Sorin Paveliu

Viorica Dăncilă şi a sa echipă de croitori ai sistemului spitalicesc

Premierul Dăncilă a convocat o şedinţă cu managerii de spitale. Împreună cu echipa sa de colaboratori direcţi, a aflat, din nou, că legea salarizării este o elocventă ignorare a proverbului de căpătâi al oricărui croitor: „Întâi măsori şi abia apoi tai!“. În spitale s-a trecut la aplicarea legii fără să se ştie impactul bugetar real. Chiar şi regulamentul de sporuri a fost promovat sub presiunea zilei în care urmau să se dea salariile.

Nu trebuie să ne prefacem că nu vedem. Cei 10% scoşi în faţă pe la TV pentru că le-au scăzut veniturile anterioare ca urmare a unei legi a salarizării negândite sunt doar un vârf de lance. Nemulţumirea cea mare este legată de faptul că între cei care se ocupă de îngrijirea bolnavilor în echipa s-au făcut discriminări uriaşe: medici şi asistente pe de o parte şi restul salariaţilor pe de alta. Unii primesc salariile corespunzătoare anului 2022, iar ceilalţi vor primi majorări etapizate, de câte 25% din diferenţa dintre salariul actual şi cel din 2022, în fiecare din următorii 4 ani. Numai că majorările semnificative se fac acum, iar celelalte cândva, dacă nu intervine ceva între timp.

Regulamentul de sporuri nu avea cum şi nici nu va putea să rezolve nedreptatea amintită deoarece, într-un sector în care sporurile de tot felul, cumulate, ale oricărui salariat  depăşesc 30% nu ai cum să te încadrezi într-o medie de 30%.

Deoarece tema impusă de un Guvern incompetent este ca managerii să respecte procentul de sporuri de 30% fără să li se aloce vreun leu în plus, li se cere practic să taie sporurile de la medici şi asistente şi să le acorde celor care nu au beneficiat de majorările salariale. Pentru oricare altă soluţie, ministrul Lia Olguţa Vasilescu şi cei care au impus situaţia actuală trebuie să plece. Foarte probabil însă, sacrificatul de serviciu va fi ministrul Sănătăţii, cel mai puţin vinovat de situaţia creată.

Deocamdată, însă această soluţie este o altă inepţie. Pe fond, înseamnă să-i dai infirmierei un spor de risc pentru că lucrează într-un spital de tuberculoză şi să nu acorzi acelaşi spor medicilor şi asistentelor. Pe de altă parte, un regulament de sporuri care nu cuprinde criterii de departajare între limitele sporurilor ce pot fi acordate este practic nefuncţional şi subiectiv.

Pentru a rezolva dilema ieşirii din criza produsă de oameni care nu cooperează între ei şi nu realizează când legiferează anomalii, este nevoie să facem câţiva, mulţi paşi înapoi pentru a înţelege lucrurile dintr-o altă perspectivă.

Aşa poate vom înţelege că sporurile au fost create pentru a masca şi atenua discrepanţa imensă dintre importanţă socială şi impactul major al îngrijirii sănătăţii şi plata actului medical. Cum sănătatea şi învăţământul au fost ţinute în acelaşi palier salarial, sporurile au reprezentat o portiţă de diferenţiere: „Avem salarii comparative, dar noi lucrăm în mediu periculos!“. Este ca şi cum piloţii de avioane ar avea salarii similare cu media pe economie, dar ar primi spor de lucru la înălţime.

Vom mai înţelege că unele sporuri a fost create tocmai pentru a reţine medicii în ţară şi mai ales pentru a-i atrage în specialităţi deficitare. Un exemplu îl reprezintă medicină legală. Şi medicii au perceput semnalul, la rezidenţiat specialitatea a fost în ultimii anii printre primele alese de către candidaţi.

O altă modalitate de a asigura venituri salariale şi finanţare sporită a fost scindarea, segmentarea. Vom vedea că pentru a înfiinţa practic de la zero un nou sistem, cel al asistenţei de urgenţă, s-a apelat la trecerea de facto a acestei specialităţi la Ministerul Administraţiei şi Internelor, chiar dacă unităţile de primiri urgenţe se află în spital.

Trecând peste alte etape, din vârful muntelui, trebuie să sesizăm anomalia cea mai importantă dintre toate. Personalul spitalelor lucrează într-un sistem de asigurări de sănătate bazat în teorie pe nivelul de performanţă, însă cu salarii reglementate printr-o lege a personalului bugetar. Cu alte cuvinte, spitalul emite lunar facturi pentru numărul de servicii contractate şi realizate, obţinând venituri variabile în timp şi între unităţi sanitare, inclusiv pentru aceleaşi tipuri de acte medicale, iar salariile sunt o componentă care nu ţine cont de aceste venituri. Mai mult, din 2015, creşterile salariale se plătesc direct de la bugetul de stat, astfel încât personalul spitalicesc a ajuns să fie practic angajaţi ai spitalului şi ai statului în acelaşi timp. În paralel, în toate alte paliere ale asistenţei medicale, medicina de laborator, medicina de familie, ambulatoriul de specialitate, îngrijiri la domiciliu etc., personalul nu mai este considerat bugetar, managerul fiind cel care stabileşte salariile angajaţilor, aşa cum este normal. Această anomalie se datorează în bună parte sindicatului Sanitas care, în cazul în care asistentele medicale ar fi devenit extrabugetare, şi-ar fi încheiat misiunea, cil puţin în parametrii actuali, convenabili liderilor de sindicat.

Să ne întoarcem însă la soluţii, oricât de anormal este de a lăsa găsirea soluţiilor în seamă altor persoane decât a celor care le-au creat.

Există o serie de soluţii care ar încerca să temporizeze nemulţumirile legate de legea salarizării unitare, care însă nu vor face decât să adâncească inechităţile şi să schilodească şi mai mult ceea ce înseamnă actul managerial din spitale. Nu mă voi referi la ele.

Soluţia pe care o îmbrăţişez este scoaterea personalului medical din spitale din prevederile legii unice a salarizării personalului bugetar, urmând ca reperele salariale respective să devină recomandări, modele, care se vor aplică de la caz la caz, în funcţie de veniturile realizate de fiecare spital în parte. Întreaga anvelopă salarială suplimentară ar urma să fie trecută, ca şi până acum, de la Ministerul Sănătăţii la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, iar această instituţie ar urma să opereze de îndată, majorări ale tarifelor negociate cu spitalele. Având în vedere că toate cheltuielile cu utilităţile şi aprovizionarea cu medicamente şi materiale sanitare ar rămâne relativ constante, întreaga sumă suplimentară obţinută ar urma să fie folosită pentru majorări salariale. Modul în care se va distribui această sumă va ţine însă de echipa de conducere, negociind cu şefii de secţie şi cu reprezentanţii salariaţilor, în mod transparent, în funcţie de rolul şi ponderea lor concretă în realizarea veniturilor spitalului. Am trece peste noapte de la un management dictat de alocări bugetare rigide la nevoia unor manageri implicaţi şi responsabili de buna funcţionare a unităţii, în care performanta şi retenţia personalului ar fi pe primul loc. Nu trebuie să uităm că, în afară de cele 80 de spitale rămase în proprietatea statului şi administrarea Ministerului Sănătăţii, mai există şi multe alte întreprinderi de stat, rentabile, iar salariile personalului nu sunt reglementate prin legea personalului bugetar!

Consecinţele unei asemenea schimbări legislative sunt prea ample pentru a fi analizate aici. Am convingerea că managerii se vor opune, sindicatul Sanitas se va opune, personalul medical se va opune. Ceea ce contează este că ministrul Sănătăţii să aibă voinţa politică şi bărbăţia de a-şi asuma o măsură de reformă strict necesară, pe care s-o explice colegilor săi de cabinet şi Premierului Viorica Dăncilă, colegilor de partid (în special preşedintelui Dragnea) şi Parlamentului. Dacă însă se va rata acest moment prielnic, al majorărilor salariale semnificative ca monedă de schimb, nu trebuie să ne mirăm dacă în viitor lucrurile vor merge din ce în ce mai prost. În fond, în fiecare an în care ne vom apropia de anul 2022, veniturile personalului medical se vor întoarce în pluton, fiind din nou egalizate la nivelul anterior anului 2015.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

4 thoughts on “Viorica Dăncilă şi a sa echipă de croitori ai sistemului spitalicesc

  1. Adrian

    Sigur că se vor opune sindicatele etc. fiindcă ce propuneți dumneavoastră (criteriul eficienței) va determina desființarea multor specialități. Cred c-ar fi fost util să scrieți că situația este aceeași și-n alte țări pe unde ne pleacă medicii (doar că situația este la altă scară)

    Reply
  2. mircea

    de peste 25 de ani se tot reformeaza sistemul sanatatii avand in frunte medeci,asistenti,infirmieri,brancardieri,……etc,oare de restructurare nu au auzit,80% dintre ei vin la serviciu sa aiba de unde pleca,cu un ciubuc,o spaga,un comision si informatii pretioase unde-si vor petrece concediili,ca ei au multe concedii,stiind ca ele sunt contagioase.OARE CAND PE PRIMUL PLAN VA FI*****PACIENTUL****???????

    Reply
  3. Nelu Stiuca

    Institutiile independente menite sa functioneze ca niste gardineni pentru ca statul sa nu o ia razna au fost sau sunt pe cale sa fie capturate. Despre parchete si instante am vorbit. CCR a cazut de mult. CNCD se comporta ca mosia lui Dragnea. CNA la fel. Legea Curtii de Conturi va fi modificata pentru ca institutia sa nu mai fie nciun pericol pentru putere. Institutul National de Statistica a trecut in subordinea prim ministrului. BNR atarna de un fir de par si nu ma indoiesc ca Mugur Isarescu va plati in 2019 faptul ca macar in ceasul al XII-lea se opune putin planurilor PSD. Sefii INS au tabloul cu Dragnea pe fiecare birou ca pe timpul lui CEASCA .

    Reply
  4. Dan Peretianu

    I. Despre rolul Federatiei „Sanitas”.
    II. Despre cine se opune si se va opune.
    III. Despre ce inseamna reformarea sistemului.

    I. In luarile sale de pozitie, dna Ministru Sorina Pintea (SP)a amintit frecvent ca Legea 153 (LUS) a fost creata in Parlament si votata in vara lui 2017 (cind domnia sa nu era ministru). Dna Ministru a scos in evidenta ca cei 30% sint rezultatul initiativei MM (dna Olguta Vasilescu si dl Ghibescu – in poza de pe sit), aprobata de majoritatea PSD-ALDE.
    Astfel, dna Ministru a atras de fapt atentia celor care au votat legea ca ei sint responsabili si nu Min. Sanatatii.
    Atunci cind s-a discutat LUS si cind numeroasele federatii din sistemul de sanatate au venit la „negocieri”, Fed. Sanitas a lipsit. Lipsa Sanitas a fost interpretata ca „acorul pozitiv” al federatiei fata de proiectul LUS. Se stie ca Fed. Sanitas are un acord/protocol de colaborare cu PSD, se stie ca fostul PVP Sanitas a devenit in 2017 membru marcant (Ministru adjunct) in Guvenul PSD, chiar unii din directorii spitalelor din Maramures (sub obladuirea directorului spitalului judeten, atunci SP) au fost si sint membrii marcani Sanitas (VP).
    Faptul ca acum Sanitas este nemultumita imi pare a fi o luare de pozitie anti-SP, si nu anti PSD. Se astepta debarcarea ?

    II. Atunci cind un istemk ca cel de sanatate va fi corect cladit, in care fiecare sa aiba un loc adecvat si menit, nimeni nu se va opune. Nici acum, sindicate ale medicilor NU se opun unor reforme valabile. Nici acum, directorii de spiatele nu se opun ca ele sa devina realmente descentralizate.
    Dar, trebuie ca cineva sa vina cu o viziune noua asupra sistemului. Din punct de vedere teoretic, o noua viziune inseamna o noua lege. Viziunea trebuie sa fie a unui tehnician dar ea trebuie preluata politic. Cine are curajul ?

    III. Si aici, ajungem la ce inseamna reformarea sitemului. Dr. Paveliu propune scoaterea salariilor medicilor si asistentilor, personalului spitalelor de sub titulatura si legislatia „bugetar/bugetara”. Acest deziderat a fost propus inca din 2009, cind cu legea 330 si cu reducerea cu 25% din 2010.
    Dr. Paveliu propune ca CNAS sa devina organizatorul unui sistem nonbugetar si transparent. Dar, aici dr. Pavelui uita ca insusi bugetul CNAS este unul „incorsetat” in bugetul consolidat, si aprobat de Parlament odata cu Bugetul National/al Statului.
    Din punctul meu de vedere, reformarea sistemului inseamna schimbarea Bugetului CNAS/FNUASS, si schimbarea decidentilor asupra lui. De fapt, eu propun reintorcerea la Legea 145 din 1997, mutilata prin nationalizarea fondurilor pt sanatate de Parlamentele care au urmat. In 1997, prof. Mincu (Guv. Vacaroiu) propunea un sistem CNAS independent de Parlament de Min. Finantelor de Min Miuncii. Legea 145 propunea un CAdm sub tutele unei Adunari a Reprezentantilor asiguratilor. Iar el a ajuns acum la cheremul deciziilor din Min. de Finante. El redacteaza initiativa guvernamentala pentru Legea Bugetuilui. Aici trebuie umblat. Restul se rezolva de la sine, dupa ce Adunarea Generala a contributorilor poate controla realmente independent bugetul CASJ/MB.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *