Cum ştim dacă România evoluează sau nu, dat fiind că ţările de acest tip au totdeauna evenimente multe şi schimbări pe fond puţine? Cu alegerea lui Klaus Iohannis în noiembrie 2014 am arătat că există o majoritate de români care vor o ţară altfel şi în decembrie majoritatea credea că ţara merge într-o direcţie bună. Distanţa de la ţara reală la ţara altfel pe care ne-o dorim trebuie însă evaluată. E mai mică în 2015 decît a fost în 2014, sau 2012, sau 2010? Cum ştim unde mergem, şi dacă mergem undeva? Avem prognozată o creştere anuală pentru acest an şi la anul în jur de patru la sută, asta e bine: dar ne trebuie zeci de ani în asemenea ritm ca să realizăm celebra convergenţă. Estonia a reuşit cel mai bine din fostele ţări comuniste în acest proces, a ajuns în 2013 la circa 18.000 de dolari (metoda Atlas) pe cap de locuitor, apropiindu-se de Grecia şi Portugalia, precedentul val de integrare europeană, care au în jur de 21-22.000. Noi suntem de abia un pic peste 9.000. Germania are 47.000. Estonia a reuşit de asemenea cel mai bun scor de control al corupţiei, care a precedat cu câţiva ani scorurile bune economice.
Guvernul Ponta ar putea pretinde că nu a condus ţara aşa de rău, 2015 fiind cel mai bun scor în topul Competitivităţii Globale pentru România (cel mai rău l-a obţinut guvernul Tăriceanu, ca şi cel mai mare procent de cheltuială bugetară, 40% – straşnic guvern liberal am avut, au cheltuit mai mult ca socialiştii), dar diferenţele nu sunt semnificative. Pe toate palierele de guvernanţă, inovare şi competivititate problema nu e doar că suntem pe ultimul loc în UE, ci că nu ne mişcăm de acolo. Ţara nu e în pragul vreunei catastrofe, dacă stagnarea şi corupţia instituţionalizată nu ar fi catastrofe în sine, şi dacă exemplul unor ţări ca Estonia, care şi-au triplat performanţa economică şi au ajuns în top global la bună guvernare şi inovaţie administrativă (E-stonia), nu ar arăta că pot exista tranziţii reuşite, că liderii sau partidele bune, cu viziune, pot trage o ţară înainte.
Indicatorii de guvernare nu arată nici ei vreo evoluţie. Captura cea mai rudimentară, adică contractele date la firme favorite în proporţie de peste 50 la sută din bugetul unei entităţi de stat erau – ca valoare- 18.5% în 2006 şi 18.6 % zece ani mai târziu în domeniul cel mai sensibil al construcţiilor, deci nu se schimbă nimic, nici de formă – iar asta e departe de a fi totalul capturii, deşi e prima estimare pe zece ani de contracte[1] (ne-a luat un an să adunăm toate contractele de peste un milion de euro). Corupţia e instituţionalizată exact cum era la finele comunismului (guvernul central şi consiliile jdueţene sunt la fel de capturate de interese private), iar libertatea, la o societate de supravieţuire, săracă şi profund imorală, nu a adus o asociere pentru binele mai înalt, ci doar probleme de acţiune colectivă. Presiunea UE şi SUA, combinată cu eforturile unor ONG-uri şi a unor fragmente de presă independentă, au creat un început de justiţie independentă bazat pe insule de performanţă în DNA şi câteva curţi de justiţie din România, ameninţate deopotrivă de corupţia încă persistentă din magistratură şi de încercarea de a o controla prin serviciile secrete. Dar acum că DNA a început să cureţe Buzăul, Caraşul, Prahova, judeţe care par integral mafiote dacă citeşti rechizitoriile, se vor schimba regulile jocului în aceste locuri? Americanii şi europenii au investit în Băsescu crezând că el va livra bunurile, dar România nu a evoluat pentru că pe de o parte Băsescu proteja DNA, dar pe de alta crea oportunităţi pentru Udrea, Cocoş, Bica şi ai lor. Riscul ca şi acum să se întâmple la fel e foarte mare.
În aceste două săptămâni am să arăt cum arată un cerc virtuos în materie de bună guvernare pe baza singurelor cazuri identificate global în ultimii cinzeci de ani: Chile, Uruguay, Costa Rica, Estonia, Georgia, Taiwan, Botswana şi Coreea de Sud sunt unicele ţări care au reuşit să treacă de la un regim în care clientelismul şi corupţia erau frecvente la unul în care au devenit excepţii. Întreaga analiză a acestor ţări o puteţi citi în capitolul cinci al ultimei mele cărţi publicată de Cambridge University Press (aici, cu rapoarte de ţară în profunzime aici). Acolo vedeţi şi de ce am ales ţările astea şi nu altele – nu mă pot întinde aici. Efortul nostru de a documenta aceste ţări face parte din proiectul meu de cercetare UE FP7 ANTICORRP şi e singular: nimeni altcineva nu a finanţat şi documentat cum reuşeşti în lupta cu corupţia, avem prea puţine cazuri de succes. Despre cum nu reuşeşti, mai ales pe linia agenţiilor anticorupţie, literatura e vastă, dar despre succese nu era mai nimic până acum. Ce urmează sunt câteva concluzii sumare.
Studiile mele asupra cazurilor de reuşită în materie de bună guvernare arată că aceasta e rezutatul unui pachet vast de politici în care partea judiciară joacă un rol mic şi nu reuşeşte nicăieri să rezolve ceva pe cont propriu. Corupţia sistemică nu poate fi rezolvată pe cale judiciară, deşi e important ca justiţia să ajungă să dovedească că nimeni nu e deasupra legii. Italia are cea mai avansată anticorupţie judiciară, şi nu e un succes, a regresat, nu a progresat, în timpul cât a fost în UE. Politicile acestea vizează reducerea discreţiei administrative prin deschidere economică, debirocratizare, reducerea economiei informale, simplificarea legislaţiei, transparenţă bugetară completă, de la bugetul de stat la bugetul fiecărei şcoli sau spital public, eliminarea monopolurilor de orice fel, şi o intensă activitate de supraveghere a presei şi societăţii civile.
Corupţia trebuie împiedicată să se producă, oportunităţile pentru ea trebuie reduse sistematic, şi cât mai devreme. Cum îmi spune primul ministru estonian Mart Laar în acest interviu, să arestezi oameni e uşor (discuţia e despre Ucraina, unde acest lider, care a condus reuşita Estoniei preţ de două mandate, la începutul primului având 32 de ani, a încercat să dea sfaturi bune, dar fără succes). Să previi corupţia schimbând logica legislaţiei e greu. Ucraina urmează sfaturile internaţionale proaste, adică s-au apucat să aresteze miniştri din şedinţele de cabinet (un perfect precedent pentru când vor veni înapoi cei pro-Rusia şi îi vor areste pe ai noştri), dar nu atacă cu nimic organizarea economică producând corupţie. Cum ar veni la noi, politicienii se ocupă ca regiile autonome monopoliste gen Romsilva sau electricele sau gazul să aibă frâu liber la jefuit populaţia, şi societatea civilă fugăreşte fiecare copac tăiat în parte, sau DNA umflă pe care poate în rarele ocazii când prinde vreun denunţ. Nu ajungem nicăieri dacă nu schimbă cineva regulile jocului.
Deşi ţările astea sunt mai degrabă liberale, e onest să spun clar că nu o ideologie anume aduce buna guvernare. Uruguay e destul de la stânga (cheltuielile şi ocuparea forţei de muncă în sectorul public sunt foarte mari), Estonia sau Chile sunt la dreapta (austere, state minimale) dar au reuşit la fel de bine să controleze corupţia, conceptul de firme favorite aproape că nu există acolo. Toate au legislaţii clare, simple, realizate prin consultare. Creştin democraţi animaţi de egalitarism catolic, anarhişti de stânga conduşi de neîncredere în stat, fostă guerillă marxistă care a câştigat alegerile şi a dat la toţi săracii ceva, lăsând practic fără obiectul muncii pe intermediarii locali care promovaseră alocările preferenţiale ani de zile, ofiţeri integri şi anticomunişti feroci, găsesc contribuţii de la toate aceste grupuri.
Controlul corupţiei a fost realizat secundar ca urmare a altor reforme, şi nu prin agenţii specializate de represiune, dar o birocraţie de calitate şi recrutată pe merit în zona controlului a avut un mare rol. Taiwan şi Coreea au tradiţia confucianistă, a fi funcţionar la stat e o mare onoare şi cei mai buni oameni sunt pregătiţi şi recrutaţi, excelent plătiţi. Mart Laar spune că nu există ţară pe lume care să nu poată construi un serviciu civil pe bază de merit – dacă vrea – şi că asta aduce buna guvernare. Or, noi ne pregătim iarăşi să mărim salarii la funcţionari care nu au fost selecţionaţi pe merit, după ani de politizare în care cine lucrează la Guvern sau Preşedinţie sau Parlament a fost mai degrabă contraselectat. Le dăm acuma pensii privilegiate la toţi, tocmai a promulgat Klaus Johannis.
Grupuri de oameni dedicaţi şi care au luptat ani de zile au realizat reformele astea. În Uruguay, un mic think tank desenase esenţialul cînd a venit lovitura de stat militară – le-au pus în practică 20 de ani mai târziu, când presiunea era mare să arate că civilii sunt mai curaţi decît militarii. Grupul de disidenţi ai lui Laar a venit la guvernare cu toate legile scrise, în 1992, şi le-au trecut prin majoritate de un singur vot, cu o mobilizare exemplară, cum povesteşte aici. Miracolele nu sunt uşor de realizat. Aş vrea să întreb acuma câte proiecte de legi au fie PSD, fie PNL în sertar care ar modifica fundamental în România, de exemplu, discreţia cheltuieilor clientelare. Vă spun eu: zero barat, deşi am avut grijă să promit asta în programul lui Klaus Johannis. În Taiwan, o asociaţie de magistraţi care a început ca un club (cum a fost la noi SoJust) a reuşit treptat să ocupe funcţiile importante şi pe parcursul mai multor ministeriate să construiască o justiţie democratică şi imparţială, cu preţul unor mandate scurte, pentru că şefii lor politici îi dădeau afară de cum ieşeau controverse. Nu contează: oricine venea mai făcea o bucăţică din treabă.
Ţările care au reuşit au avut modele pe care le-au emulat, nu li s-au băgat pe găt reforme de străini. Topul ţărilor care au primit asistenţă anticorupţie internaţională e unul de eşecuri – Ucraina, Nigeria, Egipt, Vietnam, Balcanii de Vest, Bulgaria, etc. Ce funcţionează sunt localnici pasionaţi care vor ei să fie ca alţii – estonienii ca finlandezii, coreenii ca japonezii, slovenii ca austriecii şi adoptă ei singuri reformele pe care le vor şi de aceea le şi pun în practică.
Toate ţările astea, fără excepţie, au progresat pe parcursul mai multor cicluri în care ambiţia a fost mare, de supravieţuire în condiţii grele, de război rece sau reinvenţie naţională. Costa Rica e prima ţară din lume care a desfiinţat armata, dar şi cea mai veche democraţie neîntreruptă din America de Sud. Ca şi în Georgia, clădirile bunei guvernări arată enorma ambiţie a acestor oameni. Cel mai mare zgârie nori în Costa Rica e clădirea Controlorului General, în Georgia majoritatea birourilor unde cetăţenii cer autorizaţii de tot felul au fost puse într-o singură clădire de sticlă cu un ghid care rezolvă cu minim timp alocat problemele fiecăruia. În Estonia cu cardul de identitate votezi, plăteşti impozitele sau parcarea. Ca să creezi un stat performant trebuie să-l vrei, să-ţi propui aşa ceva.
Costa Rica – bucuria calificării în sferturile CM de fotbal
Poate or să mă invidieze unii că m-am distrat grozav scriind cartea asta. Sigur, am învăţat enorm, lucrând ca statistician, etnograf şi jurnalist, mergînd să cer autorizaţii de deschis o firmă la Montevideo, Seul sau Tbilisi, ca să văd cum merge treaba, nu doar că cred pe cuvânt ce mi se spunea. Am cunoscut oameni extraordinari, dar am şi lăcrimat tainic în fiecare zi de distanţa pe care o simţeam între ce ştiu eu că e acasă (sau în Albania, sau în Ucraina, ţări unde am tot lucrat, fără folos) şi aceste modele. Cu Laar am vorbit şi de ce a eşuat Emil Constantinescu. Echipa mea de cercetare din Berlin la Mondialul de anul trecut a pariat doar pe ţările noastre de lucru – nu ştiu cum se face că ţări mici ca Uruguay sau Costa Rica au echipe de fotbal aşa de performante? Când avionul meu Aeroflot s-a stricat la Talin şi a trebuit să mai stau o noapte localnicii mi-au spus că am noroc să mai prind o zi în mica lor ţară grozavă. Acelaşi sentiment de mândrie l-am văzut peste tot. Vă asigur că face toţi banii.
Asta am sperat eu că putem începe anul trecut în noiembrie când a câştigat Klaus alegerile. În acest moment ideea pare hazardată. Săptămâna viitoare o să construiesc două scenarii pentru România, cum ar fi dacă am fi intrat pe cercul virtuos, ca ţările de mai sus, şi cum ar arăta lucrurile dacă suntem tot în vechea lume vicioasă pe care o ştim.
***
Nota: [1] Doroftei, M., Dimulescu, V. 2015. „Romanian public procurement in the construction sector. Corruption risks and particularistic links”, Pachetul de cercetare 8 „Corruption, assistance and development” din cadrul proiectului „ANTICORRP – Anti-corruption Policies Revisited” (disponibil aici).
***
Interviu Alina Mungiu-Pippidi – Mart Laar, fost premier al Estoniei
Informații din acest material provin din raportul pe țară pregătit de către Societatea Academică din România (SAR) despre autoritățile contractante în domeniul construcțiilor elaborat cu sprijinul celui de-al Șaptelea Program Cadru al Uniunii Europene (PC 7) pentru cercetare – Științe socio-economice și umaniste (proiect:ANTICORRP – Global Trends and European Responses to the Challenge of Corruption; număr Acord de finanțare UE: 290529)
O TARA de SUCCES PRESUPUNE a fi condusa de O CLASA POLITICA FORMATA DIN ELITE ADEVARATE si nu din SUBMEDIOCRITATI. Elaborarea unei Strategii Nationale Anticoruptie trebuie abordata in mod sistemic, incepand cu o analiza diagnostic vis-a-vis de ceea ce s-a intreprins in acest domeniu la nivel national dupa 1989, in baza caruia sa se stabileasca reusitele si nerealizarile. In cazul reusitelor experienta trebuie standardizata si aplicata unitar la nivel national atat in domeniul prevenirii cat si al combaterii coruptiei.
Pentru esecuri trebuie identificate cauzele obiective si subiective dupa care stabilite solutii optime de realizare a noilor masuri de natura; legislativa si organizatorica.
Una din cauzele subiective este si aceea ca la nivelul anumitor autoritati si institutii ale statului inca se mai face confuzie intre o fapta cu raspundere disciplinara si cea de coruptie in sensul ca in cazul comiterii unei asemenea infractiuni se pot aplica numai masuri administrative sau disciplinare conf. prev. Codului muncii.
De asemenea lipsa totala de responsabiltate din partea managementului, institutiilor si autoritatilor publice si private, centrale si locale in abordarea PREVENIRII CORUPTIEI in randul propriilor angajati este o mare realitate “prevenirea lipseste cu desavarsire”.
CORUPTIA trebuie abordata simultan atat pentru domeniul public cat si cel privat asa cum se mentioneaza in Conventia penala si cea civila a Consiliului Europei. In elaborarea noii strategii este necesar sa se tina cont de de cele doua forme de manifestare a coruptiei si anume ACTIVA si PASIVA.
In noua strategie vectorul principal de PREVENIRE este recomandabil sa aiba consistenta in instruirea tinerilor din scoli si a adultilor care participa la diferite forme de instruire, unde sa fie predate incepand cu gradinita pana la cursurile de masterat notiuni elementare despre, rusine, bunul simt, etica, moralitate, credinta, solidaritate, civism, drept, etc. iar in cadrul organizatiilor publice sa se impuna functionarea ireprosabila a institutiei “AVERTIZORULUI PUBLIC”.
COMBATEREA MARII CORUPTII trebuie abordata si in functie de existenta celor trei puteri, legislativa(politica), executiva si judecatoreasca, dar si tinand cont de faptul ca puterea statului este compusa din puterea publica (parlamentari, guvernanti, primari, consilieri si functionari publici) si puterea rezervata formata din puterea judiciara(judecatori si procurori) si puterea de aparare si siguranta nationala(armata, politisti, servicii secrete).
Important pentru acest capitol este sa se optimizeze la maximum posibil celeritatea si finalitatea judiciara a cauzelor si sa se recupereze prejudiciul intr-un timp cat mai scurt de la data comiterii faptelor.
Prevenirea si combaterea micii coruptii sa se realizeze prin mijloace si tehnici practice cum sunt folosite de ex. cele din Germania unde in cadrul fiecarei organizatii publice din administratie se aproba anual insusirea individuala a unui maxim din atentiile NEPRETINSE care sunt impozabile. Surplusul de atentii oferit fiecarui functionar public se evidentiaza la camera de colectare de unde se valorifica prin comercializare in folosul organizatiei in cauza. (Metota este acceptata de populatie si se practica in Germania pentru a se pastra relatia de simpatie si buna colaborare intre public, institutii si functionari).
Mare ATENTIE deoarece Prevenirea si Combaterea CORUPTIEI in Romania a inceput sub asistenta externa inca din anii ’90. PROIECTELE ANTICORUPTIE derulate si sub asistenta expertilor UE au avut ca finalitate mostruozitatea, rafinarea si sofisticarea METODELOR si MIJLOACELOR de comitere a actelor de coruptie care in cele din urma au condus la generalizarea si cronicizarea INCOMPETENTEI si IMORALITATII in societatea romaneasca. Aceste fenomene grave au generat la randul lor nimic altceva decat disolutia institutiilor statului.
Doamna AlinaMP, cui anume va adresati?
„Politicile acestea vizează reducerea discreţiei administrative prin deschidere economică, debirocratizare, reducerea economiei informale, simplificarea legislaţiei, transparenţă bugetară completă, de la bugetul de stat la bugetul fiecărei şcoli sau spital public, eliminarea monopolurilor de orice fel, şi o intensă activitate de supraveghere a presei şi societăţii civile.”
Sunt lucruri cunoscute iar problema in opinia mea nu consta in descoperirea a ce anume trebuie facut ci daca exista vointa sa fie implementata o politica de dezvoltare durabila. Sincer va spun ca nu exista aceasta vointa nici in inern si cu atat mai putin din extern.
Am sperat ca dupa trei ani de revolte sociale si infiriparea unei firave societati civile sa rezulte si o initiativa politica care sa scurtcicuiteze mocirla profund antidemocratica si antisociala in care noi anonimii de rand avem simplul rol de sclavi observatori. Din pacate nu exista o asmenea dorinta, din frica, din scarba, din orice fel de motive dar este clar ca nu exista si nici nu o sa existe.
Unde sa ne indreptam privirea, spre securitate si „reforma” interna bazata pe caftul intre gastile de influenta (aici eu includ toata clasa politica actuala nu doar serviciile ca atare) cu aportul nemijlocit al politiilor secrete externe?!
p.s. Egipt si Nigeria nu sunt tari in care a existat asistenta anticoruptie ci dimpotriva, aici e vorba despre doua colonii suspuse cu forta brutala a armelor din scopuri diferite, una pentru pozitie si controlul unui canal de o importanta colosala, a doua pentru resurse. Democratizarea si progresul acestor colonii NU sunt dorite de occident sub nici o forma!
Este foarte adevarat ce spuneti. Ar trebui inceput cu reforma totala a clasei politice care astazi este aproape fara exceptii profund corupta si orientata integral catre interesele personale prin jefuirea banului public.
Este de remarcat structura profesionala a alesilor, oportunisti fara legitimitate profesionala intr-un domeniu oarecare, incarcati de titluri academice fara valoare datorita prosperitatii financiare.
Notiunea de „bine al comunitatii” nu a fost folosita decat declarativ si pompos, in realitate „binele personal ” este cel ce ii anima pe politicieni sa candideze. Pana nu demult apartenenta la clasa politica era si o garantie de imunitate in fata legii dar chiar si valurile de arestari i-au speriat prea putin si doar temporar pe cei pusi pe jefuirea banului public.
Mai vedem prin partide elite profesionale ? Din pacate nu, un om serios nu se baga in serparia actuala numita politica unde succesul inseamna aport de voturi in regim populist adica in final cat mai multe sponsorizari din bani negri ignorind ( sau ocolind cu buna stiinta) legea finanantarii partidelor. Un fel de a spune „scopul scuza mijloacele”
Absorbtia banilor europeni se face greu mai ales in cheltuielile destinate infrastructurii.Pentru ca se fura mai greu, lucrarile nu sunt interesante iar cand totusi sunt facute sunt de mantuiala ( vezi tronsonul de autostrada Cunta-Saliste)
Politicienii nu au nici un interes sa schimbe lucrurile.
Prerogativele prezidentiale sunt insuficiente pentru a aplica aceste corectii iar parlamentul nu-si va taia niciodata craca de sub picioare.
Si asa ajungem la concluzia simpla: ultima solutie – o alta revolutie, poate una de tip islandez, dar nu suntem noi poporul acela.
Nu doar in „intern” avem probleme grave ci si in „extern” exista o opozitie clara si eficienta impotriva unei dezvoltari ecnomice de durata in Romania, „eliminarea monopolurilor de orice fel” se afla in contradictie totala cu interesele directe economice ale guvernelor occidentale. In aceasta privinta cel putin politica externa a SUA este una brutala de expansiune prin forta a monopolurilor private, impunerea TTIP prin orice fel de mijloace este revelatoare in acest caz.
Dar avem o portita de iesire in privinta presiunii de expansiune a monopolurilor externe prin faptul ca situatia militar-politica a regiunii este extrem de volatila si astfel se poate impune din intern politica unei economii de piata veritabile si nu monopoliste. Din pacate acesta este adevarul cum ati subliniat si dumneavoastra ca in intern exista un melanj militarizat-mafiot care nu poate fi indepartata decat printr-o revolutie, iar impresia mea sincera este ca o sa urmeaza una extrem de sangeroasa! Diferentele intre clasele sociale se adancesc in progresie geometrica iar saracia lucie capata din nou valente de opresiune din partea „sistemului”
pai uitati-va la unii intelectuali cum au facut sluj in fata unei penale…si mai nou un impiedicat in vorba aka „interesul national” face jocurile in [olitica. ce sa mai faca si iohannis in conditiile astea? a, si sa nu uit: aceeasi intelectuali strimba din nas la iohannis…
Ca sa reformam clasa política trebuie sa avem cu cine, domnul Cazacu. Si zau ca avem o mare problema în acest sens.
Daca mai cititi odata articolul va veti da seama ca asta precizează: Ca nu exista, nu a existat vointa politica. Si probabil nu va exista.
care colonii?! au trecut peste 70 de ani!
revoltele de acum 2 ani au aratat ca nici popoarele din nordul Africii nu mai cred in discursul „de vina sunt puterile coloniale”!
banuiesc ca glumiti
„Ce funcţionează sunt localnici pasionaţi care vor ei să fie ca alţii – estonienii ca finlandezii, coreenii ca japonezii, slovenii ca austriecii şi adoptă ei singuri reformele pe care le vor şi de aceea le şi pun în practică.”
Pai haideti sa gasim un model si pentru romani. Eventual de undeva mai de departe, ca proximitatea nu ne avantajeaza (desi pe unii politicieni pare sa ii inspire).
Noi vrem sa fim ca bulgarii. Cred ca si ei ca noi.
Şi cam cine să facă STRATEGIA ANTICORUPŢIE ? Tot mîna asta murdară de oportunişti incapabili să scrie un proiect de ţară ? Nu aşa se face.Dacă e rău înseamnă că rădăcina e putredă. Deci asta mai înseamnă că rădăcina trebuie scoasă afară si aruncată pe foc-nici acolo nu va arde ! Spunea cineva că „LA VREMURI NOI,OAMENI NOI” -NU tot NOI ! mă-nţelegeţi ……..Dar de unde ? Tot aparatul politic,birocratic,încrengătura asta afaceristo-mafiotă duce în direcţii nebănuite şi sînt atîţia lupi în blăniţă de oaieeeee………….azi se poartă mai aprig ca oricînd făţărnicia,duplicitatea,parvenitismul…… Cu cine să pleci la un alt drum ?
Din pacate, nu pot sa fiu decat de acord cu aceste triste adevaruri si, modest, accentuez si eu unul atins de dl Dorobantu mai general.
Nu exista vointa „politica” la noi, oamenii de rand si, cum se spune, nu cei satui vor schimba proasta randuiala, caci lor le convine, noi, talpa, trebuie sa fortam schimbarea ei si nu numai prin vot (mai ales ca nu prea avem ce alege)! Nu pot uita cartea Anei Blandiana in care descria alegerile dintr-o comuna: votantii erau atat de obisnuiti cu rãul, incat de cateva ori l-au ales primar pe unul care fusese si inainte de 89 si care ‘gestiona’ dupa tipicul coruptiei magistrale (bani, pamanturi, etc). In fine, apare un contracandidat serios, un profesor cinstit si dornic sa schimbe in bine; toate evaluarile, sa nu zicem sondaje, il dadeau castigator. La ultima intrunire electorala, primarul in functie isi recunoaste cumva apropiata infrangere si, genial, isi ante-felicita rivalul, sfatuind chiar populatia sa ii dea votul pentru ca (atentie!) e un om care va face sa fie cinste in sat si TOATA LUMEA SA RESPECTE LEGILE! Ei bine, lumea s-a speriat de aceasta perspectiva si, normal, l-a reales pe realesul.
Adevarata sau nu, povestea ne descrie perfect. Problema nu e [atat] la servicii, justitie sau partide politice, cat e la noi: blazare si neparticipare (ca sa nu ii spunem lene mentala si morala), fara a mai vorbi de teama (subconstienta de multe ori) ca vom fi obligati cu adevarat sa respectam legile ad litteram. Ca si in anii 80 aproape, eu is multumit ca nu-s stors la maxim, ca sefii-s ‘intelegatori’, ca plec de la servici cu o guma sau un pix, in timp ce cei de deasupra fura de sting, conform…rangului. In micimea mea, inchid ochii la ce se intampla in jur si mai ales deasupra, pt ca ma gandesc (gresit, evident) ca domnia cinstei ma va afecta si pe mine.
Poate exagerez, dar cati oameni obisnuiti, vecini, rude, etc, nu isi incep peroratia indignata la adresa ultimului incatusat vazut la tv: „dom’le, inteleg ca oricine, chiar si eu, daca ar fi in pozitia aluia, s-ar linge pe degete, dar nici sa furi in halul asta!”? Cu alte cuvinte, intelegem ca exista diferite haluri de a fura.
Noi, talpa tarii, avem obligatia sa schimbam lucrurile, sa obligam la schimbarea lor, altfel nu ne ramane decat sa plecam toti. Si putem incepe cu pasi modesti, intreband primaria de ce schimba aiurea bordurile, sau cat costa frumoasele panselute plantate in prag de iarna, samd. O facem?
Ati mai vazut vreun miting studentesc, ca la inceputul anilor 90, pentru scopuri generale, chiar idealiste? Nici macar ei, tinerii, nu mai tipa decat pt locuri in camin sau burse.
“Ce funcţionează sunt localnici pasionaţi care vor ei să fie ca alţii – estonienii ca finlandezii, coreenii ca japonezii, slovenii ca austriecii şi adoptă ei singuri reformele pe care le vor şi de aceea le şi pun în practică.”
Cred ca aici o importanta rezistenta ar putea fi dublul standard existent in relatia cu partenerii nostrii nord americani si din UE si modelul de dezvoltare impus de acestia in Romania, de regula avand ca instrument de control clauze ISDS in acorduri bilaterale.
Spre exemplu daca romanii si-ar proupune sa solicite redevente pentru hidrocarburi ca in Austria, sau o legislatie in domeniul forestier ca in Austria sau Suedia, sau un regim al exploatarilor mineralifere ale „canadienilor” din Apuseni similar cu cel din Finlanda, sau un sistem de administrare a retelelor de utilitati ca in Franta, Italia , Cehia , sau un tratament similar pentru cazurile de coruptie in care sunt implicati oameni de afaceri si politicieni romani cu cazurile de coruptie in care sunt implicati reprezentatii marilor corporatii, presiunea poltico-economica juridica si diplomatica ar fi covarsitoare si ar anula orice demers,
Ca atare, demersul poate onest al reprezentantilor ONG-urilor si al diplomatilor din statele dezvoltate care pledeaza pentru modernizarea statului, e mai greu sa fie perceput ca unul credibil , iar primii pasi in privinta combaterii coruptiei pe plan local e posibil sa se estompeze pe motiv ca atat cei vizati cat si institutiile ce instrumenteaza aceste cazuri, nu vor putea accepta si sustine dublul standard.
Problema majora cred ca o reprezinta modelul de dezvoltare ce il implica in fapt pleiada de acorduri cu clauza ISDS ce genereaza imposibilitatea de a alege si de a dispune in privinta propriului model de dezvoltare. Ma tem ca ca spre exemplu daca Estonienii i-au ales in mod natural pe Finlandezi sa-i sprijine in demersul de a-si moderniza si dezvolta societatea, in cazul nostru polul de patronaj politic derulat de catre SUA, Olanda si Austria e mai degraba impus si discutabil fiind dublat de catre acorduri cu clauza ISDS.
Mi-ar placea sa pot citi o analiza despre perspectivele ca in Romania sa se aplice regulile din Uniunea Europeana chiar si dupa aprox. 8 ani de la intrarea in UE, ce implica in fond acceptul Suediei, Austriei si Olandei de a renunta la acordurile bilaterale cu clauze ISDS ce impun Romaniei o relatie de servitute imorala ce conduce in mod direct la saracie si coruptie.
Excelenta descriere a situatiei existente in R si multe alte tari. Coruptia nu poate fi lichidata atat timp cat o corporatie electrica din centrul greu al UE e de neatins, cand Bechtel (o firma afiliata la CIA) catiga contracte, pe care nu le onoreaza, prin presiuni politice, cand cetateni straini care comit crime in R sunt transoportati de urgenta in US unde sunt achitati, etc.
Suntem o colonie cu cu suzerantiate dubla, ceva ce aduce aminte de sistemul din timpul Regulamentului Organic. Kiseleff nu era la Buc ca sa reformeza Valahia, ci sa reprezinte interesele Rusiei. Pe Kisseleff il cheama astazi altfel si exista mai multi Kisseleffs, unii de la Brussels altii de la Washington.
DE CE NU POATE ARATA Ro ca o TARA de SUCCES??? In Ro, dupa 1989, DEMOCRATIA este mimata, deoarece nu se poate vorbi de o separatie a puterilor in stat, ci numai de amestecul dintre ele, de ingerinte si influiente reciproce de tip imoral, neortodox sau MAFIOT. COABITAREA damboviteana este o intelegere HAIDUCEASCA balcanica si nicidecum o aplicatie constitutionala sau morala ori care sa refelecte normalitatea.
Premierii si ministri isi pastreaza totdeauna functiile de conducere detinute in partidele din care provin, in loc sa se autosuspende si activeaza si ca parlamentari exercitand in acelasi timp atributii legislative cat si executive contrar principiului separatiei puterilor in stat incasand unii dintre ei cumulat pensii nesimtite, salarii de la Guvern si de la Parlament. De unde si cine sa se mai gandeasca la saraci ori sa conceapa si sa implementeze Politici publice, PROIECTE de TARA progresiste ori STRATEGII de DEZVOLTARE generala si SECTORIALE sau de combaterea a CORUPTIEI ori a imoralitatii in procesul de guvernare a tarii?????
Parlamentarii si Guvernantii activeaza si exercita functii in Sistemul Judiciar (fie ca avocati, experti, membrii ai unor comisii ori asociatii juridice, etc) sau in organisme de DECIZIE nerespectand principiul separatiei puterilor.
Parlamentarii si falsii revolutionari sustinuti de baronii locali isi atribuie fara nici o rusinare in mod abuziv si discretionar drepturi si facilitati imorale (anormale) ignorand orice nuanta a demnitatii umane, in timp ce profesorii, medicii, inginerii, artistii, functionarii, etc traiesc din miciunile si glumele proaste spuse (promise) de guvernanti. In Romania ,, Politica este indeletnicirea scarboasa prin care tipi fara nicio profesie ori avortoni ai profesiei lor, se catara acolo unde se deschid robinetele societatii. Posturi bine platite, de unde se pot invarti afaceri de miliarde, consilii de administratie, conecsiuni si reprezentante. Ai tupeu, ai proptele, ajungi si din lichea ce ai fost sau esti, devii omul ce imparte dreptatea, care arbitrezi morala, care reclama sacrificiul suprem.”
Cultura, ADN-ul istoriei neamului romanesc si stiinta (invatamantul)cea mai importanta resursa a progresului general, in Ro sunt batjocorite si tratate cu indiferenta ori lasate arbitrariului. Acum in vremuri tulburi pentru guvernarea tarii poate intelege orice roman de ce marii oamenii de cultura si de stiinta ai neamului nostru au emigrat fiindca nu au putut vietui in Ro pentru a fi patrioti desavarsiti, ei s-au dăruit omenirii pe teritoriul altor tari.
Numarul emigrantilor in cautarea unor locuri de munca, a supravietuitorilor si cersetorilor romani din tarile U.E si din localitatile Ro a crescut exagerat. Administratia statului Ro nu are nici o strategie privind forta de munca (piata muncii) ingrijirea in sistem organizat a handicapatilor, a neajutoratilor, bolnavilor cronici, oamenilor strazii etc……..In Ro cheltuielile, tarifele si preturile sunt aliniate la nivelul tarilor europene iar salariile si veniturile a 85% din populatia Ro sunt comparabile cu lumea a treia din Asia sau Africa.
Parlamentul si Presedintia exercita ingerinte in functionarea puterii judiciare si executive prin numirea Avocatului poporului, a unor membri in CCR, la Curtea de Conturi, in CSM sau la ANI, etc. ceea ce permite promovarea unor jocuri de interese nelegitime sau mafiotice.
Alesii pentru functii publice (exculs cea de presedinte a Ro) inclusiv lideri de sindicat, au mandate fara numar, perioade nelimitate in detinerea aceleiasi functii, situatie ne mai intalnita in tarile civilizate, ceea ce ofera posibilitatea creerii unui sistem social plurii dictatorial si mafiotizat.
Politica funcţionează pe principii imorale si josnice ca o masinarie de afaceri necurate. In multe domenii este organizata în stil mafiot precum grupările infracţionale de crima organizata, deoarece la orice nivel administrativ sau al puterii statului există în mod specific democraţiei originale din România, conditii de consolidare a “dictaturii plurariste” oferite de libertatea discretionară pentru a se reglementa orice anormalitate (aberaţie sau hoţie). Astfel politica statului a devenit ostilă cetăţeanului de rând şi a facut din România o ţară fără rost si nici o perspectiva geo-politica.
Asa s-au creeat premizele aparitiei dictaturi prulariste sau poate a anarhiei in Romania si doamne fereste daca nu cumva si pentru declansarea altor fenomene sociale nedorite.
In Romania, care asteapta verdictul integrarii definitive, s-a ajuns la situatii neregasite in tarile din U.E. in care cetateanul dacă nu are multi bani, nu are nici drepturi, nu primeşte respect, nici îngrijire, demnitatea persoanei umane stă în dimensiunea portofelului, în succesul material extravagant (denumit hotie) sau în numărul de plecăciuni efectuate periodic faţă de pilele sus puse care trebuie alimentate continuu cu tot felul de imoralitati.
sau, mai pe scurt: asta-i naţia… vocaţia… situaţia.
aţi putea să-i cereţi daune morale lui Iohannis pentru că v-a preluat programul de guvernare (acel discurs formidabil de la investitură?) ca să… il dea spre păstrare unora ca Dan Mihalache.
Sunt de acord cu cele spuse de doamna Alina, cea mai vrednică gânditoare de-a noastră. Eu am câteva lucruri de adăugat. Primul este chestia cu ortodoxia noastră neperformantă, care perfor(ează) buzunarele excelenților noștri cetățeni, bipezi credincioși ca nimeni alții, cât și dă găuri în visteria țării, și alte găuri pe unde poate. Bun, deci să sancționăm Ortodoxia!
Numărul doi: ca analiști competenți, trebuie să pricepem că toate belele vin de la un nucleu sau origini, conform principiului științific conform căruia dacă dai cu piatra sau bota-n baltă, valurile se propagă în cercuri concentrice. Păi dacă belele au origine dincolo de Carpați unde bipezii au tendințe care includ pe cele de malaci corupți, farisei și chiar violatori, atunci de ce să nu facă frați români de dincoace de Carpați o faptă demnă – să se declare gata să fie o țară de succes – Transilvania! Unde succesele de tot felul să se propage dincolo de Carpați la frații mai puțini copți, și care, iașa ni, se vor pune pe treabă conform prințipiului de emulație, care spune că dacă Estonia poate, și Costa Rica poate, și Transilvania poate, și chiar și Burkina Faso poate, apoi noi, iluștri descendenți a lui Eminescu, Creangă și Morumete să nu?? Astfel, Competiția și Descurcatu fiind atât principiile capitalismului cât și a coțcăriei autohtone, treburile vor evolua spre o stare a succesului societal exprimat genial ca „lucrul bine făcut”, cum se cuvine într-o familie unde sunt și frați buni, dar și pramatii, o stare perfect naturală! Gata, la treabă!
Singura diferența intre noi si restul Europei,ca si ființe umane,a fost întotdeauna religia.Ortodoxia a ținut natia înapoiată si analfabeta,creând o nație de tarani si ciobani Analfabeți.Europa civilizata,catolica si protestanta,in ciuda impotrivirii bisericii,s-a ridicat din mocirla Evului Mediu(care culmea începe cu căderea Romei si creștinarea prostimii si se sfarseste odată cu căderea imperiului care s-a declarat creștin)
prin forța data de abilitatea de a scrie,citi si socoti.Acestea le-au permis sa transmită si sa acumuleze cunoștințe si sa le treacă de la o generație la alta,in general fiind altele decât cunostintele necesare la musul oii sau a vacii.
De exemplu luați evreii,care au fost capabili având alfabet si stiind sa scrie,sa inventeze o poveste care a dus la căderea a doua imperii sau sa spargă si sa slefuiasca diamante sau sa spargă in final atomul.
Cât despre calitatea conducătorilor nației,aceasta nu va depăși niciodată calitatea nației care ii „produce”
Păi hai să ne corcim cu evreii, ș-am rezolvat problema! Ba mai bine, să-și vândă evreii Israelul la arabi pe catrazilioane și să aducă banii la noi. Ne-om numi Isromel, ș-om fi buricul lumii…! Gata!, O facem??
Asta-i culmea. Israelul este un stat mult mai teocratic decat R. In Israel nici macar nu exista casatorie civila. Studentii din scolile religioase nu fac armata, asta intr-o tara in care si femeile sunt supuse rigorilor vietii cazone.
BAJENIE- un termen care l-am invatat cu totii la scoala.Interesant, dupa unii transhumanta asta era de fapt o evaziune fiscala bine pusa la punct de boierii din Oltenia pe vremea cind era in controlul imperiului austro-ungar! In vremuri mai recente Bratianu la intrebat pe ambasadorul Frantei in vizita la Bucuresti care e distanta de la Bucuresti la Paris. Raspunsul: trois siecles! M-am bucurat mult cind dl K Iohannis a fost ales presedinte, n-am avut sansa sa votez (probleme de cnp, s-au rezolvat dar mai tirziu) deci 25 de ani irositi, milioane de romani plecati din tara, cum poate cineva sanatos la cap sa creada ca vreun partid oricare ar fii el ar putea face ceva ? Cind toata lumea vrea sa se imbogateasca fara munca si mai ales cind industria noastra a fost pusa la pamint.. Romania are aprox 40% datorie din PIB, Ungaria are aprox 70% datorie din PIB dar in 1995 Romania avea nici 7% din PIB!! Daca mergem in ritmul asta in nici zece ani ii ajungem pe greci. Si atunci cea mai rationala decizie este sa maresti lefurile conducatorilor? Ce stil fanariot!Mergem neabatut pe calea greceasca! Exemplele bune in orice societate normala “de success” trebuie sa vina de la conducatori ca plebea sa aiba un exemplu de urmat!
Excelent articol, cred ca ar fi interesanta si o analiza a drepturilor de proprietate, drepturi
care stau la baza unui capitalism serios, si modul in care lipsa acestor drepturi a deformat morala si structura institutionala a Romaniei dupa 1989.
Foarte bun articolul!
Lucrurile se pot face dacă există voință (politică, din păcate). Cred că ideea de bază pe care ați enunțat-o este că această clasă politică criminală nu se va schimba ci va trebui pur și simplu înlocuită de o elită reală, formată din intelectuali și tehnocrați, cu CV-uri pline de lucruri reale. Cine este dispus să se arunce în hârdăul politicii românești? Lucrurile se mișcă greu pentru că păienjenișul corupției, incompetenței și clientelismului este complex și întreținut de oameni cu interese (în principal foști securiști, urmași, apropiați ai fostului regim și urmașii lor).
În altă ordine de idei, cred că pe președintele nostru dezamăgitor îl cheamă Iohannis, nu Johannis.
Trei asteriscuri la o analiza excelenta: Estonia, Botswana si Georgia
1. Estonia este cu adevarat un caz reusit, fara nici o discutie. Din pacate, e un model „greu de vandut”, pentru ca Estonia este cu adevarat o tara mica. Imi aduc aminte o discutie pe tema reformelor in sanatate in Indonezia acum 2-3 ani, cand Estonia a fost adusa ca exemplu; ministrul sanatanii din Indonezia a intrebat de cate Estonii este nevoie pentru a umple Jakarta (raspuns, cam de 10) si cam acolo s-a oprit conversatia.
2. In discutiile din ultimul timp despre dezvoltarea Bostwanei, un astpect dupa mine extrem de important e trecut cu vederea, si anume situatia geopolitica sudul africii in 1966-1968, cand toate institutiile moderne ale Botswanei (Debswana, curtile de justitie, Bank Of Botswana, civil service, etc) au fost create. Daca ne uitam pe harta politica a Sudului Africii de atunci, avem Botswana care era prima tara independenta condusa de populatia majoritara, inconjurata de Portugalia coloniala (Angola, Mozambique), si de Africa de Sud (Namibia era protectorat atunci) si Rhodesia – tari bogate, dezvoltate, dar care practicau aperhideul. Vorbim de mid 60s, cand ANC-ul lui Mandela devenise militant, si bush war-ul incepuse in Rhodesia/Zimbabwe. Deci tarile bogate din jur aveau un interes enorm intr-o Botswana stabila, si mai ales ne-militanta. De aceea au investit enorm (si bani, si mai ales oameni pentru administratie) pentru dezvoltarea Bostwanei, exact cand a contat, adica la inceput. Este un context geostrategic greu de repetat.
Doamna Mungiu, nu aveti dreptate. Iata motivele :
1. Dati ca exemplu tari ca Estonia si Uruguay. Este gresit. Aceste tari au avut dintotdeauna o civilizatie avansata in comparatie cu Romania. Tarile baltice au fost puternic influentate de civilizatia germanica si cultura lor este foarte apropiata e cultura protestanta. Uruguay este o tara aparte in America de Sud fiind o tara omogena din punct de vedere rasial formata din emigranti europei din secolul 19 din care multi au emigrat din motive politice deci aveau un nivel de educatie ridicat.
2. Georgia nu este un exemplu de succes. Este o tara cu un PIB de 7000$/loc deci chiar sub Romania in conditiile , atentie, in care are o populatie de 3.6 mil loc. Si acolo s-a mers pe intarirea aparatului de represiune (politie, justitie) si mai putin pe reforme fundamentale in educatie.
3. Toate aceste tari sunt tari mici , relativ omogene din punct de vedere al nivelului de trai , cu o populatie avand un nivel de educatie relativ omogen si destul de ridicat, fara discrepantele uriase care sunt in Romania intre urban si rural. Nu puteti aplica aceste solutii la tari de 5-6 ori mai mari.
4. Birocratia nu inseamna neaparat coruptie. Franta e o tara cu o birocratie mai mare ca a Romaniei dar sistemul functioneaza iar coruptia e relativ scazuta. Nici in Germania birocratia nu e foarte redusa.
5. Nivelul de trai al unei tari depinde de mult prea multe variabile nu numai de eliminarea coruptiei si birocratiei. Poti reduce coruptia si birocratia la minim dar nu inseamna ca PIB-ul iti va creste brusc. De exemplu, educatia este un element mai important. Dar educatia nu inseamna educatia din comunism in care toti trebuiau sa treaca clasa ca sa fie raportate rezultate foarte bune la partid. Educatia inseamna etica, respect fata de munca, respectul fata de cei care reusesc prin munca, promovarea celor care fac ceva si pentru cei din jur, spiritul de comunitate, respectul fata de drepturile celorlati si abia apoi educatia din sistemul de invatatamant care trebuie sa genereze oameni capabili sa se descurce in societate, cu spirit antreprenorial, care sa stiu sa caute singuri solutii si nu sa memoreze inutil concepte, care stiu sa atraga alti oameni capabili langa ei si sa lucreze in echipa. De acord, trebuie sa ai niste oameni luminati in fruntea unei tari care sa poata schimba aceste lucruri si sa inteleaga importanta lor. Dar sa nu ne imbatam cu apa rece. Acesti oameni nu pot aparea daca societatea nu ajunge ea insasi la un anumit nivel. Cand ne comparam cu alte tari, trebuie sa comparam nivelul mediu de acolo cu cel de la noi din punct de vedere civilizational. O societate ca Romania nu va produce lideri mai buni decat tari ca Ungaria, Cehia, Polonia din simplul motiv ca nivelul populatiei de acolo e net superior din toate punctele de vedere iar liderii produsi sunt desigur cel putin la nivelul mediu al societatii respective.
Un comentariu pe cinste domnul Marius. Nu putem pretinde dedicatie, cinste si asiduitate conducatorilor daca noi continuam sa fim contrariul a ceea ce pretindem. Continuam sa ne plângem de diferite probleme fara sa cautam cauzele. Criticam coruptia dar multi dintre noi suntem corupti la un nivel mai mic. Mereu vorbim de personalul sanitar ce pretinde sume deloc neglijabile pentru a ne acorda atentie dar în cazul în care ne îmbolnavim avem grija sa nu uitam plicul acasa. Uitam ca democratie înseamna puterea poporului, ca deciziile importante le luam noi cei multi si ca daca gresim putem rectifica(daca vrem). Trebuie sa învatam sa dam înainte de a cere, sa lasam egoismul deoparte si sa ìntelegem ca daca vrem binele vecinului ìn realitate vrem binele nostru.
Pestele de la cap se impute, niciodata invers la fel ca in constructia unui stat. Cind o sa intelegeti acest adevar o sa aveti un soc pentru ca tot ceea ce credeti este profund gresit!
Dar invinovatirea „victimei” (populatiei) pentru „violul” facut de conducatori este un fenomen de masa care a fost impus in inconstientul colectiv de catre organele comuniste de represiune inainte de ’89. Sechele grave dar asta este, poate intr-un tirziu scapam si de ele!
„Birocratia nu inseamna neaparat coruptie” doar in tarile dezvoltate, niciodata in tarile sarace.
Letonia e o catastrofa la fel ca Romania, chiar daca face parte dintre tarile baltice.
Nivelul de cultura si nivelul de trai nu sint direct proportionale, este un lucru complet aleatoriu. SUA cu un nivel de cultura mediocru au un nivel de trai foarte ridicat, Romania din anii ’80 cu un nivel cultural mult superior celor mai multe tari occidentale a trait cea mai mare foamete si opresiune din istoria ei.
„Romania nu va produce lideri mai buni decat tari ca Ungaria, Cehia, Polonia din simplul motiv ca nivelul populatiei de acolo e net superior din toate punctele de vedere”
O mare parte dintre romani sint profund complexati din cauza atitor decenii de dictatura comunista urmata de dictatura mafiota. Cind o sa renuntati la complexe puteti ridica capul din pamint si poate mai are si Romania o sansa. Ca jumatate polonez si jumatate neamt va pot asigura ca nici nemtii si nici polonezii nu sint cu nimic superior genetic decit sint romanii. Diferenta este data de istoria nefasta si mizeria imperiilor spre exemplu atit Germania cit si Polonia au fost ajutate financiar-economic de catre americaniin timp ce Romania a fost praduita de catre americani si occidentali. Incercati sa depasiti complexul de inferioritate in fata occidentalilor sau a oricui altcuiva.
Nu puneti semn de egalitate intre cultura si civilizatie. Cultura este apanajul unui numar de redus de oameni. Civilizatia e o caracteristica a unui popor sau a majoritatii acelui popor. Deci sigur, americanii nu exceleaza la cultura dar din punct de vedere civilizational sunt cu cel putin o suta de ani inaintea noatra. Si cand vorbesc de civilizatie ma refer la exact variabilele pe care le-am enuntat mai sus : etica, respect, antreprenoriat, munca , etc. Romania nu a stat niciodata prea bine la capitolul civilizatie. Coreea de Sud si Germania s-au ridicat datorita faptului ca au avut din plin aceste elemente de baza . Romania nu le-a avut nici inainte de razboi, nici in comunism, nici dupa comunism. Nu are legatura cu regimul politic. Romania a avut probabil cel mai opresiv regim comunist din Europa si asta doar datorita caracteristcilor poporului roman : lasitate, lipsa de patriotism, tradare, lipsa de respect fata de viata celorlati, etc., elemente ce constituie substanta unui popor.
Hm…Romania e, daca va amintiti estimarile publicate de mine anul trecut, cam pe unde te astepti sa fie- dar partea de invatat la Uriguay si la Chile, de exemplu, este ca sunt performeri absoluti, cu alte cuvinte au un control al coruptiei superior celui prezis de indicele dezvoltarii umane – aceasta diferenta in plus e virtutea, actiunea umana, la fel sunt si Danemarca si Noua Zeelanda – da, au o baza umana buna, dar stau chiar mai bine decat ar prezice baza lor umana. Si Georgia e o tara hiper-amarata, cu peste un milion de refugiati… dar e peste ce te-ai astepta cand te uiti la gradul de modernizare al Georgiei. Coreea de Sud si Chile nu sunt mici, de asta poate mai interesante dar – enfin- e clar ca aceia care au progresat s-au ridicat peste conditia lor. Putem si noi? Noiembrie trecut as fi zis ca da. Acum?
o mare parte dintre romani pot, mai trebuie sa fie si lasati. Traim intr-o tara profund militarizata in care democratia este doar mimata si doar frica de revolte sociale extrem de grave care pot antrena toata regiunea balcanilor au „speriat” occidentul indeajuns cat sa permita o campanie, sub stricta supraveghere militarizata, de anticoruptie si sa-si retraga o parte din spagarii globalizati gen bechtel, chevron sau microsoft.
Un prieten ma intreba cu o luna inainte de alegeri daca Iohannis are o sansa impotriva sistemului si i-am raspuns bineinteles ca are cu singura conditie sa existe unda verde de la „sistem” sau cel putin de la o parte din sistem.
Din pacate romanii viseaza la omul provident, la Vlad Tepes iar dezamagirea este uriasa de fiecare data. Nu-i condamn pentru ca propaganda „sistemului” este uriasa si-i implica de fiecare data in duelul politic astfel incat nu pot sa-si canalizeze nemultumirea fata de „sistem” ci impotriva unei paiate a „sistemului”, capul lui motoc, livrata de catre „sistem”.
Ce am vazut eu ca s-a intamplat in alegerile din noiembrie 2014, mai multe gasti ale „sistemului” s-au impartit in doua tabere dupa care si-au reglat conturile:
1 – o tabara in jurul unei parti din SRI, reprezentant George Maior, plus generalii SIE, reprezentant Melescanu, – in plan politic fiind vorba de Ilie Sarbu, Traian Basescu, Sebastian Ghita si multi altii ce gravitau in jurul lor – competitor in finala fiind Victor Ponta
2 – cealalta tabara – ceva mai obscura dar mai eficienta: o parte importanta din SRI cu Florian Coldea, o parte importanta din sistemul juridic plus piesa de rezistenta Codruta Kovesi. In plan politic dar cu influenta strict origanizatorica si mult mai putin decizionala fiind vorba de tabara Blaga si cei „tradati” de Traian Basescu plus mare parte din PNL-ul tradat de binomul Ponta-Basescu
Ambele tabere au avut sustinerea serviciilor secrete americane. Un lucru lejer de inteles atata timp cat filozofia lor este de a merge la ambele capete. Inca nu sunt convins 100% daca au inclinat balanta in favoarea uneia dintre tabere dar cred ca au fost oarecum surprinsi de rezultat.
Eu unul am votat pentru „sistemul” Florian Coldea – Laura Codruta – Iohannis impotriva „sistemului” Geroge Maior – Traian Basescu – SIE – Victor Ponta. Am votat pentru noul „suflu” al „sistemului” de a-si devora inaintasii fara nici un fel de „scrupule” interne, dar cred ca sunt printre cei 0,0001% care au votat in acest sens, restul au ales pentru o schimbare urgenta a „sistemului” data din necesitatea imbunatatirii vietii sociale. Presiunea sociala si financiara pe cei 4 milioane de romani care muncesc in afara tarii este uriasa si multi vor sa se intoarca in tara dar nu pot din cauza „sistemului” care nu le permite sa traiasca in propria tara. Acelasi lucru si in tara unde presiunea saraciei este la fel de mare ca in 2010-2012 sau chiar mai grava. Dezamagirea votului este uriasa si o inteleg.
Acum sa revenim la militarizarea tarii:
– intre 50.000 minim si 100.000 de oameni ai serviciilor secrete in totalitatea lor. Este imposibil de facut o estimare corecta cat timp totul este la ultrasecret
– numarul „colaboratorilor” civili si a celor „bichisiti” este probabil la fel de mare ca inainte de 89
– jandarmi – 60.000
– militari – 70.000
– politisti – 55.000
avem un minim de 255.000 activi plus 200.000 rezervisti in special pensionari plus „colaboratorii” al caror numar nu este cunoscut dar banuiesc ca depaseste lejer numarul cadrelor active. Pot fi adaugate aici si bucati din zona „privata” gen BGS cu circa 7000-10.000 „reciclati”.
Toate acestea la o populatie de 19,5 milioane locuitori din care intre 3 si 4 milioane fugiti din tara deci ramana circa 16 milioane locuitori ai tarii.
In jur de 600-700.000 oameni ai „sistemului” militarizat la o populatie de 16 milioane oameni, pai aici se termina totul.
„democratia” nu poate fi decat mimata intr-o tara profund militarizata care controleaza absolut toata viata civila.
Acum sper ca e usor de vazut de ce pensiile speciale ale „militarizatilor” si salariile speciale au fost primele necesitati :)
Daca vrem sa incepem de undeva atunci trebuie luptat ca sistemul sa se restranga semnificativ din viata civila.
Nu exista nici o posibilitate actuala de a cunoaste infiltratii serviciilor secrete in politica, justitie si media, nu exista nici un control asurpa serviciilor scerete, nu stie nimeni ale cui interese le reprezinta serviciile secrete.
Noi romanii suntem cetatenii unui stat care nu ne apartine, Romania este captiva „sistemului” militarizat de tip Securistocratie.
In Coreea de Sud si Chile s-au pompat bani cu nemiluita, Romania a fost si este furata de toti „partenerii strategici” pina la piele.
Apropo, am vazut ca si in Chile a inceput sa scirtiie treaba rau de tot, chiar vizavi de domeniul universitar nivelul taxelor a ajuns sa ingradeasca dreptul la invatamint.
Coreea de Sud, pai la cite sute de miliarde au pompat americanii si japonezii acolo era chiar prostie sa nu se dezvolte.
Sint doua tipuri de parteneriate pentru puterile financiare occidentale, parteneriate cu statele din care se extrag bani si parteneriate cu statele, foarte putine, in care sint pompati bani gen Polonia, Coreea de Sud, Chile. Romania face parte dintre tarile furate de catre guvernele occidentale.
Pare ca s-a schimbat o leaca paradigma de cind a plesnit porcaria din Ucraina dar altfel sa ne fereasca Dumnezeu la cit am fost si sintem furati de catre partenerii nostri occidentali.
Sa-mi scuzati opinia dar cred ca va inselati daca credeti ca sintem lasati sa ne dezvoltam, nu facem parte din cercul privilegiat al tarilor carora le este permis sa se dezvolte si nu vorbesc aici despre nici un fel de „conspiratie” ci despre pragmatism lipsit de scrupule.
DA, oameni care doresc sa schimbe ceva fundamental exista si la noi; ei ar fi bine a fi cooptati in structurile tehnice specializate (comisii ) ale celor 2 mari partide, caci numai cu sprijin politic real si sincer – deci de sus – se va putea urni ceva din loc la noi ( din pacate ASTA este traditia noastra istorica ). Locul de la care se poate intoarce roata se cheama Descentralizare & Regionalizare.
Doamna draga, nu ati pomenit de ordine si curatenie in domeniul fiscal. Aici e tot secretul, borfasii politicieni nu-l aplica, e foarte simplu, emiterea de facturi electronice si punerea lor intr-un sistem integrat on-line. Prefera sa faca totul numai pe vorbe, iar faptele se ascund. Daca n-am dreptate, sa-mi trimiteti un email. Cu respect, va admir.
Al treilea asterisc – Georgia.
Georgia e un exemplu de discutat, pentru ca intr-adevar, pe de-o parte sunt reforme reale, mai ales in imbunatatirea mediului de afaceri; pe de alta parte progresele care ar fi trebuit sa rezulte din aceste reforme nu se vad deloc. In 1990, Georgia era cea mai bogata republica din Caucaz, de doua ori mai bogata decat Armenia, acum e aproape la acelasi nivel, iar Armenia nu s-a reformat mai deloc (nu mai vorbim de Azerbaijan, dar acolo e dezvoltare pe resurse). Servicul civil din Georgia este inca foarte slab, si cunoaste o mare instabilitate – de exemplu, sa negociezi un protocol consular simplu cu Georgia a durat 8 luni, pentru ca de fiecare data se schimbau oamenii si luam negocierile de la capat, si acelasi protocol cu Armenia (unde negociau oameni care erau in Ministerul de externe de pe vrema lui Hruschov, cred) a durat 6 saptamani. Georgia e un exemplu important, pentru ca, dupa parerea mea, nu e un proces complet, si poate fi inca usor reversibil.
De ce nu este Romania o tara de success?. Ma mir ca doamna Mungiu nu a adaugat inca un factor esential.
Pentru ca romanii de success, inclusiv doamna Mungiu pe care o respect foarte mult, au plecat din R. Veti spune ca acesta este un atac cam facil. Nu este dar o constatare trista si oarecum autocritica pentru ca si eu sunt unul din dezertori. Sunt convins ca multi din cei care comenteaza pe acesata platforma sunt romani de success care traiesc prin Europa America de N sau aiurea. Daca acesti romani erua in trata exista sansa existentei unei mase critice care sa produca o schimbare reala.
O tara de success e o tara in care a fost eliminata saracia. Asa cum spunea Clinton cheia sta in “it’s the economy stupid”. Nu exista democratie in saracie! Sunt foarte putine exemple de tari sarace care au iesit in ultimii 50 ani din stadiul de subdezvoltare. Sunt cateva exemple in Asia de SE si E. Cazul Botswanei este un caz fals. O tara cu populatie cat Bucurestiul si cu resurse naturale foarte mari nu e un exemplu edificator.
Sunt convins ca doamna Mungiu a citit „Bad Samaritans: The Myth of Free Trade and the Secret History of Capitalism” de Ha-Joon Chang.
Iesirea din saracie a Coreii de sud nu prea are de-a face cu confucianismul, ci s-a facut prin regiumuri autoritare, restrictionarea liberului schimb (controlul importurilor) si sprijinirea de catre stat a unor conglomerate industriale.
Majoritatea solutiile impuse Romaniei (si nu numai) de catre Unholy Alliance (World Bank, IMF and WTO) nu fac decat sa adanceacsa saracia, sa creasca polarizarea sociala si sa duca la un transfer de resurse umane si material spre W. Tot acolo puteti citi cum majoriatea tarilor dezvolate (USA, UK, Japonia, etc) au ajuns acolo prin politici protectioniste. Chiar Finlanda, data de doamna Mungiu ca un exemplu de success aplicat politici protectioniste, a controlat investitille straine si sprijinit capitalul autohton.
Stimată Doamnă Alina M,
Citesc cu mare plăcere articolele dumneavoastră,dar mă întreb cui folosesc?Nu vedeţi că nimeni nu ne ia în seamă?Orice aţi scrie dumneavoastră,orice am scrie noi,cei care decid soarta noastră nici nu ne ia în seamă.Atâta vreme cât corupţia este la cel mai înalt nivel cine să o stârpească?Avem un preşedinte care îşi vrea guvernul lui,care guvern?Guvernul trebuie să fie al româniei nu al lui.Dealtfel pe el nu îl interesează românia,el a devenit un turist pe banii noştri,cred că în 7-8 luni de cînd e preşedinte e gata să-l egaleze pe Băsescu în privinţa călătoriilor externe făcute în zece ani de mandat.Rezultate pentru românia zero,pentru el şi prima doamnă da.Serviciile secrete sunt conduse de oameni numiţi politic,ei se supun comenzilor celor ce i-au numit.Parchetul şi DNA-ul aşişderea.Apropos,după dezvăluirile despre procurorul Eva mă întreb D-na Koveşii ce mai caută acolo?trebuia să fi plecat de mult.Eu nu cred că nu ştia ce face Eva,şi ca Eva sunt mulţi şi domnia sa ştie ceeace fac acei oameni.Înalta curte de Casaţie şi Justiţie,CSM-ul,CNA-ul,CCR-ul toate sunt instituţii a căror componenţă este numită de oamenii politici.Care oamenii politici?Parlamentarii noştri dragi,în proporţie de 80% hoţi,mincinoşi,ipocriţi,imorali,care au mers în parlament doar pentru propriile lor interese.NU vedeţi îşi votează numai legi speciale,pensii speciale,tot soiul de privilegii,vacanţe exotice,orice,pentru ei se găsesc bani,pentru noi cei ce am construit această ţară nu se găsesc.După 40-50 de ani de muncă ne-au dat nişte pensii cu care ne ţin prizonieri la domiciliu,abia dacă ne putem achita facturile la utilităţi,chiar dacă mulţi dintre noi am avut responsabilităţi la locurile noastre de muncă mult mai mari decât ale lor.Corupţia nu o putem stârpii decât într-un singur fel,să ieşim cu toţii în stradă şi să-i alungăm pe toţi aceşi impostori cocoţaţi în instituţiile statului.Dar cine să o facă?Intelectualii nu se implică,societate civilă nu există,ONG-urile sunt acătuite şi acestea pe grupuri de interese,iar restul populaţiei sunt nişte laşi,uşor manipulabili care se schimbă după cum bate vântul.Nu ne rămâne decât să ne consolăm că noi nu mai putem decât să ne spunem părerea o părere pe care nu o ia nimeni în seamă.
Cu astfel de oameni doriţi să construim o ţară de succes? Hai să fim serioşi.
f. interesant cum puneti problema. Daca nu se mobilizeaza tara , nu reusim sa iesim din „locul acesta”. Sunt mai pesimist in ceea ce priveste viitorul tarii noastre dupa ce am citit articolul. Eu credeam ca daca se schimba justitia, celelalte vor veni de la sine.
Pe cine votez data viitoare? Nu candidati?
astept sa va citesc cu placere data viitoare
S.
Stim deja ca serviciilor secrete li se permit activitati economice pe terioriul tarii.
As vrea sa stiu daca li se permite sa dezvolte activitati economice cu institutiile statului sau cu bani publici, pentru ca daca raspunsul este pozitiv atunci inseamna ca prin parghiile de putere aflate la dispozitia lor conflictul de interese in care se afla aceste servicii pot mentine legislatia ce tine de buna gurvernare intr-o zona dubioasa doar pentru ca activitatile lor sa treaca neobservate. Daca acest lucru este posibil atunci toata retorica despre buna guvernare este inutila cata vreme sunt mentinute in viata socio-economica nationala conflicte de interese institutionale cu un astfel de efect devastator. Se pare insa ca conceptul conflictului de interese nu este aplicabil si institutiilor publice.