Vasile Ernu

Vrem un Iad mai stabil şi liniştit. Despre munca flexibilă

Voi aţi observat că meseriile, profesiile au început să aibă o viaţă atît de scurtă că tinerii le schimbă cu o viteză ameţitoare: prea flexibili, prea în viteză. Nu mai au nevoie nici de birouri: au hub-uri. Un colţ de masă pe unde apucă şi o conexiune la net.

Eu mă întreb cîte meserii poate ava un om într-o viaţă? Şi cît poate rezista omul la ritmul acesta. Acest ritm şi stil de muncă presupune multă enregie, mult stres şi multă precaritate. Cînd au trei contracte simultan numai dogurile îi mai „salvează”. Epoca alcoolului pare o „industrie veche”.

Am mai observat ceva: totul începe cu entusiasm şi se termină cu o depresie profundă. Jobul clasic, stabil, constant e considerat arhaic şi depăşit. Flexibil e bine, dinamic e perfect: e viitorul.

Dar la un moment dat, cînd încă nu ajungi spre 40 începi să cedezi. Şi vezi că nu mai ai plase de siguranţă: nu contract, nu asigurări, nu sănătate, nu viitor. Pensia e scoasă din calcul. Familie nu prea ai cum să ai la ritmul ăsta. Atenţie pentru conservatori: familia tardiţională e distrusă în primul rînd de noul stil de muncă, noul ritm de muncă al capitalismului, nu de „valori”. Aşa că nicio şansă.

Şi brusc devii o piesă de schimb uşor de aruncat. Spre 40 eşti terminat.

Şi începe depresia. Dar una generalizată. Oh ce bine-i vezi noaptea cum se scurg lipsiţi de viaţă ca nişte „vampiri” deconectaţi de la sursa de „sînge”. Şi vine curînd lumina….

Zilele trecute în miez de noapte am întîlnil un copil din ăsta care avea puţin peste 30 de ani şi schimbase atîtea joburi că le uitase numărul.

Era rău în depresie şi mi-a zis că mai are un vis: să nu care cumva să nimerească în Iad cu ăştea pentru care a lucrat. Visa la un Iad mai stabil şi mai liniştit.

Pfff. Ce vise am ajuns să avem. Nu e aşa că sună frumos viitorul?


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

3 thoughts on “Vrem un Iad mai stabil şi liniştit. Despre munca flexibilă

  1. Dumitru

    Citind articolul mi-am spus ca nici unul din fostii mei colegi nu si-a schimbat profesia, sau cel putin nu cu „o viteza ametitoare”. Daca faci o facultate tehnica intr-un domeniu care angajeaza ai sanse destul de multe sa nu trebuiasca sa-ti schimbi profesia. Toti schimba firmele, pentru a avansa (ceea ce inseamna probabil ca firmele sunt stupide si nu ofera conditii de avansare in intern). Insa adevarata problema este pentru absolventii de limbi straine, jurnalistica, stiinte politice, care intr-adevar se trezesc la sfarsitul facultatii ca n-au job.

    Reply
    • Fratzii Gracchi

      Sa-mi fie cu iertare, dar acest tip de absolventzi este, oricum, supranumerar fatza de nevoile societatzii si, ceea ce este cel mai grav, au o pregatire in general precara. Dovada: greselile gramaticale, de limba si de exprimare care sunt tot mai frcvente in media, mai ales la televizor. Atunci cand oamenii uita pana si folosirea corecta / elevate a limbii materne, nu merita mai mult. Patriotismul nu inseamna declratazii sforaitoare despre maretzul trecur istoric si alte asemenea, ci in primul rand cultivarea cu grija a limbii materne; mai sunt si altele care tin de adevaratul patriotism, dar cu asta trebuie sa incepem.

      Reply
  2. Fratzii Gracchi

    Stimate autor, asertiunea dvs. „Eu mă întreb cîte meserii poate ava un om într-o viaţă? Şi cît poate rezista omul la ritmul acesta.” impune o alta intrebare, adresata unei realitatzi la fel de profunde: cine poate rezista unui astfel de ritm de viatza FARA SA AIBA LA BAZA O SCOALA SERIOASA SI UN BAGAJ DIVERSIFICAT DE CUNOSTINTE ? Nu e deloc o gluma afirmatzia – facuta si de marele povestitor Ion Creanga si pusa de el in gura bunicului sau care l-a sustzinut financiar sa mearga la scoala – ca invatzatura te sprijina moral in furtunile vietzii (el n-a spus-o chiar asa, asta am retzinut eu ca ideie de baza). Din experientza personala: am intrat in liceu, cu greu, din cauza originii „nesanatoase”, in urma unui concurs bazat pe invatzatura inepta dobandita in clasele 5-7, in care am fost nevoit sa invatz pe de rost tot felul de texte de propaganda ale PMR (partidul muncitoresc roman), pe care le-am inghitzit obligatoriu ca sa-mi maresc sansele la „admitere”. Apoi, in urmatorii 4 ani de liceu (clasele 8 – 11) am invatzat tot ceea ce ni s-a predate, la toate materiile, fara cracnire si fara sa dau ochii peste cap pentru cat de greu este sa invetzi in liceu, asa cum fac aproape toti elevii de astazi. Extra-curricular, am facut o pasiune pentru muzica, pentru care am dedicate multe ore saptamanal, invatand pianul. Niciodata, apoi, in viatza nu mi-a parut rau ca am acumulat „cunostinte nefolositoare” (oare de unde-or sti elevii de azi, gata cu grevele si cu protestele, ce este folositor si ce nu, de invatzat in scoala ?) ata de multe, atat in liceu, cat si mai apoi, in facultate (care n-a fost deloc starlucita nici ea), fiindca am constatat ca invatzatura m-a ajutat sa gndesc bine si sa inteleg lumea in complexitatea ei. Ceea ce nu mi-a putut da invatzatura extinsa a fost „fericirea” / multumirea in viatza, care, insa, nu a depins de ea, ci de esecurile in relatziile cu oamenii, mai ales in familie. Asadar, ca sa rezisti in fatza vietzii atunci cand nenorocul te adduce in starea de „fantoma” (asa cum spunetzi dvs.) trebuie sa ai cat mai multe cunostintze, in cat mai multe domenii, ele trebuin sa fie CORECT FILTRATE SI ADMINISTRATE de in corp profesoral bine pregatit si BINE INTENTZIONAT. Nu exista alta cale, fiindca asa se produce selectzia naturala in lumea oamenilor. „Invatzatzi si incercatzi sa intzelegetzi cat mai multa matematica (dupa puterile mintzii fiecaruia) fara sa protestatzi fatza de presupuse cunostintze inutile si dificultatzi mai mult inchipuite decat reale), cat mai mult din stiintele exacte – fizica, chimie, biologie si acumulatzi cat mai multe cunostintze de literature, muzica si arte” – acesta este sfatul pe care trebuie sa-l dati in textile publicate de dvs. Viatza este, oricum, grea si imprevizibila („viatza-i datorie grea” a spus poetul) si de aceea nu avem nevoie de tablouri sumbre ale viitorului. O minte care nu a fost ocupata prin educatzie (scoala) sa detzina in bagaj larg de cunostinte, chiar invatzate pe de rost, este vulnerabila la probele de andurantza ale vietzii. In rol important este jucat, in acest process, de familie si de educatzia oferita de aceasta, deci parintzii NU POT FI ABSOLVITZI de raspundere ! Oricum, a invatza este cel mai bun lucru pe care-l poate face o minte tanara, cu capacitatzi cerebrale aflate la maximum ! Cine rateaza valorificarea acestei capacitatzi, la tineretze, nu are dreptul sa se planga de ratare, la maturitate. Asa e in lume !

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *