Prima (și cea mai importantă) promisiune pe care am făcut-o în momentul în care am intrat în politică a fost că o să-i reprezint pe cei care îmi vor acorda încrederea cu ONESTITATE.
Ca pur exercițiu de imagine, USR s-ar fi putut prezenta la negocierile de la Cotroceni pentru formarea noului guvern cu o propunere de premier. Nu ar fi fost o prea mare problemă de a nominaliza un coleg cu mai multe competențe și principii decât d-na Dăncilă (și cred că mai în fiecare asociație de bloc din România s-ar fi putut găsi o persoană mai competentă și mai onestă decât d-na Dăncilă), dar ar fi însemnat să intrăm în aceleași jocuri politicianist-populiste care au adus România în situația de acum. Ar fi fost, pur și simplu, ipocrizie.
Cu cine să aduni o majoritate parlamentară care să susțină un Guvern cu premier USR? Cu Victor Ponta și cei câțiva deputați care îi sunt fideli? Cu Daniel Constantin, al cărui naș politic a fost Vasile Voiculescu? Cu alți dezertori de la PSD și ALDE? Cu ex-parlamentarii lui Oprea strânși de Băsescu în jurul lui și pe care nici măcar el nu și-i poate struni? Care ar fi fost puterea și viața unui guvern minoritar ori a unei asemenea majorități parlamentare împotriva firii? O lună? Două luni ori jumătate de an? Până când Dragnea & Co și-ar fi lins rănile și s-ar fi întors călare pe un cal alb?
Nu am intrat în politică cu iluzia că o schimbare reală se va produce peste noapte, că mentalitățile din societate pot fi schimbate într-un an, că actuala elită politică se va retrage de bună voie pentru a lăsa locul unor oameni fără condamnări penale, fără afaceri dubioase cu statul și fără carnete de partid schimbate precum ciorapii. Am avut șansa să urmăresc pe viu cum s-a născut opoziția în cazul Roșia Montană, cum s-a organizat, a rezistat și, în cele din urmă, cum a reușit să învingă și să blocheze unul dintre cele mai distructive proiecte pentru România. Am trăit pe viu, la Cluj, anii intoleranței din perioada Funar, care au dus orașul pe marginea prăpastiei, dar am văzut și cum opoziția civică, născută la începutul anilor 2000, i-a schimbat destinul. În ambele cazuri, lupta a durat mai bine de zece ani și încă nu s-a încheiat. Sunt doar două exemple (și mai sunt altele în România, le-am numit pentru că îmi sunt cele mai apropiate) care arată că rezistența nu e în zadar și că, atâta timp cât nu ne demobilizăm, putem schimba și țara asta. Cu condiția să continuăm lupta. Și să o ducem mai departe cu ONESTITATE.
ANTICIPATE!
Să propunem un premier doar pentru că ”ar fi dat bine” și ”ar fi arătat că USR are soluții” ar fi reprezentat o abdicare de la lupta pe care ne-am asumat-o. Și am fi intrat în jocul care s-a dovedit de atâtea ori perdant pentru România. Legitimitatea guvernării se câștigă democratic, la urne, nu cu ”soluții” imorale. În decembrie 2016, PSD și ALDE au câștigat guvernarea cu promisiuni fanteziste, pe care și le-au încălcat. Au mințit, pur și simplu, cu nerușinare. Faptul că și-au trântit de două ori propriile guverne într-un singur an nu lasă loc de dubii. Într-o interpretare strict formală, PSD și ALDE au dreptul legal de a forma un nou guvern, dar lipsa lui de legitimitate, reaua-credință și incompetența sunt vizibile de pe Lună și de pe Marte. Dacă sunt atât de convinși că au făcut bine țării și cetățenilor români în ultimul an, n-ar fi avut nici un motiv să respingă varianta alegerilor anticipate.
Sunt absolut amuzante sondajele de opinie, aruncate pe piață chiar înainte să apuce să se uște cerneala pe demisia lui Tudose, care arată că dacă s-ar fi organizat alegeri anticipate, tot PSD și ALDE ar fi câștigat. Doar nu vă închipuiți că dacă Dragnea, Tăriceanu & Co ar fi crezut că asemenea sondaje sunt reale ar fi avut vreo problemă să organizeze alegeri anticipate. Dacă le-ar fi câștigat ar fi putut pretinde – și ar fi fost greu să susții contrariul – că cetățenii români sunt de acord cu siluirea Legilor Justiției.
Așa mică, cum era, șansa anticipatelor a fost pusă în băț. Dar, mai mare decât miza unor alegeri anticipate, rămâne miza schimbării mentalităților în România. Asta e o luptă care merită dusă, pentru că ea stă la baza schimbării societății românești și a țării. Dar e o luptă de durată, care nu se câștigă populist-ipocrit, cu fluturarea publicitară a vreunui nume de premier, ci cu tenacitate, perseverență și implicare. Cu nopți albe, cu sacrificarea confortului personal, cu bocanci rupți pe străzile și ulițele României, cu nervi tari atunci când ești atacat mișelește de acea parte a presei obedientă intereselor de partid, Și, mai ales, nu se câștigă cu personaje mesianice, ci cu implicarea fiecăruia dintre noi.
Tot ce s-a întâmplat în ultimele zile nu a făcut decât să-mi demonstreze, o dată în plus, că schimbarea nu se produce de la sine, printr-un miracol ori printr-un artificiu. E un motiv în plus să lupt mai departe pentru schimbare. Cu adevărat înfrânt ești doar atunci când renunți la luptă. Eu unul nu am de gând să renunț. TU?
Ultimul sondaj CURS arata ca USR a trecut de la 9% la 5%, asa ca anticipatele nu-s poate o idee buna.
Apoi : neserios, articolul asta, ca toate celelalte ale lui Gotiu pe politica generala. Parca am fi in Venezuela : hai sa facem alegeri pana iese cum vrem noi, intretinand o criza permanenta. Nu e bine, si s-au prins pana si comanditarii demonstratiilor #rezist, care n-au interes sa destabilizeze Romania de tot. USR trebuie sa astepte urmatoarele alegeri normale, si mai vedem atunci.
Totuși, citește și tu articolul înainte să comentezi!
E greu sa faci norma daca pierzi vremea citind. Si mai pot aparea si suspiciuni de contaminare.
Ok, scuze, citisem in diagonala. E si mai slab decat credeam, cu teorii ale conspiratiei gen „sondaje false, ca altfel sigur cereau anticipate”.
Tous pourris?
Ati facut praf si pulbere toata furia adunata impotriva pesedismului, alianta cu sri ul criminal si mafia supranationalelor a compromis orice fel de protest anti sistem, de asta nici nu mai vine nimeni in strada la proteste.
daca o sa iesim din nou in strada din cauza saraciei criminale o sa va spulberam pe toti
„TOATE PARTIDELE ACEEASI MIZERIE”
Comisia de etică a dat greș aș traduce. Întrebarea care s-ar pune este dacă va funcționa efectiv o (altă) astfel de comisie și nu cu o lună-două înainte de alegeri.
Pentru România Curată: Vasile Voiculescu a fost nașu’ politic al lui Daniel Constantin așa cum a fost Lucian Blaga ministru de interne.
Cât privește textul dlui Goțiu, părerea mea e că plictiseală. Poate că se hotărăște să devină politician: ar cam fi cazul.
HAIDUCIA IN RO ESTE ATAT DE MARE INCAT TREBUIE SA INTERVINA NATO. NATO TREBUIE SA DESEMNEZE UN PREMIER MILITAR . In democratia balcanica si GRECI SI TURCIA au avut perioade cand GUVERNELE au fost conduse de GENERALI MILITARI pentru a readuce in coordonate normale mersul istorie acestor state.
Da, tată! Ce atâta democrație? Cea mai bună unealtă împotriva hoției și corupției este dictatura! Clar!
Nelu Stiuca dictator militar. Asta ne trebuie.
Dle Goțiu
Fără supărare, dar nu Vasile Voiculescu a fost nașul politic al lui Daniel Constantin.
Dumnezeule, cum poate prosti șederea în Parlamentul României!