Daniel BefuMadalina DorofteiMihai Goțiu

”Anomalii” de 40 de miliarde de euro! Ancheta GSP pe Hexi Pharma confirmă concluziile raportului SAR și investigațiile RC de anul trecut, legate de modul în care se fură din contractele pe bani publici

40 de miliarde de euro este diferența estimată de trei persoane cu experiență în domeniul achizițiilor publice între valoarea oficială a contractelor afișate pe SEAP și valoarea lor reală. Cei trei au prezentat jurnaliștilor de la Gazeta Sporturilor modul în care se poate fura prin SEAP în contextul anchetei pe care echipa condusă de Cătălin Tolontan o realizează în Scandalul Dezinfectanților Hexi Pharma.

”Din 2007 și până acum cifra pe care o afișează SEAP este de aproape 150 de miliarde de euro. Și aici nu intră Tarom, Loteria, Salrom, adică Regia Sării, și alte companii importante. Noi estimăm însă că cifra mai aproape de adevăr este de 110 miliarde de euro.”, susțin cei trei specialiști care au discutat cu jurnaliștii de la GSP. Conform acestora, o asemenea diferență uriașă ar fi cauzată de ”anomalii” (vezi aici).

Raportul de țară pe anul 2014, prezentat de Societatea Academică din România (SAR) la începutul anului trecut, sesiza, la rândul lui, un număr incredibil de erate în Sistemul Electronic de Achiziții Publice sau, mai pe scurt, SEAP, îndeosebi în anul 2013 (ultimul cuprins în analiză).

figura 2

Analiza SAR a modului în care funcționează SEAP (care a presupus o documentare, o verificare și o testare a sistemului de peste șase luni) a ridicat o întrebare fundamentală: nu cumva întregul sistem a fost în așa fel conceput încât să ofere doar o aparentă transparență a contractelor publice? Întrebarea e cu atât mai îndreptățită cu cât sistemul de monitorizare și verificare a contractelor cu statul a fost realizat de o firmă care i-a adus patronului ei profituri de zeci de milioane de euro din afaceri cu statul! Este vorba de UTI, compania cunoscutului milionar Tiberiu Urdăreanu, care a ajuns între timp să fie cercetat penal în mai multe dosare grele, în care a ajuns să-i toarne pe fostul primar al Iașului Gheorghe Nichita, pe primarul Craiovei, Olguța Vasilescu, pe cel care ar fi trebuit să fie candidatul PNL la București, Ludovic Orban, ori pe fostul ministru Constantin Niță. Asta după ce numele lui a fost implicat și în dosarul fostului președinte al Consiliului Județean Cluj, Horia Uioreanu.

„Este clar că există o problemă cu datele SEAP. Orice sistem de asemenea anvergură are probleme. În anii 2007-2010 SEAP era un exemplu de bună practică în UE. Între timp, lucrurile s-au mai schimbat. O eroare rezonabilă ar fi de 3%. Diferenţa dintre totalul oferit de SEAP şi cel care exclude achiziţiile cu anomalii este însă fabuloasă şi greu de digerat”.

declarație a celor trei specialiști făcută jurnaliștilor GSP

”Utilizarea SEAP devine nepractică atunci când se urmăresc anumite domenii mai largi. Interfața SEAP oferă doar posibilitatea căutării în funcție de câte un singur cod CPV (Codul Comun Internațional Privind Achizițiile de Produse și Servicii) specific. În plus, SEAP nu permite însumarea cifrelor și la orice pas, fie că e vorba de căutare, de trecerea la pagina următoare din lista rezultată în urma căutării, fie că se dorește vizualizarea oricărui anunț, este necesară introducerea unui cod CAPTCHA. SEAP nu permite decât vizualizarea fiecărui anunț în parte, și realizarea de statistici, comparații sau topuri în funcție de valoarea contractelor e de domeniul SF.”

”În anumite cazuri, verificarea completitudinii datelor a fost dificilă, deoarece nu am avut acces la funcții de verificare a numărului total de înregistrări din baza de date. Am comparat cu numărul de anunțuri afișate pe site-ul http://www.e-licitatie.ro (site-ul oficial al SEAP), însă eratele de exemplu nu pot fi numărate decât manual în online (vorbim de zeci de mii de erate).”

fragmente din raportul SAR, pe RC, 15 februarie 2015

***

Fragment din articolul de pe Tolo.ro:

– Prin ce mijloace se ajunge la o asemenea dominare a pieței?
– Noi numim acest lucru „o închidere a licitației”.
– Ce înseamnă asta?
– În termenii specialiștilor în achizițiile publice, „închiderea” presupune ca ofertantul, de comun acord cu instituția publică, să găsească o cale prin care să dedice licitația și să-i excludă pe ceilalți participanți.
– Adică s-o trucheze.
– În licitații se folosește un termen mai blând: „închidere”. Există „închidere brută”, pe care o fac durii, cei cărora nu le pasă de riscuri.
– De pildă?
– În cazul dezinfectanților se prevede o performanță pe care nu o poate îndeplini decât o firmă.
– Da, ni s-a descris procesul de trucare a licitațiilor la biocidele din spitale. Și Hexi, dar și alte firme îl foloseau.
– Noi nu suntem specialiști în dezinfectanți. Ni-l explicați și nouă ca să facem comparație cu alte domenii?
– De pildă, spitalul cerea ca un produs să aibă un efect de ucidere a populației de bacterii într-un timp foarte scurt: 15 minute. Practic, nimeni nu poate face asta, la caracteristicile standard. Hexi pretindea că poate să facă. Și câștiga. Sau veneau alte firme, străine, care aveau un anumit component specific, care se trecea în caietul de licitație. Cum se întâmplă în alte industrii?
– La fel. Vine Fujitsu și spune „calculatorul meu are cinci leduri”. Și apare cerința de cinci leduri în caietul de sarcini. Trivializăm, desigur, exemplul cu ledurile, dar o facem ca să înțeleagă publicul.

Fragment din Raportul SAR:

”(…) cele mai multe erate modifică anunțuri de participare. Aceasta înseamnă că regulile jocului – cerințele pe care trebuie să le îndeplinească o firmă concurentă, termenele limită până la care se pot înscrie concurenții, valori estimate ale contractelor etc. – au fost schimbate pe parcursul procedurii de atribuire, fie în urma unor contestații sau solicitări de clarificări, fie în urma deciziilor autorităților contractante. Cele 30.846 de erate la anunțuri de participare (85% din total) indică în mod clar încercarea de manipulare a acordării preferențiale a contractelor de achiziție publică.”

figura 1

***

Fragment din articolul de pe Tolo.ro:

– Alte metode de a „închide” contractele?
– Cele mai multe „închideri” nu sunt brute, cum le-am descris pe cele de mai sus. Ci altfel. Ele se numesc „Account protection”.
– E un jargon de business.
– Da, de business legitim. Însă, în cazul achizițiilor publice din România, „Account protection” înseamnă altceva. Să-i elimini inteligent pe competitori, tu fiind mână în mână cu statul.
– Ne dați un exemplu?
– Ești reprezentantul pe România al unei mari firme de IT și primești un discount atât de mare încât tu poți să vinzi scump statului fără ca nimeni să te poată concura.
– Tocmai ați descris cazul Microsoft.
– („Republicanul” râde). Doar Microsoft?
– Și cum se face, concret, asta?
– Există un om. Se numește Account Manager. Care cunoaște un secretar de stat. Se întâlnesc „la o cafea”, eufemismul pentru șpagă, și află că peste un timp se va pune pe SEAP o licitație de zeci de milioane de euro.
– El pentru cine lucrează?
– Account Managerul pote fi freelancer sau poate fi angajat pentru un integrator de servicii. Construcții sau soft, să zicem.
– Și?
– Omul pe care l-am numit Account Manager are relații nu doar la stat, ci și la celelalte firme de soft și de echipamente. Vorbește cu ele. Una dintre ele gândește „închiderea”. Adică vine cu propunerea ca statul să treacă în caietul de sarcini o tehnologie cu performanțe pe care doar ea le deține. După o rundă de discuții, Account Managerul predă dosarul unui Bid Manager. Omul acesta face efectiv aranjamentele cu toți subcontractorii și, la un moment dat, dă către Account specificațiile caietului de sarcini, pe care Accountul îl predă ministrului sau băiatului deștept din minister. Din acel moment, „închiderea” este realizată.
– În ce sens?
– Specificațiile caietului de sarcini conceput de firma integratoare este pus de către autoritate în SEAP.
– Și prețurile?
– Uriașe față de cele pe care statul le-ar obține dacă ar licita corect pe SEAP.

Fragment dintr-un alt articol publicat de RC în martie 2015:

În luna martie a anului trecut, România Curată a prezentat, în exclusivitate, documentul Comisiei Europene (CE) prin care se arată de ce au fost suspendate plățile fondurilor din proiectele IT. Documentul (vezi mai jos) descrie, pe puncte, mecanismul licitațiilor cu dedicație: Criterii de selecție discriminatorii și disproporționate în etapa de evaluare a ofertelor. Criterii de atribuire nejustificate pentru că nu au legătură cu obiectul contractului. Tratament inegal al ofertanților în timpul etapei de selecție. Cerințe tehnice ”cu dedicație” pentru eliminarea ofertanților nedoriți. Produse finale ale proiectelor finanțate (platforme de e-learning) care nu sunt utilizate. Verificatori puțini și insuficient pregătiți pentru a putea evalua/verifica din punct de vedere tehnic proiectele. Suspiciuni de dublă finanțare. Lipsa unor controale reale din partea autorității de management, în condițiile în care toate neregulile de mai sus au fost semnalate doar după verificările inspectorilor de la Bruxelles.

Practic, neregulile semnalate în documentul CE (datat 23 decembrie 2014) reprezintă tabloul licitațiilor ”cu dedicație” care au ajuns ”la cine trebuia” prin impunerea unor cerințe care ajutau la scoaterea din competiție a ofertanților nedoriți. Conform documentului, doar în cazul a două contracte de atribuire dintr-un eșantion de 9 contracte verificate ca eșantion se poate vorbi de existența unei concurențe reale. Nemulțumirea inspectorilor care au realizat auditul este cu atât mai mare cu cât, după cum am arătat, necesitatea și/sau calitatea proiectelor finanțate ridică serioase semne de întrebare în condițiile în care serviciile realizate nu sunt utilizate sau nu se poate verifica utilizarea lor. (mai multe detalii aici).

***

Citește pe Tolo.ro:

Mărturie despre modul în care se fură în Sistemul Electronic de Achiziții Publice! Hexi iese pe locul 1 în toate topurile pe dezinfectanți

Citește pe România Curată:

EXCLUSIV: SEAP transparentizează sau ascunde date esențiale ale contractelor din bani publici? Cine este Urdăreanu, multimilionarul din spatele SEAP și ce multe alte afaceri au chiar firmele lui cu statul

EXCLUSIV: Documentul Comisiei Europene prin care se arată de ce au fost suspendate plățile fondurilor din proiectele IT. Mecanismul licitațiilor cu dedicație, descris pe puncte

TURNĂTORUL de 100 de milioane de euro. Cine e cel care i-a dat în gât la DNA pe Nichita, Olguța, Orban și Niță

document pagina 1document pagina 2document pagina 3document pagina 4


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

5 thoughts on “”Anomalii” de 40 de miliarde de euro! Ancheta GSP pe Hexi Pharma confirmă concluziile raportului SAR și investigațiile RC de anul trecut, legate de modul în care se fură din contractele pe bani publici

  1. cuvinte

    E cazul ca noi cei furati sa fim solidari cu hotii si sa le sponsorizam actiunea de PR „cumintenia pamintului”!

    Reply
    • flesh

      Iezac, să dăm bani Cumințeniei, să nu cumva să donăm organizațiilor non-profit care ne arată hoțiile conducătorilor!

      Reply
  2. Catalin

    Cred ca aici este vorba despre un sistem de palmare a banului public pus la punct cu complicitatea a numeroase structuri ale statului, unele mai vizibile iar altele ceva mai discrete. Ceea ce ii uneste pe cei care manipuleaza achizitiile publice e statutul lor de bugetar. Articolul domnului Tolontan te face sa te intrebi daca nu cumva in administratie si alte structuri functioneaza o caracatita care egaleaza Cosa Nostra. Stau si ma intreb ce s-ar intampla daca maine ar fi desfiintat Ministerul Sanatatii, INSP-ul si DSP-urile. Cred ca ar fi cea mai inteligenta masura luata de dl. Voiculescu. A propos, a analizat cineva vreodata cu ce se ocupa institutiile astea?

    Reply
  3. Catalin

    Inca o sugestie, plecand de la remarca mai multor economisti ca avem o crestere economica nereflectata in venituri: oare chiar am avut crestere economica in perioada 2007-2013? O diferenta in minus la achizitiile publice de 5-6 miliarde euro/an nu are cum sa nu influenteze PIB-ul. As fi curios sa aflu si eu raspunsul de la cineva care se pricepe. Daca sunt alte date folosite la raportari oare cum de nu a realizat nimeni timp de aproape 10 ani aceste diferente?

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *