Antonia Pup

De ce bursa de merit nu este și nu trebuie să devină program social. Două discuții separate și un model

Bursa de merit nu este și nu trebuie să devină program social. Confundând rolul acesteia, riscăm să nu obținem nici școli mai incluzive, nici competitivitate la nivelul sistemului de învățământ. Retorica persoanelor care critică sistemul burselor pentru că este inechitabil și ar prefera ca toți banii să fie dați pentru elevii dezavantajați din punct de vedere social este periculoasă. Pe de o parte, pentru că am rămâne fără un instrument important în creșterea competitivității la nivelul școlilor. Pe de altă parte, pentru că ar acorda Ministerului Educației posibilitatea să se sustragă de la îndeplinirea funcțiilor ce țin de asigurarea dreptului la educație (transport gratuit, masă caldă și școli care să nu de dărâme pe elevi). Ministerul Educației ar trebui, așadar, să garanteze, pentru toți copiii din România, egalitate de oportunități și nu o egalizare a rezultatelor, prin golirea de sens a conceptului performanței școlare. Iar societatea civilă ar trebui să dea dovadă de maturitate și stoicism, demonstrând că poate duce două conversații pline de sens, în același timp.

Ministerul Educației nu acordă masă caldă, decât pentru elevii din 150 de școli din țară. Ministerul Educației a făcut zob legislația privind transportul elevilor pentru că a fost incapabil să pună în aplicare Legea 226/2020, care i-a afectat emoțional atât pe președinții de consilii județene, cât și pe marii afaceriști din patronatele din transporturi, de la care satrapii anterior menționați au, nu-i așa, atâta nevoie să își ducă alegătorii pe la mitingurile de partid pe gratis. Guvernul nu face prea multe nici pentru tinerele familii, știm deja din statistici și reportaje cât sunt de prejudiciați copiii care au avut nenorocul de a se naște într-un cătun, și nu cu lingurița în gură, într-o mare metropolă. Guvernul a preferat să finanțeze, în acest sens, conferințe, simpozioane și multă maculatură din fonduri europene pentru a reduce abandonul școlar – 2 miliarde de lei în ultimii nouă ani, iar rezultatele sunt dezastruoase, după cum bine știm.

Toate acestea, dublate de cel mai mic procent din PIB destinat Educație din ultimii 30 de ani în 2022, au fost grefate pe fundalul proiectului prezidențial România Educată, care a avut unicul merit de a crea așteptări înalte cu privire la educație din partea actorilor principali din sistem, quasi-majoritatea acestora fiind de domeniul utopiei. Sau, dacă nu al utopiei, al neadecvării: la fel cum Președintele nu are atribuția de a construi autostrăzi, la fel nu ar trebui să aibă atribuția de a dicta construcția de grupuri sanitare în interiorul școlii. Iar acum, plătim cu toții prețul prostiei, radicalizându-ne în tabere care, una câte una, abia așteaptă să confiște tema bunei educații. Pe bună dreptate, oamenii sunt revoltați la auzul veștii că 730.000 de elevi vor rămâne fără burse de merit (în fapt, 185 de mii) și pregătiți să iasă la război, din spatele tastelor, desigur. Cu toate acestea, cred că trebui să privim subiectul mai în profunzime, chiar dacă asta ar însemna să purtăm două discuții separate (una – privind stimularea competiției în școală și, implicit, a performanței academice, alta – pentru o luptă onestă împotriva abandonului școlar), să renunțăm la a ne alimenta toate frustrările în eco-chambers și să nu mai așteptăm soluții universal valabile la soluții particulare, scoase din jobenul vreunui profet educațional.

În esență, creșterea exigenței privind acordarea burselor școlare (de merit și performanță, cele sociale având cu totul alt rol) mi se pare salutară și mă bucur să o văd promovată de Ministerul Educației. Cred, de asemenea, că matur ar fi să nu deturnăm ce scrie în ordinul de ministru. Elevii cu medii cuprinse între 8,50 și 9,50, care vin dintr-o familie dezavantajată din punct de vedere economic, vor putea beneficia în continuare de bursă – bursa de studiu. Mai mult decât atât, acești elevi pot să primească o bursă de ajutor social/bursă profesională/Bani de Liceu și pot fi cuprinși, pe lângă aceste forme de sprijin financiar, în programe integrate – cel mai recent promovat de Ministerul Educației fiind Programul național pentru reducerea abandonului școlar, prin care școlile pot accesa până la 200.000 de euro pentru acțiuni și mai specifice decât cele deja existente.

Dacă ideea este bună, practica ne omoară – nu înțeleg de ce s-a ales deschiderea unei cutii a Pandorei (generată de discuția ,,care e diferența între media 8,50 și 9,50″, actul normativ nu respectă normele legii privind transparența decizională), în loc să se implementeze un model deja funcțional. Primarul sectorului 6, dl. Ciprian Ciucu, acum președinte al PNL București, organizație din care face parte și dl. Cîmpeanu, a implementat un model inovativ privind acordarea burselor pentru elevi. Acesta a introdus competiția reală în procesul de acordare a burselor, nu vânatul notelor prin praguri inutile, noul criteriu de eligibilitate aplicabil pentru acea comunitate fiind următorul: primesc bursă de merit primii 10% din elevi, în ordinea descrescătoare a mediilor, pe fiecare nivel de clasă din fiecare unitate de învățământ. Dacă nu avem competiție reală, pragurile sunt inutile, iar discuțiile privind sistemul de notare al fiecărui profesor în parte rămân o futilitate. Mai mult decât atât, promovarea unui astfel de model ar însemna închiderea unor negocieri profund imorale pentru o notă mai mare și ar stimula competiția organică între elevii din aceeași școală. Așa cum a afirmat și ministrul Educației, notele diferă nu doar de la o școală la alta, cât și în interiorul aceleiași unități de învățământ, în funcție de exigențele fiecărui profesor și, în unele cazuri, de complexitatea disciplinei. Cu toate standardele de evaluare puse la punct, tot nu am putea asigura acel nivel ,,obiectiv” de evaluare, ideal pentru fiecare școală, iar deși fișa postului unui ministru este stufoasă, aceasta nu include, cu siguranță, verificarea fiecărui profesor pentru fiecare evaluare pe care o întreprinde la fiecare oră de curs.

Este un sistem educațional în care 1,4 milioane de elevi din 2,9 milioane (total, incluzând ciclul primar) sunt bursieri un sistem educațional care să favorizeze performanța școlară și competiția? Eu cred că nu, cum nu cred că un elev care are media 8,50 într-o școală unde toți copiii au media peste 8,50 ar trebui să beneficieze de bursă de merit, ci cel mult de una socială, dacă situația o impune. Vorbim de același sistem educațional în care, la vârsta de 15 ani, 4 din 10 elevi sunt incapabili să înțeleagă mesajul unui text. S-a furat ca în codru în timpul examinărilor online (cauza pentru care s-a și decis, probabil, scăderea nr. total al beneficiarilor), însă, paradoxal, niciun influensăr educațional nu a analizat acest lucru, preferând să se uite la efect, adică la creșterea pragului de la care se acordă bursa de merit.

Dacă vrem să considerăm bursa de merit drept un instrument pentru stimularea performanței școlare, aceasta nu ar trebui să reflecte nici mediul, nici situația socio-economică a copilului (pentru că Legea educației naționale respectă principiul egalității de șansă/oportunitate), ci rezultatele școlare ale copilului. Confundând bursa de merit cu un program social, societatea a reușit să creeze o falie între copii merituoși (de exemplu, olimpicii) și cei dezavantajați din punct de vedere social, de parcă nu avem atâtea cazuri de copii dezavantajați care au demonstrat că pot face performanță la cel mai mare nivel (cu alte cuvinte, apartenența la cele două clase nu este exclusivă). Mai mult decât atât, nu trebuie să creăm impresia că acești copiii – cei olimpici, de exemplu – sunt ajutați de către stat într-o formă preferențială sau că Ministerul Educației își centrează politicile exclusiv pe bunăstarea acestora. Am arătat acest lucru când am lansat, în cadrul Societății Academice din România, prima Diagnoză privind centrele județene de excelență din România. La nivelul organizării centrelor județene de excelență, lipsa resursei umane constituie cea mai stringentă problemă, o adevărată piedică în consolidarea activității acestor unități conexe Ministerului Educației. În anul școlar 2020-2021, în centrele județene de excelență au predat aproximativ 1014 profesori, însă nu toți au fost plătiți. În Buzău, Mehedinți și Mureș, toți profesorii care activează la nivelul centrului sunt voluntari. La nivelul județului Brașov, inspectoratul școlar județean afirmă, cu privire la resursa umană de la nivelul centrelor județene de excelență: „majoritatea cadrelor didactice nu au fost remunerate pentru activitatea acestora”.

Am făcut gimnaziul în mediul rural și am avut aproape la toate disciplinele profesori buni și exigenți, unii mult mai buni decât am întâlnit la liceele din oraș; 90% dintre elevi aveam medii peste 9. Cine spune că o medie generală peste 8,50 nu se obține ușor, la gimnaziu sau liceu, având în vedere cât de ușor se pot obține note mari la discipline pe care mulți la vizualizează, eronat, ca fiind ,,de umplutură”, înseamnă că își fură singur/ă căciula. Dacă urmărim tendințele din discursul public, putem observa că tocmai eliminarea oricărei exigențe pare că i-ar satisface pe cei mai mulți, confundând, așadar, rolul bursei ca stimulent pentru performanță școlară cu bursa drept program social. Pe lângă responsabilitatea personală, pe care nu o poate implementa Guvernul prin nicio strategie-minune, rămâne ideea de investiție guvernamentală în infrastructură pentru o evaluare online corectă și onestă a tuturor elevilor, pe format standardizat.

Ca orice politică publică, și bursa elevilor are nevoie de o componentă critică de evaluare. Care vrem să fie finalitatea bursei de merit? Să aducem copiii la școală sau să îi facem competitivi, să stimulăm performanța școlară? Pentru că dacă vrem să aducem copiii la școală, sunt convinsă că nu acrobațiile lingvistice în jurul termenului ,,merit” ne ajută, ci o implicare reală din partea tuturor ministerelor și deconcentratelor lor, programe cu finanțare europeană care să împuternicească beneficiarul, servicii sociale de calitate. Ministerul Educației are capacitatea să adune datele și să stabilească impactul bursei pentru fiecare tip de bursă, pentru a ne asigura că acești bani nu se dau doar de dragul de a se da, ci pentru a avea un impact real în viața tinerilor. Aceste date nu există, iar analizele serioase privind politicile educaționale nu par a fi vreo prioritate pentru Ministerul Educației.

Pentru că respectul pentru domnia legii (inclusiv și poate mai ales a cea în domeniul educației naționale) este nul, societatea ajunge să aibă așteptări nerealiste cu privire la o singură măsură (bursa socială) drept soluție universală la toate problemele care cauzează abandonul școlar. Egalitatea de oportunitate presupune să ai părinți implicați, transport gratuit să ajungi la școală și o masă caldă, primari activi și energici care să corecteze cu bani de la bugetul local tot ce bugetul de stat nu poate susține. Aceste facilități trebuie asigurate de stat, iar Ministerul Educației a reușit performanța de a face praf legislația care reglementează aceste drepturi. Faptul că aceeași instituție afirmă, pe vocea liderului său, angajarea într-un proiect de rescriere a legii educației naționale mă îngrozește.

Privind retrospectiv, ar fi foarte ușor ca ministerul să decidă mărirea din pix a burselor sociale, mai ales fiindcă această măsură ar putea să coste mai puțin statul decât dacă s-ar decide rezolvarea problemei transportului elevilor sau acordarea unei mese calde pe zi pentru fiecare elev în parte. Cred să societatea civilă ar trebui să dea dovadă de maturitate: privind bursa de merit drept un stimulent pentru creșterea competitivității între elevi, acordată pe bază de clasament, nu pe baza vânării de note și cerând Ministerului să-și onoreze angajamentul față de cetățeni în privința asigurării dreptului la educație, prin transport gratuit pentru toți elevii și o masă caldă pentru buna desfășurare a orelor remediale. Este, din punctul meu de vedere, un plan care ar satisface ambele funcții ale sistemului de învățământ românesc (calitatea și incluziunea), fără ca una să o anuleze pe cealaltă, permițând o articulare mai coerentă asupra politicilor educaționale și politicilor sociale, prin obiective clare. Un plan care presupune onestitate din partea tuturor părților implicate.

Mutând bursele elevilor de la bugetul local la bugetul de stat, primarii (cei mai apropiați aleși, care au nenumărate pârghii de acțiune rapidă în beneficiul cetățenilor), sunt degrevați de o altă responsabilitate în ceea ce privește organizarea sistemului de educație, însă tendința de descentralizare nu trebuie eliminată din discursul public. În ceea ce mă privește, am credința și speranța că un primar destoinic poate elimina abandonul școlar din comunitatea sa mult mai simplu și mai eficace, prin acțiuni concrete, decât ministrul de la București. Devenind obligatorii și nu facultative, plătite de la bugetul de stat, bursele nu mai sunt în atributul primăriilor. Iată, așadar, că ceea ce se prezintă drept o fatalitate poate deveni oportunitate, iar organizațiile de la nivel local se pot folosi de acest timp câștigat pentru a pune presiune pe primari, cu atât mai mult cu cât se anunță ani bogați în accesarea de fonduri europene.

Cât despre rezultatele școlare, bursa de merit/performanță trebuie să răsplătească efortul personal, disciplina și performanța fiecărui elev în parte, printr-o competiție onestă. Sunt, din punctul meu de vedere, două discuții separate, iar societatea trebuie să demonstreze că are maturitatea să le poarte, mai ales dacă o face pretinzând măsuri de la decidenți. Ne sperie competiția, cu impredictibilitatea ei și nevoia de disciplină sau considerăm că nu e loc de așa ceva acum, că mai bine investim resursele publice (puține, e drept) pe care le avem în programe sociale pentru a aduce copiii la școală și abia apoi ne gândim la a fi competitivi? Este și asta o opțiune, iar fiindcă este una care ar gâdila sensibilitățile multora, ar merita pusă pe masă. Dar atunci, să n-o mai numim bursă și cu atât mai puțin să nu o mai numim bursă de merit. O putem numi, mult mai onest, program național, cu buget clar delimitat, obiective și indicatori, cu activități și interval de timp, dacă nu suntem suficient de stoici încât să acceptăm că trebuie să îmbrățișăm un plan operațional în doi pași (1 – aducem toți copiii la școală, 2 – facem din școli laboratoare de idei și învățăm elevii ce înseamnă competiția onestă), realizați simultan. Cele două acțiuni se exclud numai dacă ai o agendă personală sau vreun complex mesianic.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

6 thoughts on “De ce bursa de merit nu este și nu trebuie să devină program social. Două discuții separate și un model

  1. Catalin

    Ca de obicei, un articol foarte bun. Nu ar trebui uitat faptul ca, in realitate, prin accesul gratuit, toti elevii din Romania sunt „bursieri”. Desi e ceva mai buna decat cea a MEN, ideea domnului primar Cucu lasa si ea anumite portite pentru evaluari subiective la nivelul clasei(unii elevi pot fi favorizati in detrimentul altora).

    Cred ca ar putea fi mai utila o evaluare a performantei elevilor la concursuri care ies din spatiul clasei/scolii si ma refer aici la olimpiadele scolare. Nu mai stiu exact cum sunt organizate acestea dar cred ca au potentialul de a selecta cei mai performanti elevi la o disciplina de invatamant si ar putea chiar stimula participarea celor mai buni la anumite materii la care uneori bate vantul. Pentru a fi mai „incluzive” s-ar putea stabili un prag de calificare pe clasa(maxim 3 elevi, de exemplu), pe scoala/liceu(maxim 10), pe oras/localitate(in functie de numarul de elevi inregistrati) si asa mai departe. In felul asta performanta ar fi si rasplatita si stimulata.

    Reply
  2. Civis al Dreacu

    De calitatea educatiei medii depinde intreaga societate a tarii, nu doar pasunea primarului sau enclava consiliului judetean. Sistemul de invatamant e o infrastructura nationala, fara asa ceva n-ar fi existat „Romania”. In afara petecul rezervat pe harta, orice alta problema a societatii poate fi rezolvata prin educatie (cu toate ca pana si in domeniul asta tot educatia poate face diferenta daca e sa compari kurzii cu evreii).
    Fara echitate in evaluarea pentru burse, primele victime sunt copiii care nu inteleg de ce, confruntati cu examene nationale si evaluari mai putin subiective ajung sa le fie refuzat ba liceul pe care si l-au dorit, ba diploma de Bac, ba admiterea la vre-una din facultatile care inca mai au decenta sa organizeze concursuri la inceput de an.
    Isi asuma vre-un primar ratarea in context national a copiilor din curtea lui ? Pai de ce ar face-o, daca pana si Ministerul Educatiei e incremenit de frica sa nu supere gloata didactica de cariera din subordine chiar cu pretul vietii unora dintre copii care isi vad visele spulberate ? Solutia lui Ciucu nu rezolva in nici un fel echitatea acordarii burselor, ci foloseste cu cinism incompetenta sistemului de invatamant ca sa reduca din cheltuielile primariei pentru educatie.Nu poti compara media 9 de la Vianu cu media 9 de la PTTR. Intr-adevar, se pare ca primarul si ministrul se duc la aceleasi spirale.
    Descentralizarea educatiei e o crima la fel de odioasa ca si ignorarea interesului elevilor pentru linistea sindicatelor.
    Singura optiune a ministerului este sa generalizeze examenele nationale si evaluarile obiective aferente la toti candidatii pentru burse de merit. Eliminand prezumtia de neclaritate a standardului de acordare a burselor, cuantumul acestora ar trebui egalizat si impus prin lege. Contributia profesorilor la formarea bursierilor ar trebui sa fie un criteriu major de recompensare a performantei, alaturi de reducerea abandonului si de rata de promovare a examenelor nationale. Altfel, orice majorare a beneficiilor e nejustificata.
    Participarea cel putin a cate unui elev din fiecare clasa la evaluarile nationale in vederea acordarii burselor de merit trebuie sa fie obligatorie pentru directorii scolilor, care trebuie obligati prin organizarea sistemului sa renunte la principiul retrograd al „claselor valorice”. Rezultatele testelor pentru bursa trebuie sa constituie reperul clar atat pentru profesori cat si pentru elevi al diferentelor dintre treptele de notare.

    O asemenea reforma presupune modificari importante in organizarea sistemului de educatie si asumarea luptei impotriva influentei miilor de mici clanuri locale , care isi mentin privilegiile prin izolarea elevilor defavorizati pentru ca o mana de copii cu bani de acasa sa primeasca cea mai mare parte a resurselor. Cine are bani de acasa poate merge in invatamantul privat, care ajunge astfel sa se legitimizeze in contextul intregii societati. Educatia publica se bazeaza pe echitate, ceea ce e demonstrat ca fiind mult mai benefic pentru societate in ansamblu.

    Cunoasteti pe careva care sa aiba nu doar mintea ci si hormonii necesari unei asemenea reforme ? Eu in afara de Funeriu de acum 15 ani, caruia de mult i s-a luat de salvat lumea, nu am pe nimeni in catastif..

    Reply
  3. Robert

    In scolile din Occident se preda pentru marea masa a elevilor, nici nu cred ca exista Olimpiade. Filozofia este ca elevii geniali se descurca si singuri, iar daca au nevoie nu au decat sa se duca la scoli de elita, private. Cand ai scoruri PISA asa de proaste nu te ocupi de olimpici, care si asa vor studia in strainatate si vor ramane acolo oricum.

    Reply
  4. Civis al Dreacu

    … inca unu cu fetisul „occidentului”. Democratizarea educatiei n-au facut-o in fundul de lume din care ne tragem nici legile nemtilor, nici bombele americanilor nici spionii englezilor… ca nu de intelecutali cu mamaliga-n dinti duceau aia lipsa. Pana la urma, nu e vina boborului ca de la „Regulamentul Organic” pana la „Revolutie” nu istoria scolara e un fel de manga fundamentalista.
    Alora care au erectie cand vad steagul Americii le recomand sa se documenteze judicios pe tema mobilitatii sociale de acolo inainte sa-si trimita copii printre pixelii sclipiciosi ai modelelor scolare importate fara cap.

    Reply
  5. Sb

    Vorbesc in cunostinta de cauza activand in adminstratia publica locala, de unde bugetul de stat colecteaza taxe gen TVA etc, iar la rectificari nu li se dau unor primarii cu buget mediu spre mare nici macar TVA ul , ce sa mai zicem de sume suplimentare. Asa ca nu are STATUL decat sa finanteze invatamantul, nu sa paseze acest lucru pe primarii, mai ales cele de comune, asta ar insemna sa puna primariile alte taxe in plus cetatenilor pentru a finanta ceea ce autoarea articolului sustine! Deloc fezabil, eu doresc autoarei articolului sa lucreze macar o luna intr-o primarie de comuna , asa cum suntem noi, ca functionar public cu salariul minim pe economie dupa 16 ani de vechime si apoi sa vorbeasca!

    Reply
  6. Dumitru

    Bursa de merit trebuie sa fie conditionata doar de merit, insa autoarea articolului trebuie sa inteleaga ca aceste burse au fost intotdeauna un program social. Un elev dintr-o familie cu dare de mana nu are nevoie de bursa, ci doar de recunoastere, care vine si altfel (pozitie sociala, deferenta din partea profesorilor, rezultate la olimpiade…). Iar bursa nu il va stimula, pentru ca e oricum mai mica decat ce-i dau parintii ca bani de buzunar. Bursele de merit sunt cu adevarat utile numai elevilor din familii cu resurse mai mici (inclusiv clasa medie in Romania) si care arata ca au capacitatile necesare si vointa necesara pentru a urca in ierarhia sociala.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *