Cele mai vehiculate mituri și știri false, din 2023, despre Ucraina. Ghidul dezinformării și demistificării

Peste 1,1 milioane de oameni au avut acces la rezultatele proiectului ”Ucraina, dezinformarea și manualul de demistificare” (implementat de SAR în lunile martie-decembrie 2023), pe platforma România Curată, în newsletter și pe Facebook. Proiectul a asigurat pregătire în domeniul dezinformării și demistificării pentru 22 de jurnaliști, membri ONG și alte persoane active din societatea civilă și a prezentat rezultatele în cadrul unei dezbateri publice cu zeci de participanți.

La finalul proiectului, am lansat Ghidul practic ”Ucraina, dezinformare și demistificare”, pe care îl puteți accesa, în format pdf, la link-ul de mai jos. În cadrul lui găsiți rezumatul executiv (pe care îl puteți citi și mai jos), dar și cele mai importante mituri, știri false, manipulări lansate de Rusia pentru a justifica invadarea Ucrainei, dar și pentru a slăbi susținerea internațională a acesteia, metodele utilizate, dar și demistificarea lor și o listă de lecturi recomandate pentru a nu cădea în capcana acestora.

”De ce-ți pasă de ucraineni?”. Context

”Și NATO, și americanii au bombardat Iugoslavia, Irak și Siria”. ”De ce-ți pasă de Ucraina și ucraineni, dacă nu ți-a păsat de sârbi, irakieni, sirieni?”. „De ce nu au/ ați protestat și atunci?”. ”Ucrainenii îi discriminează pe românii din Cernăuți. De ei nu vă pasă?”. Acestea au fost primele mesaje identificate, pe Facebook, în special în comentarii la postări legate de invadarea Ucrainei de către Rusia, încă din primele ore ale conflictului.

Pe 25 februarie 2022, coordonatorul proiectului ”Ucraina, dezinformare și demistificare”, Mihai Goțiu, a postat, pe pagina personală de Facebook, un scurt comentariu despre protestul miilor de ruși care ieșiseră în seara precedentă (cea a invaziei), pe străzile din Moscova, Sankt Petersburg și din alte orașe ale țării, într-un gest de solidaritate și curaj cu ucrainenii ajunși sub bombe. Cvasi-majoritatea reacțiilor și comentariilor la postare au fost de susținere, atât a ucrainenilor, cât și a rușilor care protestau împotriva războiului.

Totuși, comentariile din categoria celor care invocau antecedentele SUA ori discriminarea minorității românești de către Kiev nu puteau fi ignorate, cu atât mai mult cu cât unele erau însoțite de imagini cu orașe distruse, despre care se pretindea că ar fi din fosta Iugoslavie, Irak sau Siria după bombardamentele americane. Verificarea conturilor celor care le postau asemenea ”comentarii” și a conținutului promovat ofereau indicii destul de clare că era vorba de profiluri false/troli și că nu erau simple opinii/păreri ale unor utilizatori de Facebook, ci rezultatul unor acțiuni de dezinformare pregătite din timp și susținute de rețele de comunicare, de asemenea pregătite anterior. Iar aceste prime indicii, evidențiate într-o analiză pentru Libertatea, intitulată ”Cum se face propaganda lui Putin în România” aveau să se confirme ulterior.

Mai mult, un alt tip de comentarii a atras atenția, care gravitau în jurul ideii că ”Putin a rezolvat plandemia” – în sensul în care escaladarea tragică a conflictului (început în 2014), prin invazia la scară largă, ar muta atenția de la pandemia de Coronavirus. Sublinierea cuvântului ”plandemia” ține de faptul că este termenul utilizat peiorativ de către anti-vacciniștii promotori ai teoriilor conspirației, potrivit cărora fie n-ar exista niciun virus, fie acesta ar fi fost creat artificial de o elită financiară globală (fie ambele – că imposibilitatea coabitării celor două scenarii nu reprezintă un impediment pentru adepții conspirațiilor), pentru a obține controlul asupra populației prin carantinare și/sau pentru reducerea populației globale (ucisă de virus și/sau de vaccin).

O cercetare separată, legată de negarea schimbărilor climatice la nivel global, în general, și, în mod specific, în România a semnalat, încă pentru anul 2021, avertismentul experților în comunicare și dezinformare legat de apariția unei alianțe ad-hoc, cu efecte pe termen lung, între susținătorii teoriilor conspiraționiste privitoare la pandemie și negatorii crizei climatice. Alianța (convergența) s-a extins, începând cu februarie 2022, și cu susținătorii invaziei pe scară largă, declanșată de Rusia lui Putin în Ucraina, prin utilizarea de mesaje comune, canale de comunicare și resurse comune.

”Este clar că o coaliție pestriță de actori – de la anti-vaxxeri convinși la evanghelici creștini și instituții pro-ruse – găsesc noi puncte comune în spectrul „tiraniei climatice””, este una dintre concluziile Institutului pentru Dialog Strategic (ISD), într-un raport care abordează modul în care pandemia de COVID-19 a generat o nouă narațiune împotriva acțiunilor climatice, incluzându-i în acest război cultural și pe susținătorii invaziei și ”argumentele” justificative ale acesteia.

În acest context, la sfârșitul anului 2022, Societatea Academică din România (SAR) a aplicat la programul Active Citizens Fund România cu proiectul ”Ucraina, dezinformarea și manualul de demistificare”, care a vizat, pe de o parte, monitorizarea mesajelor, a metodelor de construire a acestora, a factorilor culturali care le asigură succesul, a canalelor de comunicare utilizate, inclusiv prin apelul la noile tehnologii și rețele sociale.

Pe de altă parte, proiectul a urmărit demistificarea eficientă a dezinformărilor identificate pe mai multe nivele, atât prin vaccinare/ prevenție (identificarea factorilor culturali, a miturilor dominante în jurul cărora se construiesc narațiunile manipulatoare, a canalelor și surselor de difuzare și multiplicare), cât și prin intervenție (pregătirea de jurnaliști, membri din ong-uri care acordă sprijin refugiaților ucraineni și altor persoane interesate; conștientizare și popularizare prin publicarea de articole pe platforma România Curată, promovarea acestora și organizarea unei dezbateri publice).

Rezultatele proiectului, în cifre¹

10 luni (durata, martie – decembrie 2023)

22 participanți la trainingul ”Ucraina, dezinformare și demistificare” (6 iunie 2023)

77 de articole publicate pe platforma România Curată

57 de newslettere, cu articole realizate în cadrul proiectului, transmise de pe platforma România Curată

50 de participanți la dezbaterea publică ”Ucraina, dezinformare și demistificare” (14 decembrie 2023)

peste 1.150.000 impact public cumulat², din care:

peste 1.000.000 impact al postărilor pe Facebook

85.000 de deschideri de newslettere

85.000 de citiri ale articolelor din proiect, pe site-ul România Curată

Perioada de derulare a proiectului și resursele disponibile, umane și financiare, au permis monitorizări, analize și demistificări calitative ale dezinformării, bazate pe studii de caz și/sau exemple, dar și acumularea unei baze de date, care va permite abordări cantitative și calitative suplimentare.

Două războaie culturale

O primă concluzie a proiectului arată că, din punctul de vedere al comunicării, invadarea pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, în februarie 2022, se află în două războaie culturale, care influențează pozițiile diferiților actori, percepția și receptarea mesajelor transmise.

Primul e războiul cultural global, care opune ideologiile și valorile conservatoare și suveraniste (ex: familie tradițională, ortodoxism radical, guvernanță autoritaristă, protecționism statal naționalist) celor etichetate ca fiind progresiste (drepturile omului, în special drepturile minorităților, libertatea de exprimare, transparență, implicare civică, ecologism și justiție de mediu etc.).

În acest conflict, Rusia condusă de Vladimir Putin e promovată ca apărătoare a valorilor familiei și ortodoxismului în fața ”atacului” la care acestea ar fi supuse de către Occidentul global decadent (SUA, NATO și Europa vestică). Astfel, Rusia nu ar fi o țară agresoare, ci una aflată în legitimă apărare. Mai mult, sub conducerea lui Putin, Rusia ar avea o misiune civilizațională cu valențe mistice (derivate până la nivelul în care Volodimir Zelenski nu e doar ”nazist”, ”vândut SUA și UE”, ci de-a dreptul ”blestemat”), ceea ce ar justifica, la o adică, chiar și utilizarea armelor nucleare/ ortodoxismul nuclear).

„Tânăra civilizație țărănească a Rusiei nu poate decât să învingă civilizația îmbătrânită a Occidentului”, „guvernul și societatea au aceleași obiective”, iar rușii se caracterizează prin colectivism, sacrificiu și slujire a statului. Aceste teze sunt prezentate într-un nou curs, introdus în învățământul superior din Rusia în toamna lui 2023, „Fundamentele statalității ruse” (un fel de ”crez al putinismului”), o teorie pseudo-științifică menită să ofere justificări pentru război.

Această ideologie, de apărare a valorilor tradițional-ortodoxe împotriva decadenței occidentale (”a iadului pe Pământ”), asumată la nivel de stat și promovată de mass-media publice și în învățământul oficial, dar și de bloggeri și pe rețele sociale oferă, intern, justificări și pretexte pentru războiul din Ucraina, dar, în același timp, cel puțin la fel de important, furnizează aliați (altfel, destul de improbabili) peste tot în lume: de la promotorii teoriilor conspiraționiste, la partide și mișcări conservatoare și/sau suveraniste, la negatori climatici, cu tot cu resursele financiare, canale de comunicare și adepți ai acestor ideologii și valori.

În România avem exemple ale unor platforme online care agregă și promovează valori anti-occidentale (în primul rând anti-americane, dar și anti-UE), teorii conspiraționiste, respingerea vaccinării, negări climatice, politicieni suveraniști autohtoni și mesaje care avantajează Rusia, cele mai des identificate pe Facebook (articole distribuite cu link sau sub formă de imagini capturi de ecran) fiind Ortodoxinfo, ActiveNews, R3Media, Gold FM.

Cel de-al doilea război cultural e cel menit să nege existența unei istorii, a unei culturi și a națiunii ucrainene în sine. Narațiunea vine încă din perioada țaristă, a fost promovată și dezvoltată în perioada sovietică, iar actualul regim de la Moscova o desăvârșește și o instrumentalizează la maxim pentru a justifica public și legitima invadarea Ucrainei. Astfel, cultura ucraineană nu există ori, cel mult, e slab dezvoltată și, de fapt, URSS i-ar fi învățat pe ucraineni să scrie și să citească. Înainte de aceasta, ucrainenii ar fi fost analfabeți, o națiune de șerbi fără școală.

Rusia kieveană ar fi fost o precursoare a actualei Rusii, nicidecum o statalitate diferită. De unde și narațiunile că Rusia nu ar fi întreagă fără Ucraina, că o eventuală aderare a Ucrainei la UE și/sau NATO ar fi o agresiune, o sfârtecare a unui teritoriu rusesc istoric, că Maidanul, care a dus la îndepărtarea liderului pro-rus Ianukovici în 2014, ar fi fost rezultatul intervențiilor spionajului american, nu o revoltă civică reală, că Zelenski și ceilalți lideri ucraineni ar fi ”naziști” și nereprezentativi pentru locuitorii Ucrainei.

Mecanismele dezinformării

Miturile fondatoare, atât cele desprinse din războiul cultural global, cât și cele din războiul cultural care neagă existența distinctă a ucrainenilor, ca națiune, și a Ucrainei ca stat, sunt necesar a fi cunoscute pentru a înțelege de ce ajung să fie crezute, de ce își găsesc, de multe ori, adepți și canalele de comunicare aparent improbabile (ex: de ce le promovează unii cetățeni ai unor țări care, la o adică, ar putea fi următoarele ”eliberate” de Rusia și Putin de ”opresiunea” americană și/sau ”decadența occidentală”).

În același timp, pe baza acestor mituri fondatoare sunt construite dezinformările cotidiene. Ucrainenii ”naziști”, care își trădează propriul popor (cel ”rusesc”), pot fi capabili de orice alte acțiuni imorale și/sau criminale. Pot adăposti și dezvolta laboratoare de arme biologice și/sau chimice, sau ar putea utiliza astfel de arme din cauza eșecului contra-ofensivei. Își pot elimina fizic (inclusiv prin otrăvire) oponenții politici interni. Pot să-și arunce în aer propria infrastructură, chiar cu riscul producerii unor dezastre umanitare și de mediu (cum ar fi cazul barajului de pe Nipru). Nu în ultimul rând, ar fi capabili de crime de război.

Ca și loc comun: fapte și acțiuni de care a fost acuzată Rusia – cu dovezi și/sau în cadrul unor anchete și investigații independente, de la eliminarea opozanților, la împușcarea soldaților care se retrag din prima linie, distrugerea infrastructurii critice și până la crime de război – sunt puse de propaganda rusă pe seama Ucrainei, în cvasi-majoritatea cazurilor fără nici cea mai mică dovadă, alta decât afirmații ale unor politicieni din elita conducătoare, dar și ale unor analiști obscuri.

În unele cazuri, fake-news-urile sunt de o grosolănie pură – cum ar fi promovarea unei fotografii cu zeci de mii de participanți la mitingul pro-european organizat de Maia Sandu la Chișinău (imagine în care se vedeau inclusiv steagurile UE), ca fiind un protest împotriva parcursului european, organizat de Partidul Șor la Orhei; distorsionarea unei campanii a unei organizații non-guvernamentale pentru strângerea de fonduri pentru consilierea femeilor violate de soldații ruși ca fiind ”obligarea ucrainenelor să avorteze dacă au rămas însărcinate cu un rus”; ”știrea” potrivit căreia 75% dintre ucrainenii cu acces la internet au urmărit, în mod clandestin, emisiunea ”Linie directă” cu Putin; sau declarații pro-Rusia, atribuite unor personalități publice globale, ca Ronaldo, Beyonce, Oprah, 50 Cent și multe altele.

Ce este ”Rețeaua Doppelgänger”

Cazul din urmă, vine în continuarea creării a ceea ce presa a numit ”Rețeaua Doppelgänger”, prin care au fost distribuite link-uri către site-uri false (clone) ale mass-media occidentale populare, iar link-urile deschid articole deghizate în materiale jurnalistice analitice. În articole e criticată Ucraina, iar publicului occidental îi este transmisă ideea că asistența financiară pentru Kiev ar trebui oprită.

În alte cazuri, există scenarii mai elaborate, care pornesc de la fapte reale, în jurul căreia se brodează miturile. Astfel, era previzibil ca excesul de antibiotice (de cele mai multe ori singura opțiune împotriva infecțiilor în tranșee și în spitalele de campanie) să ducă la creșterea rezistenței față de acestea. Raportările presei internaționale cu privire la acest efect al războiului, au fost folosite însă pentru a răspândi o fobie față de răniții ucraineni ori pentru a întări mitul așa-ziselor ”laboratoare biologice” ucrainiano-americane.

Canalele rusești cu independență față de propaganda oficială au rămas destul de puține (Meduza fiind cel mai cunoscut dintre acestea), în condițiile în care, după declanșarea invaziei pe scară largă din Ucraina, represiunea împotriva jurnaliștilor de investigație și a instituțiilor de presă rusești nesubordonate s-a accentuat masiv (prin declararea lor ca agenți străini, creșterea pedepselor penale sau incriminări penale noi pentru exercitarea profesiei de jurnalist).

Cum a ajuns Russia Today să-i mulțumească lui Musk

Identificarea credibilității surselor de informare a devenit o problemă nu doar în Rusia (spațiu care e dominat, oricum, de propaganda oficială, de la presa publică, la rețelele sociale), ci și pentru cei din afara țării, problemă facilitată de dezvoltările și modificările aduse algoritmilor celor mai mari rețele sociale globale. Astfel, o ”simplă” modificare făcut de Elon Musk pe fostul Twitter – eliminarea precizării legate de finanțarea surselor de știri ale căror link-uri sunt postate pe rețea – a dus la o creștere uriașă a penetrării dezinformării globale.

Angajamentul pentru sursele de dezinformare rusești, chineze și iraniene au crescut cu 70% pe X (noul nume al Twitter), după ce Elon Musk a luat decizia, în luna aprilie 2023, de a elimina etichetele de avertizare de pe conturile de pe platformă administrate de stat, se arată într-un raport NewsGuard (proiect de monitorizare a dezinformării în mediul online), din 26 septembrie 2023. Pentru decizia lui Musk din aprilie, redactorul șef al Russia Today i-a mulțumit ”din inimă” încă din momentul luării ei.

România, dezinformarea, refugiații

Încă din primele ore ale invaziei pe scară largă din Ucraina, în România a fost promovată și instrumentalizată problema (reală) a minorității naționale din Ucraina, de la respectarea drepturilor acesteia (în special cele cultural identitare), dar și versiunea mai agresivă, legată de revendicarea unor teritorii cu populație și/sau istorie românească, în ton cu una din narațiunile Moscovei (”dreptul” unor țări estice – Polonia, Ungaria, România – la teritorii din Ucraina). Acestora li s-au adăugat problema refugiaților ucraineni și cea a Canalului Bîstroe.

Demersurile Ucrainei pentru aderarea la UE au dus la adoptarea unor legi favorabile minorităților din această țară, inclusiv a celei românești, iar tonul negativist a fost echilibrat de investigația publicată de Marin Gherman, în Libertatea (cu privire la manualele de limbă românească vs. manualele de limbă moldovenească), care a generat o reacție, fără precedent, a autorităților de la Kiev, care a atenuat major sensibilitățile.

Bâlbele și mesajele contradictorii ale autorităților (și de la București, și de la Kiev) au agravat, însă, sensibilitățile cu privire la dragarea Canalului Bîstroe. Știrea legată de pașii făcuți de Ucraina pentru respectarea Convenției de la Espoo, cu privire la respectarea procedurilor de evaluare de mediu a proiectelor cu impact transfrontalier, de la mijlocul lunii decembrie 2023, a trecut aproape neobservată.

Prezența refugiaților ucraineni în România a evitat, însă, transformarea într-o fobie publică și sursă a dezinformărilor. Pe de o parte, numărul lor este mult mai mic decât anticipau alarmiștii (România fiind, mai mult, o țară de tranzit), mai puțin de 100.000, dintre cei aproximativ 3,7 milioane care intraseră în țară, în primul an și jumătate după invazie. Majoritatea (80%) dintre cei rămași sunt femei și copii (față de care există un grad mai ridicat de emaptie), iar 40% sunt angajați (în România, dar și în Ucraina sau alte țări prin telemuncă), ceea ce face ca povara financiară să fie redusă. Majoritatea copiilor sunt înscriși în sistemul de învățământ, iar de asistență socială beneficiază doar o parte dintre refugiați.

Nu în ultimul rând, România are beneficii de pe urma refugiaților care lucrează deja aici (o mare parte în domenii care necesită studii superioare), iar religia (creștin ortodoxă) nu a generat conflicte sau tensiuni din acest punct de vedere.

Implicarea multor ONG-uri și voluntari, în campanii de strângere de fonduri și pentru alte forme de ajutor a refugiaților de război, precum și reportaje jurnalistice preponderent pozitive sau empatice în presa autohtonă (despre ucraineni angajați în România, de la sectoare care presupun specializări superioare, la munci fizice ori despre dramele prin care au trecut) au contribuit la o imagine publică a refugiaților ucraineni mult peste cea a altor categorii de străini din România (muncitori, azilanți sau refugiați din alte țări).

Nu în ultimul rând, pentru acceptarea și susținerea refugiaților ucraineni, prevenirea și combaterea unor posibile tensiuni, au contribuit proiecte pentru combaterea dezinformării (precum cel prezentat în acest raport), precum cele derulate de Veridica (pe probleme de dezinformare, în general, dar și specific, pe Ucraina), ori newsletter-ul Misreport (concentrat pe dezinformare, în general, dar cu conținut important legat de metodele propagandei rusești).

***

Ghidul dezinformării și demistificării, partea 1

Ce să citești despre Rusia:

***

Proiectul ”Ucraina, dezinformarea și manualul de demistificare” a fost derulat de Societatea Academică din România (SAR) și beneficiază de o finanțare în valoare de 36.940 euro, prin programul Active Citizens Fund România – finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul materialelor realizate în cadrul proiectului nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021. Pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Informații despre Active Citizens Fund România sunt dosponibile la www.activecitizensfund.ro.