Această e concluzia pe care o ai după o primă lectură a Protocolului dintre CSM și SRI încheiat în 2012, din care rezultă fără echivoc că CSM a abdicat singur și de bună voie de la rolul sau constituțional, „predând” independența justiției în mâna SRI.
CSM este un organism creat constituțional, cu rolul de a „garanta independența justiției”. Tot ce ține de cariera unui judecător sau procuror este gestionat de CSM, pentru ca nici o altă putere să nu poată interveni. Această este în esență una din garanțiile cele mai importante ale independenței justiției.
Prin acest protocol, însă, CSM a dat pe tavă TOT ce ține de carieră judecătorilor și procurorilor SRI-ului.
Mai mult, CSM-ul a dat drept SRI-ului să se poată implică inclusiv în procedurile de numire a judecătorilor la ICCJ sau în funcțiile de la vârful sistemului judiciar, ceea ce este absolut de neconceput.
Ce spune în esență acest Protocol:
1. Deși prin Constituție se prevede că „înfăpuirea justiției” este rolul exclusiv al Înaltei Curți de Casație și Justiție și al celorlalte instanțe judecătorești, prin acest protocol „înfăptuirea justiției” a devenit obiect al cooperării dintre CSM și SRI.
2. Obligația judecătorilor și a procurorilor de a nu fi colaboratori sau informatori ai serviciilor de înformații s-a transformat în obligația CSM-ului de a pune la dispoziția SRI toate datele și informațiile privind magistrații. Altfel spus, mapele profesionale ale magistraților, ce conțin inclusiv multe date cu caracter personal ale acestora, au fost puse la dispoziția SRI.
3. Numirile la ICCJ și numirile în funcțîi de conducere în instanțe și parchete, sancționarea magistraților, carieră lor, TOTUL a stat sub semnul implicării SRI. Acesta punea la dispoziția CSM informații despre magistrați, CSM le putea folosi dacă SRI ii dădea voie, însă judecătorul sau procurorul vizat nu avea măcar habar că promovarea lui, transferul sau orice altă cerere privind carieră să nu depindea doar de examanele date, de criteriile prevăzute de lege, ci de „planuri comune” CSM-SRI.
4. Includerea independenței și infăpuirii justiției în securitatea națională a deschis posibilitatea ca SRI să ceară mandate pe siguranță națională privind judecătorii și procurorii, putându-i astfel supraveghea mai ceva că vechea Securitate comunistă ori SIPA. Acest lucru ar fi putut permite că agenții SRI să știe în timp real tot ce doreau legat de mersul dosarelor, și, de ce nu, să intervină “prin metode specifice” în cursul acestora.
5. Avizele date de CSM pe proiectele de lege se făceau în urma consultării cu SRI.
6. Protocolul a instituit realizarea unor „planuri comune” (!!!!!) în cauze complexe, ceea ce putea însemna orice. Că să citez din clasici, nu e „plan de colaborare” ci „plan comun” de acțiune CSM-SRI.
7. Similar cu Ministerul Public, și CSM s-a obligat să dea raportul SRI cu privire la rezultatele obținute în baza informarilor primite.
Sincer, nu găsesc vreun adjectiv pentru a descrie impactul distructiv al acestui Protocol asupra independenței justiției.
Justiția a fost pur și simplu COMPROMISĂ de aceste Protocoale, care au călcat în picioare statul de drept, separația puterilor în stat și independența justiției. Toți cei ce au contribuit la asta trebuie să dea socoteală!
Sunt multe de spus și despre acest Protocol și o vom face după o evaluare atentă.
În acest moment, însă, ce pot să spun este că toți cei care au clamat în ultimii ani că sprijină statul de drept, începând cu Președintele Klaus Iohannis și ambasadele străine la București, continuând cu instituțiile europene, au obligația să se pronunțe public pe tema acestor protocoale.
Fac un apel, de aceea, tuturor jurnaliștilor din România care încă mai cred în supremația legii și a democrației, mai ales că ieri fusese ziua libertății presei, să contacteze absolut toate ambasadele străine din România și organismele europene și să le ceară poziții cu privire la aceste protocoale.
De asemenea, fac un apel jurnaliștilor să contacteze foștii membri CSM și să le ceară să își exprime poziția cu privire la acest Protocol.
Sub aplauzele și laudele ambasadelor și a rapoartelor unor birocrați de la Bruxelles, în România domnia legii a fost înlocuită de domnia protocoalelor secrete, unde până și înfăptuirea justiției a fost făcută sub oblăduirea și coordonarea SRI.
Toți cei menționați mai sus au obligația să răspundă public cu privire la abdicările grave de la statul de drept și democrație în România.
Vechiul CSM? La „scară constituțională“ e noul CSM, cel consacrat de Constituția votată la referendum prin parcuri cu urnele mobile după o prezență de vreo 14% în prima (și care ar fi trebuit să fie și unica) zi de vot; aceeași constituție care-a întărit curtea supremă ca legiuitor (recurs în interesul legii, dezlegări de drept): unde e dreptul la apărare în aceste proceduri al căror rezultat e impus oricui fără vreo dezbatere în contradictoriu?? Câti judecători s-au abținut de la a participa în aceste proceduri? Era în făgașul lucrurilor să apară protocoale, ca o minimă mimare a garanției că judecătorii nu fac mișmașuri după ce li s-a pus pe tavă/băgat pe gât posibilitatea de a le face.
Așa că poate trebuie mers și în anii ’90 cu analiza, atunci când „vechiul“ CSM și autoritatea judecătorească, mai „slabe“ în raport cu legislativul (inclusiv financiar, până prin 1995) nu au refuzat cadoul otrăvit (parcă legea59/1993).
Cum să ceri ambasadelor să răspundă? Ambasadele apără interesele statelor respective, nu „domnia legii și a democrației” (care democrație, scârțâie grav și pe la ei acasă!). Domnia legii, adică datul cu mătura prin casă nu este treaba oaspeților. Pentru a asigura domnia legii există oamenii legii – dacă aceștia mânâncă rahat politic și soldă de turnători, asta este o altă problemă, a cărei rezolvare nu cade în sarcina jurnaliștilor.
Mai apoi, cum să ceri unui urs de pluș ca Johannis să facă ceva? Dacă dna Gîrbovan dorește niște protocoale cu „ambasadele străine”, să-i spună cineva că acestea s-au încheiat de mult, având ca obiect petrolul, aurul, arabilul etc. Comisioanele sunt la specialiștii în încheiat protocoale.
Hai sictir, carpa kgb-ista!