MINUNE: Un proiect de lege în domeniul energiei care poate avea efecte bune!

După mai bine de doi ani de promisiuni şi tărăgănări, schema de subvenţionare a producţiei de energie regenerabilă în sistem feed-in-tariff este în sfârşit în dezbatere publică (aici), care va dura până pe 15 august.

Ce este feed-in-tariff? Este este o metodă alternativă de finanţare a producţiei de energie regenerabilă. Schema în funcţiune, cu certificate verzi, se aplică producătorilor mari, care după ce găsesc cumpărători pentru curent la preţul de piaţă, primesc dreptul de-a vinde certificate la preţ variabil, plătite de consumatorii de electricitate. Viitoarea schemă este complementară şi se adresează producătorilor mici (cu putere instalată sub 500Kw), cărora le oferă dreptul de-a vinde necondiţionat către furnizorul local (companiile de furnizare ale Electrica, Enel, E.ON sau CEZ) la un preţ fix.

Deocamdată, documentul aflat în dezbatere este tehnic şi sec, iar formulele de calcul al costurilor iau ca referinţă indicatori volatili şi subiectivi, astfel că este greu de făcut un calcul de fezabilitate. Totuşi, este statutată destul de clar obligaţia de preluare a producţiei în sistem (cu excepţia situaţiilor în care este pusă în pericol stabilitatea sistemului energetic) – singurul punct cu adevărat important al reglementării.

De ce este important? Pentru că se deschide piaţa către o categorie cu totul nouă de producători, cu capital puţin, pentru care investiţia în sistem clasic este nefezabilă. Iată câteva exemple:

1. Un combinat zootehnic care are suficientă materie primă pentru a opera o centrală mică pe biogaz are nevoie acum de autorizaţii de racordare la sistem scumpe şi restrictive, dar şi de un departament specializat într-o activitate cu totul nouă: căutarea de clienţi, încheierea de contracte, tranzacţionarea pe bursă a certificatelor verzi şi decontarea banilor cu statul. La o putere instalată mică, aceste costuri fixe fac activitatea nefezabilă. În condiţiile racordării pe baza noului principiu, toate aceste costuri dispar.

Investiţiile în producţie pe bază de biomasă se amortizează şi cel mai repede: 4-6 ani cu subvenţie sau 9 ani – fără subvenție.

2. Un investitor în energie eoliană nu dispune de suma necesară pentru a face o investiţie la pragul minim de rentabilitate de acum (cel puţin 10 milioane de euro), sau nu mai găseşte nici o zonă în care sistemul să fie capabil să preia o cantitate mare de electricitate. Noua reglementare coboară acest prag la practic o singură centrală eoliană (adică un milion de euro) şi măreşte considerabil numărul posibilelor puncte de racordare.

Investiţiile în eoliene se pot amortiza în 3-4 ani cu subvenţie sau în 8 ani – fără.

3. O familie îşi poate instala panouri solare în propria curte, cu investiţie minimă – câteva zeci sau sute de mii de euro. Livrează curentul produs furnizorului local, cu ajutorul unui contor bi-direcţional. Astfel, factura de electricitate va fi mereu cu minus: bani de încasat.

Investiţiile în panouri solare se pot amortiza în 6-9 ani cu subvenţie, iar fără în peste 30, mai mult decât durata de viaţă a instalaţiei, deci practic niciodată.

4. Un fermier are acces la o fir de apă cu debit sau cădere prea mică pentru a fi exploatată în sistemul clasic. Noul sistem face fezabilă noţiunea de pico-hidrocentrală, cu putere instalată de câteva zeci sau sute de Kw.

Investiţia în energie hidro se amortizează în 6-9 ani cu subvenţie şi în 18-20, deci la limita duratei de viaţă, fără.

5. O comunitate are acces la o sursă de energie geotermală – prea mică pentru a intra în sistemul de certificate verzi – dar care poate fi exploatată eficient în noul sistem.

Investiţia în generare geotermală, în funcţie de parametrii locului, poate fi recuperată într-o perioadă scurtă, întrecând toate celelalte variante. Potenţialul geotermal al României este relativ mare, al treilea în UE după Italia şi Grecia, dar pe o suprafaţă foarte restrânsă – sub 5% din teritoriul ţării.

UPDATE: În acest moment, din propunerea aflată în dezbatere publică lipseşte complet orice menţiune legată de sursele eoliene – nu este clar dacă este o excludere asumată sau doar o omisiune.

Citește și Cât de rentabilă este mica producție de energie verde


Recomandări

6 thoughts on “MINUNE: Un proiect de lege în domeniul energiei care poate avea efecte bune!

  1. Pingback: Nasul TV » Minune! | Un proiect de lege în domeniul energiei care poate avea efecte bune!

  2. Cristina

    eu astept legea mai mult decat o asteapta cei cu interes de afacere………..in viitor vreau sa,mi construiesc o casa si sa devin independenta……..cu energia produsa sa pot sa o folosesc si iarna pe incalzire…….dar fara legea asta nu ar fi posibil pentru ca nu ai cum sa innmagazinezi energie suficienta……..nu ma intereseaza certificatele verzi doar sa pot sa dau energia produsa vara….iar eu sa o pot consuma iarna cand nu ma ajuta vremea ….asa ca o sustin legea …..si daca e nevoie de semnaturi sa,mi spuneti unde si noi le dam….

    Reply
  3. Gheorghe Tucu (Gelu)

    Aceasta lege este bine venita, insa am doua comentarii:
    1. Investitiile in regenerabile isi recupereaza banii, si fara “feed in tarrif”, daca sunt proiectate sa produca pentru consumul propriu al producatorului de energie (electrica si termica). In general productia pentru consumul propriu (on site generation sau distributed generation cum este cunoscuta in UE), fie ca se bazeaza pe resurse regenerabile, fie ca se bazeaza, pur si simplu, pe gaz natural (microcogenerare) este foarte mult sustinuta prin scheme de sprijin, in cele mai dezvoltate tari europene.
    2. In aceasta lege ar trebui introdusa o schema de sustinere si pentru investitiile in sistemele de micro-cogenerare de inalta eficienta, pe gaz, construite pentru consumul propriu si pentru exportul energiei electrice, in surplus, fata de consumul propriu. In toate tarile avansate din UE exista o astfel de lege care a permis dezvoltarea aplicatiilor mici, necostisitoare si care ajuta sistemul national de transport si distributie descarcandul de dezechilibrele provenite din plasarea marilor producatori de energie, departe de marii consumatori de energie. O astfel de situatie se intalneste la noi, de ex. in Dobrogea, sau in Oltenia, unde se produce mult, in timp ce marii consumatori sunt in alte regiuni (Bucuresti, Galati, etc.)

    Reply
  4. Moisi Petruta

    Slava domnului ca se mai echilibreaza si la noi lucrurile, desi cu o mare intarziere. In Danemarca era posibil asa ceva inca din 1996 ceea ce a avantajat dezvoltarea durabila a unor mici comunitati. In Romania, de multe ori s-au intarziat astfel de initiative pana cand si-a creat cel interesat de un profit parghiile legislative. Un singut puncty ma ingrijoreaza, (4), cu microhidrocentralele (MHC) pentru care sunt deja foarte multe proiecte, peste 760 daca nu gresesc, multe au fost derate fara avizele necesare si care vizeaza cursurile de apa din zonele montane, mai ales. Multe ecosisteme acvatice vor avea de suferit si asta pe termen surt, mediu si lung. La acest punt trebuie acordata mare atentie in redactarea documentului final.
    Cu respect,
    prof. Petruta Moisi, CCEG

    Reply
  5. Pingback: Veste bună: Electrica va fi obligată să ne cumpere curentul înapoi

  6. che ga

    Am ramas mai mult decat surprins la faptul ca la art.12 unde sunt prevazute categoriile de tehnologii de producere a energiei electrice din surse regenerabile,nu este prevazuta si energia eoliana…oare nu-i regenerabila sau nu distruge deajuns raurile cum o fac cei cu microhidro.. dubios. Cand credeam ca in sfarsit apare si o lege buna dobitocii o dau iar de gard. Cum e posibil ca energia eoliana sa nu fie prevazuta in aceasta lege???
    Daca cumva gresesc va rog sa ma corectati.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *