Indicatorul că România e mai puțină coruptă decît era va veni cînd oamenii nu își vor mai alege avocați- începînd cu șeful statului – care să fie aranjori de procese, nu distinși prin calitatea argumentării.
Scandalul legat de propunerile ministrului Justiției de a schimba legile din domeniu e așa de intens politizat, că gălăgia ajunge pînă la cer și nu se înțelege nimic. Cine mai are puțină autonomie intelectuală, puneți-vă trei întrebări dacă vreți să pricepeți ceva.
Întrebarea numărul unu este, care sunt de fapt problemele justiției, în ordinea ierarhică a generalității, adică de la ce e mai profund și cauzal la ce e mai imediat și o problemă subordonată altora?
Întrebarea numărul doi este, care sunt problemele pe care încearcă să le rezolve dl Toader? Cele de mai sus, sau altele (de exemplu, ce au nevoie clienții acuzați de corupție ai avocatului Șerban Nicolae, etc)?
Întrebarea numărul trei este, sunt niște schimbări ale legilor de funcționare ceea ce ar rezolva problemele justiției, sau altfel de politici?
Dacă tot suntem aici și dacă tot avem două tabere, ar ajuta dacă Guvernul ar fi prezentat lista sa de probleme. Și la fel și opoziția. A guvernului trebuia să fie în partea de motivație (dar nu e), a opoziției în programul cu care au pierdut sau cîștigat alegerile. Acesta fiind fie slab, fie scris de ajutoare, alternativa lipsește cu desăvîrșire. Ei îi sunt substituite angajamentele din MCV (trebuie să facem una sau alta că am promis acum zece ani că facem, că suntem monitorizați, etc). Or, asta nu impresionează pe judecători, că nu ei au promis, și în general pe nimeni, că toate țările din Europa centrală și-au călcat promisiunile (de exemplu, institutele de administrație publică, acelea care trebuiau să garanteze meritocrația și nepolitizarea administrației au fost închise în primul an după aderare în toate țările de la Vișegrad). Și n-a zis nimeni nimic de la Bruxelles. Deci ar fi bine cine chiar vrea să reformeze justiția să aibă o listă mai originală și mai profundă decît „benchmarkurile”, care au fost totdeauna ținte instrumentale, nu substanțiale, și de asta au ratat o mare transformare a justiției. Cît a fost, s-a realizat prin pensionări radicale și concursuri libere, care au adus oameni tineri, nu neapărat și mai bine pregătiți în sistem, deci prin înlocuirea clasei comuniste de judecători cu una nouă. Dar tineri, să nu uităm, sunt și Aurelian Pavelescu, și Tudor Chiuariu, și diverși politicieni cu diplome de la universități de doi bani.
Răspunsurile mele personale sunt următoarele.
Justiția din România este independentă, ceea ce e o mare realizare. Ce afectează cel mai mult independența ei este politizarea excesivă a anticorupției, ceea ce duce la încercări furioase de manipulare și influențare din partea factorilor politici. Dacă nu ar fi anticorupția, nici nu ar trebui să ne preocupăm de independența justiției. Iar intervenția politică nu e unilaterală, adică doar de la PSD ca să îi facă scăpați de ai lui Niculae, e intervenție politică și să pui resurse disproporționate toată vara doar ca să îl înfunzi pe Dragnea, un baron oarecare, doar că e inamicul politic nr. 1. Deci recunosc problema, dar răspunsurile oferite de dl Toader la ea sunt din categoria inutile sau dăunătoare, dar aș zice mai ales inutile. Procesul de numire al procurorilor e, în principiu, mai independent dacă decizia o ia CSM decît președinția. Dar ce era important era să realizeze printr-un concurs real, în care candidații de pe lista finală să fie toți prezentați plenului CSM în mod public. Dacă selecția rămîne arbitrară, nu prea ne pasă cine pe cine numește. Și dacă totul rămîne politic, de ce să scoatem președinția, cu cît mai multe forțe politice au un cuvînt de spus și se împiedică una de alta cu atît mai mare șansa că va ajunge un candidat care e mai neutru. Iar asta e bine.
Problema numărul doi e în altă parte, că oricum justiția nu va rezolva problema corupției, cum nu s-a rezolvat în nici o țară pe calea asta, iar noi nu vom rezolva problema politizării ei din cauza anticorupției, pentru că atîta vreme cît unele partide au impresia că pot cîștiga pe asta, iar altele că pot pierde, au toate interesul să se lupte mai departe pe justiție. Și anume, problema numărul doi este că justiția asta independentă este de o calitate slabă și pe alocuri coruptă ea însăși, iar capacitatea sa de a se autoregla nu a crescut- e destul să vezi că inspectorii judiciari zic că vor înapoi sub minister că asta le va crește autonomia ca să rîzi pe burtă- dacă ești masochist. De fapt, dacă ai asemenea inspectori, nu contează unde îi pui. Și dacă unicul judector dat afară din magistratură de magistrați rămîne Camelia Bogdan, e musai să subordonăm magistratura asta cuiva pînă mai evoluează un pic, cred toate taberele. Guvernul vrea, evident, să îi fie subordonată lui. Tabăra anticorupție o vrea subordonată la SRI. Numai eu zic că nu avem de ales decît să îi lăsăm să se autoreglementeze la acest nivel, cu vremea vor deveni mai buni.
Dar, și aici guvernul de azi și cel viitor ar putea face ceva, și nu face, cum vor deveni mai buni? Mă pregătesc să aduc ca vorbitor de onoare anul viitor la Berlin la absolvire pe judecătorul Sergio Moro, omul din Brazilia care a dus la suspendarea președintei, condamnarea șefului Parlamentului și a zeci de alți suspecți. Judecătorul Moro și cu mine ne-am cunoscut la Harvard în iunie și am vorbit despre mani pulite. De ce nu chem pe Codruța, sau pe Daniel Morar, că oricum i-am promovat peste tot? Sau pe altă figură din justiția noastră? Pentru că, deși amîndoi și-au făcut datoria cum au putut mai bine în circumstanțe grele, nu au anvergura de a vorbi public cum l-am auzit pe Moro, la Harvard Law School, templul juridic al planetei. Școala care i-a produs nu produce magistrați intelectuali, deși o făcea între cele două războaie mondiale, care să poată cita din Cicero și Jefferson între două pahare de vin (Bolcaș e ce a mai rămas din școala veche transformată de comunism și ce a venit după). Produce plagiatori în serie, oameni fără nici o cultură juridică sau generală, și destul de oportuniști politic. Moro a fost academic înainte de a se face judecător și m-a surprins prin reflectivitatea lui, citește tot ce s-a scris despre mani pulite și e la fel de sincer îngrijorat ca și mine că Italia nu e cu mult mai bună după marea curățenie față de înainte. Deși el ăși face datoria și asta nu ar trebui să fie treaba lui.
Guvernele României trebuie să reorganizeze radical învățămîntul juridic, să elimine acea corupție de pe băncile școlii, cea în care Toader fiul se face profesor în facultatea lui Toader tatăl concurînd singur pe loc, sau în care nu se mai pot da examene scrise pentru că plagiatul s-a generalizat și dăm teste pe calculator, în care se scriu motivații de calitatea celei despre dosarul Referendumul. Guvernele, prezente și viitoare, trebuie să încheie monopolul baroului, care în alte țări e o sursă de progres, la noi o sursă de cum să se păstreze totul așa cum e. Societatea civilă din justiție trebuie să se refacă, de la studenții la drept a căror voce nu se aude în zile din astea sau cînd e nevoie, la asociații din diferite domenii juridice cu scopul de a rezolva problemele lor specifice. Indicatorul că România e mai puțină coruptă decît era va veni cînd oamenii nu își vor mai alege avocați- începînd cu șeful statului- care să fie aranjori de procese, nu distinși prin calitatea argumentării. Industria noastră de drept este o industrie coruptă prin esența ei, și ea trebuie reformată de la temeliile ei educaționale, prin evaluarea corectă a facultăților, crearea de altele noi, burse pe merit interne și externe, stimulente și promovare pentru cine studiază afară, aducere de profesori din afară casă să ne reorganizeze, investiții în Institutul Național al Magistraturii prin programe externe și lărgirea bazei de recrutare.
Asta e țara la 2017, nici cînd subiectul e pe toate talk-showurile nimeni nu vorbește de fapt despre subiect. Și singurii cu idee ce trebuie făcut sunt departe sau ușor de condamnat ca utopici, fără ca trupa condamnatorilor să-și dea seama că pe ei se condamnă, în fiecare zi.
Eu cred ca problema numarul unu a justitiei in Romania este ca toata lumea cand vorbeste de „justitie” intelege de fapt partea penala a justitiei, sau, mai exact, cine aresteaza pe cine.
Daca vrem sa ne dezvoltam si sa iesim din modelul in care suntem de low-middle income trap, cu o economie bazata pe salarii mici, atunci trebuie sa dezvoltam mecanisme mai sofisticate de rezolvare a conflictelor comerciale complexe – ceea ce inseamna sectii CVILIE mai competente. Stie cineva doi judecatori de la Inalta Curte care sunt specialisti pe .. tranzactii financiare internationale complexe, sa zicem ? Sau un judecator care e specialist pe tratate de protectie a investitilor, de am tot semnat fara sa stim ce scrie in ele ? Altfel ne plangem degeaba ca pierdem procese de arbitraj international….
Chiar in ceea ce priveste coruptia, 2-3 decizii solide pe Contencios Administrativ ar face mult mai mult bine decat 10 arestari de ministrii, pentru ca ar clarifica lucrurile pentru viitor. Stie cineva un judecator de la ICCJ expert in limitele discretiei ministeriale ? Sau un judecator expert in urbanism ?
Iar la nivel penal, daca mergem mai departe de DNA …. Un judecator de la ICCJ recunoscut ca expert in infractonalitate juvenila ? Sau chiar un expert pe securitate nationala, ca judecatorii care aproba 8000 de mandate de ascultare pe an, si resping 0 (zero) numai experti nu sunt ….
Are dreptate.
Mzai e o problema : durata proceselor. Daca dureaza
2, 3, 5 ani -nu mai e util. Intre timp moare, se uita, nu mai are bunuri ca sa despagubeasca etc…
„Guvernele, prezente și viitoare, trebuie să încheie monopolul baroului.”
Vă mai aduceți aminte de Baroul alternativ, zis constituțional? Fost justițiabil, fondatorul a fost condamnat pentru acest demers. Cred că un interviu cu judecătorul care l-a condamnat ar fi binevenit.
Glumiți stimate domn ! Fondatorul baroului constituțional , celebrul Bota Pompiliu e inginer de meserie , cu facultate de drept făcută la 40 de ani , după ce fusese condamnat ca ” primul consilier local corupt de după 1990 ” în 1994 . Că nu e mare scofală să faci dreptul subscriu și contrasemnez cu 2 mîini și 2 picioare . Să ai valoare în domeniu e altă poveste . Tot cu 2 mîini și 2 picioare , plus 1 cap , subscriu la propunerea de admitere în magistratură după 30 de ani plus ceva experiență și îl felicit pe d-l Toader pentru idee .
ARE DTEPTATE 100 %.
(am fost avocat si stiu ca asa era)
Ar trebbui tras de urechi Guvernul care a tolerat acest
” barou” in ciuda protestelor adevaratului Barou.
Explicatie = a fost infiintat pt fosti securisti, politisti corupti, procurori si judecatori corupti si dati afara.
Te mai miri ca in acel guvern erau multi corupti ?
Imbatranesc si devin filozof, problema justitiei e aceeasi ca cea a intregii societati – si specific adresata de Dna Mungiu in articol. Lipsa educatiei sau un alt fel de educatie. Nu cred ca discutiile care au loc acolo sunt despre vinovatie versus nevinovatie, ci mai mult despre „cum obtinem condamnarea astuia”. Treaba asta prejudiciaza enorm justitia si introduce tensiuni mari in societate. Unde e constiinta ? Evident ca nu exista constiinta in absenta unei educatii umaniste serioase (in ciuda unei admiratii fara margini pentru Kant, nu cred in apriorismul sau). Ori din scoala si din societate lipseste aceasta educatie. Si e greu de facut si acasa, pentru ca modelul social lipseste si oricat de insistent ai fi, ca parinte, nu poti sa-ti scoti copiii din societate. Ce constat e o graba/ polarizare din ce in ce mai mare, lipseste reflectia, nu e timp pentru ea si fara acel „bob zabava” nu ai cum sa ajungi la solutii solide.
Guvernul ar trebui sa realizeze ca intra singur sub incidenta hotararii:
HOTARÂRE nr. 1.723 din 14 octombrie 2004 (*actualizata*)
privind aprobarea Programului de masuri pentru combaterea birocratiei în activitatea de relatii cu publicul
(actualizata pâna la data de 9 decembrie 2005*)
EMITENT
GUVERNUL
1) Nerespectarea prevederilor Programului atrage raspunderea disciplinara sau contraventionala, dupa caz, a celor vinovati, conform legii.
(2) Constituie contraventii si se sanctioneaza, dupa cum urmeaza, urmatoarele fapte
III. Masuri pe termen lung:
a) implementarea sistemului de management al calitatii, respectiv al procesului de certificare a calitatii serviciilor – ISO 9001, pentru serviciile catre cetateni;
O analiza corecta, atata doar ca remediile cer decenii, adica generatii. Si reforma ar trebui inceputa nu doar din facultatile de drept ci din licee. Cum legile propuse de Miclea si Funeriu au fost desfigurate de catre PSD ( dece oare? chiar ca n-am inteles) desi insemnau doar un inceput, sansele de a porni ceva in aceasta directie sunt minime.Doar daca nutrimitem niste genii (cine le descoper?)la Harvard sau prin alte parti, dispuse sa se inapoieze si sa se puna pe treaba.
Si pana atunci ?
Remarc intr-un sens foarte pozitiv constatarea ca „avem Justitie”!Justitia comunista se ocupa selectiv-subiectiv doar de fenomene marginale ale societatii – crime,furturi de mare anvergura,dezastre din economie – se balbaia in cauze comune in cazul furturilor privind proprietatea privata,divorturi,protectia minorilor sau alte escrocherii prinsa in incalceala de pile si relatii caracteristica sistemului.Coruptia a fost un subiect tabu,iar abuzul,daca era penalizat,se aplicau masuri administrative.Putem spune ca dupa 1989 a avut aproapre aceeasi forma si s-a inamolit in explozia de procese funciare sau in avalansa de de demersuri legale privind societatile comerciale.Ar trebui sa fim mai ingaduitori,mai rezonabili,sa nu devenim coplesiti sau isterizati de psihoza anticoruptiei,deoarece coruptia a avut sute de ani de caracter subliminal pozitiv in constiinta poporului nostru,inainte de a deveni cosmarul prezentului.Pas cu pas ,invatam sa avem constiinta civica,sa respectam prevederi legale noi,sa folosim critica constructiva si sa ne debarasam de reflexe morale toxice.
detectorul de minciuni dupa fiecare proces si ancheta, procurorii si judecatorii sa fie testati la detectorul de minciuni, cine nu trece sa ajunga suspect, sa-si piarda toate privilegiipe inclusiv dreptul la pensie si nu in ultimul rand sa fie interzis prin lege ca serviciile de informatiii sa aiba ofiteri sub acoperire, informatori sau santajati.
puscaria pe viata fara dreptul la eliberare conditionata pentru toti securistii infiltrati in justitie, politic, presa si economie!!!
Buba fundamentala a sistemului romanesc de justitie este prezenta procurorilor in corpul magistraturii. Pana ce nu se va schimba aceasta aberatie, nimic nu se va putea face. Aici se afla cheia. Daca tot vrem sa copiem de la americani, de ce n-am copia cateva lucruri in zona justitiei. Ca se pare, la ei chiar functioneaza. Dar acolo procurorii sunt functionari ai statului (district, etc) si nu sunt inamovibili ca la noi. Cum poti avea un meci fair-play cand una din echipe si arbitrul stau in aceeasi banca (procurorul si judecatorul sunt membrii ai magistraturii). In rest, putem face cate reforme vrem, nu se va rezolva nimic important. Sa parasim sistemul francez ca acesta nu aduce nimic bun, sa trecem la cel anglosaxon. Ca s-a dovedit cel mai coerent. Ei, ce ziceti? Chiar sunt curios daca cititi replicile de pe forumul dvs.
Pentru cib :
Este o prostie. Cum sa separi procurorii de judecatori ? Si unii si altii reprezinta statul, reprezinta legea.
O problema este cu avocatii.
Avocatii trebuie sa-i ajute pe nevinovati sa-si dovedeasca nevinovatia, iar pe vinovati sa nu primeasca o pedeapsa mai mare decit merita.
La noi, avocatii ii ajuta pe infractori sa scape nepedepsiti sau sa primeasca o pedeapsa mai mica decit merita.
Acesti avocati trebuie sa fie arestati pentru favorizarea infractorilor.
A doua problema este cu judecatorii corupti, aflati in solda mafiei, care ii achita pe anumiti infractori, sau ii condamna simbolic, cu suspendare, nu le confisca averile, ii elibereaza anticipat pe cei arestati de judecatorii cinstiti si competenti sau tergiverseaza la nesfirsit procesele.
A treia problema este definirea infractorilor. Infractorii sunt cei care au comis infractiuni, indiferent ce a decis judecatorul.
Un hot este hot, din momentul in care a furat, indiferent ce a spus judecatorul. Judecatorul poate fi corupt, s-ar putea sa nu existe probe, probele ar putea fi distruse, ar putea fi adusi martori mincinosi etc.
Un tilhar este infractor, din momentul in care a tilharit, indiferent ce a spus judecatorul. Judecatorul poate fi corupt, s-ar putea sa nu existe probe, probele ar putea fi distruse, ar putea fi adusi martori mincinosi etc.
Un violator este infractor, din momentul in care a violat, indiferent ce a spus judecatorul. Victima poate nu a depus plingere, judecatorul poate fi corupt, s-ar putea sa nu existe probe, probele ar putea fi distruse, ar putea fi adusi martori mincinosi etc. Violatorul ramine infractor.
Infractorul nu poate fi pedepasit decit dupa ce se pronunta un judecator, dar asta nu inseamna ca este nevinovat.
omule… ai scris niste aberatii de se crucesc si curcile:
– judecatorii reprezinta justitia, dreptatea nu statul!!!
– avocatii Apara clientul in fata procurorului care demonstreaza vinovatia, avocatul nu demonstreaza nevinovatia
-„Un hot este hot, din momentul in care a furat, indiferent ce a spus judecatorul. ” :))))))
unde traiesti neica in Coreea de Nord?!!!! :)))) pai te facem pe tine justitiarul suprem kim jong un si desfiintam justitia
adevarul ca si securistii gandeau exact la fel… nu s a schimbat nimic
Si eu cred ca trebuie separat judecatorii de procurori. In nici un caz nu ar trebui sa stea la aceeasi masa.
Intrebarea este cine ar trebui sa controleze (si mai ales sa raspunda) pentru activitatea procurorilor? In clipa asta mie nu mi se pare ca procurorii sunt independenti.
Solutia r putea fi ceva de tipul:
1. Separat CSM Judecatori de CSM procurori. Cu CSM judecatori sa ii poata judeca si pe procurori, iar CSM procurori sa ii poata ancheta si pe judecatori. Decizia finala sa ramana la CSM judecatori (nu la un CSM amestecat).
2. Procurori numiti si revocati de Presedinte. Si Presedintele sa fie raspunzator pentru activitatea procurorilor. E coruptie, sunt dosare „pierdute”. Presedintele sa fie aratat cu degetul.
3. Inspectia judiciara la Ministerul Justitiei. Asa se contrabalanseaza controlul.
Cine ar putea demite procurorii? Presedintele, cerand direct CSM-ului judecatori. CSM judecatori, in baza cererii ministrului justitiei, bazata pe raportul Inspectiei Judiciare.
Sunt doar niste idei.
nu conteaza ce stii conteaza ce potzi dovedi
cam acesta este motoul justitziei.
Si stii de ce deoarece „stiintza” este extrem de relativa in cazul dreptului.
Tu potzi sa crezi ca stii ceve cand de fapt este invers.
Da infrectorul e infractor din momentul in care comite o infractziune.
Intrebare se pune de unde „stii” ca a comis respectiva infractziune.
Si desigur daca e suficient sa „stii” sau mai si trebuie sa o demosntrezi intr-o maniera satosfacatoare.
Si desigur stiintza absoluta ar permite justotzia absoluta.
Din nefericire s-a demonstrat ca stiintza depre modul cum s-au intamplat lucrurile nu poate fi absoluta.
Si de aici si necazul cu justitzia unde nu e de ajus sa stiii trebuie sa o mai si potzi dovedi
Si asta e greu, e a dracului de greu.
Problema reala e ca noi nu am putut functiona cat de cat normal decat in dictatura. Nu era mai multa cinste, onoare si bun simt in comunism, decat ce am reusit noi sa facem in capitalism? Putea cineva sa ia pensii speciale atat de rusionoase, oricat de activist de partid sau securist era? Putea cineva sa incaseze de la stat pensie si salar sau salarii din nenumarate consilii de administratie in plus fata de salarul de baza?
In orice alte conditii se formeaza o masa care isi urmareste propriile interese, apar institutii care uita pentru ce au mai fost infiintate si devin un scop in sine, apar organizari de tip mafiot (inclusiv la varfurile intelectualitatii) care nu au ca alt scop decat jaful restului populatiei prin orice fel de aranjamente.
In clipa asta coruptia morala a cuprins varfurile societatii academice, varfurile sistemului de forta, varfurile bisericii, varfurile justitiei (desi la nivel de judecatori se mai aud voci) practic toti stalpii statului au fost corupti pana in miez si pana la noile generatii.
Ce asteptare mai poti avea? De la cine? Mai stiti pe cineva cinstit in clasa politica. Mai crdeti ca exista vreun partid neinfiltrat masiv de securisti? Mai credeti ca Bruxellesul nu este infiltrat de securisti, din tarile de est, cel putin
De unde mai poate veni speranta? De la noile genratii? Nu prea cred. Cei care intelg spre ce ne indreptam o sterg din tara cat pot de repede. Si de ce sa stea? Sa-i mbuibe prin munca lor pe bugetarii beneficiarii imorali ai aranjamentelor de toate felurile?