Românii sînt de două categorii. Unii sînt cei care privesc cu mîndrie în ochii celor care îi întreabă în străinătate de unde sînt că îi aud vorbind românește cu alți români și spun ferm de unde vin, știind că vor întîmpina, în cazul cel mai bun, o privire goală, un vid complet, și în cel mai rău, reacția ostilă sau jenată a occidentalului de rînd, că e chelner, vînzător sau polițist la frontieră, că soarta l-a pus să aibă de a face, de la egal la egal, cu niște creaturi ceva mai bune ca niște animale. Alții se pierd în mulțime, se lipesc de ziduri, o iau înaintea părinților lor la Tesco sau la Kaufland în speranța că nimeni nu se va prinde că aceia sînt cu ei, și vor trece drept niște creaturi normale. Mai există excepțional și categoria a treia, cea mai simpatică, rezumată în anecdota în care niște istorici faimoși, un muntean, un moldovean și un ardelean trec pe roșu la Viena și un polițist îi interpelează că de ce calcă domnia legii. Primii doi încep să bălmăjească niște scuze, ardeleanul însă zice… ”Vă rog să ne scuzați, domnule polițist, la noi la Budapesta nu avem semafoare”. De cînd Viktor Orban face greșeli peste greșeli văd că oficialii noștri migrează în această a treia categorie cu toții și iau drept alibi pentru propria lor comportare aberantă faptul că ungurii se poartă și mai rău. Toate aluziile la reprimarea unor țări membre UE care nu respectă criteriile de la Copenhaga s-ar aplica, vezi Doamne, doar ungurilor.
Fiind eu din cei care, intrînd voluntar prima la toate examenele și concursurile din viață, mi-am întărit o stimă confortabilă față de propria mea persoană, am fost întotdeauna din categoria întîi, în timp ce îi beșteleam pe români că nu fac una sau alta. Nu era și nu este nici o contradicție între cele două : tocmai pentru că eu știu că am încercat mereu să îi fac pe ai mei mai buni, țin capul sus oriunde și spun oricărui impertinent din Occident care îmi vorbește de cultura corupției că nu există așa ceva și că, dacă neamțul ar trăi cu cîteva sute de dolari pe lună cu toată familia cum fac românul, kosovarul sau indianul, ar fi la fel de corupt ca ei. Nimeni nu a fost mai uluit că am refuzat să mă duc în Parlamentul European la alegerile trecute decît unii echivalenți de ai mei de la universități americane, care îmi atrăgeau atenția ce mare avantaj ar fi să nu plătești taxe (chiar dacă ai cîștiga tot atîta). Primul director al fondului de privatizare din Kosovo, care a dispărut cu toți banii din buget, era dintr-o țară occidentală considerată drept cea mai onestă din lume, numai că, fiind noi în Kosovo, nu exista acolo supravegherea de care s-ar fi bucurat la el acasă, una construită cu trudă dinainte de modernitate în propria lui țară, și așa a căzut omul în păcat. Pe scurt, nu am avut eu niciodată probleme să țin capul sus, și cu toate astea simt de cîteva luni că alunec insidios în categoria a doua.
E foarte simplu de spus și în parte adevărat că vina o poartă numai cîțiva mafioți și avocații lor din Parlamentul României, pe care i-am împins doar parțial afară în 2004 și s-au întors pe toate ușile după aceea. Pentru cine nu înțelege cum funcționează politica românească după 2000, că înainte era altă regulă, răspunsul mai complet este că avem o majoritate, indiferent care e cea care dă guvernul, de oameni cu mentalitate și apucături neoccidentale în Parlament. Dacă s-ar aplica regulile democratice, acești oameni ar da numai legi ale amnistiei și găuri în buget, contra avizelor propriilor guverne, totdeauna mai bune pentru că ele au pușculița și pentru că, deși funcționărimea noastră nu e de vîrf, ea administrează cu o brumă de de obiectivitate și profesionalism superioară Parlamentului. Dacă nu se întîmplă mai des să intrăm în impas este că șefii acestei majorități de strînsură, că se numesc Iliescu, Băsescu, Geoană sau Ponta o obligă în momentele cheie să voteze contra sau paralel cu interesele și valorile ei din cauza diferitelor constrîngeri interne sau externe. Legislația anticorupție a fost astfel adoptată în România pentru că Adrian Năstase i-a convins pe ai săi în 2003 că altfel nu intrăm în Europa, și a fost aplicată pentru că Traian Băsescu a susținut pe Monica Macovei și pe Daniel Morar, iar Adrian Năstase a ajuns astfel să fie condamnat el însuși pentru că Mircea Geoană a reușit să treacă ridicarea imunității lui de proprii săi oameni. Majoritatea neoccidentală din parlamentul României nu există de azi, de ieri, și șefii ei sînt ca niște dresori ai unei haite, care fac mari performanțe știind că la primul semn de slăbiciune riscă să fie sfîșiați ei înșiși. De asta cooperarea cu oricare dintre acești șefi contra acestui consens la numitorul cel mai jos din parlament a fost singura soluție a progresului, și o spun ca persoană care a lucrat și de jos în sus, împingînd reforme și prin simpli deputați ambițioși de bună credință, de genul Monei Muscă.
De ce avem această reprezentare jalnică ? Așa cum am mai spus și altădată, pentru că 1996 a fost primul și ultimul an cînd am ales niște partide încă onorabile. La toate nivelele politicii și vieții sociale, societatea noastră s-a cîrdășit și s-a structurat ca o societate care trăiește prin trafic de favoruri, cu Revoluția și cei cîțiva ani de după ea o excepție pozitivă repede lichidată, prin eliminarea și autoeliminarea celor mai buni. Nu are rost să dăm vina numai pe politică : nu poate fi politica de vină că, după ce dl. Funeriu a schimbat legea educației cu scopul democratizării universităților, la majoritatea posturilor de rector din România s-a prezentat cîte un singur candidat, candidatul cîrdășiei transpolitice. E limpede că e o problemă socială mai largă decît politica, și de aici semnalele mele vechi de alarmă și eforturile de a construi coaliții din studenți, sindicaliști și cine se mai nimerește, că nu o să îndreptăm asta doar băgînd politicieni la închisoare.
Prezentarea acestei majorități de cîrdășie ca fiind emanația unui popor idiot și corupt unilateral din cauza USL, o entitate politică recentă (două treimi i-au ales, ergo, două treimi din români sînt corupți și ticăloși și singura soluție este conducerea României din afară) este și înșelător și contra intereselor României. Majoritatea asta era aceeași sub Băsescu, care avea 51 la sută cu UNPR, și sub Tăriceanu, și sub Năstase. Îi fac o mare vină lui Victor Ponta că a pierdut controlul ei, sau l-a lăsat deliberat din mînă (dacă e să îl cred pe Crin Antonescu) din egoism și ca să își facă viața mai ușoară. Sînt de acord să plătească Ponta, dar nu sînt de acord să prezentăm puterea actuală în străinătate și voturile din spatele ei ca pe o putere criminală, unu că nu este adevărat, așa cum e ea tot a adus semnificativ mai multe fonduri europene în țară decît Băsescu și ai săi și le-a gestionat mai bine, doi că nu poți niciodată și sub nici un pretext să prezinți pe majoritatea alor tăi ca pe niște criminali, și trei, că ce ne facem dacă începe și atacul reciproc. Așa s-a întîmplat cu petiția Gâdea-Ursu ”Abuzurile trec oceanul” care a adunat în cîteva zile o sută de mii se de semnături, dublul petiției spontane pro-Raed Arafat din 2012 si cît toate celelalte petiții cumulate : cele pro-ICR sau pro-justiție sînt toate sub 5000, ca să clădim pentru Roșia Montană o sută de mii ne-a luat cinsprezece ani. Trupa ”Votez DNA” a scos sub o sută de oameni la demonstrația pentru procurorul Papici, un obiect al admirației stîngaci ales : Uniți Salvăm si România Curată au pus împreună umărul în decembrie ca să scoatem în stradă după marțea neagră sub cinci mii de oameni, iar eu am văzut acolo pe toți oamenii care au lucrat vreodată pentru mine în România – și mulțumesc tuturor- deci nu mai aveam pe cine aduce, studenții, minus cîțiva activiști, nu s-au mobilizat cu noi. Acesta e raportul de forțe real și eu nu văd ce am cîștigat dacă acum la Washington am convins lumea că mai mulți români cred că e de vină Băsescu pentru abuzuri decît USL : vă spun, dintr-o lungă experiență, că i-am convins doar că sîntem doar niște suboameni care își spală rufele în public și se acuză unii pe alții. Ce credeți că își spun cei care văd toate astea, marțea neagră, comisia Nana, înghesuiala la pîra de la ambasada americană (dar trecerea sub tăcere a legăturilor de afaceri ale diplomaților) ? Își spun : au cu toții dreptate ! Toți sînt hoți, fără demnitate și solidaritate națională, asta e situația ! Cît ei se beștelesc, purtătorul de cuvînt al Comisiei Europene a declarat déjà că pot fi expulzați din țările europene cei care nu au venituri suficiente și nu își găsesc de muncă trei luni, deci eu nu mai am temei să iau partea la Frankfurt compatrioților care au necazuri la frontieră și trebuie mai degrabă să mă pliez îndemnului ofițerului de frontieră după ce mi-a văzut actele : Păi atunci trebuie să fiți de partea noastră ! Adică de partea Europei împărțită în cine are și cine nu are, în care ocupația principală a primei este să țină acasă pe cea de a doua.
Nu am cum și nu e sustenabil ca noi, persoane particulare, cîțiva analiști și ziariști generoși din ziare liberale europene să ducem o bătălie pentru egalitate în Europa dacă sîntem sabotați pur și simplu de ai noștri. Nu e așa greu să vă purtați ca lumea. Cine e șef trebuie să controleze majoritatea de cîrdășie, nu să dea legi ca descentralizarea picată prin vot unanim la Curtea Constituțională, contra căreia am scris aici în noiembrie pe fondul indiferenței cvasigenerale. Cine vrea să se plîngă să publice transparent ce are de spus și ce a trimis la Comisie sau la State Department, nu să aflăm din Wikileaks că s-a furișat pe ușa din dos la ambasade.Cine conduce statul nu poate să dea conferințe de presă în care să spună că sîntem pe marginea prăpastiei externe, cînd a făcut tot ce a putut să ne aducă acolo, mai ales din interese electorale proprii. Televiziunile ambelor tabere sînt de îți vine să verși, marți seara în România la televiziunile de partid era delirul cel mai penibil, de la unii care îi dădeau cu terenul lui Băsescu (dar după ce Parlamentul a vrut să scoată conflictul de interese pentru Președinte nu mai văd temeiul să îl anchetăm pe Băsescu) la alții care citeau din Vocea Rusiei să convingă lumea că Ponta îi duce la Moscova, via China sau invers, totul fără nici cel mai mic simț al ridicolului. S-a ajuns ca vedete de televiziune să se dea reciproc în judecată, țigănia supremă ! Se pregătește iarăși o situație în care Monica Macovei și EBA pot fi pe aceași listă, și așa mai departe.
Demnitatea, dragi compatrioți, costă scump, dar merită. Nu prețuiești valoarea ei decît după ce nu o mai ai. Aș fi vrut, în concertul anti-românesc din Europa din acest ianuarie, să ne regăsim împreună și felicitări celor care au organizat campania ‘Why don’t you come over’ ca răspuns la rasismul englezesc. Nu trăiesc în Anglia pentru că în 2006 cînd am primit o invitație la Oxford biroul de resurse umane mi-a trimis o fițuică pe care scria că sînt responsabilă singură să îmi obțin permis de muncă, și atunci am declinat. Și înainte de 2004, nu am mers decît în țările care mi-au oferit viză ușor și elegant, nu lucrez ca atare decît în țările care pricep că nu îmi fac nici o favoare mie, ca român, ca mă primesc. Oricum văd, trăgînd linia, că am adus Germaniei mult mai multe fonduri și locuri de muncă decît cel oferit mie, și mă bucur că nu am făcut Angliei acest serviciu. M-a supărat așa de tare campania lor că mă pregăteam să scriu la Guardian că, după ce mi-am înghesuit într-o săptămînă toate obligațiile englezești din iarna asta- două prelegeri la Oxford, și un comitet doctoral la Cambridge, le găsiți ușor pe Google dacă vreți detalii- nu mai calc pe acolo pînă nu face dl. Cameron veun gest mai de Doamne-ajută. Vezi însă că e greu să adopți atitudini din astea donchișotești cînd din România curg penibilitățile și mai bine îmi ridic gulerul de la palton și mă fac că nu vă cunosc pe nici unul și nu avem nimic în comun.
Chestia cu nemtii coruptibili la 200 euro salariu nu prea sta singura in picioare. Ce venituri aveau cand traiau in ruine, dupa razboi, cu produse rationalizate? Mai sunt mult mai multi factori de luat in seama.
Adrian, cind erau in acea situatie aveau si ei piata neagra, stai linistit…
Pot fi de-acord ca apelul permanent la o instanta superioara pentru a ne rezolva problemele interne nu are cum sa fie productiv pe termen lung. Mi-e teama insa ca, in stadiul in care ne aflam acum, lipsirea de sprijinul diplomatic SUA-UE in problemele statului de drept e echivalent cu incercarea unui sarac de a se dezvolta pe banii proprii. Da, asa e, imprumutul de la banca vine cu niste consecinte pe termen lung, dar e singura sansa sa rupi cercul vicios al saraciei (daca stii sa te folosesti de sansa oferita). Mi se pare ca riscurile sunt pur si simplu prea mari in acest moment pentru a ne pune problema mandriei de a fi roman (ca de fapt despre asta vorbiti). Un pic de modestie si de stiinta de a cere ajutorul in momente critice nu ne strica …
Apropo, la intrebarea „de unde esti?”, mie mi s-a parut cea mai potrivita o atitudine stoica pe interior si aparent nepasatoare la exterior. Raspunzi „roman”, scurt si cu privirea in alta parte sau cu un clipit scurt, de parca intrebarea ar fi doar un interludiu in discutie, care nu necesita comentarii suplimentare.
Bravo, dna Mungiu Pippidi !
din ce in ce mai greu
Senzational articol,exprima foarte direct realitatile din intreaga lume bazata doar pe interese.
Si totusi ne pasa. Ce putem face?
Perfect de acord cu toate cele scrise in articol. Coruptie exista inca si in Anglia si in Germania, doar ca la un nivel mult mai inalt, sa ne gandim la cazurile Siemens sau Mercedes sau la furturile din banci in Anglia. Intrebari pot fi puse si la adresa fostului cancelar Schroeder sau prim-ministru Blair, unul cu contract cu rusii, celalalt cu ceva banci de afaceri. Ca cetatean romano-britanic, nu imi ramane decat sa ma implic activ si in viata tarii de adoptie, inclusiv la europarlamentarele din mai.
Va citesc mereu comentariile; uneori, ca in cel de azi, va grabiti ( cred ca dictati materialul pe reperotfon si nu il mai revedeti inainte de tiparire) si sariti de la o idee la alta; este greu de inteles uneori, mai ales cind faceti referiri la unele articole sau intimplari anterioare.
Cu stima,
asta-i naţia – vocaţia – situaţia.
dar să luati in calcul „petitia” lui gadea, legitimand-o prin numarul aparent imens de semnaturi, arata ori ca n-aţi aflat (deşi s-a scris) ca acolo este o alta hotie cu sute de semnaturi repetate, ori sa nu va pese de chestia asta.
in atari conditii, incep să mă tem chiar de o aparitie a dv. la antena 3 – fie si numai ca invitata. e trist. e pacat. şi pare de neinteles.
s. daca dl. mark gittenstein ar fi aparut in calitate de consilier guvernamental sau chiar al dlui. ponta, mi se parea abominabil. asa, insa, relatia contractuala cu o firma privata nu este condamnabila.
De ce nu produceti dvs, dle Brailoiu, o petitie de o suta de mi de semnaturi, nu sint usor de repetat, asta o spune numai cine nu a semnat vreodata pe petitii.ro, multumesc dnei Mungiu ca e singura lucida si in loc sa aruncati suspiciune pe aici mai bine i-ati spune saru-mina…
Emil Stoica, votez.
la mine in dachau, dupa ce partidul la putere (csu) a agitat un pic spiritele cu sloganul „cine pacaleste, zboara”, au ars niste camine de azilanti. acum incearca sa se distanteze de slogan.
iar siemens si mercedes au zis, pe buna dreptate, daca nu corupem noi, corupe concurenta (asta e businessul, mai ales pt contracte in lumea 3a, doar ca pe chinezi, rusi sau americani ii prinzi mai greu, avand mai multa experienta in domeniu).
insa, cum un adolescent se simte mai bine cu prietenii lui, decat cu parintii la mall (mai ales daca mama poarta batic, nu burbery), asa trebuie sa mai treaca niste ani pana sa se intrebam si noi unde sa ne investim banii, in londra, luxemburg sau care insula?
Parerea mea este ca, in Romania, se duce o lupta neevidentiata de nimeni, intre doua tabere: a) oamenii corecti, onesti, care apreciaza cinstea si b) ceilalti, care mint si inseala, sau care si-ar dori sa minta si sa insele in folosul propriu.
Aceasta lupta este deasupra orientarilor politice, deasupra categoriilor sociale, deasupra a tot.
Cei onesti ii prefera si ii aleg pe cei care sunt – sau macar pretind, pana la proba contrarie, ca sunt onesti. Ceilalti aleg oameni de teapa lor, care vorbesc mult fara sa fie competenti ( care „dau cu gura” cum spune romanul ). Pe cei care nu tin la adevar, cinste si munca curata nu ii impresioneaza furtul, minciuna, smecheria, de aceea nu sanctioneaza un lider care, in mod evident, a plagiat (de exemplu). Nu sanctioneaza faptul ca un lider politic majoritar sustine ca guvernul sau este cel mai cinstit care a existat vreodata pe acest pamant si, in acelasi timp isi bate joc de tot ce nu este in acord cu intentiile sale.
Si, sa ne intelegem, a sanctiona, in tara asta, ACUM, inseamna a iesi in strada cu zecile si sutele de mii. Nu pentru a face o noua revolutie, nu pentru o noua grupare politica ci pentru ca nesimtitii politici sa inteleaga ca gluma se ingroasa, ca societatea face ceva.
Mi-e teama ca in tara asta, in care balanta s-a inclinat catre minciuna (cel putin in comunism acesta era standardul in comunicare), mai sunt prea putini oameni cinstiti si corecti atat in tabara politicienilor (unde este evident acest lucru), dar si in tabara alegatorilor, a votantilor. Ignoranta nu face decat sa agraveze procesul electoral, in favoarea minciunii, care, mai nou a devenit efectiv sfruntata.
Mi-e teama ca fara ajutor si constrangere din afara tarii, natia, asa cum este ea alcatuita acum, nu-si mai poate corija drumul catre cinste, interes national autentic, competenta si mandrie. Ajutorul strain poate ramane iluzoriu. Mai curand ar trebui sa ne rugam la Dumnezeu. Aceia care, dupa cum va spuneam, suntem mai putini numeric.
Superb articolul, felicitari!
Cei ce populeaza din `89 incoace Parlamentul Romaniei, in covarsitoarea lor majoritate -exceptiile, nu, confirma regula-, nu se imparte in pro-occidentali si „neoccidentali”. Nu, ei sunt de-o singura „culoare”. A banului, a banului cat mai gros si, musai, obtinut ocult, prin trafic de influenta si santaj, prin inginerii de tot soiul.
Banul, negru, mult si cat mai usor obtinut, este singurul lor numitor comun si singurul lor tel.
In anul 2001, dupa o intalnire de lucru la Guvernul Romaniei, cu PM si alti secretari de stat in frunte, a Presedintelui unei mari coropratii chimice din Germania, intr-un cadru privat, a afirmat: ”
Ar trebui ca voi, romanii, sa-i aruncati pe toti politicienii vostri in Marea Neagra. Daca o veti face, va vom sprijini cu placere. Permiteti-ne sa ne folosim de acest prilej pentru a trimite, cel putin o duzina de excroci, si de la noi.”
Un articol excelent, cam ca de fiecare data :). Din pacate articolul asta este un pic trist, sau asa il percep eu. Eu sper ca nu ati capitulat sau ca va ganditi la asta. Va citesc articolele din Romania Libera saptamanal si imi doresc sa continuati. In unul din articolele trecute spuneati ca procesul de „civilizare” a Romaniei va fi unul lung si greu. Nu stiu exact cam cat inseamna asta, dar una din conditiile ca procesul asta sa convearga este ca voci ca ale dvs. sa fie auzite. Fie si de catre putinii romani care inca incearca sa gaseasca surse „nepoluate” de opinii si informatie.
Articolul atinge, cred eu, o problema foarte complicata dar importanta. Cum facem coalitii reformiste din majoritati anti-reformiste ? (si variatii pe aceeasi tema: cum faci coalitii anti-coruptie sprijinite de corupti/coalitii modernizatoare din formate din conservatori). Eu cred ca asta e una din cele 3-4 probleme fundamentale care trebuie sa le rezolvam in Romania pentru a progresa (China, Singapore, Chile), altfel ne invartim in cerc forever (Argentina in ultima 100 de ani). Exemplu alegerilor din 1996 (si esecul devastator al acelor partide in alegerile din 2000), este, zic eu, relevant. Problema este politica iar solutia e tot politica. Acuma, vestea buna este ca exista solutii si modele pentru a construii aceste coalitii. Exemplul meu preferat este Deng Xiaoping in 1978-85, cand a construit o coalitie pro-reforma formata din prim-secretari regionali si locali care erau maoisti ingrozitori, dar astia erau si ei dominau partidul atunci (foarte similar cu Dl Oprisan sau alte figuri din PSD-ul de astazi..). Sau Chile in early 1990s cand armata a fost inclusa in aranjamentele politice post Pinochet; neplacut dar a fost necesar. Vestea proasta e ca astfel de coalitii necesita, realist vorbind, multe „solutii imorale”, cum le numea Dl Basescu (si avea drepate !). E o solutie transactionala – asta mai inseamna si imunitati, mai inseamna si ca il trimiti pe Dl X, stiu eu, ambassador in Venezuela, chit ca e incompetent, mai inseamna si ca freeze avantajele incorecte ale unora asa cum sunt, si doar ai grija sa nu se extinda mai mult. Neplacut, ne ethic, dar dupa parerea mea absolut necesar…
Domnilor: da, votati pentru Parlamentul European, sper sa aveti cu cine vota, dreapta exclus, stinga inteleg rezervele, mai ramin partidele liberale care au mare nevoie de voturi, radicalii urca peste tot si liberalii tot in jur de cinci la suta (sau ca in germania sub)…Laura, actiunea colectiva intr-o democratie nu o prea putem compara cu politicile promovate de Deng. Altfle PE ieri rezolutie in favoarea libertatii de miscare, bravo lor, in sfirsit…
Traiesc in strainatate de aproape 20 de ani. Cunosc bine privirea jenata mentionata in articol, insa trebuie relativizata. Exista o anumita categorie de oameni, care exista in orice stat si care nu gandeste de una singura ci isi preia opiniile ca un robot de la ziaristi incompetenti si/sau politicieni populisti. Acel segment are o atitudine ostila fata de romani insa chiar si in randul ei, exista oameni care au fost in Romania sau care au intalnit romani ori au chiar rude sau stramosi din Romania. Exista insa si o alta categorie de occidentali care apartin in general clasei de mijloc si care cunosc vinul romanesc, au auzit de Brancusi, viseaza sa ajunga in Transilvania sau in Delta Dunarii, cred ca centrul vechi al Bucurestiului sau Muzeul de Arta merita vizitate. Si in 5 state europene unde am stat, am intalnit multi straini care invata romana si nu neaparat pt ca sunt casatoriti cu un roman/o romanca. Fac acest comentariu doar pentru a nuanta cumva aceasta impresie a romanilor din tara conform careia am avea o imagine foarte proasta in strainatate. Cred ca trebuie sa ne descotorisim de acest complex de inferioritate iar la afirmatii deformate sa dam raspunsuri pe baza experientei noastre din Romania dar si a cunostintelor noastre dobandite despre istoria statului din care vine respectivul/respectiva ostil/ostila.
D-na Mungiu, va urmaresc de ceva vreme si observ ca aveti capacitatea de a va obiectiviza cand faceti analize despre Romania. Ati atins doua aspecte foarte importante dupa mine: respectul de sine al romanilor si cauzele coruptiei. As incepe cu cauzele coruptiei. Asa cum spuneti in Romania coruptia este importanta dar si alte tari au coruptie si mai ales au avut zeci de ani. Ma surprinde abordarea doar statistica sau politico/juridica. Coruptia e generata de saracie!!!Asa a fost si in USA dinante de prohibition si mult dupa. UK a avut propria problema la fel ca si Germania sau Franta ca sa nu mai vorbim de Italia. Lupta impotriva coruptiei, mare si mica nu va avea niciodata succes doar cu masuri administrative/coercitive si cu campanii media. Cresterea economica si bunastarea vor genera o lupta mai serioasa cu coruptia. Pentru asta insa e nevoie sa luptam mai mult cu esecurile in plan economic ale tuturor guvernarilor. Autostrazile care pentru fiecare 100 euro investiti aduc cel putin 400, au fost vesnic amanate. Inca sunt destui „destepti”care spun ca nu avem nevoie de ele. Cele peste 40 mii proiecte de investii nefinalizate in ultimii 20 ani spun ceva. Daca guvernele ar ajuta activitatile economice mai mult si bunastarea ar creste lumea ar fi mai deschisa la lupta anticoruptie. Iar partidele de dreapta ar avea poate si pe cine sa reprezinte. Cum spuneti si dvs. cand ii aud pe „ïstetii” satului cum ii fac pe cei 70% „prosti” mi se face sila. Si asa ajungem si la respectul de sine. El vine DOAR odata cu bunastarea si cu educatia. Cand nu ai ce pune pe masa grija primordiala este alta decat lupta impotriva coruptiei si cu atat mai putin respectul de sine. Ca dvs si altii care am trait mai mult in occident intelegem e una. Masa mare trebuie sa ajunga la o anumita bunastare ca sa inteleaga si ea. Ca sa aiba ce apara. Daca o invatatoare, chiar daca un caz izolat, (sau poate nu) propaga ideile pe care le-am vazut ce pretentii sa avem de la cei multi. Ei trebuiesc ajutati nu blamati. Pentru ca altfel nici nu te mai voteaza cat ii haul. Asta pateste Basescu si dreapta acum. O orbire politica care poate costa democratia fragila din Romania. E vina lui si a lor ca s-a ajuns la 70%. Si nu par sa inteleaga
articolul mi se pare obiectiv si e scris in stilul caracteristic d-nei Mungiu.Eu cred ca suntem un popor in cautarea propriei identitati si mai cred ca generatiile viitoare ne vor aseza acolo unde ne dorim cu totii.Deocamdata nu facem decat sa bajbaim.O conducere din afara cred ca ar fi binevenita.Din pacate nu si-ar dori asta cei care…. ne conduc destinele….