Vezi cum este trucata realitatea prin omiterea de informatii relevante din raportari Disparitatile de dezvoltare intre regiunile Romaniei au crescut cu mai mult de 35 la suta din 2004

Autoritatea pentru Coordonarea
Instrumentelor Structurale (ACIS) a publicat miercuri, 9 ianuarie, o versiune
în lucru a Raportului Strategic Naţional 2012 (RSN 2012), pe care o supune
consultării publice până vineri, 19 ianuarie 2012. Raportul va fi ulterior
trimis oficial către Direcţia Generală pentru Politica Regională ș i Urbană – Unitatea pentru România,
din cadrul Comunită
ț ii
Europene, Raportul Strategic Na
ț ional
2012.

SAR a citit acest raport şi a observat mai
multe omisiuni care sunt de natură să denatureze sau să ascundă realităţi
importante legate de atingerea unuia dintre obiectivele principale ale
investiţiilor publice, cu fonduri europene şi naţionale, pe care România şi
le-a asumat în 2007
[i]: promovarea
unei dezvoltări teritoriale echilibrate. O analiză a valorilor indicatorilor
cheie ai dezvoltării regionale arată cum, contrar concluziilor care ar putea
reieşi din RSN 2012, în ultimii 8 ani de când ne antrenăm cu fondurile europene
disparităţile inter-regionale au crescut simţitor, cu excepţia investiţiilor
străine directe, care s-au mai echilibrat între regiuni, indicele disparităţii
pentru acest indicator scăzând la 1/3 din valoarea sa din 2004.

Aliaţi-vă Societăţii Academice din România
să convingem Ministerul Fondurilor Europene să includă în RSN 2012 informaţii
relevante şi concluzii oneste cu privire la promovarea unei dezvoltări
teritoriale echilibrate, mai exact, conform PND 2007-2013, “diminuarea
disparităţilor de dezvoltare între regiunile ţării”.

Sensul RSN 2012 este de a ilustra evoluţia
României în sensul atingerii obiectivelor pe care şi le-a asumat faţă de
Uniunea Europeană şi faţă de proprii cetăţeni atunci când a convenit asupra unor
documentele programatice în 2007. Din acest punct de vedere, după cum vom arătă
mai jos, este regretabil şi puţin util analizei faptul că indicatorii de
analiză ai disparităţilor regionale sunt prezentaţi cu valorile din 2009 şi
2011. Logic este să arăţi şi să monitorizezi pornind de la momentul T0 care a
stat la baza investiţiilor cu fonduri dirijate strategic începând cu 2007, şi
anume pragul 2004 (sau 2005, în funcţie de disponibilitatea datelor), aşa cum
de altfel este considerat în primul Raport Strategic Naţional, cel din 2009. Doar
plecând de la această valoare putem avea o imagine adecvată a atingerii
obiectivelor, care nu sunt fixate odată la 2 ani, ci pentru întreaga perioadă
2007-2013. Recomandarea SAR este introducerea valorilor din 2004, respectiv
2005, în tabelele care prezintă indicatorii cheie ai dezvoltării regionale în
România (pagina 23 în varianta în lucru a RNS 2012).

În cazul indicatorului “populaţie rurală”,
am fost descumpăniţi să observăm că regiunea Bucureşti-Ilfov a avut o populaţie
rurală cu o treime mai mare decât media naţională în 2009, respectiv 2011, după
ce în 2007 avusese doar 1/5 din media naţională. În acelaşi sens, regiunea
Sud-Muntenia, după ce în 2007 a fost cu o treime peste medie, în 2009 şi 2011 a
devenit cea mai urbană regiune a ţării, cu doar o cincime din media naţională
trăind în mediul rural. Evident, totul este glumă, realitatea fiind exact pe
dos, drept pentru care SAR atrage atenţia ACIS să repare greşeala din
tabel, punând datele potrivite (practic, inversând Sudul cu Bucureşti-Ilfov la
indicatorul “populaţie rurală”).

În interpretarea datelor, autorii sunt mai
degrabă descriptivi decât interpretativi şi, în consecinţă, ce rezultă nu este
o imagine clară asupra evoluţiei disparităţilor regionale din România iar
omiterea referinţei reale a valorilor, anul 2004 (sau 2005, cum se explică mai
sus), maschează o realitate incomodă pentru cei care au gestionat investiţiile
publice în România. Mai exact, iată ce se întâmplă: indicele de disparitate
regională, calculat ca raport dintre cea mai dezvoltată regiune
(Bucureşti-Ilfov) şi cea mai puţin dezvoltată regiune (Nord-Est) este raportat
la valoarea sa din 2009: 3,74 în 2011 faţă de 3,76 în 2009. Aparent, o foarte
uşoară îmbunătăţire. Insă privit în perspectiva momentului de referinţă, anul
2004, ea este o majoră agravare, pentru că în 2004 indicele de disparitate
regională a fost de doar 2,77. Cu alte cuvinte, disparităţile regionale
au crescut în România în ultimii 8 ani cu 36%!

În ce priveşte ceilalţi indicatori,
indicele de disparitate regională (calculat identic cu metoda de mai sus) arată
că diferenţe de dezvoltare între regiuni:

– s-au MĂRIT UŞOR în ce priveşte rata
şomajului:
de la 2,83 în 2005 la 2,9 în 2011

– au RĂMAS CONSTANTE în ce priveşte numărul
de IMMuri/1000 de locuitori:
3,54 în 2005, respectiv
3,55 în 2011

– s-au ACCENTUAT SIMŢITOR în ce priveşte
populaţia rurală:
de la 5,95 în 2005 la 6,89 în 2011.

– s-au REDUS ENORM în ce priveşte
investiţiile străine directe:
de la 77,89 în 2005 la
23,08 în 2011. Asta în condiţiile în care autorii raportului trag concluzia,
analizând doar perspectiva 2009-2011 că acestea nu s-au modificat semnificativ.
E adevărat, între 2009 şi 2011 nu a fost “decât” un salt de 10 puncte între Bucureşti-Ilfov
şi Nord-Est, însă faţă de 2004, diferenţa este totuşi colosală. Raportul nu
prezintă şi evident nu ajunge nici să trateze această reducere ca un element de
interes, deşi el ar fi meritat acest lucru, valoarea investiţiilor străine
directe fiind unul dintre indicatorii cheie ai dezvoltării.

Interesul pentru disparităţile regionale
depăşeşte sfera interesului pentru eficienţa absorbţiei fondurilor europene.
Academia de Advocacy, ONG cu sediul la Timişoara, a arătat acest lucru prin
participarea numeroasă şi calitatea argumentelor prilejuite de dezbaterea
organizată în decembre 2012 pe tema regionalizării României. Capacitatea de a
atinge o serie de obiective stabilite central, la nivel naţional, în ceea ce
priveşte relaţia dintre regiuni, este una dintre variabilele care merită luate
în considerare atunci când se discută viitorul administraţiei locale, judeţene
şi regionale. Rezultatele pe care ni le arată Rapoartele Naţionale
Strategice şi valorile indicatorilor cheie ai dezvoltării regionale spun că în
ultimii 8 ani de când ne antrenăm cu fondurile europene aceste disparităţi au
crescut.

Nota:


[i] Documentele
considerate de referinţă sunt Cadrul Naţional Strategic de Referinţă
(2007-2013) şi Planul Naţional de Dezvoltare (2007-2013)

In tabelul de mai jos, evolutia reala a regiunilor

 

Articol publicat in cadrul proiectului “Proasta guvernare in cheltuirea banului public in Romania intre anii 2004 si 2012“, derulat de SAR cu sprijinul financiar al Open Society Foundations.


Recomandări

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *