Victoria Stoiciu

Comitetul Isărescu și democrația trimisă în vacanță

E vară, lumea e cu gândul la vacanțe, plecări și distracție. Decidenții noștri s-au gândit să trimită și democrația în vacanță. O vacanță din care s-ar putea să nu se mai întoarcă vreodată.

Quod licet iovi non licet bovi

Despre ce e vorba? Despre un  proiect de lege privind supravegherea macroprudențială a sistemului financiar național. Potrivit acestuia, va fi creat un comitet cu un nume la fel de pompos ca cel al proiectului de lege –  Comitetul National pentru Supraveghere Macroprudenţială.  În mod concret, acest comitet va fi responsabil de salvgardarea stabilității financiare și va fi format din reprezentanți ai BNR, ai ASF și ai Guvernului. Președinte va fi nimeni altul decât președintele  BNR, adică Mugur Isărescu. Rolul acestui „comitet al înțelepților” va fi acela de a emite recomandări și avertizări, iar destinatarii săi, printre care Guvernul României, au obligația, potrivit proiectului de act normativ, să adopte măsurile recomandate, în cazul Guvernului prin inițierea de proiecte legislative.

Tradus pe înțelesul tuturor, asta înseamnă că cele 9 persoane care vor forma consiliul general al Comitetului vor căpăta indirect, dar de facto, dreptul la inițiativă legislativă. 9 tehnocrați vor putea, practic, impune Guvernului să inițieze proiecte de lege, în timp ce cetățenii obișnuiți au nevoie de nici mai mult, nici mai puțin, de 100.000 de semnături pentru o inițiativă legislativă. Dar se pune întrebarea – cei 9 tehnocrați, pe cine reprezintă ei? Care e legitimitatea lor democratică, cine îi alege și în numele cui decid? Cine îi va controla? În fața cui vor răspunde? Evident, în fața nimănui. Nici măcar în fața legii, pentru că, în conformitate cu  proiectul de lege, activitatea din cadrul consiliului general al Comitetului nu atrage o stare de incompatibilitate ori de conflict de interese în sensul prevăzut de Legea nr.161/2003 privind prevenirea și sancționarea corupției[i] ori cel prevăzut în legile speciale care guvernează statutul autorităților din care fac parte aceste persoane.

Tirania tehnocraților?

Proiectul de lege nu e o excepție, ci se înscrie într-o tendință tot mai accentuată de marginalizare a democrației și de substituire a instituțiilor reprezentative prin corpuri de experți nealeși, nereprezentativi și necontrolați democratic.  Și nu e vorba doar de România, ci de întreaga Europă, care se transformă din ce în ce mai mult într-o anexă a industriei financiare reprezentate printr-o nouă castă – tehnocrația. O castă care efectiv șterge pe jos și dă de pământ cu rezultatele alegerilor democratice, impunând șefi de guverne nealeși, cum a fost cazul Italiei sau Greciei, care decide în spatele ușilor închise viitorul națiunilor și viitorul Europei. Într-un recent articol din Le Monde Diplomatique, fostul Ministru de Finanțe al Greciei, Yanis Varoufakis, povestește cum președintele Eurogrupului, Jeroen Dijsselbloem, a convocat în seara de 27 iunie 2015 o întâlnire a membrilor grupului, la care nu a invitat reprezentanții Greciei. Atunci când Varoufakis a protestat cerând clarificări legale, răspunsul pe care l-a primit a fost acesta – Eurogrupul nu are existență legală! E vorba de un grup informal, prin urmare nici o lege scrisă nu limitează acțiunea președintelui. Și totuși, Eurogrupul, această adunare informală, decide în acest moment soarta  statelor. Oare aceasta e Europa pe care ne-o dorim, la care au visat fondatorii ei? Inutil să mai spunem că proiectul de lege care prevede crearea “comitetului celor 9 înțelepți” este consecința unor regulamente și recomandări europene[ii].  Nu mai este un secret că Uniunea Europeană s-a transformat într-o mașinărie ultra-liberală în care decizia politică și guvernanța economică sunt  tot mai separate.

Noi, în România, asezonăm această tendință europeană cu ceva condimente locale, cum ar fi, de exemplu, receptivitatea docil-colonială în fața unor inițiative private, precum  Coaliția pentru Dezvoltarea României sau  predilecția pentru un stat securist, ce conferă un rol din ce în ce mai mare serviciilor secrete. Deși avem asociații patronale reprezentative la nivel național, care promovează  interesele capitalului și ale angajatorilor, Guvernul României semnează  acorduri de colaborare cu o inițiativă economică privată a com­paniilor și băncilor românești cu capital străin – Coaliția pentru Dezvoltare. În 10 luni, de când a fost creată Coaliția, aceasta a fost consultată de aproape 20 de ori, în timp ce Consiliul Național Tripartit pentru Dialog Social, creat în 2011, din care fac parte și patronatele reprezentative la nivel național, abia dacă s-a întrunit de câteva ori! Nici serviciile nu stau degeaba – conform noii Strategii de Apărare, cultura, educația și demografia au devenit recent, sub aplauzele entuziaste ale unor naivi, componente ale securității naționale, rezultatul fiind acela că atât SRI, cât și CSAT – ambele instituții complet netransparente și sustrase oricărui controlul democratic – vor putea interveni direct în chestiuni legate de aceste domenii. Nu se știe cum, tot SRI și-a tras în portofoliul său de activități lupta împotriva corupției, proclamând fenomenul corupției o „amenințare la adresa securității naționale”. Modalitatea prin care SRI înțelege să se implice în lupta împotriva corupției ridică multiple semne de întrebare și naște, pe bune dreptate, așa cum a arătat Uniunea Națională a Judecătorilor din România o suspiciune rezonabilă de implicare a SRI în actul de justiție dincolo de limitele legii.

Grupuscule informale, în care se amestecă oameni de afaceri, bancheri influenți și servicii secrete  – iată gașca ce se erijează în promotor al binelui public, sub titulatura de tehnocrație. Ascensiunea lor este direct proporțională cu reculul democrației – orice porțiune de teren câștigată de ei e o pierdere pentru democrație. Grav este că procesul de  marginalizare  a democrației are loc pe fondul unei pierderi de legitimitate a instituțiilor democratice – Parlamentul, Guvernul, partidele politice au ajuns la cele mai joase niveluri ale încrederii din ultimele decenii, în timp ce încrederea în instituțiile nealese, cum e armata, SRI,  DNA e în creștere, laolaltă cu preferința pentru un premier tehnocrat. Și asta atât în România, cât și în Europa. Oare ar trebui să ne mire această pierdere a legitimității instituțiilor democratice?

Politicul, în subordinea economicului

Nu. La ce altceva ne-am fi putut aștepta ? Începând cu mijlocul anilor 70, sub presiunea șantajului exercitat de capital, atât în Europa cât și în SUA, instituțiile specifice democrației reprezentative au încetat să mai livreze bunurile publice și prosperitatea pe care le așteptau cetățenii lor. Apogeul ascensiunii neoliberalismului fost atins în criza din 2008. În România, guvernarea democratică nu și-a îndeplinit niciodată promisiunea de mai bine făcută în 1989 – după 25 de ani, puterea de cumpărare a românilor a crescut cu ceva mai mult de un sfert, dar rata efectivă de taxare a salariaților s-a dublat din 1989 încoace (de la 13,4% la 27%), inegalitatea a crescut, accesul la bunurile publice s-a diminuat. Se creează, și la noi, și în Europa, impresia că guvernele și instituțiile alese democratic nu mai acționează în interesul cetățenilor. Și pe bună dreptate. Politicienii au devenit bufonii capitalului – iar termeni precum politizare sau politică au devenit sinonime cu neseriozitatea, minciuna și corupția. De mai bine de 40 de ani încoace, economicul și-a subordonat încontinuu politicul, golindu-l de sens și deschizând astfel drumul către marele vis al neoliberalismului – ocuparea  spațiului unde se iau deciziile de o elită restrânsă. Această elită  se erijează sub titulatura pretins neutră de tehnocrat preocupat de stabilitatea financiară, de securitatea națională, de riscurile sistemice sau riscurile la adresa securității țării. Folosirea manipulativă a cuvintelor precum riscuri și stabilitate își găsește un ecou puternic în mentalul unei populații amenințate de o insecuritate economică crescândă, făcând-o să accepte fără nici o rezistență, ca sub imperativul urgenței, cedarea unor  spații de decizie în mod tradițional rezervate instituțiilor democratice, reprezentative. Versiunea de sistem politic către care ne îndreptăm este aceea în care puterea este organizată în jurul unui principiu oligarhic-tehnocrat, democrația se reduce le libertăți economice și din care drepturile politice și sociale sunt evacuate. O societate în care piața nu va mai fi îngrădită de politic, pentru că politicul i-a fost subordonat, în care vocea cetățenilor va deveni din ce în ce mai irelevantă, fiind înlocuită cu vocea tot mai puternică piețelor.

Unii se tem că democrația se autodistruge. Că revendicările crescânde ale majorității vor propulsa guverne care vor adopta măsuri populiste, ce vor duce la îndatorări peste măsură ale guvernelor si, în cele din urma, la prăbușiri ale economiilor naționale. Dar nu există nici o dovadă empirică care să ateste vreo legătură între cheltuielile sociale și gradul de îndatorare al statelor – din contra, statele din sudul Europei, care sunt cele mai apăsate de datoria publică, sunt și cele care aveau cheltuielile sociale cele mai mici. Ceea ce vedem este exact opusul – statele cele mai îndatorate sunt cele care au cele mai dezvoltate sectoare financiare; există o corelație directă intre dimensiunea sectorului financiar și datoria publică. Nu revendicările sociale sau salariale ale majorității au pus presiune pe state și bugete, ci acordarea de tot mai multe privilegii capitalului financiar – mai întâi, prin scăderea continuă a impozitării marelui capital, care a dus la diminuări ale încasărilor statului și respectiv, îndatorarea sa, iar apoi, după 2008, prin  nevoia de a salva marele capital ajuns la ananghie, reprezentat de  câteva bănci considerate  too big to fail. Democrația nu se autodistruge prin vocea poporului. Ea este trimisă în vacanță de către o elită economică  din ce în ce mai puternică – o vacanță care i-ar putea deveni și mormântul.

NOTE: [i] Legea nr.161 din 19 aprilie 2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnităților publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sancționarea corupției

[ii] în Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind supravegherea macroprudenţială la nivelul Uniunii Europene a sistemului financiar și de înființare a unui Comitet european pentru risc sistemic.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

23 thoughts on “Comitetul Isărescu și democrația trimisă în vacanță

  1. boby

    Bravo Victoria Stoiciu! Nu stiu unde te-ai scolit dar te felicit pentru cele scrise. Eu unul m-am saturat de matusalemicul Isarescu si gasca lui care daca voia/se pricepea sa faca ceva pentru R, ar fi facut de mult.
    Asa ca trebuie sa mai incercam si cu altii – lucru de fapt valabil pentru toate personajele agatate e putere de la consilierul comunal pana in varful varfului!

    Reply
  2. tomescu teofan emilian

    Adevărata democrație o fost doar în perioada comunei primitive .Democrația dezvoltată de grecii antici îi o mascaradă.Acuma ca și atunci mulțimii i să spune că are puterea deciziilor deci poartă singure vina pentru dezastrele economice și sociale și chiar morale.Politicienii din ziua de azi îs doar simple marionete coafate ce să ciomăgesc pă scenă ca să ne distragă atenția de la blatul făcut cu oligarhia mondială. Mugur Bișnisărescu mai bine s-ar retrage în podgoriile lui că acolo ar avea scuze când mai spune inepții de genul că avem o creștere economică prea mare și că ar trebui statul să pună frână prin retragerea de pă piață a unor sume importante de bani ținându-le la ciorap sau sub saltea pentru vremuri rele.Păi vremurile rele vin tocmai din cauza că statul ia prea mult din buzunarul consumatorului și economia să prăbușește.Banu-i făcut să circule,prea mulți bani la stat generează corupție ,vezi clientela politică cu toți regii asfaltului,achizițiilor publice și mulți alții.

    Reply
  3. Bogdan

    Nu sunt un fan al BNR, insa in brief-ul de marti 04.08 guvernatorul a spus ca acest comitet citez ” da seama in fata Parlamentului”, asadar are raspundere in fata Parlamentului.

    Reply
  4. flesh

    De unde le-or fi venind ideile astea? Știm și noi că Guvernul are momente de incompetență și iresponsabilitate (cum e cu scăderile astea de impozite la grămadă), dar totuși e Guvern, să-l lăsăm să guverneze! Și dacă ajungem în situația Greciei, atunci poate s-or trezi și românii să caște ochii la ce votează.
    Nu e bună scurtătura asta pe care vrea să o ia Isărescu.

    Reply
  5. brod

    păi, la ce-au făcut, cam peste tot, experții controlați democratic… ia numai miniștrii de finanțe ai guvernului Ponta, ca să te lămurești. și nu doar de finanțe!

    pe de altă parte, mi se pare limpede că onor capitalismul vrea să strângă, la loc, șurubul austerității, după principiul: muncă mai multă, pe bani mai puțini.

    Reply
  6. Ion Longin Popescu

    Felicitari, Victoria Stoiciu ! Rareori mi-a fost dat sa citesc o analiza atat de clara si de profunda.

    Reply
  7. florin

    Comitetul despre care scrii cu atata patos nu va avea drept de legiferare. Da, e o alta institutie copiata de la europeni, dar va functiona ca si acolo pe principiul „Comply or explain”. Recomandarea e recomandare, nu e obligatia guvernului sa o aplice, dar daca nu o aplica, e obligat sa explice de ce nu o aplica. Daca ar fi altfel, ar fi neconstitutional. Nici mie nu-mi place Isarescu, dar n-are rost sa dramatizam. Divagatia cu Eurogrupul si Varoufakis n-are nicio legatura cu subiectul, poate doar partea cu teoria conspiratiei.

    Reply
    • shadow

      As citi mai atent Art.4/(1)/c, Art.4/(2) si, eventual, Art.4/(3). Acolo sunt ascunse „cojile de banana” din aberatia asta de proiect de lege (daca nu ti-a sarit in ochi „…destinatarii recomandarilor […] trebuie sa adopte masurile…” si nici nu ti-a dat de gandit formularea alunecoasa, desi fara echivoc, atunci am pierdut 3 minute degeaba stand sa tastez cateva impresii catre tine. Pe de alta parte, sunt convins ca ai argumente solide vis-a-vis de antipatia ta, atat fata de Isarescu, cat si fata de Varoufakis (intamplator cei doi aflandu-se pe partile opuse ale baricadei). Ca idee…

      Reply
  8. Dumitru

    Bun articol. Am si eu cateva remarci. Prima este ca notiunea de „democratie reprezentativa” este un fals istoric. Sistemele american si francez, din care cel roman se inspira, au fost explicit create prin opozitie fata de democratie. Pentru mai multe informatii pe tema asta, cititi „Principes du gouvernement représentatif”, de Bernard Manin. Chiar si numele de „democratie reprezentativa” nu e original, ci a fost introdus in secolul 19. „The founding fathers” ai Frantei si ai SUA au dorit si creat un sistem oligarhic. Care a functionat bine un timp. Dar acum nu mai merge. Votul e universal. Polarizarea sociala nu mai e unidimensionala (stanga-dreapta), ci multidimensionala (stanga economic-dreapta economic, stanga social-dreapta social, etc.). Insa peste tot sunt 2 partide mari si alegatorul e obligat sa isi aleaga un compromis gata facut si care de cele mai multe ori il lasa rece. Evident, solutia vine din directia adevaratei democratii, cea participativa. Care azi e posibila, tehnic vorbind. Dar cine sa o puna in practica? Politicienii de profesie, cum sunt cei europeni? In nici un caz, si-ar taia craca de sub picioare. Si ce tara ar putea sa o puna in practica? In SUA si Uniunea Europeana nici nu mai e clar cine conduce. Clar, astea 2 state nu mai sunt democratice. Intr-un sens, ar fi mai sanatos sa ne intoarcem la sistemele cenzitare, care erau un soi de democratii „restranse”, dar cu reguli clare si circuite de raspundere mai scurte.

    Reply
  9. Adelin

    @Bogdan
    „Si Opiniei Publice!” ha ha da cind le-a pasat la politicieni sau la corporatii de opinia publica? in ultimii 25 de ani?
    a, ca mai sint discutii, ca unul isi mai da demisia sau ca mai multi sint prinsi de DNA.. sint exceptii.
    Deviza e sa fure cit mai mult ca multi vad si putini pricep. Mai ales multinationalele sint asa de pricepute la lobby si la prezentat lucrurile intr-o lumina favorabila..
    Nu pot sa nu-mi amintesc americanii si gazele de sist
    „trebuie doar ca populatia sa fie favorabila /sa sustina proiectul” , citat aproximativ, in rest ei aduc tehnologie, dezvolta industria energetica :) iau profitul :) si ce ramine e treaba localnicilor, ca doar nu a „domnilor” la costum.

    Reply
  10. Adelin

    Daca respectivele comitete sint „influentate” de lobby si sustin anumite proiecte, de ex. exploatarea resurselor, iar guvernul are un motiv in plus sa le aprobe entuziast fara a-si asuma raspunderea prea mult, ca doar a fost la propunerea expertilor si e mai usor sa aprobi decit sa dai explicatii?

    Reply
  11. geo

    imi amintesc ca de cel putin 3 ori in ultimii 25 de ani, isarescu a atras serios atentia/criticat excesele guvernelor psd, aratand modul deficitar in care intentionau sa praduiasca banii publici prin politici fiscale si bugetare. odata psd chiar au initiat prin Parlament schimbarea lui dar au dat inapoi in fata fmi si bce.
    altadata a tras de urechi tandemul boc-basescu ori pe tariceanu.
    alteori a tacut și a facut vizite.
    nu e nimic nou sub soare.
    am citit proiectul și nu am vazut ca n-au putere de initiativa legislativa. de altfel Constitutia nu i-ar lasa.
    eu aș șterge din tot textul termenul „imputernicit” și aș folosi verbele la timpul prezent .

    Reply
  12. klopstock

    Cred ca materialul de mai sus nu este complet.Mai intai,recomandarile UE spun clar ca astfel de organisme nationale vor avea misiuni si puteri ce vor fi definite IN MOD CLAR,prin reglementari nationale.Deci sa asteptam proiectul de lege care se impune.In opinia mea,el neavand fiinta legala,interventiile repetate si brutale ale Guv.BNR pot fi calificate doar ca un lobby dus dincolo de limite.In al doillea rand,reglementarile UE nu fac nicidecum vorbire de obligativitatea recomandarilor in cauza,autoritatile implicate putandu-le refuza,cu obligativitatea motivarii refuzului.Adica nimeni nu poate obliga Guvernul sa emita un anumit proiect legislativ,adaptand,dupa cum crede de cuviinta,recomandarile primite sau neluandu-le in seama.Aceleasi reglementari insista asupra transparentei si publicitatii interventiilor Comitetului respectiv,in final el fiind raspunzator in fata Parlamentului national.Romania nu a adoptat legea ncesara pana acum,dar,probabil ca multi au facut-o.Ar fi deosebit de util de vazut cum au reglementat marii membri ai UE,aceasta problema.

    Reply
  13. nae girimea

    De ce asta ? Explicatia e simpla : vor o Romanie (cultura , economie, politica , justitie) dupa chipa lor

    Reply
  14. DonPonor

    S-a complicat foarte mult sistemul economic, cu toate increngaturile, interactiunile , influentele politice si sociale si e aproape imposibil sa-i mai gasesti o logica de functionare. In orice caz ,cei puternici dicteaza si influenteaza politicul in favoarea intereselor de grup. Situatia va mai persista atata timp cat este necesara forta de munca umana si se va schimba radical in momentul in care omenirea va trece la stadiul de dezvoltare durabila in care masinile inteligente vor munci pentru oameni si vor crea bunastare si abundenta. Nu mai este mult dar atunci, inechitatea sociala care pana acum a fost necesara , va trebui eradicata la nivel global, in caz contrar lucrurile luand o intorsatura dramatica. Si asta va cadea in sarcina viitoarelor guverne prin politici dure pentru cei ce detin monopolul masinilor de productie si celor care exploateaza bogatiile tarii si prin asigurarea unui venit garantat, decent, pe cap de locuitor.

    Reply
  15. Valentin Munteanu

    Trăim intr-o lume a imaginatiei tembele.
    Ce-i mai grav e ca cei care conduc, au doar ‘inspiratie’, bazându-se doar pe principiul ‘vazand si facand’ uitând ca ei nu au un GPS care sa-i conducă ci ei sunt gps-ul nostru.
    Nu se poate conduce ‘la fler’. Daca gresesti condamni o natie!
    Readuceti oameni care gândesc si au si cu ce (de cunoștințe fac vorbire nu de creieri) si atunci nu va mai fi nevoie de regulatori!

    Reply
  16. lisetchi

    nu comentez ideea generala a articolului, ci doar partea privind Comitetul National pentru Supraveghere Macroprudenţială. Si, mai concret, ma refer la punerea in discutie a legitimitatii membrilor comitetului (deci, nu ma refer la competenta legala a comitetului si nici la aspecte functional procedurale). Modul in care se pune problema legitimitatii membrilor e descalificant (pt autoare): „Dar se pune întrebarea – cei 9 tehnocrați, pe cine reprezintă ei? Care e legitimitatea lor democratică, cine îi alege și în numele cui decid?”. Autoarea nu face distinctie intre legitimitate politica si cea profesionala. Si am si o replica (de principiu) privitoare la fondul problemei. Inteleg ca autoarea e impotriva ideii ca tehnocratii sa fie implicati in procesul de guvernare. Hm! Ma intreb cit de credibila mai e discutia legata de celelalte idei din articol (unele foarte relevante. De ex, influenta exagerata a bancilor si a capitatului in procesul de guvernare)

    Reply

Dă-i un răspuns lui brod Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *