Delia Dobrovăț

Ce putem face pentru o Românie curată, o Românie educată

”Identitate politică personală”? După ce am sărit din Evul Mediu în pseudo-politică, ne-am atins tangențial de monarhie, legionarism, comunism și pseudo-democrație? Încă un an și am dreptul să votez, am îndatorirea să îmi încredințez viitorul unor oameni care ar trebui să ia cele mai bune hotărâri la nivel internațional, național sau local. Oare pot avea încredere deplină în alegerea mea? Mă pot aștepta la ceea ce văd în alte țări mai evoluate?  Dezamăgirile provin din așteptări false. Sperăm la o Românie fără corupție, transparentă și educată, dar să nu avem așteptări de la niște oportuniști care au prins funcții de conducere pentru că electoratul nu are ”identitate politică personală”.

Pentru o Românie curată și implicit educată, cum se vrea să devină, oamenii trebuie să fie conștienți că fără carte nu se poate realiza mai nimic. Cartea, pentru noi, reprezintă bătrânul pe care dacă nu îl ai în casă trebuie să ți-l cumperi, într-o societate în care analfabetismul funcțional e foarte des întâlnit. 

Nu e greu să te educi singur, nu îți trebuie anumite abilități, talente, cunoștințe. Trebuie doar să îți dorești să evoluezi și să îți pui semne de întrebare despre mediul și ritmul societății. Lectura e primul primul pas din orientarea în temele ”problematice” în care ne învârtim ca și oameni, ne familiarizează cu acele situații pe care le așteptăm și pentru care ne pregătim.

O Românie educată ar arăta foarte ”europeană”… ca națiune, oamenii ar ști ce decizii să ia, nu doar la nivelul conducerii țării unde este cea mai mare nevoie de educație, ci și la modul cum să te adresezi unei instituții, cum să îți ceri drepturile. ”Educația formează idei, ideile compun o carte, cartea învață omul, iar omul susține și sus-ține țara, deci țara depinde de educație.” 

Noi, ca și cetățeni europeni, avem pretenții atât de la cei care sunt la conducerea țării și iau hotărâri care ne privesc pe noi, acționarii principali ai societății, alegătorii, cât și de la cei din mediului nostru înconjurător apropiat. Îl judecăm pe cel care nu iese la vot din motive proprii, pentru că da, ”trebuie să profităm și să ne folosim dreptul la vot” și ”votul tău contează”, dar nu noi ne simțim reprezentați și nu ne regăsim în niciun partid politic. Nu ne gândim la faptul că nicio clasa politică nu o să își asume responsabilitatea să ridice nivelul de viață prin educație, pentru că odată cu educația evident că oamenii își exercită anumite drepturi și prezintă nemulțumiri bine întemeiate, iar clasa politică e speriată și nepregătită să răspundă cerințelor. 

Cel mai mare reproș e că partidele nu țin de doctrina lor, cu toate că foarte mulți zic astăzi că nu mai contează, dar asta face parte din primele noțiuni de politică prin care îți educi alegătorii, sunt chestii minimale, sunt doua direcții: de stânga sau de dreapta, după evident ele se mai împart, dar dacă ți-ai învăța electoratul ce înseamnă termenii, în primul rând ai simplifica o mare parte din probleme pentru că ar înțelege și oamenii cine, de ce se ocupă, și în al doilea rând, ai diferenția partidele, pentru a nu ajunge în punctul în care votantul să ștampileze ”cel mai mic rău”. 

  • Conservatorism – cum spune și numele, păstrăm totul în forma actuală, ba chiar dăm credit înaintașilor vizavi de ceea ce au realizat. „Dacă a fost bine atunci,, e bine și acum”. Tocmai aici e ironia supremă: toți  vor să păstreze ceva din trecut: banii.
  • Social-democrația – distribuire echitabilă a avuției naționale către toți oamenii. Egalitate, fraternitate. Nu ca atunci când ”ajutoarele sociale” precedente alegerilor electorale constau în făină, zahăr și pastă de dinți pentru votantul de rând, iar la alte clase sociale se servea din belșug caviarul țării. Această formă populistă de atragere nu este distribuire echitabilă, ci pomană pentru primii, respectiv ”o cinstire” pentru ceilalți menționați.
  • Creștin-democrația – a apărut ca o reacție la atacurile îndreptate împotriva religiei. În unele state e considerată o doctrină neoconservatoare, sub forma unui îndemn la întoarcerea spre divinitate. 

Cam așa stă treaba cu partidele nostre. Problemele sunt din cauza oamenilor. Oamenii trebuie să se educe, dar nu se îndreaptă lucrurile în acest sens. Vrem fonduri europene, dar nu le distribuim unde și cât trebuie; vrem mai multe resurse investite în școli și elevi, dar nu suntem transparenți nici când vine vorba de burse; vrem o schimbare în programă și în rândul profesorilor, dar miniștrii educației se schimbă mai des decât se schimbă anotimpurile, iar posturile de titularizare sunt ocupate fără examene și de cine nu e capabil să facă un elev să îi învețe materia. 

Pentru o Românie curată nu e îndeajuns să scriem articole, să postăm pe rețele de socializare, să ținem dezbateri online și discuții, ci trebuie să punem lucrurile în mișcare, să facem presiuni asupra autorităților corupte care nu își mai fac treaba la fel de bine, să cerem date de interes public despre felul în care au fost investite anumite fonduri.

Nu ne putem baza pe ceea ce ne transmit parlamentarii, pe discursurile populiste, având în vedere că au afaceri între ei, fac alianțe de tot felul, sunt la o adică și prieteni chiar dacă sunt din partide diferite. Nu le poți cere liberalilor sa fie liberali, dar ce poți să faci este să te informezi, să fii implicat în societatea ta, să cauți răspunsuri la problemele și nemulțumirile întâmpinate zi de zi, deci alătură-te unei mișcări care să te susțină și care să lupte împreună cu tine pentru mai bine, pentru a avea siguranța că lucrurile vor evolua și în țara noastră.

Delia Dobrovăț este ambasador Școli curate în județul Cluj, face parte din clubul de debate al orașului și este implicată în organizarea competiției Cluj Open. În același timp este pasionată de conferințele TEDx, ajutând ca voluntar la desfășurarea acestora.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

2 thoughts on “Ce putem face pentru o Românie curată, o Românie educată

  1. emil

    Starpiți din radacini hoția si minciuna si veți avea o Romanie curata si civilizata. Altfel traiți degeaba.

    Reply
  2. G.

    Nu avem partide care se revendică de la conservatorism, nici de la creștin-democrație. Pentru ultimul caz, nici n-am avea cum (decât declarativ, ca gard vopsit înșelător): ortodocșii sunt social-democrați prin comportamentul de masă, iar neo-protestanții sunt neo-/ultra liberali fiindcă la ei reușita materială este proba recunoașterii vocației pentru o meserie. Catolicii nu prea contează.
    Din mini-dicționar lipsește liberalismul. De ce, din moment ce proiectul România educată a fost lansat de cel care a fost (se pare că de facto a rămas) șeful liberalilor? Oricum, pornirea unor discuții despre ce mai înseamnă doctrinele și ideologiile azi nu are rost. În România, o singură tabără face politică și este conservatoare de putere, liberală în comportamentul economic, social-democrată și, după caz, creștin-democrată în discurs. Acea tabără pe care n-am lăsat-o să moară în decembrie 1989 și care acum și mult timp de-acum-încolo nu ne va lăsa să trăim, pe noi, cei exteriori ei.
    E bine să fii tânăr și să-ți faci proiecte de schimbare a lumii, însă sunt momente când realismul trebuie să prevaleze. Prezentul istoric și evoluția imediat viitoare, însă, nu sunt absolut deloc generatoare de optimism. Într-un orizont de 10 ani nu se întrevăd schimbări majore în bine în România. Încercând să-mi temperez pesimismul și acreala de om de vârsta a treia, văd totuși puțină lumină pentru tineri ca dstră. Mă gândesc la cei care vreți să schimbați ca la niște tineri evrei care-au vrut să schimbe situația Germaniei, în anii 1930. N-o fi similaritate prea mare, însă șansele de reușită mi se par asemănătoare. România, din punct de vedere antropologic se simte bine ca provincie otomană, încă. Poate n-ar fi rău să pornim de aici când cheltuim milioane de euro pentru „conștientizare” (proiecte pe 2-3 ani!), „reconversie profesională” (proiecte pe 3 luni!) și alte vrăjitorii de acest fel. Atâta timp cât șeful securității, episcopul și șefii interlopilor au puteri comparabile (sau chiar mai mari) decât șefii mafiei din Sicilia, putem afirma că suntem o țară cel puțin la fel de mafiotizată ca această insulă.
    Întâmplarea face ca să lucrez cu tineri și-mi devine tot mai clar că încrederea lor în viitor este la un nivel foarte scăzut. Unii pur și simplu nu-și imaginează viitorul. „Viitorul bun” este legat de hazard și pupatul moaștelor (ei se exclud dintre factorii care influențează viitorul). Jegul, hoția generalizată, corupția au devenit cotidianul. Speranța prostească, uitarea, divertismentul, fuga de prezent sunt răspunsurile. O Românie mai curată mi se pare un proiect mai puțin utopic decât una „educată”. Nu vom avea niciodată o „Românie educată” crescută în mlaștina împuțită a corupției. Să crezi că se poate, este ca și cum ai planta plopi cu planul de a recolta pere din ei. Educația și climatul social și societal cât de cât salubru se fac încet, cu multă pasiune, cu țintă, cu ideal, cu plăcere (educația, apud. Foucault!), cu sacrificii. Cât nu le-avem, cât timp n-avem masa critică de oameni care să le facă, vorbim și ne tragem de păr în sus pentru a deveni mai înalți.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *