuşi, au fost nevoiţi să oferire plăţi suplimentare, fiind pasibili de a trece de la prezidiu în boxa infractorilor!
Este greu, dacă nu imposibil să te pronunţi pentru o nedreptate legiferată şi apoi să priveşti în ochi pe cei cărora urmează a le cere din nou sprijinul. Ar fi însemnat un gest de ipocrizie şi fariseism de care, pur şi simplu se pare că judecătorii din provincie nu au fost capabili. Cum însă, în acest caz ei au jucat doar rolul unor avocaţi, interpretarea lor juridică, în fapt eronată, exprimă cel mai probabil o opinie subiectivă, de sancţionare a unui conflict între legi care nu ar fi trebuit să existe precum şi recunoaşterea nedreptăţii făcute personalului medical.
Judecătorii de la ICCJ, mai puţin confruntaţi cu lumea reală, s-au jenat mai puţin!
Şi dreptate pentru toţi!
Am omis din punctele de vedere de mai sus pe cea trimisă de judecătorii de la tribunalul Târgu Mureş. Aceştia au opinat că prevederea din Legea drepturilor pacientului este neconstituţională, pentru ca înfrânge principiul egalităţii de drepturi.
Îţi vine să crezi că judecătorii olteni se gândeau la egalitatea pentru căţei! Este cel puţin ciudat să vorbeşti de egalitate de drepturi când salariul tau bugetar este de multe ori mai mare decât al unui semen, care prin pregătire şi rol social este cel puţin egalul tau, când beneficiezi de un sistem de asigurări de sănătate paralel, de unităţi sanitare separate. Chiar şi accesul la orice fel de eforturi materiale suplimentare incumbate de tratamente este unul absolut discriminator, în condiţiile în care magistraţii beneficiază de compensarea materială a oricăror costuri medicale care exced prevederile legii asigurărilor de sănătate pentru noi, restul egalilor din aceasta ţară! Ar fi putut să urmeze exemplul confraţilor care au refuzat să se pronunţe, ştiind ei de ce!
Noul Cod Penal – care incriminează „fapta funcţionarului public care pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin„. De aici izvorăşte însă o legitimă întrebare: i se cuvine medicului o altă plată decât cea la care este obligat să lucreze în prezent? Luând drept reper salariul mediu net din România (deşi veniturile medii ale medicilor sunt ceva mai mici) pentru o zi de lucru medicul este îndreptăţit la ceva mai puţin de 80 de lei. În cazul unui chirurg care participă ca mâna a doua sau a unui anestezist care participă la 4-5 operaţii într-o zi – statul le alocă 16-20 de lei per pacient operat! Există vreun om sănătos la cap care să accepte ca cei minim 11 ani de pregătire de specialitate, efortul fizic şi consumul psihic, diagnosticul prealabil şi urmărirea ulterioară intervenţiei să valoreze o asemenea sumă, echivalentă cu un tuns?!
Refuz să cred că cineva de bună credinţă ar răspunde DA, considerând o asemenea plată ca fiind un act de dreptate socială!
Ecuaţia cu o singură parte a egalităţii
Problema interzicerii legale a platilor suplimentare nu se aplică medicilor care lucrează în domeniul privat, adică, vorbind pe limbajul penaliştilor, care nu sunt funcţionari publici. Daca statul ar fi optat pentru un sistem similar celui din SUA, cu o libertate totala a alegerii serviciilor de îngrijiri şi plata acestora din buzunar, direct sau prin scheme de asigurări private, problema de astăzi nu ar fi existat.
România a optat însă pentru un sistem de asigurări sociale impus prin lege, în care s-ar aplica principiul solidarităţii între cei saraci şi mai puţin săraci, între bolnavi şi sănătoşi, între tineri şi bătrâni. Deşi numărul celor care îşi permit să apeleze la sisteme private de asigurări este infim, statul, în generozitatea sa, a uitat să se preocupe şi de cealaltă parte a ecuaţiei, de plata corectă a furnizorilor de servicii medicale, care nu au de ales în ce sistem să lucreze!
În nicio ţară din Europa veniturile medii ale medicilor nu sunt mai mici de de 2,5 ori produsul mediu pe cap de locuitor ceea ce ar corespunde unui venit mediu net de 17000 euro pe an (1416 euro lunar net). Cu o asemenea creştere exodul masiv al forţei de muncă nu va fi stopat. Aşa însă, printr-o totală lipsă de reacţie, statul parcă îi ia de guler şi îi azvârle peste graniţă pe cei care nu vor să se expună permanent la perspectiva de a profesa medicina în spitalul puşcăriei, ca ajutor calificat îmbrăcat în zeghe!
Problema plăţilor suplimentare nu este a medicilor, ci a populaţiei!
De multe ori s-a invocat faptul, că acum nu este momentul, că „anvelopa” salarială nu permite etc. Uite că acum este momentul, Guvernul României argumentând o scădere semnificativă de taxe şi impozite printr-un excedent bugetar susţinut. În eventualitatea adoptării noului Cod Fiscal, înainte de o aşezare a grilelor salariale ale bugetarilor, ne aflăm în faţa a două scenarii: unul în care Guvernul şi-a greşit calculele şi ne afundăm într-un deficit bugetar şi un scenariu optimist, în care deşi scădem taxele ne vom afla în viitor în aceiaşi situaţie ca în prezent. Bine bine, dar cu problema noastră cum rămâne? Intrăm iarăşi în bucla lui „acum nu este momentul„? Dar dacă nu acum, când?
Ignorarea inadecvării plăţii personalului medical a împins întreg sistemul la cimentarea plăţilor informale. S-a înţeles permanent că este o problemă a medicilor „şpăgari”, a celor care şi-au cumpărat vile şi maşini de lux pe spinarea pacienţilor. Această perspectivă este una profund eronată!
Problema plăţilor suplimentare, legale sau nu, este a populaţiei, care se vede constrânsă să efectueze plaţi nedeclarate şi de cele mai multe ori nu şi le permite, doar pentru că statul (Guvernul şi Parlamentul) refuză să dea dovadă de bărbăţie politică pentru a găsi o soluţie viabilă pentru o problemă evidentă, care afectează întreaga populaţie a acestei ţări! Ignorarea plăţilor suplimentare condamnă populaţia la umilire, lasă loc exceselor, generează conflicte şi compromisuri în sistemul sanitar şi, în cele din urmă, omoară oameni şi mutilează destine!
Decizia ICCJ, deşi aparent nu aduce nimic nou, este poate prilejul ca reprezentanţii Ministerului de Finanţe, ai Ministerului Sănătăţii, împreună cu cei ai Colegiului Medicilor, să nu mai iasă dintr-o sală de şedinţe, precum cardinalii la alegerea unui papă, până nu vor fi găsit o soluţie administrativă şi mai ales legală pentru transformarea plăţilor suplimentare în plăţi normale, justificate. Desigur este nevoie şi de voinţa premierului nostru socialist Victor Ponta, care reconfortat şi îmbătat de luxul croazierei din Caraibe, poate va avea avea disponibilitatea, de a încerca măcar, să taie nodul gordian pe care predecesorii săi l-au lăsat să sufoce o ţară întreagă.
Text publicat si pe blogurile Adevarul
Populatia refuza sa plateasca tot din cauza medicilor care asteapta numai spaga. Daca ar fi o tara care ar fi corectitudine totul ar sta diferit.
eu zic să nu exulte nimeni pe chestia asta. se pare că vor fi unele surprize… chiar pentru cei care speră să scape basma(le) curaăt(e)…
nu pentru onorariiile curente, de bun simț, ci pentru „alte forme”. a bon entendeur, salut!
Excelent articol, chiar daca ma depaseste ca expertiza si nu impartasesc toate concluziile sale!
Salariile sunt buba, iar ieri omul din Caraibe ne-a explicat ca bugetarii sa se astepte la o crestere gradata, nu asa buzna deodata, ca li se face rau (nu mai vorbim bugetului). Adica exact invers ce spuneau toti din guvern, ca sa inghitim dublarea/triplarea lefurilor „inaltilor demnitari” (inalti s-or crede ei), ca le vine randul si palmasilor bugetari, acusica!
A mentine, tacit sau explicit, spaga medicala este nedemn pt medici si este imoral pt o populatie la limita supravietuirii. Vorbeam cu o pereche de medici plecata in Franta si, ca sa gaseasca rapid job, ajunsa in Guyana franceza; mi-au marturisit razand cat de greu le-a fost, le-a luat cateva luni, sa se obisnuiasca cu faptul ca in buzunarul halatului nu mai intra niciun plic, niciun pacient nu dadea un sfantz, pacientilor nici nu le trecea prin cap asemenea „recunostinta”!
Cand vom ajunge si noi la nivelul medicilor si pacientilor din Guyana?
In ce ma priveste, am sansa dumnezeiasca sa nu am prea des nevoie de sistemul medical [inca]. Iar cand, totusi, e nevoie, ma duc intotdeauna la privat. Prefer sa imi rup de la gura, decat sa ma interesez la rude, colegi, amici, „cat e scorul”, sa strecor rusinat (tot eu!) plicul in halat si sa am emotii „oare o fi fost de ajuns, nu l-am jiCnit?”. Merg dincolo, platesc cinstit chitanta (poate e mai ieftin chiar) si sunt tratat cat de cat ca un om.
Sigur, imi pare rau ca, in acelasi timp, platesc de ani multi bani la asigurarea obligatorie, ca sa nu primesc nimic! Dar mai bine sa fiu fraier, decat sa mi se faca sila.
Cred ca este o incercare de a analiza mai realist situatia dramatica a sistemului sanitar si intr-adevar problema este a pacientilor in primul rand si nu a medicului! Ce inseamna termenul „s-a inteles faptul ca medicii spagari sant la originea problemelor grave ale sistemului”? Nu „s-a inteles” ci problema a fost prezentata de mass media tendentios,in asa maniera incat sa rezulte o singura concluzie : la baza tuturor relelor din sistem sta medicul care – pleaca la congrese pe banii firmelor(desi nicaieri in lume nu se pleaca la congrese altfel),este platit de firmele de medicamente(desi in toata lumea e la fel),prescrie tratamente moderne si scumpe numai din aceste motive,ia spaga,etc.
Problema este falsa ,aici este vorba de lipsa de consideratie pe care statul o acorda medicului(de fapt o bataie de joc) ,la fel ca in regimul trecut bazat pe posibilitatea acestuia de a fi rapid santajat cu celebrul „plic” si pe lipsa unitate a lumii medicale in a-si apara drepturile!Ce ati zice de o greva generala a medicilor (cum a fost in Israel si in Olanda) ?Ar fi imoral nu ? In conditiile actuale 99,9% dintre medici vor primi plicul,o parte vor fi arestati ,o alta va fi balacarita si murdarita in presa(la ordin sau din neintelegerea problemei ca sa nu spun din prostie) ,o alta parte va pleca din tara iar noi vom fi „satisfacuti” ca problema se va rezolva si se „iau masuri „.Va dau o veste proasta NU SE VA REZOLVA sistemul se va afunda si mai mult in mocirla! Singura cale de a rezolva o problema este sa o recunosti,sa analizezi cauzele reale si nu cele de suprafata,sa reconsideri statutul profesional si social al medicului in societate,care ar trebui sa fie cel putin pe acelasi plan cu al magistratului,sa alimentam bugetul de stat cum trebuie (este de unde) nu sa avem jumatate din populatia tarii scutita (in diferite forme) de contriibutie,sa reglementam problema exporturilor paralele nu sa provocam ARTIFICIAL criza medicamentelor pentru a gasi cu usurinta un tap ispasitor – doctorul care prescrie retete scumpe,sa verificam in ce conditii se fac si mai ales se aproba importurile si intrarea unui medicament pe listele de compensate,sa verificam pe unde mai „circula” bugetul sanatatii si de ce nu se intorc banii in sistem,etc.Daca vom reusi sa facem o parte din aceste lucruri vom afla ca acest sistem sanitar nenorocit este sustinut nu de stat ci de firme de medicamente,care contribuie (legal si uneori nelegal) pe toate caile cu sume uriase.Ne oripilam la gandul ca industria medicamentului este o afacere,da este si va fi dar sa nu fim farisei si sa admitem ca din aceasta afacere profita si pacientul ,pe langa ceilalti factori,prin accesibilitatea la tratamente de ultima generatie(pacient care plateste mai nimic)
Doriti un sistem ca in vest? E foarte simplu! Munciti ca in vest,castigati ca in vest,respectati-va valorile ca in vest,CONTRIBUITI la sistem ca in vest si veti avea parte de ingrijiri de sanatate ca in vest! In rest propaganda si manipulare!
De acord cu toate si mai ales cu concluzia!
Am, totusi, rezerve in ceea ce priveste manipularile, tapii ispasitori, caci asa tipa si politicienii, cum ii acuzi (cu probe!) ca-s penali, cum devin victime politice. Vorbiti de vest? Hai sa ne insusim si raspunderile ca in vest, cand primim ca in est! Cand primesti spaga, cand incalci legea, trebuie sa stii ca iti asumi si riscul nenorocirii carierei, poate al vietii. In orice tara sunt si infractori, contravenienti, nu exista padure fara uscaturi. Deosebirea e ca la altii, politicienii isi dau rapid demisia la cea mai mica suspiciune, nu pt ca au obraz, ci pentru ca le-o impune partidul in primul rand; la noi, „partidul” se face arici in jurul penalilor, pt ca stiu ca maine vine randul altora. La altii, mai iau si medicii o atentie (grasa, si rar), dar daca se afla, inaintea procurorilor directorul le arata usa, caci nu-si poate compromite jobul.
Pornind de la cazul de la care s-a plecat, un domn doctor magnific, somitate, etc etc, primeste un plic cu 2000 (doua mii) euro si de cateva zile tot gasim la scuze si explicatii. Fratilor, cati amarati isi permit o asemenea spaga? Oricat de somitate ar fi, chiar daca sistemul va pierde un gigant profesional, individul trebuie deja sa stea acasa, sa joace table cu vecinii, asteptandu-si procesul si sentinta si sa nu mai profeseze vreodata. Daca nu vom judeca cu asemenea masuri, niciodata nu vom fi „ca-n vest”, oricate salarii am da. Priviti la judecatori, bun exemplu ati dat: salariile uriase (in raport cu masa amaratilor), pensiile nu mai vorbim (ce naiba sa faca unul/una cu 5-6 mii lei/luna, la 70 ani?) au eliminat total traficul de influenta, mitele, samd? Nicidecum.
In nicio tara nu s-a facut ordine doar cu morcovul, ci si cu biciul: iti dau, dar te si ard daca treci dincolo de plapuma! Iar cea mai grozava pedeapsa (exceptand puscaria) este sa ii iei dreptul de a profesa- fie ca e doctor, magistrat, profesor sau instalator.
Cand am spus generic, sa muncim ca in vest am inteles in primul rand responsabilitate profesionala maxima si castig pe masura ei! Sant perfect de acord cu ceea ce spuneti! Peste tot „problema” s-a rezolvat atat cu „morcovul” cat si mai ales cu biciul in orice domeniu mergand pana la retragerea licentei( stopajul la sursa , nu) Vorbesc in cunostinta de cauza, cunosc foarte bine sistemul si observ de mai multi ani ceea ce se practica – MEDICINA DE TARABA . Cauzele sant multiple iar una dintre cele mai importante cel putin dupa 1989 este slaba pregatire a multora din corpul medical si nici are cum sa fie altfel din moment ce si in criteriul de promovare la nivel de facultati( ma refer la centrele universitare si nu la asa zisele facultati judetene ) opereaza politicul, lipsa de profesionalism, amatorismul,dezinteresul fata de profesie si interesul prioritar in castig, relatiile clientelare si de clan,etc De credeti ca medicina ar face exceptie in societatea noastra si aici trebui sa opereze alte reguli- de bun simt, de constiinciozitate si raspundere profesionala, de promovare in ierarhie pe merit si nu pe examene luate cu spaga cand acum mai mult ca oricand unii fac milioane de euro din”pix” iar „modelul” nostru este omul de afaceri tip becali?Si inca ceva , cine va judeca si va face dreptate in sistem ? Judecatorul cu sute de milioane venit care nici atunci mu se mai satura?Institutiile de forta ale statului pline de privilegii dar si de indivizi lipsiti de profesionalism ca urmare a degradarii invatamantului la toate mivelurile si promovarii in functii cheie la varste imberbe a unor pseudo specialisti ajunsi la nivelul maxim de incompetenta?Ar fi multe de spus si mai multe de facut; oricum am citit cu multa placere textul dvs si 150% rezonez cu el!
Ar trebui sa ma abtin sa comentez cazul concret, dar vorba aceea, nu ma pot! Iancu Mocanu mi-a fost coleg de grupa 6 ani, la IMM. Student muncitor, in banca lui, cu note foarte mari, pe merit, asa ca nu m-a mirat ca a ajuns sef de sectie la chirurgie cardio-vasculara. Sub nicio forma nu pot sa-l disculp insa m-am intrebat adesea – ce ar fi putut sa faca? Sa spuna de azi nu mai primesc sau cer nici-un leu de la nimeni cind tot sistemul functioneaza asa? Ar fi zis lumea ca a inebunit! Sa refuze el dar sa permita celorlalti membrii ai echipei sa se comporte „normal”?! Sa spuna ca este OK sa primeasca 20 de euro (nu lei ca in articol ca de are grad mare, sef, primar) pentru o interventie pe cord deschis? Pur si simplu nu cred ca avea iesire din aceasta dilema iar acum il asteapta si o sentinta penala indubitabila!! Sa-l fi trimis acasa? Inseamna sa renuntam la un profesionist ajuns la maturitate degeaba! Uite asa ca tot vom pierde un om. Nu solutia este sa ne trezim si sa militam pentru intrarea in normalitate a sistemului si abia apoi sa ne punem cu potera pe cei care baga mina in buzunarul pacientilor. Tot vor ramane profitori (am vazut la TV unii care aveau un sac de bani acasa si nu se puteau opri) insa mai intii trebuie sa le dai o sansa. Cind am terminat specialitatea seful meu de atunci, in prima zi de lucru m-a chemat in biroul lui si m-a instruit. Eu atit cer pentru asta si asta si asta ca alta sursa de venit nu am si imi fac exceptional meseria. Spre ca nu vom avea probleme sa lucram impreuna. N-am avut! Dupa citeva zile de nesomn am decis sa renunt la postul de la stat si sa lucrez exclusiv in domeniul privat. A fost o decizie grea insa eram tinar. La 55 de ani nu mai ai o paleta la fel de larga de optiuni. Asa ca nu ii judecati prea aspru pe medici. Mai bine sa judecam lipsa noastra de reactie fata de ceea ce ne ofera statul, inclusiv lipsa de medici platiti adecvat!
După naţionalizarea spitalelor din 1948, despre salariile pe care Statul trebuia să le dea diferitelor profesii, Documentul NKVD din 1947 (gasit la praga dupa 1989) recomanda (de fapt obliga pe liderii comunişti din ţările ce orbitau pe lîngă URSS): „Art. 9. Se va urmări ca funcţionarii de stat (exclusiv organele de securitate şi din industria minieră) să aibă retribuţii mici. Aceasta se referă îndeosebi la sfera sănătăţii, justiţiei, culturii, respectiv la cei care deţin funcţii de conducere, mai puţin cadrele de conducere alese pe baza loialităţii faţă de regimul socialist.”
De aici, a început calvarul salarizării medicilor. Diferenţele au compărut mai ales cu salarizarea minierilor şi a structurilor de forţă din societate, structurile militarizare: securitate, miliţie, armată.
În plus, salarii exorbitante aveau consilierii sovietici, în sensul acceptat de noi al acestui termen, ce au început să activeze în structurile militare şi de securitate din România, din a doua jumătate a anului 1948 (detalii din Raportul Presidenţial Tismăneanu, 2006).
In 1974, Statul comunist a reglementat salariile prin Legea 57. un medic avea coeficneti de salarizare intre 21 (stagiar) si 35 (primar cu ultima gradatie). In aceeasi lege, judecatorii si procurorii aveau intre 22 (stagiar) si 35 (presedinte de tribunal judetean).
Dupa 1990, consecintele Directivei NKVD referitoare la salariile din justitie au fost inlaturate (vezi si comentariile dr, Paveliu despre ele). Aceste consecinte au ramas valabile pentru educatie, cultura si sanatate. Aici dr paveliu are inca o data dreptate; problema este a poporului roman. Poporul este cel care are reprezentanti in Parlament. poporul trebuie sa-i intrebe pe reprezentantii lui cum voteaza legeile bugetului, pentru a perimite salarii decente in educatie, cultura si sanatate.
De ce spun ca poporul are dreptate, pentru ca, daca ne uitam la rapoartele salariale ale altor popoare vom vedea cum ele, alte popoare, considera ca trebuie platiti medicii (despre care am cules mai multe statistice, nu inseamna ca afirmatia nu este valabila si pentru ceilalti). Intre 2 si 4 salarii medii din economia tarilor respective (care nu sint numai de tipul west-european, ci sint tari din OECD, ex, India, Indonezia, Koreea…). un absolvent de medicina in Romania are 0,75 salarii medii din economia Romaniei. Nu ar trebui sa aiba 2 ? Nu ar trebui ca poporul roman sa ceara reprezentantilor lui sa egalizeze salariile lor (ale reprezentantilor) cu cele ale medicilor, la fel cum sint ele pretutindeni in tarile OECD ? Mai ales ca se discuta despre crestrerea salariilor parlamentarilor spre 9 000 lei. Daca un medic francez (ca se vorbea in text) are, in Franta spre sfirsitul carierei de 2 ori salariul Presedutelui Frantei, nu ar fi cazul ca un medic primar spre 60 de ani, sa aiba spre salariul Presedintelui Romaniei ?
Astfel, ca problema platilor informale, a luarii de mita, mie imi pare a fi de fapt o mai corecta coordonare a salariilor inter-profesionale in Romania. Nu cred sa fi existat discutii generalizatoare despre aceasta. Insa nu poti rezolva ceva daca nu identifici „punctul critic”. Eu cred ca puctul critic fata de luarea de mita este comportamentul de tip comunist remanent din sociatatea romaneasca ! Care nu a inlaturat inca prevederile Directivei NKVD din 1947.
Singurul vinovat de dezastrul din sanatate este sistemul. Medicul si cadrele sanitare profita de ststem si face ceea ce face, adica ia spaga, de multe uri in schimbul unor prestatii medicale necorespunzatoare uneori, medicul lucreaza doar 4 ore pe zi, ca niciunde in lume, capuseaza spitalele si alte unitati sanitare, astfel ca tot ce intra si ce se face in aceste unitati se face prin firme intermediare la preturi mult mai mari decat daca s-ar face direct, deasemenea multi dintre acestia, dupa cele 4 ore prestat in spital fug la cabinetele lor private unde de multe ori isi directioneaza pacientii. La fel, ca niciunde in alta tara. Ca urmare, se trage o singura concluzie, medicii n-o duc rau deloc, desi se plang intotdeauna de salariile mici si niciodata de sistemul care le creaza conditii favorabile sa castige , fara control, a unor sume
in plus foarte consistente.
Perfect adevarat!
Iar acum vreo luna, ministrul ne explica modul in care se vor imbunatati veniturile personalului medical, ale doctorilor in primul rand: lucrand dupa program, la aceeasi policlinica/spital, dar de data asta in regim privat. Deci nici macar nu vor mai fi nevoiti sa fuga la privat, sa plateasca chirii si altele.
Hai sa ne imaginam ca, oligofreni fiind, dam din coada la auzul acestei idei geniale! Hai sa ne intrebam cu cat spor lucreaza doctorul in cauza la program, intre 9 si 17, si cu cat avant intre 17 si 21? Pariaza cineva cu mine ca cele mai bune rezultate, randamente, solutii miraculoase au loc in ultimele 4 ore si nu in primele 8?
Daca nu sunt de acord sub niciun motiv cu spaga/donatia/ofranda din sistemul de stat, in aceeasi masura nu inteleg de ce nu toti medicii nu sunt obligati sa opteze clar pentru stat sau privat (cum multi au facut-o deja)? Imi cer iertare, dar eu nu prea cred in fortele supraomenesti ale unora care lucreaza si colo si colo, cate 12 ore/zi 3-4 zile pe saptamana, unii din ei trecuti de 50 ani! Atentie, vorbim de doctori, profesionisti care, teoretic cel putin, trebuie sa trateze cu aceeasi solicitudine zeci (uneori) de pacienti zilnic. 12 ore??? Suntem copii?
exista un ordin al ministrului sanatatii prin care s-a stabilit un program de 7 ore pt personalul sanitar pentru ca traieste intr-o stare de incordare nervoasa pentru care oricum ia un spor.
problema e ca dupa cele 7 ore medical roman se duce si munceste si la cabinetul privat. cica acolo e fresh si odihnit si puen cele mai bune diagnostice!
ramane de aflat in ce proportie pentru un pacient care merge la un astfel de medic, cnas plateste de doua ori deoarece pacientul merge si cabinet la recomandarea „specialistului” (pe langa ce plateste pacientul la cabinet!). as zice ca e un pic de frauda.
Toti medicii, si nu numai ei, se apuca de scoala dupa ce termina liceul, deci majori si cu un grad de instructie suficient, cit sa le permita sa opteze in cunostiinta de cauza. La sfirsitul facultatii (cea de stat), constata, brusc, ca e rau. Daca stir cineva vreo alta sursa legala din care sa li se constituie salariile (veniturile), alta decit parte din veniturile populatiei, s-o faca publica. Cit despre plecarea medicilor, a devenit ceva cotidian pentru ca scoala noastra e recunoscuta dincolo. Cred ca o solutie ar fi plata scolarizarii, dar nu direct ci prin creditare de la stat, cu diverse avantaje (ex. prima casa). De asemenea se pot crea avantaje la rambursare, in functie de cum raspunde cel creditat nevoilor societatii. Rambursarea nu s-ar face decit dupa o perioada de gratie, bine stabilita, in care cel creditat sa poata sa-si organizeze modul de a cistiga. Creditarea ar trebui facuta pina la o anumita valoare si impartita intr-o parte strict necesara pentru studiu (scoala cazare, documentatie, masa) si o parte pentru diverse cheltuieli din care cei creditati sa cheltuiasca cu acordul parintilor. In felul asta nu vor putea spune ca au fost tineri si nu au avut minte. Cred ca un asemenea sistem ar da posibilitatea accederii in invatamintul superior, mai multora de la tara si, in general, din mediile defavorizate, care pot avea aptitudini, pot avea si informatii, dar pentru care facultateagratuita e prea scumpa.
„Toti medicii, si nu numai ei, se apuca de scoala dupa ce termina liceul, deci majori si cu un grad de instructie suficient, cit sa le permita sa opteze in cunostiinta de cauza. La sfirsitul facultatii (cea de stat), constata, brusc, ca e rau.”
Asa, deci tie ti-ar place sa mearga la medicina cei care nu fac fata in alta parte unde se cistiga bine.
Pai iti doresc ca atunci cind vei avea nevoie sa dai peste medici de acest nivel, care e posibil sa faca greseli. sa vezi cum iti schimbi parerea instant.
„Cit despre plecarea medicilor, .. Cred ca o solutie ar fi plata scolarizarii,”
Alta trasnaie! pff
Si daca cineva vrea sa devina medic din dorinta de a ajuta oamenii, asa cum e normal? De ce sa-l pui sa plateasca suplimentar?
Plata scolarizarii in general e o solutie proasta. In loc sa fie incurajat studiul. Normal e sa se acorde burse, nu sa fie pusi la plata pentru completarea banilor care ar trebui sa vina de la stat.
„Rambursarea nu s-ar face decit dupa o perioada de gratie, bine stabilita,”
mda, le-ai aranjat pe toate,
si daca cel care face o facultate descopera ca nu are vocatie? sau nu vrea sa lucreze in domeniu?
Oare tu ai platit facultatea, sau ai primit o gramada de bani de acasa de vorbesti asa?
Ce se aude despre privatizarea sanatatii, de ex. a spitalelor?
Atunci va trebui sa dam bani la doctori cu chitanta, fie ca vrem si avem de unde fie ca nu.
Acum inca mai sint doctori care se jeneaza si nu cer. Sau nu primesc de la cei care se vede ca n-au.
articolul nu tine cont de realitatea mult mai dureroasa: numeroase cazuri de pacienti ori gravide morti cu zile pentru ca nu au dat sau au dat prea putin!
Occidentul striga dupa doctori. Germania are nevoie de 6-10 000 de doctori . S-a facut un studiu si s-a constatat ca marea majoritate a medicilor au plecat pentru ca tot timpul sant jigniti . Jigniti din toate partile. Pe cei puternici nu-i intereseaza ca romanii vor ramane fara doctori . Firmele private pot angaja doctori si acolo doctorul nu mai este functionar public ?
Ce manipulare grosolana. Doctorii nostri sant vanduti pe nimic.
pt ca justitia nu se poate reforma pe ea insasi, cum sa reformeze alt sistem??
Ce inseamna drepturile pacientului pentru masoni? Dar pentru parlamentari? Cine e pacientul? Cel care trebuie omorat la orice varsta? Atata timp cat vor exista parlamentarii de acum, nu se va face dreptate niciodata. Fie ca e vot deschis sau prin corespondenta, acesti murdariti ai vremii, acesti hoti care ne-au pangarit tara de atatia zeci de ani vor falsifica voturile, vor avea intaietate asupra votului prin corespondenta. Liderul PNL Alina Gorghiu ori este prea naiva ori o face premeditat, caci si ea si toti ceilalti, de fapt intregul popor stie ca cea mai mare plaga, cel mai mare buboi, cea mai mare otrava pentru Romania si pentru popor este PSD, cu toti vechii si noii, aceiasi din totdeauna, cu aceleasi mentalitati si cu dorinta de a fura, de a minti. Pana cand tot PSD-ul si partidele acolite nu vor fi rase complet de pe fatza pamantului, cu mii si mii de murdariti in inchisori grele, cu penitente grele, cu aducerea in partide si guvernare a oamenilor curati, cu credinta adevarata, cu dorinta de a schimba in bine tara, cu dorinta de a munci, de a crea, de a pune bazele unei societati complet noi, inovatoare, moderne, dupa principii concrete, sanatoase si NU de a distruge, nu se va schimba nimic in tara asta. NIMIC. Toti sunt bolnavi dupa bani, dupa furturi mari, dupa milioanele de euro pe care si le-au insusit, dupa averi, dupa bogatii, dupa functii inalte. Ce nu intelegeti, oameni buni, ca tara e pradata si ca nimeni nu va schimba nimic aici daca nu vor ei toti schimbati si create puscarii grele pentru ei. Sunt cateva zeci de mii care trebuie sa infunde puscariile pentru bataia de joc adusa oamenilor din popor, tarii in sine.
„medicii fiind funcţionari publici doar din punct de vedere penal!” – decizia a fost data in cazul unui medic militar…
Un lung sir de nereusite…oare cat timp va trece pana sa ne aliniem celorlalte tari europene….cate eforturi sa mai duca acest popor?
Nu vreau sa insist pe scenele din spitatele publice in care protagonisti sunt persoanele care au platit impozite o viata…ce inseamna asta…furt si minciuna la nivel de stat in care prejudiciul este viata!!!