De ce nu este bine că în fruntea ţării să se găsească persoane condamnate penal

Nu vreau să mai aud că un om civilizat ar trebui să ţină cont de prezumţia de nevinovăţie. Cel puţin, nu în cazul demnitarilor!

În numai 3 zile am asistat la un scenariu care a condus la prăbuşirea indicilor bursieri, cam tot atât cât au crescut într-un an. Mai reţinem şi că volumul tranzacţiile nu au scăzut, adică acţiunile unor mamuţi din domeniul energetic şi financiar bancar au scăzut de frica perspectivei de a le scădea rentabilitatea şi în acelaşi timp s-au găsit actori dispuşi să cumpere aceste acţiuni, investind sume imense tocmai în aceste acţiuni potenţial toxice.

O să vă întrebați retoric, ce avem noi de-a face cu bursa? Spre ex. eu am acţiuni la bursă, nu mă pricep la speculaţii bursiere, însă tocmai raţionamentul meu în acest context este subiectul.

Eu, supus roman, văd la televizor în urmă cu două zile un discurs politic ciudat, ţinut de cel care conduce ţara de facto. Omul cu pricina nu a dorit să mobilizeze pe nimeni, nu a dorit să-şi crească popularitatea şi culmea, nici nu şi-a terminat discursul vădit pregătit, scris, structurat, într-o notă ascendentă, menită a zmulge aplauzele participanţilor. Pur şi simplu, la final, audienta nici nu şi-a dat seama că omul terminase ceea ce avea de spus, fiind scoasă din amorţeală doar de neobişnuitul îndemn, acum hai acasă, că am terminat. Ce-a fost asta? Au urmat fel şi fel de comentarii politice, fiecare cu ipoteza lui, în funcţie de orientarea sa faţă de amintitul orator. Totuşi, în discurs, au fost profund punctate unele aspecte economice, ciudate şi nenaturale, unele acuzate de a fi o formă de naţionalism în care PSD se lupta cu multinaţionalele, băncile şi capitalul străin în general. Să-i fie de bine!

În ziua următoare, se strecoară, pe surse, informaţii despre o iminentă OUG, apar comentatori de serviciu, puţin băgaţi în seamă, tocmai datorită tonului permanent critic la adresa acestei guvernări.

Azi însă, cu o zi înainte de OUG, nu după emiterea ei, ministrul de finanţe se lansează într-o lungă intervenţie televizată, precizând, și mai puțin motivând, măsurile care vor urma.

Consecinţă, în mod aşteptat, acţiunile companiilor din domeniile vizate se prăbuşesc şi în mod aparent neaşteptat, entităţi care dispun de lichidităţi semnificative (ciudat, nimeni nu are puşi deoparte asemenea sume de ordinul zecilor de milioane de euro), cumpără tot. Cel mai dramatic lucru care se mai poate întâmpla este ca mâine, sub presiune formidabilă a Președintelui (care în fapt nu are aceată putere), OUG-ul cu pricina să se amâne iar valoarea acțiunilor să revină. Într-o singură zi cineva, pregatit pentru scenariu, v-a fi câștigat măcar câteva zeci de milioane de euro. Asta ânseamnă cu adevărat PUTERE!  

Mintea mea de simplu supus necunoscător îmi spune că acest lucru nu poate fi întâmplător. Mintea mea îmi spune că ne aflăm în faţa unei inginerii financiare frauduloase, greu de dovedit, în butoanele se găsesc în afara graniţelor ţării. Cei care vor fi beneficiat şi sau produs ingineria pot sta liniştiţi, banii ce li se cuvin, comisionul, spaga, profitul, să-I spunem oricum, va fi bine mascat în ţări cât mai îndepărtate. Îi compatimesc pe cei din sfera puterii, care vor purta eticheta de hoț doar datorită anturajului.

Şi abia aici am ajuns la problema mea. Când ţara este condusă de oameni care au suficientă putere de a instrumenta o astfel de perturbare a bursei au fost condamnaţi fie şi de un singur judecător pentru fapte de corupţie, hoţie etc, gândul meu ”pios” zboară către ei, chiar şi dacă sunt complet nevinovaţi.

Uite de aia, astfel de oameni ar trebui să refuze să ocupe funcţii atât de importante. Aşa este în toată lumea, în UE etc, mai puţin în România.