Gabriela Lupu

Viața privită din balon

Piloții români de azi de dovedesc a fi demni urmași ai pionierilor aviației, Aurel Vlaicu și Traian Vuia, conducând diferite aparate de zbor. Cuplul de piloți Mugurel Ionescu-Mihai Ilie este faimos pentru recordurile stabilite la zborul cu balonul. Cei doi nu doar că au realizat recorduri personale zburând cât mai sus cu balonul condus de ei, dar i-au ajutat și pe colegii lor parașutiști și parapantiști să se lanseze de la o cât mai mare înălțime ajungând și ei azi, la rândul lor, printre cei mai buni din lume. Despre frumusețea zborului cu balonul am vorbit și noi cu cei doi temerari.

Cum ați devenit pasionați de zbor?

Mugurel Ionescu: De mic mă știu uitându-mă pe cer și urmărind zborul păsărilor. Îmi dădea o senzație de libertate absolută. Tata a fost pilot în Al Doilea Război Mondial, a zburat la escadrile de vânătoare, asalt, recunoaștere și legatură. Avionul era viața lui, l-au decorat și românii și nemții și rușii. Cred că a fost un pilot bun, pasionat mai mult ca sigur. Îmi povestea rar întâmplări din viața lui de pilot, și Doamne, avea ce să zică! Cred că am fost influențat și de el în privința pasiunii pentru zbor.

Eram prin școala generală, în clasa a treia cred, și, hotărât, m-am dus la Palatul Pionierilor unde am plâns la ușa cercului de aeromodele până m-au primit. Apoi am început să citesc cărțile despre aviație pe care le aveam în biblioteca pe care mama o îngrijea cu pasiune. Mi-a căzut în mână un manual de tehnica pilotajului avionului, scris de Suceveanu. L-am mâncat pe pâine și apoi m –am dus la tata și i-am spus că eu știu deja să zbor. Tata a râs și mult mai târziu am început să înteleg ce înseamnă zborul cu adevărat.

Mihai Ilie: Chiar nu știu. Ca orice băiat, și eu voiam să mă fac aviator. Cred că pasiunea zborului a existat dintotdeauna în mine.

Vă amintiți primele încercări de zbor?

Mugurel Ionescu: Primul „zbor” l-am făcut la mare, pe la 5-6 ani. Mi-am legat un cearșaf de plajă cu patru bucăți de sfoară de mâini și de picioare, m-am suit pe o mică faleza de un 1 metru-doi înălțime și, când a început să bată briza cu putere am desfăcut mâinile și picioarele și am sărit. De fapt, am căzut, dar pentru mine a fost primul zbor.

Mai târziu, pe la 17 ani, m-am înscris la cursurile de planorism, la Aeroclubul României.

Și pentru că am visat de când mă știu să construiesc un aparat de zbor, împreună cu mai mulți colegi de la aeroclub am construit și am zburat cu primul deltaplan din București. Apoi am participat la construcția altui deltaplan la Facultatea de Aeronave, unde eram student în anul doi. Deltaplanismul era la început și aparatele erau, din punct de vedere tehnic, departe de cele de azi. Au fost și ceva accidente… Eu mi-am rupt mâna și a trebuit să fac o pauză de vreo două luni și de la zborul cu planorul, pe care deja îl practicam ca sportiv la categoria performanță – obținusem brevetul de pilot sportiv de planor din 1974.

Mihai Ilie: Am început să zbor în 1980 cu deltaplanul care era, la vremea aceea, singura aeronavă cu care puteai să faci aviație în particular. Începuturile nu ai cum să le uiți. Primele mele încercări au fost în Parcut Tineretului, la Sala Polivalentă, în 1980, după cum spuneam, cu un deltaplan construit la Institutul Politehnic care mai mult zbârnâia decât zbura.

Ce instrumente de zbor ați pilotat?

Mugurel Ionescu: Planorul s-a impus ca modalitate de satisfacere a pasiunii. Am zburat cu deltaplanul, foarte puțin cu parapanta, am sărit cu parașuta, am obținut licențele de pilot instructor planor, motoplanor și avion ultraușor, am obținut și licență de pilot de avion, dar zborul liber cu planorul rămâne marea mea dragoste la care, total neașteptat pentru mine, se mai adaugă de prin anul 2000 și balonul cu aer cald.

Mihai Ilie: Prima dragoste e deltaplanul, apoi motodeltaplanul, a urmat parapanta, planorul, am făcut și parașutism și, bineînțeles, am zburat și zbor cu balonul cu aer cald.

Cum ați ajuns să zburați cu balonul?

Mugurel Ionescu: Mă ocupam cu asigurarea siguranței zborului la Aeroclubul României și a trebuit să fac o supraveghere în zbor la bordul unui balon cu aer cald inmatriculat în Ungaria. Pilotul ungur nu vorbea nici românește, nici engleză, și urma ca eu să mențin și legatura radio cu organele de trafic aerian. La vremea respectivă nu existau baloane cu aer cald în România și pentru mine a fost un fel de dragoste la prima vedere. Balonul își găsise loc în inima mea pe undeva prin apropierea planorului.

Mihai Ilie: Lucram la o companie al cărei patron a demarat un program de achiziție a unui balon cu aer cald. Când a cumpărat balonul s-a pus problema pilotului și cum eu deja zburam cu deltaplanul am fost întrebat daca vreau să merg la școlarizare în Ungaria. „Calule, mănânci ovăz?“ e o vorbă a românilor. Bineînțeles că am vrut și așa am plecat în Ungaria să învăț să zbor cu balonul. În Ungaria pentru că la vremea aceea,era în 1998, la noi nu erau baloane și nici instructori de zbor.

Este posibil să faci într-adevăr înconjurul lumii în balon, cum scria Jules Verne în romanul ”Cinci săptămâni în balon”?

Mugurel Ionescu: Ocolul Pământului cu balonul nu mai este o poveste! S-au traversat continente, mări și oceane, s-a zburat în stratosferă și s-a ocolit Pământul. Ultima dată rușii au făcut ocolul Pământului în doar 11 zile. Savantul rus Fiodor Koniuhov este cel care a reuşit performanţa. El a pornit în călătorie în data de 13 iulie, din vestul Australiei. Balonul cu aer cald a zburat deasupra Americii de Sud, Africii de Sud și a revenit de unde a decolat. Savantul a depășit recordul anterior, stabilit de americanul Steve Fossett, care a făcut înconjurul lumii în 13 zile în 2002. Koniuhov, în vârstă de 65 de ani, a declarat că această călătorie a fost cea mai grea din viața lui și că frigul și singurătatea l-au pus la grele încercări. În timpul călătoriei, aeronautul rus, a zburat la o altitudine de 10. 000 de metri, fiind nevoit să înfrunte temperaturi extreme, chiar și de minus 56 de grade Celsius.

Mihai Ilie: Este posibil acum, cu aparatele moderne. Jules Verne a aprins imaginația multor copii și nu numai cu poveștile lui și uite că unele devin realitate chiar în zilele noastre.

Ce reprezintă zborul pentru dumneavoastră?

Mugurel Ionbescu: La fel ca pentru multi alți piloți, și pentru mine zborul reprezintă un mod de viață. Îmi dă senzația de libertate totală. Cred că mă face mai bun și mai înțelegător. Îmi dau seama de asta atunci când trece mai mult timp și nu zbor.

Mihai Ilie: Asta e o întrebare teribil de dificilă. Aș zice că zborul e un vis frumos,care nu se mai sfârșește, din fericire,o continuă încântare,un mod de viață și o dragoste fără margini.

Știu că ați doborât foarte multe recorduri. Povestiți-ne, va rog, despre succesele dumneavoastră.

Mugurel Ionescu: Balonul îmi intrase în suflet și acum trebuia să îl am și „la mână”. Pe Mihai Ilie îl cunoșteam de la zborul cu deltaplanul. Auzisem multe despre el. Zburător înfocat, multiplu campion național la deltaplanism, un fel de ”Omul Pasăre”, și, peste toate astea, și instructor de zbor cu balonul cu aer cald. Pregătirea ca pilot de balon am făcut-o cu el și cu cel de-al doilea instructor de balon din România, tânărul, pe atunci, și entuziastul Dan Chiric, actualul director de zbor al Aeroclubului României. Și pentru că „cine se aseamănă se adună”, la ideea lui Mihai: „Hai să readucem aviația din România la locul pe care îl merită, arătând lumii că, în ciuda condițiilor tehnice precare de care dispunem, suntem în stare de marea performanță ”, ne-am mobilizat șase pasionați: cei doi instructori, Mihai și Dan, împreună cu ceilalți doi aeronauți, Jon și Pelicanul, cu care făcusera școala de piloți de balon în Ungaria, plus Costel și Mugurel, singurii piloți de balon licențiați la acea vreme în România.

Munca în echipă a dat roade și, cu sprijinul dat de Aeroclubul României și de Federația Aeronautică Română, au început să vină rezultatele. Mai întâi stabilirea de recorduri naționale, apoi cele europene și mondiale. Totul însă cu foarte multă muncă. Faptul că Mihai ș cu mine am realizat majoritatea zborurilor de record nu înseamnă că, la fel de bine, nu le-ar fi putu face ceilalți patru colegi. Zborul balonului este doar jumătatea necesara a recordului, mijlocul de ascensiune până la foarte mare înălțime, cealalta jumatate revine recordmenului- celui care, mânat de aceeași pasiune ș îndrăzneală, sare cu parașuta sau se lansează cu parapanta din stratosferă, asa cum au facut parapantistul recordman mondial Marius Duță și parașutistul recordman european G D Chiriac. Noi, baloniștii, am considerat că, dacă putem ajunge foarte sus, stabilind recorduri de înălțime pentru balon cu aer cald, să dăm și o mână, pardon, un balon de ajutor, și colegilor parașutiști și parapantiști, astfel încât să poata stabili la rândul lor recorduri.

Mihai Ilie: Am încercat să doborâm recorduri și să stabilim altele noi. Am început in 2002, când am stabilit primul record de altitudine pentru baloane cu aer cald -7. 000 de metri împreună cu Mugurel Ionescu,apoi au urmat alte recorduri, iar în 2006, la Centenarul Aviației Române, am stabilit un record mondial de altitudine pentru parapantă,lansându-l pe Marius Duță de la 10. 761 metri și un nou record pentru baloane- 11. 061 de metri, record aflat în vigoare și în prezent. Apoi a venit rândul parașutismului. Anul trecut am reușit să-l lansăm pe Gabriel Dan Chiriac, GD-ul, cum îi spunem noi, de la 9. 803 metri și să stabilim astfel un nou record european.

Ce sfaturi aveți pentru cei care își doresc să zboare?

Mugurel Ionescu: În primul rând, consider că cineva poate să se „apuce să zboare” dacă are chemare, dacă simte că este atras de albastrul cerului. Dacă nu o faci cu totul, trup, minte și suflet, în cel mai bun caz ajungi un șofer de duminică pentru mașini zburătoare. Iar în al doilea rând, dacă este apt din punct de vedere fizic și psihic. Zborul, ca oricare altă meserie, implică un risc specific asumat, diferența este că riscul asumat de zburători este mult mai mare. De aici rezultă pregătirea asiduă specifică, fizica,psihică și intelectuală necesară. Iar frica este un sentiment normal de tratare a necunoscutului și a lucrurilor pe care nu le ții sub control. Ne este frică, desigur, dar, pe măsură ce învățăm să descifrăm esența lucrurilor și fenomenelor și le experimentăm, începem să deținem controlul iar frica dispare. (Să nu luăm în calcul inconștienții…)Una peste alta, un pilot este un om obișnuit, cu o sănătate bună, pasionat de ce face, perseverent și dispus să muncească mult pentru a-și atinge țelul.

Mihai Ilie: Să-și urmeze pasiunea, să se perfecționeze continuu, să dorească mereu mai mult și mai bine și, desigur, să țină egalitatea perfectă între numărul de decolări și cel de aterizări.

V-a fost vreodată frică pe când vă aflați în aer ?

Mugurel Ionescu: Cum am spus, frica înveți să o stăpânești prin cunoaștere, exercițiu, experiență și stăpânire de sine. De multe ori mi-a fost frică, dar am trecut cu bine peste toate situațiile dificile pentru că am reușit să le stăpânesc tocmai prin cunoaștere, exercițiu, experiență și stăpânire de sine.

Mihai Ilie: Piloții nu sunt supraoameni, cum ar putea crede unii. Frica de zbor nu o poți depăși cu totul niciodată. Teama este altceva. Teama o învingi prin antrenament,prin acumulare de cunoștinte în permanență, prin cunoașterea cât mai bine a aeronavei și a tot ce ține de zbor.

Care a fost cel mai dificil moment pe care l-ați trăit pe când zburați cu balonul?

Mugurel Ionescu: Vă așteptați probabil să povestesc o întămplare deosebită, cel mai dificil moment… În realitate, întâmpini o mulțime de momente dificile în cariera de pilot, dar ele fac parte din „normalitatea” profesiei, important este ca aceste momente dificile să fie rezolvate fără probleme, cu calm și profesionalism.

Mihai Ilie: În 2003, la unul din zborurile de record pe care l-am făcut împreună cu Bente Constantin, am rămas fără oxigen la peste 8.000 de metri. Probabil că am atins o conductă și am piredut tot oxigenul. Acela a fost cu adevărat un moment dificil pentru că am simțit cum mi se cam înmoaie picioarele, dar am început imediat coborârea și totul a intrat în normal. Acela a fost un moment în care teama s-a făcut simțită. La înălțimea aceea ești într-un mediu teribil de ostil, să nu uităm că noi zburăm într-o nacelă deschisă, nu într-o cabină presurizata, iar faptul că nu mai aveam oxigen a pus o presiune uriașă pe umerii mei.

La ce concursuri și evenimente ați mai participat de curând și ce proiecte mai aveți?

Mugurel Ionescu: Ca de altfel toți piloții de balon din țară, am participat în luna octombrie la Maramureș Balon Fiesta- 2018. 100 de baloane pe cerul României, eveniment inedit, plin de farmecul multicolor al baloanelor venite de pe întreg mapamondul să celebreze 100 de ani de Românie Mare.

Iar ca proiecte de viitor: mai sunt multe recorduri de stabilit și de doborât. Avem experiența necesara, am dovedit că se poate, dar de la acest nivel în sus trebuie și resurse materiale corespunzătoare pe care din păcate nu le deținem. Dar până atunci, le urez tuturor „Aterizări fericite!”

Mihai Ilie: Ultimul eveniment a fost, după cum spunea și Mugurel, Maramureș Balon Fiesta- 2018 care a fost un spectacol extraordinar. Proiectul nostru permanent este să doborâm recorduri. În lunile următoare, în funcție de evoluția vremii, încercăm să doborâm din nou recordul european de parașutism.



Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

2 thoughts on “Viața privită din balon

  1. imPortanta Aparatelor de zbor

    …se spune. Unele sunt mai ushoare decat aerul, altele mai grele. Ultimele se mentin in aer atata timp cat portanta le permite. Portanta creste proportional si in acelasi sens cu Viteza cu care zboara ele, din care cauza majoritatea avioanelor au nevoie de motoare chiar daca pot plana o vreme se apropie cu o viteza prea mare de pamint ca sa mai ramna intregi. In viitorul tranSporturiloe vor fi facut de drone zburatoare pe distante lungi pe culoare dedicate si masini amfibii zburatoare care au nevoie doar de niste banale balize radio digitale. Antigravitatia si propulsia cu H2O! (atunci cand nu e niciun nor pe cer vor cobora ushurel pe pamint!

    Reply
  2. Baze

    In colectia romaneasca a operelor lui Jules Verne „Ocolul pamantului in 80 de zile” si „Cinci saptamani in balon” erau consecutive, totusi in afara autorului (si nelipsitei geografii populare si informative prezenta peste tot in opera acestuia) nu exista nicio legatura intre cele doua romane, iar balonul a traversat doar Africa de la est la vest, nu a facut ocolul Pamantului.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *