Delia Dobrovăț

Ce să cenzurăm și de ce?

Orice drept presupune o serie de responsabilităţi: exercitarea dreptului la liberă exprimare necesită îndatoriri şi responsabilități, cel care publică este responsabil de impactul pe care l-ar putea avea asupra categoriilor sociale uşor influenţabile. Cum navigarea pe internet se produce în majoritatea cazurilor sub anonimat, pedepsirea responsabililor este mai dificilă. Informaţiile dăunătoare por fi supuse însă unor restrângeri sau condiţii prevăzute de lege, care nu încalcă deloc principiile întrucât apără securitatea naţională, publică, ordinea, morala. De asemenea multe date afișate pe Internet încalcă protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, făcând necesară împiedicarea divulgării de informaţii confidenţiale.

Cenzura e necesară pentru protejarea copiilor, suntem conștienți. Un număr important de pagini web au conţinut explicit pornografic sau violent iar numărul de utilizatori creşte anual. Ultimele studii arată că aproape 9 din 10 adolescenţi americani folosesc Internetul, comparativ cu 7 adulţi din 10. (Adică în prezent există 21 de milioane de utilizatori americani cu vârste între 12 şi 17 ani. În 2000, existau doar 17 milioane de utilizatori). Având în vedere că accesul la astfel de informaţii este foarte uşor şi răspândit, influențarea comportamentului minorilor este cu atât mai puternică. Printre efectele expunerii la materiale cu tentă pornografică sau violentă se numără deteriorarea abilităţilor sociale, izolarea şi predispunerea la agresivitate. 

Pe de altă parte,  cenzura ar putea duce la abuzuri. În prezent există aproximativ 24 de ţări în care cenzura internetului se practică. Exemple elocvente ale folosirii abuzive sunt China, Iran şi Coreea de Sud, ţări în care sunt controlate site-urile ce au conţinut politic sau social. Dezacordul faţă de regim şi orice tentativă a populaţiei de a se informa de anumite concepte precum „libertate”, ”democraţie” sau nume de membrii ai Opoziţiei, sunt imposibile, site-urile de acest gen fiind blocate. Un studiu recent realizat de universităţile Toronto, Cambridge, Oxford şi Harvard demonstrează modul în care funcţionează cenzura. Studiul arată că majoritatea ţărilor evaluate, odată ce îşi dau seama de potenţialul imens al programelor de cenzură, încep să facă abuzuri, extinzându-le la o categorie mult mai mare de subiecte sensibile. Acestea au ajuns să varieze de la pornografie şi jocuri de noroc la site-urile unor organizaţii politice, religioase sau pentru protecţia drepturilor omului.

În plus, s-ar încălca drepturile la liberă exprimare şi informare, atribute fundamentale ale democraţiei. “Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile”, Constituţia României. Un alt principiu de bază al unei democraţii este dreptul la liberă informaţie, vădit încălcat prin cenzurarea internetului.

Cu toate acestea, ar putea fi oare opinia societății un criteriu îndeajuns de bun pentru a justifica cenzura?

Opinia publică are dreptul de a alege cenzura, deoarece reprezintă conştiinţa oamenilor din interiorul unui stat. O caracteristică definitorie a democraţiei este respectarea voinţei majorităţii, care în procesul alegerilor îşi impune practic voinţa, fără a fi garantată calitatea deciziei. Totuşi, opinia publică poate forma o anumită părere asupra unor anumite subiecte din mass-media, ea fiind cea căreia i se adresează mesajul în cele din urmă. Prin urmare, simpla respingere a mesajului unei scrieri este suficientă, fără a fi însoţită neapărat de o argumentare a justeţii, care e mai degrabă intrinsecă prin simplul fapt că aparţine majorităţii. De asemenea, se pot astfel proteja anumite categorii sociale vulnerabile cum ar fi minorii (împotriva formelor de nudism sau a ilustraţiilor cu tentă obscenă) sau grupări religioase (ex. musulmanii împotriva formelor de exprimare care sunt în contradicţie cu ideile lor religioase).

Cenzura din partea populaţiei ar duce la echilibru şi stabilitate în structura culturală a unei societăţi. Acest fapt se datorează ideii că opinia societăţii este cel mai bun indicator pentru formele dăunătoare de exprimare artistică. Spre exemplu nuditatea, tema morţii transmisă inadecvat, mesaje violente şi aşa mai departe pot afecta buna dezvoltare a minorilor şi pot chiar influenţa comportamentul adulţilor prin supraexpunere. Dincolo de acest fapt rezidă ideea că trebuie să existe un acord între valorile populaţiei şi mesajul transmis de artă. În caz contrar, se pot isca conflicte cum a fost cazul caricaturilor lui Mohammed publicate de un ziar danez care au stârnit reacţii agresive din partea populaţiei musulmane din ţara respectivă. Psihologia socială este mai instabilă şi cu mult mai impulsivă decât cea a individului, prin urmare aspecte aparent minore pot deveni motiv de revoltă care poate fi prevenită prin cenzură. 

În partea opusă, acțiunea ar putea duce la o cenzură ce afectează întrega artă. Diferite majorităţi doresc cenzurarea diverselor forme de exprimare ar putea duce la o cenzură foarte strictă a artei şi absenţa diversităţii. Or, pentru a se dezvolta, buna relaționare are nevoie de diversitate şi libertate de exprimare, care până la urmă sunt principii de bază ale unei societăți. Printr-o cenzură drastică se încalcă libertatea de exprimare a altor persoane. Varietatea culturală existentă în societăţile din prezent face aproape imposibil acordul în gusturi. Pe de altă parte, esenţa democraţiei este cel puţin toleranţa reciprocă şi respectarea diversităţii, fără a exista pretenţia la înţelegere mutuală autentică. 

Persoanele care nu agrează o anumită formă de exprimare se pot izola de influenţa acesteia. A impune opinia asupra unui anumit tipar este contrar principiilor mai sus enunţate, cu atât mai mult cu cât internetul nu are un aspect coercitiv în sine. Mass-media nu obligă populaţia să adere la anumite valori, ci doar le evidențiază, lăsând la libertatea oamenilor dacă se lasă sau nu influenţaţi. Aşadar, dacă unui om nu îi place un anume lucru, poate foarte bine să se ferească de acel subiect, folosindu-se de discernământ, fără a trebui să interzică acel lucru pentru toată lumea. Cât priveşte minorii, în general formele de exprimare în cauză sunt însoţite de avertizări privind conţinutul explicit.

În concluzie, problema este că închiderea unei guri nu înseamnă automat că ideile din spate dispar. Oamenii vor avea în continuare același comportament, doar că acum se vor simţi de parcă statul doar încearcă să le interzică un conținut de interes pentru ei, de parcă statul legitimează cealaltă parte a discuţiei. Pe de altă parte, dacă nu îi cenzurăm, lăsăm opinia publică să lovească din nou, dacă chiar există o problema fundamentală cu anumite mesaje exprimate în online. 


Delia Dobrovăț este ambasador Școli curate în județul Cluj, face parte din clubul de debate al orașului și este implicată în organizarea competiției Cluj Open. În același timp este pasionată de conferințele TEDx, ajutând ca voluntar la desfășurarea acestora.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

5 thoughts on “Ce să cenzurăm și de ce?

  1. Catalin

    Presupun ca va referiti la Coreea de Nord :))

    Nu stiu cine defineste „informatiile daunatoare” si nici nu vad firul logic intre pornografia online si exprimarea unor opinii contrare celor majoritare. In rest, multe platitudini, putine idei si extrem de multa incoerenta.

    Nu mai citeste nimeni de la RC ce se publica pe aici? Inteleg ca trebuie incurajati tinerii dar incurajati-i sa citeasca si sa isi astearna mai bine gandurile in scris, poate le corectati putin scrierea inainte de a pune online un astfel de material.

    Reply
  2. Ștefan Brăgărea

    Problema este extrem de dificilă. Nu mă refer la cenzurarea materialelor pornografice – un exemplu nefericit în contextul discuției de față – ci la cenzura materialelor politice. Unde, cum și în ce măsură poate fi practicată este greu de spus. Mai ales în contextul scăderii calității presei și a informației tele- radio- difuzate
    Sincer cred că subiectul merită o discuție cu mult mai serioasă și mai amplă.

    Reply
  3. Niki Frank

    Cu toate ca titlul sugereaza daca si ce sa se cenzureze, continutul reprezinta o elocventa si chiar stralucita demonstratie a oportunitatii binefacatoare a autocenzurii dusa chiar pana la tacere, respectiv efectele absentei nu a cenzurii dar macar a implicarii redactiei, Niki

    Reply

Lasă un răspuns la Catalin Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *