VICTORIE: Când un guvern își apără cetățenii în fața marilor companii miniere. Învățămintele cazului El Salvador vs. OceanaGold pentru cazul Roșia Montană și pentru România

Curtea de Arbitraj de la Washington (ICSID) a respins cererea unei companii miniere multinaționale care cerea guvernului din El Salvador despăgubiri de 250 milioane dolari, în compensație pentru refuzul de a-i permite să sape după aur. În mica țară din America Centrală, sloganul „Nu mineritului, da pentru viață” a devenit nelipsit la demonstrațiile naționale.

ICSID a decis că cererea OceanaGold a fost fără temei și a dispus ca întreprinderea să plătească guvernului din El Salvador opt milioane de dolari, costurile aferente apărării.

„Pentru oamenii din Cabanas, care s-au luptat pentru a-și apăra natura, aceasta este o misiune îndeplinită”, a spus avocatul general din El Salvador, Douglas Ruiz Meléndez. „Este un pas important pentru țară să fim victorioși în acest proces.”

În timp ce OceanaGold și-a exprimat dezamăgirea față de verdict, rezultatul a fost sărbătorit de grupuri ale societății civile din El Salvador până în Canada. A rămas totuși întrebarea de ce un caz care datează din 2009 a durat atât de mult timp.

Bernardo Belloso, președinte al Asociației pentru Dezvoltarea El Salvador, parte a unei consultări naționale privind mineritul, a declarat că hotărârea „îndreptățește dreptul nostru de a ne determina propria noastră cale de dezvoltare”.

Tot el a adăugat: „Acesta este un proces care nu ar fi trebuit să fie permis. Milioanele de dolari pe care El Salvador le-a cheltuit pentru costurile legale ar fi putut fi folosite pentru a consolida programele sociale extrem de importante pentru țara noastră”.

Verdictul marchează punctul culminant a mai mult de șapte ani de deliberări, în mare măsură în spatele ușilor închise, la Centrul Băncii Mondiale Internaționale pentru Soluționarea Disputelor de Investiții (ICSID).

In anul 2009, compania canadiană Pacific Rim – achiziționată de către firma australian-canadiană OceanaGold – a depus un caz la ICSID susținând că El Salvador a refuzat pe nedrept să îi acorde o concesiune pentru a începe proiectul său minier El Dorado.

Compania a declarat că guvernul a încurajat-o să-și cheltuiască „zeci de milioane de dolari pentru a desfășura activități de explorare „, ca mai apoi să nu mai acorde și licențe de exploatare odată ce depozitele valoroase au fost descoperite.

În același timp, firma a dat în judecată El Salvador justificând pierderea profitului potențial. Suma solicitată de companie, care a fost revizuită de mai multe ori pe parcursul litigiului, la un moment dat a depășit 300 milioane de dolari – aproape de două ori ajutorul internațional primit de El Salvador în 2014.

El Salvador, unde aproape o treime din populație trăiește sub pragul național al sărăciei, a cheltuit mai mult de 12 milioane $ pentru apărarea juridică. Și-a menținut în tot acest timp poziția că OceanaGold nu a reușit să îndeplinească cerințele de reglementare pentru permisele solicitate.

Cazul ICSID împotriva El Salvador este doar unul din sutele pe care corporațiile le-au depus împotriva guvernelor în cadrul sistemului de de soluționare a litigiilor dintre investitori și state (ISDS), un mecanism consacrat prin mii de tratate comerciale și internaționale de investiții.

Sistemul a devenit extrem de criticat de opoziția cetățenilor față de tratatele comerciale de investiții precum CETA și TTIP, care ar extinde și mai mult acoperirea ISDS.

Jen Moore, coordonator de programe la MiningWatch Canada pentru America Latină a declarat: „Aceasta decizie este o ușurare, dar nu este o victorie. Acest caz nu ar fi trebuit să aibă loc niciodată. Timp de șapte ani, a dus la o înghețare a politicilor pentru un mediu înconjurător mai curat și a dorinței oamenilor din El Salvador de a interzice mineritul de metale pentru protejarea comunităților locale.”

Prea multe corporații, a adăugat ea, s-au folosit de sistemul ISDS pentru „a initimida guverne și a submina opoziția locală față de minerit și impactul său devastator, iar acest lucru trebuie să se oprească”.

Meera Karunananthan, din partea Council of Canadians a declarat că cazul împotriva El Salvador ar trebui să servească drept un avertisment.

„Salvadorienii au avut inițiative îndrăznețe care abordează provocările de mediu ale țării, inclusiv o politică robustă privind resursele de apă și o interdicție permanentă de exploatare a metalelor, însă aceste propuneri de politici publice au fost blocate sub amenințarea acestui proces”, a spus ea.

„Atâta timp cât țara este obligată să adere la tratate de comerț și norme de investiții, care au permis acest proces în primul rând, va fi extrem de dificil pentru salvadorieni să mențină suveranitatea asupra politicii sale sociale și de mediu.”

Manuel Pérez-Rocha, un coleg asociat al Institutului pentru Studii Politice din Washington, a declarat: „Faptul că a durat mai mult de șapte ani pentru a elibera decizia, și că o țară cu atât de multe dificultăți economice, cum e El Salvador a fi trebuit să plătească milioane pentru apărarea sa, este imoral și arată injustiția pe care o crează aceste Curți de Arbitraj.”

OceanaGold a spus într-o declarație că a moștenit litigiul atunci când a cumpărat Pacific Rim și a căutat întotdeauna o soluție amiabilă care „ar aduce beneficii tuturor părților”.

Declarația a adăugat: „Compania consideră că o industrie modernă de resurse, care funcționează într-o manieră sigură și durabilă și în cele mai bune practici recunoscute pe plan internațional are potențialul de a debloca o oportunitate de dezvoltare durabilă pentru Republica El Salvador. Cu toate acestea, compania recunoaște că Guvernul va trebui să ia măsuri pozitive și definitive în vederea stabilirii unui mediu de afaceri stabil, în cazul în care dorește să atragă investiții străine pentru a stabili această oportunitate. ”

Material tradus și adaptat din The Guardian.

sursa: miningwatch.ro

oceana-gold-salvador-2 oceana-gold-salvador-3 oceana-gold-salvador-4 oceana-gold-salvador


Recomandări

4 thoughts on “VICTORIE: Când un guvern își apără cetățenii în fața marilor companii miniere. Învățămintele cazului El Salvador vs. OceanaGold pentru cazul Roșia Montană și pentru România

  1. mihai

    Avem o guvernare dedicata multinationalelor nu populatiei, nu stiu de ce foarte multi dintre noi se imbata cu apa rece dupa inca un an de neoliberalism!

    Reply
  2. alinaMP

    @Mihai, poate nu ai bagat de seama ca acest guvern, slab cum e, a luat totusi masura inscrierii RM in patrimoniul UNESCO. In rest, piata e mai ieftina decat era cum zece ani datorita multinationalelor ca Delhaize (Megaimage) si Carrefour, vegheate atent de Consilul Concurentei. Deci nu din cauza multinationalelor le merge oamenilor prost la voi, ba chiar cred ca ati batut recordul mondial la inghesuiala la IKEA.

    Reply
    • mihai

      Batalia nu se mai duce pe incercarea de repornire a RM ci exact pe despagubirile de milarde dolari/euro cerute de GC de la statul roman unde “surpriza” ne lovim de opacitatea suspecta a guvernului. Deci cu UNESCO sau fara daca platim 2-4 miliarde despagubire atunci e perfect pentru corporatie.

      Luam studiu de caz scaderea tva: totul s-a dus in profitul corporatiilor si nu in scaderea preturilor. Corporatiile din jurul hypermarketurilor ca la o comanda au adoptat aceeasi tactica si in ciuda nenumaratelor sesizari la anpc, consiliul concurentei a tacut malc. Cel putin in privinta scaderii la alimente s-a vazut piata de monopol in toata splendoarea ei.

      Nu stiu ce date aveti referitoare la preturile din 2006 dar din ce-mi aduc aminte e ca alimentele si combustibilul erau mai ieftine decat acum.
      Daca va intereseaza pot sa va povestesc si cum este piata de monopol in domeniul mobilei unde nu poti cumpara materie prima decat la suprapret in propria tara. Holzindustrie exporta, iar noi importam lemnul nostru prin dedeman sau hornbach de unde putem sa cumparam rebuturile din Austria sau Germania (placi strambe) la preturi mai mari decat acolo uneori. Industria noastra e pusa butuci de acest monopol iar micii intreprinzatori nu mai exista, deci IKEA este tartor cu un monopol asigurat pe asa zis low cost.

      Nu stiu cu ce anume se ocupa institutiile statului gen consiliul concurentei sau anpc-ul ori parchetul dar situatia creditelor este scpata de sub orice control posibil. Nu ma refer la piata bancara cu toate ca si acolo (amlucrat in domeniu mai multi ani) este vorba de catuse in foarte multe cazuri dar avem o piata secundara de IFN-uri cu dobanzi uluitoare intre 100% si 5000% axata pe categoria de oameni amarati care nu au acces la banci. Si toate acestea in tara unde imprumuturile intre persoane fizice sunt total interzise deci monopolul pentru corporatiile bancare si ifn-uri fiind asigurat de catre stat!

      Cu parere de rau dar avem o economie de monpol corporatist asigurata si protejata de catre statul ce nu apara interesele cetatenilor.
      Germania si Europa occidentala sunt ultimele redute ale economiei de piata dar o sa ajunga si acolo economia de monopol pana la urma si abia atunci o sa inceapa lumea sa realizeze ce inseamna binefacerile economiei de monopol a multinationalelor si corporatiilor. TTIP-ul bate la usa intr-o forma sau alta!

      P.s. va raman dator daca-mi lasati un link cu datele de acum 10 ani la care faceti referire, multumesc si sa aveti o seara placuta

      Reply
    • flesh

      Hai să nu-i ridicăm în slăvi pe cei de la Carrefour! Am cumpărat destule produse cu defecte de la ei, mă duce gândul că în vest vând produsele bune, iar rebuturile în România. Iar casele stau fără casieri și prostimea la coadă. Ne descurcăm noi și fără Carrefour…

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *