Căi de atac

Pentru refuzul nejustificat, explicit sau tacit, de comunicare a informaţiilor sau pentru orice altă încălcare a dreptului persoanei de liber acces la informaţiile de interes public (comunicarea informaţiilor într-o formă inaccesibilă, neclară, vagă, incompletă, comunicare tardivă a informaţiilor sau a refuzului, necomunicarea prelungirii termenului de la 10 la 30 zile etc.) solicitantul are la dispoziţie două căi de atac : reclamaţia administrativă şi plângerea în instanţă.

1.Reclamaţia administrativă

Constă într-o reclamaţie scrisă care se adresează conducătorului autorităţii/instituţiei publice din care face parte angajatul care a refuzat aplicarea prevederilor legii liberului acces la informaţiile de interes public.

Se formulează în termen de 30 zile de la data la care solicitantul informaţiei a luat cunostinţă de încălcarea dreptului (Recomandăm să se facă reclamaţie administrativă în termen de 30 zile de la expirarea celor 10 zile in care trebuiau comunicate informatiile, daca nu s-a primit vreun raspuns la cerere. Daca, in termenul de 10 zile s-a primit un raspuns, iar acesta este considerat nesatisfacator de catre solicitant, reclamatia se face in termen de 30 de zile de la data primirii acelui raspuns).

Reclamaţia administrativă va cuprinde, pe lângă menţiunile din cererea de solicitare a informaţiei, si o expunere a motivelor pentru care solicitantul consideră că a fost încălcată legea.
Solutionarea reclamatiilor administrative se face de catre comisia de analiză privind încălcarea dreptului de acces la informaţiile de interes public, care se constituie (si, obligatoriu, trebuie sa existe) la nivelul fiecarei autoritati/institutii publice (art. 35 din Norme).

Potrivit art. 34 din Norme, reclamatia administrativa trebuie solutionata in termen de 15 zile de la primire. Potrivit principilui prevazut in articolul 51 alin.4 din Constituţie, care stipuleaza că autorităţile publice au obligaţia să răspundă la petiţii, solutia la reclamatia administrativa trebuie comunicata solicitantului, indiferent daca reclamatia este admisa sau respinsa.

2. Plângerea la instanţă

Instanta poate fi sesizata direct cu plangere impotriva refuzului de aplicare a Legii nr. 544/2001. Nu este necesar ca, inainte de sesizarea instantei, se se adreseze o reclamatie administrativa conducătorului autorităţii/instituţiei publice.

Termenul de sesizare a instantei este de 30 zile si incepe sa curga de la data expirării termenelor de 5 zile, de 10 zile sau de 30 zile, in care autoritatea/institutia publica trebuie sa comunice refuzul sau informaţia, termene prevăzute în articolul 7 din Legea nr.544/2001.

Reclamatia administrativa are caracter facultativ. Daca se formuleaza o reclamatie administrativa, trebuie avut in vedere ca acest fapt nu prelungeste termenul de sesizare a instantei cu durata rezolvarii reclamatiei. In consecinta, in acelasi termen de 30 zile trebuie sa se formuleze si reclamatia administrativa si sa fie sesizata si instanta.

In lipsa unui raspuns la cererea de informatii, instanta trebuie sesizata in termen de 10 + 30 zile de la data la care autoritatea/institutia publica a primit cererea. Aceasta deoarece, in sistemul Legii 544/2001, termenul de 10 zile este termenul general in care autoritatea/institutia publica trebuie sa reactioneze. Daca se primeste un raspuns pana la expirarea termenelor de 5, 10, 30 zile, iar acest raspuns este nemultumitor, termenul de 30 zile pentru sesizarea instantei incepe sa curga de la data primirii raspunsului.

Plângerea la instanta este scutită de taxa de timbru.

Plângerea se adresează, în primă instanţă, numai tribunalului. Este o competenţă materială specială prevăzută expres de Legea nr.544.2001, care deroga de la competenţa materială din contenciosul administrativ. Deci, Curtea de apel nu are competenţă ca primă instanţa, ci doar ca instanţă de recurs.

Competenţa teritorială este alternativă, la alegerea petentului: tribunalul în a cărei rază teritorială domiciliază petentul sau tribunalul în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii/instituţiei publice.