Cum a schimbat războiul relația dintre România și Moldova. Suntem în stare să valorificăm o șansă istorică unică?

Sună cinic, dar acest război a rezolvat structural elemente cheie ale politicii și economiei din Republica Moldova, aparent spre binele ei.

În prima parte a analizei, am arătat cum cinci elemente centrale au fost modificate total:

• migrația forței de muncă spre Rusia s-a stopat total;
• Rusia, din jucător important economic în Moldova, a devenit un jucător secundar, nesemnificativ;
• Rusia a pierdut controlul energetic în Republica Moldova;
• partidele și-au schimbat discursul și nu vor să se mai asocieze cu Kremlinul, chiar și cele pro ruse;
• limba română a început să devină în Republica Moldova singurul instrument lingvistic funcțional, chiar pentru ruși – fenomen nou (mă bucur că am avut multe reacții de la specialiști și politicieni – e o temă care merită analizată mai profund și sistematic).

În cele ce urmează voi încerca să dezvolt subiectul din altă perspectivă și să arăt cum schimbă și cum poate schimba acest război poziția și rolul României în raport cu Republica Moldova. Atenție, nu de pe poziție de putere, ci de pe o poziție care să ajute la dezvoltarea reciprocă. Moldovenii sunt foarte sensibili la ”frați mai mari”.

România devine principiul partener economic al Republici Moldova

Schimburile economice dintre România și Republica Moldova s-au ridicat la 3,5 miliarde USD în anul 2022, crescând cu 50%, iar România devenind un lider incontestabil economic. Anul 2022 este un an record în schimburile bilaterale economice. Oare e o întâmplare? Războiul a contribuit esențial la asta.

În ianuarie-iunie 2023, principala țară de destinație a exporturilor de mărfuri din Republica Moldova a fost România, cu 31,6%, mult peste locul doi care este Ucraina cu 17.6%. Și la importuri lucrurile stau la fel: în ianuarie-iunie 2023 în topul țărilor de origine a importurilor de mărfuri în Moldova, s-a regăsit pe primul loc România, cu 15,6% din total importuri), devansând Ucraina (13,0%) și China (10,5%).

Evident, trendul acesta începuse de ceva timp, pentru că Rusia deja era într-un război hibrid și dificultățile economice durau de ceva vreme. Însă războiul a schimbat radical situația, iar România a preluat rolul vechi al Rusiei – având o poziție privilegiată: limbă comună, cultură comună, apropiere geografică, istorică și faptul că este parte a UE care-i dă o stabilitate și multe avantaje.

Va ști România se să folosească de această posibilitate unică, apărută în urma acestui război? Rămâne de văzut. Totul se află în capacitatea de viziune, strategie și gestiune politică a liderilor celor două țări. Vor reuși oare să construiască politici bilaterale economice și sociale care să ajute dezvoltarea celor două state sau vor cădea pradă micilor interese de clan și grup sau veșnicilor și sforăitoarelor discursuri patriotarde și construcții de ”poduri de flori”

Migrația: România, destinația principală

Chiar dacă stăm destul de prost cu datele statistice știm un lucru sigur: destinația principală a celor care pleacă din Republica Moldova este România. Aproape 50.000 de imigranți s-au stabilit definitiv în România în 2021. Dintre migranţii definitivi stabiliți în România, 62% veneau din Republica Moldova.

La acest capitol lucrurile sunt mai complicate pentru că există procesul de redobândire a cetățeniei. Știm câți cetățeni ai Republicii Moldova au acum și cetățenia Română?

Acum doi ani datele spuneau așa: numărul cetățenilor moldoveni care au cetățenia română a crescut semnificativ în ultimii 20 de ani și a ajuns astăzi la peste 640.000. Conform Ministerului Justiției, în total au fost depuse aproape 800.000 de cereri (786.546), din care peste 140.000 așteptau încă să fie soluționate la finele lui 2020.

În ultimii ani, procesul s-a accelerat și deja se vehiculează cifra de un milion. Practic, la un calcul meschin putem spune că fiecare al treilea cetățean moldovean este și cetățean român. E o cifră impresionantă: chiar dacă știm că mulți din cei care își iau cetățenia nu rămân în România, unii pleacă în UE, alții rămân în Moldova. Însă statutul lor juridic și posibilitățile oferite de actul și cetățenia română (parte a UE cu anumite drepturi diferite de cele a cetățeniei Moldovei) schimbă radical situația. Iar asta pe termen mediu și lung va avea un efect politic important.

Schimbările pe care le-a adus războiul din Ucraina în Republica Moldova

Proiectul: burse pentru basarabeni

La acest capitol este foarte important proiectul de burse pentru elevi și studenți, care anual aduce un număr impresionant de tineri din Basarabia la studii în România. Nu avem date dar putem estima. Știm că anual statul român a acordat între 2.500 și 5.000 de burse universitare și preuniversitare. Dacă facem un calcul vedem că în 33 de ani prin universitățile și liceele din România au trecut între 82.500 și 165.000 de tineri din Moldova.

Cifra reală este, cred eu, în jur de 150.000 de bursieri moldoveni ai statului român. Nu știm câți rămân și câți pleacă, dar sigur acesta este cel mai coerent și consecvent proiect în această relație bilaterală – de lungă durată. Din păcate nu e gândit până la capăt, dar cu siguranță are efecte de bătaie lungă care merită o analiză separată.

Situația energetică

Partea energetică e o temă mereu în ceață și greu de deslușit prin toate zonele ei gri, însă este evident că odată cu declanșarea războiului, Republica Moldova și-a schimbat radical strategia energetică, încercând să scape să scape de dependența totală de Rusia.

”Republica Moldova e o țară întrutotul dependentă de importurile de energie. Până nu demult, era complet dependentă de Rusia (via Transnistria) și de Ucraina pentru aceste importuri. Înainte de criză, marja de producție proprie de electricitate a Republicii Moldova era de 10%-25%, în funcție de perioada anului. Din importuri, 70% veneau din Transnistria, 30% din Ucraina. Pe 11 octombrie 2022, Ucraina, care are aproape jumătate din infrastructura energetică avariată de bombardamente, a sistat livrările de electricitate.” (sursa)

România a intervenit foarte repede în momentul în care Republica Moldova a rămas fără electricitatea din Ucraina. Pe 13 octombrie 2022, Guvernul României a aprobat o Ordonanță de Urgență, conform căreia „în situații excepționale cauzate de efectele războiului din Ucraina asupra siguranței în furnizarea cu energie electrică a Republicii Moldova, producătorii de energie electrică au obligația să încheie contracte bilaterale, în limita cantităților disponibile, prioritar cu traderi/furnizori de energie electrică desemnați de către Guvernul Republicii Moldova în acest sens (…). Energia electrică vândută în aceste condiții acoperă exclusiv necesarul de consum al consumatorilor finali din Republica Moldova”.

Pe 14 octombrie 2022, România începea să furnizeze energie electrică pentru țara vecină. ”În acest moment, dincolo de fluctuațiile de pe-o zi pe alta, în medie, cam 90% din electricitatea de care are nevoie Republica Moldova vine din România. Procentul acesta e dat și de o scădere a producției de energie electrică din termoficare în Moldova, din nevoia de a economisi gaz. Altfel spus, și necesarul lor e mai mic.”

Care ar fi strategia și urgențele: de la vamă la Infrastructură, economie și transport

Vama. Timpul și WC-ul

Mai întâi aș porni de la designul instituțional. Sună puțin pretențios dar aceste elemente fac imaginea României în acest tip de relație. Nu doar imaginea, ci și funcționalitatea reală. Asta e valabil și pentru interiorul țării nu doar pentru imagine externă. Marea parte a instituțiilor noastre în raport cu cetățenii arată jalnic: de la infrastructură la stilul administrativ al birocrației – cum arată și funcționează birocrația și instituțiile ei cam așa e și statul.

Iar în relația Republica Moldova – România, problema mare sunt vămile. Vămile României, imaginea de intrare în UE arată jalnic, spre catastrofal. Vămile noastre arată mai prost decât cele moldovenești: infrastructură veche, neîngrijită, pe alocuri în ruină, cu personal prost îmbrăcat și slab pregătit, cu o atitudine deloc profesională. Nu vorbesc de WC -uri, pur și simplu de neimaginat. Iar asta supune tot despre imaginea țării noastre.

Primul lucru: ar fi de făcut puțină ordine, disciplină profesională și puțină curățenie – să dăm cu var la budă.

Dar cel mai important: trebuie urgent redus timpul de ședere – la maxim 30 de minute ambele vămi. Asta ar fluidiza enorm de mult traficul și ar produce o imagine incredibil de favorabilă. Dar în primul rând ar face viața mai ușoară oamenilor. Nu pentru asta avem instituții?. Despre povestea asta voi reveni cu un text documentat.

Infrastructura de bază

România începe să descopere tot mai mult Republica Moldova, se circulă tot mai mult. Moldova devine un punct de atracție. Problema este însă infrastructura de călătorie.

E deja mitologică povestea: România și Republica Moldova sunt încă legate de podurile sovietice. De 33 de ani construirăm doar fumigene patriotarde și ”poduri de flori”. Deci urgența: rețelele de circulație.

Cu avionul este  scump: 200 euro București – Chișinău – București, care se face în 50 minute. Asta trebuie să fie o rută strategică – maxim 100 euro. E o soluție simplă: dar nu este viziune.

Soluția mai complicată dar esențială pe termen mediu și lung? E nevoie urgentă de o linie de cale ferată de ”bună viteză” București-Iași-Chișinău, cu perspectiva de a uni și Odessa. E nevoie de redus timpul la jumătate – asta ar produce un flux imens de pasageri ținând cont și de proximitatea Ucrainei și situația actuală.

Da, la calea ferată avem problema cu mărimea ecartamentului moldovenesc-rus. Iarăși apelez la un mit sovietic: ei au schimbat ecartamentul în 48 de ore ca să aibă timp administrația română să plece. La tehnologia actuală se poate face și mai repede. Acest tip de schimbare produce efecte enorme pe termen lung. Dar să avem o minimă strategie și viziune.

Mai există veșnica autostradă de care vorbim: Chișinău-Iași-București să se cupleze la încă visatele autostrăzi A7-A8. Fără a uita că trebuie să unim cu Odessa – aceste infrastructuri vor produce în viitor schimburi esențiale. Sunt semne că se mișcă ceva. Cu podurile de la Ungheni ce se mai aude?

Cel mai important pol de dezvoltare regională ar putea deveni axa Chișinău – Iași: dar despre asta vom vorbi cu altă ocazie. Ca să nu mai vorbesc de cuplarea sudului care ne-a prins descoperiți infrastructural: zona unde se unește România, Republica Moldova, Ucraina cu acces la cale ferată, drumuri, porturi. Războiul ne-a arătat slăbiciunea dar și potențialul. E cineva să gândească acolo sus?

Altfel de infrastructuri

Pentru a nu depăși spațiul aș mai adăuga câteva lucruri: Zona de liber schimb între România-UE-Moldova, care prevede fluiditatea traficului, taxe, facilități etc. – schimbul comercial funcționează însă anevoios. Mai ales pe zona frontalieră unde oameni trebuie să simtă aceste facilități. Sunt multe firme care se descind de ambele părți. Un exemplu: firme de transport internațional cu mașini și resurse umane din Republica Moldova se deschid pe la Iași și Vaslui pentru ”acte românești” – așa funcționează mai ușor. Pentru asta e nevoie de facilități și o birocrație mai suplă.

Investițiile statului român în Republica Moldova să nu mai fie îndreptate spre partide și ”elite politice” sau ”călduri simbolice” și Biserică, ci spre instituții și economii sociale de interes public: școli, spitale, grădinițe, instituiții culturale, biblioteci, case de bătrâni, drumuri etc.

Dau un exemplu: autobuzele școlare care duc copiii, date de statul român, au devenit în folclorul local – ”românii ne duc copiii la școală” – oamenii văd ceva pozitiv în asta în ciuda greutăților prin care trec.

Sau faptul că singurul teatru construit după căderea URSS este făcut de statul român la Cahul. Sau reparația unor grădinițe și spitale – au un efect nu doar de imagine, ci sunt foarte utile pentru populație: asta contează în primul rând – bunăstarea și creșterea nivelului de trai al populației.

Firește că e nevoie de o procedură mai ușoară și mai organizată în ce privește redobândirea cetățeniei, accesul la piața muncii, la educația și sănătatea de aici etc. La fel cum e nevoie de condiții mai bune la cămine, burse sociale pentru tinerii din mediile sărace și rurale care vin aici. Dar asta e valabil pentru toți elevii și studenții din România și Republica Moldova, ținând cont de situația precară a grosului populației.

Nu ar strica de loc un program susținut special de statul român: schimbarea fondului de carte nu prin donații aleatorii, ci printr-un program profesionist. Școlile din Republica Moldova au încă un fond de carte catastrofal, nu că în România ar fi mult mai bine, dar e o diferență. Precum și facilități pentru circulația de carte, chiar și cu războiul cartea rusă e mai ieftină și accesibilă decât cartea de limbă română.

Aș putea continua încă zece pagini dar mă opresc aici: astea ar fi niște direcții minimale de politic care ar trebui gândite în scopul îmbunătățirii vieții celor de acolo și de ce nu, și de aici.

Cele mai vehiculate mituri și știri false, din 2023, despre Ucraina. Ghidul dezinformării și demistificării

***

Citește și:

Schimbările pe care le-a adus războiul din Ucraina în Republica Moldova

***

***

Articol publicat în cadrul proiectului ”Ucraina, dezinformarea și manualul de demistificare”. Proiectul este derulat de Societatea Academică din România (SAR) și beneficiază de o finanțare în valoare de 36.940 euro, prin programul Active Citizens Fund România – finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul materialelor realizate în cadrul proiectului nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021. Pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Informații despre Active Citizens Fund România sunt disponibile la www.activecitizensfund.ro.