CES avizează negativ propunerea privind garantarea unui număr minim de zile de școală. Avizul: hemoragie de truisme și nici măcar un studiu citat

Sunt legi în România care ne plac și altele care nu ne plac. Ultima oară când am dat curs utopiei, s-a vărsat destul sânge, iar 30 de ani de democrație liberală tot nu-s suficienți dacă nu suntem suficient de disciplinați să ne apărăm drepturile, dar și să ne respectăm obligațiile, să le tratăm cu maxim simț de răspundere. Știu că există destui oameni în țara asta, vocali, care se opun ideii de ,,mai multă școală pentru copiii României” și e normal ca ei să își exprime liber și neîngrădit punctul de vedere (pe care eu l-aș considera falimentar, dar l-aș respecta, mai ales dacă e fundamentat!), atâta timp cât aduc argumente și consistență în dezbatere. Dar ceea ce nu pot eu să pricep este dubla măsură. Ne luăm de ,,politicienii, ai naibii corupți” că nu-și fundamentează propunerile legislative, dar și atunci când suntem invitați să ne spunem părerea și să luptăm pentru un punct de vedere, facem apel la truisme, sofisme și erori de relevanță.

Asta mi se pare periculos pentru democrație, iar pentru exemplificare, o să vă explic cu argumente de ce cred eu că avizul CES pentru propunerea pentru nr. minim zile de școală într-un an calendaristic este greșit. Nu, nu o să mă iau de ideile celor din CES (suntem liberi să avem ce filosofie privind educația vrem), ci de calitatea avizului acordat propunerii în cauză. Din punctul meu de vedere, și nu pretind a fi vreo autoritate în domeniu, motivația avizului pare a fi scrisă pe genunchi și destul de foarte sloppy. It doesn’t hold water. Nu trece testul formei, darămite al conținutului, iar asta mi se pare extrem de periculos, mai ales ținând cont de domeniul vizat. Educația. Adică acel domeniu, dacă e tratat cu atâta simț de răspundere cu care a fost redactat și acest aviz, nu ne mai facem bine. Nici din punct de vedere economic, nici din punct de vedere social.

Consiliul Economic și Social reunește organizații patronale, sindicale, reprezentanți ai societății civile și avizează negativ propunerea privind garantarea unui număr minim de zile de școală într-un an calendaristic (motivația inițiativei, care aparține unor senatori USRPLUS, PNL și UDMR, pornește de la statistica potrivită căreia România are cel mai scurt an școlar din Uniunea Europeană). De ce? Să vedem argumentele.

i) ,,un studiu realizat în 2015 arată faptul că paralele realizate la nivel global între timpul pe care elevii îl petrec la școală și performanța lor academică nu scot la iveală o cauză-efect foarte clară (…)” Unde-i studiul, care-i studiul? O citare, ceva? Nu știm eșantionul, nu știm țările analizate, nu știm cine l-a făcut. Dacă eu vă spun că am făcut în copilărie un studiu prin care am demonstrat că există o corelație pozitivă între unghiul din care vă bate vântul în creștet când mergeți la școală și performanța academică, mă credeți? Sper că nu. Sigur, mulți vor spune că e un moft, că studiile sunt studii. Eu zic așa: când e vorba de legi și guvernarea țării, să fii aproximativ nu-i a bună. Mai bine să fim riguroși și să nu se lase loc de interpretare, zic, mai ales dacă avem pretenția ca argumentele prezentate în aceste avize să stea la baza deciziei asumate de politicieni.

ii) ,,fără modificări structurale la nivelul sistemului educațional, în ceea ce privește arhitectura curriculară, (…) numărul de zile pe care elevii îl petrec la școală nu va avea un impact semnificativ asupra calității actului educațional” – Teza este formulată abrupt și absolutist. Și din nou: zice cine, zice care studiu? Literatura de specialitate nu indică vreo condiție sine qua non de tipul ,,băi, fără arhitectura curriculară modificată, nu ai cum să ai școală de calitate”. Iarăși vrem să fim universaliști fără vreo bază în spate? Mie ăsta nu-mi sună a argument, ci a lozincă – punct.

iii) un alt argument, de natură tehnică, este faptul că un alt articol din LEN indică atribuția ministerului, nu a Parlamentului de a stabili structura anului școlar. Numărul minim de zile de școală, garantat prin LEN, nu ar ,,fura” atribuția ministerului de a reglementa, prin legislație secundară, structura anului școlar. Tot ministerul ar decide, prin ordin de ministru, când încep cursurile, cum sunt distribuite vacanțele, când sunt zilele libere pentru beneficiarii din sistem etc. De altfel, Consiliul Legislativ nu a obiectat, deci de ce ar obiecta CES pe un aspect ce ține de structura legii, fără să aducă vreun argument în sprijinul tezei? Pe partea de tehnică legislativă, înclin să dau dreptate Consiliului Legislativ, nu CES.

iv) ,,ar fi complet greșit ca numărul de zile de școală să fie rigidizat în textul Legii educației naționale”. De ce forțăm o sinonimie parțială între rigidizare și reglementare? Toate regulile sunt rigide, că de asta sunt reguli. Când Ecaterina Andronescu a negociat cu operatorii din turism să acorde un bonus de o săptămână pentru elevi și părinți, tranzacționând interesul superior al copilului de a avea acces la educație, nu era bine să avem o astfel de ,,rigidizare”? Întreb, nu dau cu parul, și vreau să facem apel și la contextul istoric, chiar Victor Ponta a fost arhitectul unei astfel de măsuri abuzive.

v) Preferata mea este de departe asta: ,,propunerea legislativă nu conține prevederi care să vizeze reducerea numărului de materii studiate, stabilirea unui număr minim de zile de școlarizare neconducând la o mai bună pregătire a elevilor” Observăm cum autorii textului vor să forțeze un raționament de genul: dacă vreți școală de calitate, reduceți materiile studiate și deja stim destule despre această narațiune toxică. Nu, nu am găsit niciun studiu care să releve faptul că există vreo posibilitate ca învățând mai multe, poți ști mai puține, poți fi mai pregătit pentru o piață a muncii din ce în ce mai dinamică, dar am găsit asta într-un articol din literatura de specialitate din 2015, realizat de un cercetător în economia educației de la Universitatea Ebraică din Ierusalim, utilizând rezultatele obținute de elevi la testarea PISA 2006:

The time that children spend in school varies across countries. Do these differences explain international gaps in pupils’ academic achievements? In this paper, I estimate the effects of instructional time on students’ achievement using PISA 2006 data, which includes data samples from over 50 countries. I find that instructional time has a positive and significant effect on test scores, and that the effect is much lower in developing countries. Evidence also suggests that the productivity of instructional time is higher in countries which implemented school accountability measures or that gave schools autonomy in budgetary decisions and in hiring/firing teachers. Articolul, disponibil aici.

Să fie foarte clar: cred că cei din CES ar trebui să formuleze teze critice, dar nu absolutiste. Niciun cercetător de economia/sociologia educației nu va veni să îi spună Guvernului ,,faci fix așa și vei avea cele mai performante școli din lume. Evident că sunt multe variabile care compun sistemul de învățământ și nu trebuie să cădem în capcana soluțiilor universale; de aceea, în calitate de cetățean, aș aprecia dacă textul avizelor CES ar fi o idee mai consistente pe teme ce țin de educație și nu transformate în programe militante și radicale. Studii, consultări cu beneficiarii și evitarea tezelor absolutiste cred că ar fi de bun augur pentru societatea noastră democratică.

De pildă, m-ar fi interesat să aflu din motivarea pentru acest aviz:

vi) Ultimul punct din aviz sună cam așa: ,,Legea educației naționale nr. 1/2011 trebuie refăcută în totalitate, ținând cont de faptul că numărul articolelor modificate în timp a depășit mai mult de jumătate din numărul total de articole ale legii”. Eu am tot auzit acest refren hashtag România Educată. Dar chiar o fi rămas lumea în așa pană de idei să motiveze realizarea unei noi legi, doar pentru că prima a fost modificată de prea multe ori? Nu prea stă în picioare, un argument mult prea subțire. Acest ,,argument” nu este un argument, ci un moft. Iar dacă după 6 ani de mandat singura justificare pe care o găsești pentru crearea unei noi legislații într-un domeniu în sine inert și complex este doar aceea că prima lege are prea multe amendamente… Înseamnă că ești foarte lipsit de creativitate.

Într-o scurtă analiză, am demonstrat că textul acestui aviz seamănă mai degrabă cu un program de lozinci. Cred că este vizibil faptul că el nu poate fi luat în serios și e păcat. Poate ar fi cazul ca înainte să înjurăm clasa politică, să dăm tot ce avem mai bun din noi ca să le arătăm că suntem mai buni decât ei, mai citiți și mai imuni la bazaconii. CES are un rol important în ordinea noastră democratică și este regretabil ca această pârghie să nu fie folosită cu simț de răspundere pentru a face politicile publice din România să reflecte interesul cetățenilor.