Alina Mungiu-Pippidi

Cat castigam si cat pierdem din integrarea in UE

Pe ce criterii urmează să votăm partidele care ne cer votul la
europarlamentare, dacă nu pe performanța lor în a face ca România să cîștige și
nu să piardă din integrarea în UE atunci cînd au fost la guvernare? Că au fost
cu toții opt ani, opt guverne, atîtea am
schimbat (multișor) de la 1 ianuarie 2007, și fără a-l pune pe actualul, trecut
ca remanierea la cutie, deși e o altă combinație guvernamentală. Deci, slavă
Domnului, avem ce compara și avem ce vorbi cu candidații în campanie, nu
despre ce vor face în PE (promisiuni și, chiar dacă le țin, influența lor va fi
minimă), ci despre ce au făcut cînd au avut puterea. Pe asta trebuie să le cerem
socoteală.

Ca să răspundem la
întrebarea cît cîștigăm și cît pierdem, raportul anual al Societății Academice
din România 2014 examinează trei procese mari din 2007 încoace: cît am exportat
în țările comunitare (versus importat, că știți teoria euroscepticului român că
sîntem doar o piață de desfacere pentru ăștia etc., etc.), cîte fonduri europene
am reușit să atragem (cît de adecvat le-am folosit e altă discuție pe care o
deschidem, dar e mai vastă) și cît ne folosește sau dăunează migrația
intracomunitară. Calculăm separat costuri și beneficii și pe urmă le adunăm,
lăsînd pe dinafară destule lucruri (securitatea, de exemplu), incluzînd unele
pentru care nu am spațiu aici (energie), dar iată esențialul.

În materie de comerț. România pare că a intrat în piaţa comună pentru că
trebuia cineva să ocupe ultimul loc.
Nu numai că
ţara noastră exportă în continuare în ţările UE mai puţin decît importă, arătînd
gradul nostru scăzut de competitivitate (și oricum companiile principale
competitive la export sînt tot cu capital european, nu românesc), dar evoluţia
timp de opt ani e foarte uşor de calculat: zero. România a inregistrat în 2012 acelaşi deficit comercial ca si in 1999, de
4.7% din PIB, fiind în urma tuturor statelor foste comuniste care au aderat la
Uniunea Europeană după anul 2004. Comparaţia cu Slovacia, o ţară care a
început şi ea reformele mai tîrziu şi e mai rurală decît Republica Cehă de care
s-a separat după comunism, e cea mai elocventă, Slovacia înregistrînd un
progres de zece procente, în timp ce România pare să fi pierdut complet aceşti
opt ani:
 cu greu am ajuns ca în 2013 exportul spre UE să urce
la 82% din importul de acolo.
În acelaşi timp, fostele ţări
comuniste din zonă au ob
ţinut surplusuri comerciale pe
pia
ţa
unică europeană,
 cu Slovacia şi Ungaria pe primele
locuri, dacă comparăm anul 2012 cu 1999, în timp ce Bulgaria ne-a devansat net,
chiar dacă nu a trecut încă pe plus
. Structura exporturilor româneşti s-a îmbunătăţit, dar în cel mai optimist scenariu, vom trece pe surplus
în rela
ţia cu UE abia în 2019, spune
experta SAR Mădălina Doroftei
.

În materie de fonduri europene, avem primul progres înregistrat de abia în
2013. Situația aici e foarte complicată pentru că fiecare guvern depinde din
greu de ce au făcut precedentele.
Folosul net sînt banii de agricultură, în
primul rînd subvenția la hectar fără de care românii chiar nu vedeau vreun
beneficiu din UE. Datorită lor și cu toate corecțiile scăzute (bani avansați
din buget, dar care nu vor fi rambursați de Bruxelles din pricină de prost
management, fraude etc.) ieșim în cîștig net în fiecare an, deci din start
vorbim doar de costuri de oportunitate, adică de faptul că nu reușim să angajăm
banii alocați nouă, dar nu pierdem nimic, cît luăm este mereu peste cît plătim
ca și contribuție la buget, chiar scăzînd corecțiile de toate felurile, care
sînt undeva sub două miliarde de euro (enorm).
Dar și costurile de
oportunitate sînt mari, practic la finele lui 2013, anul cel mai bun cu 4 miliarde primite și o absorbție netă anuală
de 73 la sută
(cît primești față de cît avansezi, nu am inclus subvenția la
hectar) nu reușim din cele trei mari fonduri care presupun planificare pe
proiect, adică Fondurile structurale şi de coeziune (FSC), Programul Naţional
de Dezvoltare Rurală (PNDR) și Programul Operaţional Pescuit (POP) decît un
modest 35 la sută absorbție cumulată din 2007 încoace. Suma totală alocată prin
instrumentele astea trei e de 27,5 mld euro (fiecare guvern a mai alocat ceva,
deși guvernul Tăriceanu a decolat extrem de lent), iar totalul rambursărilor
între 2007-2013 se ridică la 9,6 mld. euro. Restul de 17,9 miliarde e practic costul de oportunitate, noroc cu
introducerea regulii ”+2/n+3” care permite prelungirea perioadei limită atît
pentru a mai contracta fonduri, cît şi pentru a implementa proiectele deja
începute, diminuînd astfel riscul dezangajării automate. Deci nu vom pierde toți
acești bani, probabil numai o treime (analiștii SAR, mai pesimiști ca mine,
spun că jumătate).
La ce s-au folosit, cîți kilometri de autostradă au
rezultat din ei, asta e altă discuție, dar răspunsul pe scurt este că la prea
puțin. La atîtea spitale de renovat și drumuri de construit pentru școlile rurale
e cam trist că profitul scade spre zero dacă scoatem subvenția la hectar, o
formă de întreținere a agriculturii de supraviețuire, care ar trebui să dispară
ca să progresăm, cum spuneam în finalul cărții mele Secera și buldozerul. Ne ținem în viață, dar acesta nu e progres.
Raportul conține un tabel clar în care puteți vedea care a fost capacitatea
fiecărui guvern la planificare și angajare fonduri (același an), management
(uitați-vă mai ales la anul dinaintea rambursărilor) și finalmente de absorbție
(raportul va fi postat vineri la zece, cînd va fi lansat la Reprezentanţa
Comisiei Europene din București împreună cu comisarul nostru european, dl.
Dacian Cioloș). Vă las surpriza să vedeți cine e codașul și cine fruntașul, deși
cred că deja se ghicește din cifrele de mai sus și autoarele Valentina
Dimulescu și Raluca Pop vor răspunde la întrebări online vineri pe site-ul SAR
www.sar.org.ro.

Finalmente, migrația. Aici sîntem în topul migranților din Europa și, cu
toate astea, experții argumentează că și aici avem mai mult de cîștigat decît
de pierdut.
Dacă nu ar fi decît faptul că remitențele din zona comunitară sînt în fiecare an comparabile cu investițiile străine directe, pe de o parte, și fondurile absorbite, pe de alta, ba le mai si depasesc uneori. Asta e impresionant și trist, că sîntem ca o țară
bananieră, nici economia și nici guvernul nu sînt în stare să se măsoare cu
performanța milioanelor de muncitori în străinătate, de toate calificările,
care în fiecare an au injectat mai mult în economia din țară. Ce avem mai bun
este munca noastră individuală, dedicată de fiecare familiei lui, şi probabil
asta ține țara. Costurile de oportunitate aici, că ai oameni ca noi afară și nu
înăuntru, sînt evident mari, dar nu ușor de cuantificat, că poate dacă erau
aici erau împiedicați să performeze sau erau șomeri. Să nu creadă cineva că eu
aș fi putut atrage la SNSPA cele peste zece milioane în granturi cîștigate în
Germania, unde lumea m-a încurajat să lucrez, și nici nu e adevărat că nu ne
alegem cu nimic din cauza asta, că fac out-sourcingpe furnizori ieftini și buni din România și Europa de Est cît pot, de la IT la
tipografie. Aș putea angaja doar germani, dar am armeni, azeri, unguri și
polonezi, bașca românii cu care lucrez (cel mai greu de găsit buni). Tragem de țară
și de regiune cît putem, dar atîta ne duce putința. Ca atare, sînt de părerea
autoarei Victoria Stoiciu că de fapt brain
drainul
nu e încă o problemă, românii ar trebui să se poarte mai bine cu
doctorii, dar nu au încă deficit de doctori, din migrație cîștigăm și noi, și
din țările unde ne ducem, e win-win.

Ca să
închei cum am început, integrarea europeană îți dă, dar nu-ți bagă și în traistă.
Ea scoate la iveală capacitatea noastră lamentabilă de acțiune colectivă, pentru că nu
doar guvernele centrale au răspundere aici, ci și președinții de consilii județene,
agenții și așa mai departe. Au guvernat, în majoritatea timpului, de pomană. Aș
fi vrut să zic ceva de bine despre ziua de azi, că 2013 e de departe anul cel
mai bun, dacă nu aș vedea chiar zilele astea a doua cauză a netrebniciei românești
după incompetență, corupția
, cum sabotează sub
ochii noștri una din puținele zone de performanță care s-au creat. Vă vine să
credeți că dna Andronescu și dnul Costoiu vor să distrugă agenția națională de
cercetare UEFISCDI creată în 2010, pur și simplu respingînd ordonanța ei de
înființare ajunsă de abia acum la aprobare (așa e cînd conduci prin ordonanțe).
Ați face bine să credeți, căci dacă vă uitați la datele dinainte de 2010 puteți
constata că Politehnica, universitatea lor, era în situația în care cîștiga
jumătate din fondul de inovare pe care îl păstorea. Mai e cazul să vă spun că inovarea e cel mai puternic determinant al
creșterii economice în UE-27, iar dacă știu corupția măsurată de Banca Mondială
pot să prezic inovarea foarte exact, și ca atare și performanța economică? Nu
stați doar să vă cruciți, semnați şi protestul pe romaniacurata.ro, AICI!
 



Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

5 thoughts on “Cat castigam si cat pierdem din integrarea in UE

  1. kerberus

    astept articolele dvs., de fiecare data reprezinta cea mai lucida analiza a situatiei la zi, imi dau incredere ca avem reactii si atitudini de cap limpede in societate. va multumesc pentru toate aceste eforturi.
    am o mica observatie, in legatura cu agricultura de subzistenta si subventia europeana, pentru ca e bine ca nu cade neaparat pe capul statului roman. cred ca lucian davidescu are o viziune mai dreapta si obiectiva. trebuie o lege in care orasele sa asigure OBLIGATORIU piete foarte multe, GRATUITE, pentru tarani, statul participand la cheltuielile de transport. beneficiile vor fi la cosul zilnic, al tuturor, nu neaparat evidentiat in PIB.

    Reply
  2. Romania Curata

    Dl Davidescu este si el autorul unui alt capitol din raportul anual SAR care va fi lansat vineri la sediul Delegatiei Comisiei Europene Bucuresti

    Reply
  3. Dan Peretianu

    Am participat in ultimii ani la lansarea Raportului SAR. Anul acesta nu pot participa. Dar vreau sa fac un comentariu pe marignea unei portiuni de fraza din articolul lui Alina. Este fraza in care se afirma ca nu exista deficit de medici in Romania. Aceasta este un paradox comunicational. Publicul stie ca exista lipsa de medici in Romania, dar Alina zice ca NU. Care este adevarul ? Adevarul este ca Alina are dreptate: Raportul CNAS/2012 arata ca exista 11914 MF, ca limita listei a scazut de la 1000 la 800 [NCoCa] (mai multi medici, mai putini pacienti), numarul de specialisti in contract a ajuns la 12783 (de la c. 6000 acum 15 ani). Registrul CMR (in 2012) arata 56000 (din care medici de spital c. 20000, c. 13000 rezidenti). Dar mai exista si medici stomatologi (si acestia sint contabilizati tot medici, nu dentisti, de catre CMDR), c. 17000. Ar fi c. 73000 medici per 20 mil locuitori. Cu 3,6-3,7 medici la 1000 locuitori, Romania ar fi printre primele 10 tari din lume ! Pleaca medici ? Da, pleca, dar Romania fabrica intre 5500-7000 medici pe an (depinde de an), citi studenti termina medicina in cele 14 facultati (numai 1 este particulara 100 la 100). [Ca o paranteza, Franta fabrica 6500 medici pe an, la 65 mil.loc, iar UK c. 7000, la 70 mil]. Din medicii din Romania, c. 2500-3000 (depinde de an) intra in rezidentiat. Romania poate plati numai atitia medici cit devin specialisti ! Cu alte cuvinte, Romania are destui medici, poate prea multi stomatologi. Problema impartirii in teritoriu, problema inflatiei de acte in spitale si in laboratoare, problema coplatii moderatoare – alte abordari, alta data.

    Reply
  4. sandu

    Daca esti rezident in alt stat membru UE poti alege sa votezi in statul respectiv si cu siguranta ai optiuni mai bune decat acasa :) Oricum daca spre exemplu toti romanii cu drept de vot din Bayern ar solicita sa voteze aici si sa fie radiati de pe lista din Romania, vocea lor ar putea avea impact asupra politicienilor germani.

    Reply
  5. alinaMP

    Draga domnule dr Peretianu, Victoria Stoiciu e autoarea frazei cum ca avem destui medici, nu eu, fiind autoarea capitolului cu migratia. Mi-a spus ca e foarte greu de gasit cifre exacte si ca totit autorii raportului- mai ales Valentina Dimulescu, autoarea pe fonduri europene, a trebuit sa sape adinc pentru a lupta cu legendele care circula.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *