Dvs. vă simțiți în siguranță când mergeți pe stradă în România după căderea întunericului? Când luați un avion la Otopeni? Când auziți sunete de elicoptere pe cer? Când conduceți pe DN1 sau vă plimbați prin piață cu portmoneul în buzunar sau vă duceți copilul la camera de gardă că a căzut pe gheață și nu mai poate pune piciorul în pământ? Aveți încredere că poliția, armata, serviciile secrete, conducerea metroului sau a CFR ar găsi cele mai bune soluții la o amenințare urgentă pentru a vă pune la adăpost? Că guvernul știe ce face și se gândește cum să vă protejeze, că fiecare din noi ar da ce e mai bun din el într-o atare situație?
În general noi trăim ca și cum România ar fi o țară relativ sigură. Cum zicea un fost ministru de interne, când încă băteam la ușa UE, că noi am fi exportat deja toți infractorii noștri în Vest, astfel că jaful pe stradă a ajuns rar. Violența noastră e mai ales domestică, în spatele ușilor închise. Pe urmă, moștenirea comunismului contează. Nu avem arme. Supravegherea are la bază sfântul principiu că în oricine se ascunde un potențial dușman al regimului. Cu trei zile înainte de 11 septembrie 2001 pentru prima oară de la revoluție pe Otopeni nu îți mai cerea nimeni pașaportul după ce aveai talon de îmbarcare și te urcai în avion, o practică necunoscută în Europa și Statele Unite pe atunci. Doisprezece ani îi luase poliției noastre de frontieră să se dezbare de acest obicei ceaușist. Pe 12 septembrie, exercițiul fusese deja reluat după o întrerupere de nici o săptămână. Devenise, peste noapte, practica lumii întregi, iar poliția noastră de frontieră își spunea că în sfârșit s-a prins și restul lumii că ei au avut întotdeauna dreptate.
Am editat ani de zile pentru Națiunile Unite un raport despre risc și răspunsul la risc. Am început la noi, pe urmă am circulat cu metodologia în Albania, Kosovo, Serbia, Crimeea și Caucaz, peste tot construind indicatori care să măsoare riscul și capacitatea statului de a răspunde la risc – ajunsese a doua specialitate pentru mine. Am vorbit cu miniștri, experți, anarhiști, militari și oameni obișnuiți pentru că făceam sondaje. Sigur că riscul e mult mai mare în țări unde există un conflict preexistent (în Cecenia de două sute de ani) sau o cerere de autodeterminare (Crimeea demult voia să se alăture Rusiei), dar riscul cel mai mare în societățile sărace și corupte vine de la capacitatea de răspuns a statului. Statul sărac și fudul este de regulă condus de parveniți corupți și agresivi, cu o retorică supranaționalistă ca să distragă atenția de la ocupația lor principală când se află în fruntea statului, propășirea personală. Riscul variază de la regiune la regiune, și de la un context internațional la altul, dar este prost pregătit pentru risc:
- Un stat ipocrit și netransparent, despre care doar la marile ocazii sau la marile catastrofe afli cum stă de fapt cu logistica. Să ridice mâna cine știa că trei sferturi din logistica armatei noastre NATO nu merge, cum am aflat acum la semnarea pactului pentru apărare. Și că după ce semnăm pactul de abia o să ajungă banii să plătim niște avioane deja arvunite și să punem ceva kerosen prin rezervoare. Cum bine spunea acel soldat care a sunat în direct la unica emisiune unde a putut fi întrebat un prim ministru în direct ceva, organizată de mine cu Victor Ciorbea în 1997, pe timpurile când armata era încă obligatorie în România, ”Domnule prim-ministru, eu nu am șosete. Umblu cu bocancii fără șosete. Nici colegii mei nu au. Șefii știu, dar nu au ce face. Dvs chiar credeți că eu voi intra în NATO?”. Uite că am intrat în NATO, ceva mai târziu, dar mai departe de șosete n-am prea trecut, numai echiparea celor plecați prin Iraq și Afganistan ne-a stors bugetul.
- Un stat în care cei care teoretic trebuie să apere securitatea au de fapt afaceri de securitate cu cei care teoretic te amenință. Vă mai aduceți aminte cum serviciile secrete și procurorul general, general Ilie Botoș, l-au lăsat pe Omar Hayssam să plece? Și cum, în clipa în care Băsescu i-a amenințat pe toți, cu țipete și strigături greu de conceput într-o țară NATO, băieții au descoperit că de fapt au legături cu ăia care fac bani din răpiri și altele, și așa planul de compromitere a devenit un triumf în care am recuperat nu doar pe răpiții noștri (unii mână în mână cu răpitorii), ci și pe cei ai cui a mai pus banul (francezii), mulțumind precedentului regim că ne-a lăsat așa niște relații minunate în Orientul Mijlociu.
- Un stat în care principalul obiectiv este să creștem sentimentul de importanță, ca să nu zic de-a dreptul megalomania, al celui care ne conduce în misiunea sa istorică de lider. Statele de acest gen au mereu noroc de mari ambițioși. Programele de politică externă au etern maxi deziderate de mega importanță, cu scopul de a așeza la masa lumii pe liderii naționali și consoartele lor. Aceasta fiind unica considerație de fond, se ajunge la încurcături istorice nu totdeauna amuzante, cum a fost summitul nostru NATO unde am împins celebra rezoluție cu integrarea NATO pentru Georgia și Ucraina, care nu aveau șanse oricum, dar azi e unanim recunoscut că atunci au trecut rușii peste pragul de toleranță ducând la ce vedem, o situație mult mai rea. Sau când a ajuns România singura opozantă a deschiderii negocierilor cu Serbia direct la Consiliul European, unde de regulă totul e aranjat dinainte, după ce spusesem ani de zile că din amor față de sârbi nu recunoșteam Kosovo; sau când am sabotat summitul polonez cu Parteneriatul de Est a cărui principală câștigătoare a fost Moldova, sub pretext că nu am dictat noi cum se scrie despre Transnistria, sau am blocat zeci de mii de oameni în vieți mizerabile pe frontieră nesemnând un tratat care deschidea drumul normalizării vieții lor numai ca să nu scrie prin cărțile de istorie că a ratat Traian, după Ilici, unificarea cu Basarabia. Ba chiar se crește riscul anunțând mari scuturi menite să te apere de Iran (atunci de abia le-am tras atenția, noroc că azi aproape că au ajuns aliați) dar iritând de fapt Rusia (ceea ce nu lezează capacitatea Rusiei de a ne face rău, dimpotrivă)
- Un stat în care primul ministru e vulnerabil dincolo de orice părere subiectivă, se conduce după o echipă de imagine care îi spune să dea înapoi doctoratul, că așa va redeveni virgin, fără să observe că așa pierde și calitatea de avocat (alt examen de care s-a ferit), deci toată existența lui profesională devine o fraudă obiectivă, pe care nu îl ajută capul că nu trebuie să poarte și să semneze negocieri cu petroliști de pe urma cărora familia lui are de profitat, care e așa de ocupat de propria securitate în partid după alegerile pierdute că nu mai are vreme să se ocupe și de securitatea celorlalți, care nu știe să plece când poziția nu se mai poate ține și crede că elocvența lui, ce-i drept remarcabilă, o să-l scoată și din situația asta.
- Un stat în care mulți agenți au fost angajați cu pile, sau pe motive politice, tot aia, și au apărat securitatea la soare, în Parlament, în industria cinematografică și de televiziune, pe la parade de modă sau curse de mașini, în care apartenența la serviciile secrete nu înseamnă o viață de risc, ci una de maximă securitate socială, că nu poți da afară pe agenții acoperiți, dat fiind că legea îți impune să le dai altă slujbă, nici când îi descoperă serviciile concurente sau presa, că tot legea îți cere să-i consideri căzuți la datorie și să le dai o pensie clasa unu. Vă dați seama ce fit for defense sunt cei crescuți în acest regim privilegiat și câți din ei ar sări peste bombă cu trupul lor ca să nu sărim noi, ceilalți, în aer.
- Un stat în care bugetul e o ladă pe care stă cu fundul cineva ca d-nul Dragnea, sau ca d-na Udrea, și dă din el nu ăluia care nu mai are piese la MIG de îi pică avionul în pădure, ci la primari migrați, pe telegondole ale poporului, patinoare și drumul strategic Comarnic-Brașov pe care se duce în vacanță întregul popor de șmecheri, a căror supărare ar pune grav în pericol securitatea celor de la putere. Și periodic facem planuri cu Banca Mondială să ierarhizăm cheltuielile rațional, mai angajăm niște bani și o secretară să păzească biroul cu raționalitatea.
- Un stat în care Big Brother vrea să citească tot mai mult și despre tot mai mulți, deși a chiulit la școala de alfabetizare și o simplă cercetare din urmă ar arăta că nu a ajuns să citească temeinic nici ce a strâns deja. Ce mare lucru i-ar fi să admită ca un judecător să fie lăsat pe linia de aprobare, când toate mandatele merg oricum numai la doi-trei judecători demult clarificați tot de servicii – decât ambiția de a mai strânge informații noi și potențial economic lucrative.
- Un stat în care opinia publică este atât de distorsionată de oameni corupți și autointeresați, cu interesul să întrețină o atmosferă de isterie, că lumea nu își mai dă seama când există amenințări reale și când nu, unde e normalul și unde e patologicul, încât nici când reușești performanța de a alege pe un om normal ca președinte, ce urmează sunt cereri urlate ca el să se poarte anormal (să creeze un pic de instabilitate, că nu e destulă, să iasă la bătaie, să nu stea deoparte și olimpian în isteria generală).
Vă las pe fiecare să apreciați cât de departe sau aproape suntem de profilul unui asemenea stat și cât de multe motive avem să ne simțim în siguranță.
Nu mi-e frică, nu mi-e frică de Bau Bau! Este articolul o întrebare retorică sau una care se invită și vrea să sălășluiască în mintea noastră? Că noi suntem la răscruce de drumuri, unde, pe o parte, se îngrămădesc detritusurile istoriei – și lista doamnei Alina este mai mult decât suficientă – iar pe de altă parte suntem porniți pe drumul alinierii instituțiilor țării cu cerințele occidentului unde corespondentele funcționează, este menghina și provocarea la care răspundem, nu-i așa, cam asta este dilema, ghicitoarea ascunsă în ghicitoare… Toate aceste provocări (plângeri) sunt probleme de rezolvat în mintea unui manager, și totodată motiv de văicăreală în mintea celor care s-au așezat în mentalitatea că „bine este și așa”, „așa este la noi”, „putea fi și mai rău”…
Răspunsul grosso modo este că românul se simte în siguranță și nu. Rămâne o privire/studiu în mentalitatea românului, sau mai bine zis a celui rămas în țară, unde năravurile s-au instalat cu mai mare îndărătnicie decât un management de competență cu echipe de specialiști poate să le rezolve. Dacă Brucan a dat-o în bară cu vreo douăzeci de ani, vom continua să urmărim morcovul, spunându-ne în același timp că nu se merită să ne irosim timpul. Iată dilema. Răspunsul? Boala socială care ne afectează este în toți, ei sunt noi și viceversa. Dar nu-i bai, nici un bai. Evoluția le rezolvă pe toate. Între timp managementul și idea de a obține rezultate va trebui să-și croiască locșor în mentalitatea instituțională a românului, și, și, și, totodată să-i ascultăm pe cei mici care țopăie și strigă cu convingere: Nu mi-e frică, nu mi-e frică de Bau Bau!
Stimata doamna, dvs. vorbiti despre lucruri mari, vizibile, cu implicatii usor de vazut daca nu esti orb. As vrea sa va dau un exemplu minor care ma face sa rad si sa plang in acelasi timp. Mai multi indivizi isi primesc facturile de telefon mobil la adresa mea de domiciliu-bineinteles, fara acordul meu. Satul de rupt hartii, m-am adresat furnizorului de servicii (in speta, Orange) cerandu-le sa rezolve situatia si intrebandu-i de ce nu cer o dovada de domiciliu la incheierea abonamentului. Stiti ce mi-au raspuns? Sper ca sunteti asezata…M-au informat ca numai abonatii sunt in masura sa schimbe informatiile din abonament, indiferent daca nici unul din ei nu locuieste la adresa indicata. Furt de identitate? Disimulare pentru eventuali raufacatori? Bineinteles, dar pe cine intereseaza?
De FIECARE data cand am incheiat un contract nou, mi-am schimbat tipul de contract, m-am plans ca nu merge ceva samd., Orange mi-a cerut CI si si-au facut COPIE de pe ea!! Ceea ce povestiti Dvs. nu se poate intampla decat cu COMPLICITATEA Orange!! Spuneti-le, in treacat, ca le faceti plangere penala – si sa vedem cum reactioneaza >:
Multumesc, voi face si acest lucru! I-am amenintat deja cu Protectia Consumatorului etc dar nu s-au inspaimantat vreun pic…
eroare, nu sintem un stat ci o colonie, diferenta majora. Astazi vizita unui angajat de mina a treia trimis de inalta poarta de la Washington pe nume Nuland s-a incheiat prin dictarea noilor directive catre politicienii (anti)romani. In principiu singurul scop a fost implementarea cu forta a Legilor Securismului Absolut in colonie astfel incit sclavii sa fie controlati la pielea goala in numele aparararii dreptului la „libertate”.
In mod natural, primul lucru pe care trebuia sa-l faca tovarasul Iohanis era sa puna pe tapet scoaterea VIZELOR ca doar de aia ne mor soldatii pentru apararea intereselor americane prin toate coclaurile unde au interese multinationalele. Ce face in schimb presedintele „schimbarii”… pai acelasi lucru pe care l-a facut toata clasa politica astazi: a luat notite sub pozitia de sluga umila in fata tovarasei Nuland. PERFECT
Big Brother est Charlie … daca nu, atunci ne da CIA pe mina teroristilor si belzebut ne ia
felicitari mister dan ,felicitari dna amp , perfect shot ! cred ca a fost pre si prea bine meditata , oricum adio fast grow – eee abureala , sa staaam slow emergent forever pentru ca aici e noman s land adica linia intiia a frontului unde nu se contruieste ci doar se darima … yes or not mrs nuland ? e clar ca doar securitatea va asigura siguranta …ro , e.u. , u.s. ceee biiine ca mai exista – si spun asta pentru ca imi pare bine ca secu ne terorizeaza de la razboiul doi si cred ca piiina la razboiul trei , doamne fereste … uite eu ma autodenunt ca vict_ima a lu teroristii secu impreuna cu toaaata familia mea de la 1945 si pina azi si va spun ca astia alde secu sint teroristi nu gluma chiar mai tari ca aia de la charlie …si atunci va intreb pentru a cui siguranta lupta astia … dar doamne fereste de teroarea securitatii adica tradus daaaca vreti securitate nationala personala etc atunci acceptati teroarea masurilor de securitate…oricum nuland le-a aratat pisica la toooti santajabilii
Citind argumentele de mai sus, te-apucă groaza, chiar la tine în casă. Nu poți nega evidențele, asta dacă îți și pasă de ele. Dar ce te faci cu restul care se culcă liniștiți că au deja răspunsul la întrebarea din titlu dată de fostul președinte la predarea ștafetei:
„Din punct de vedere al securităţii, România este mai sigură ca niciodată. Iar din acest punct de vedere mesajul meu către români este că suntem în siguranţă.”
Și vin și te-ntreabă: Da ce’ dom’le, ăla vorbea pe lângă?
Pana nu ti-ai riscat viata nu stii nimic de risc. Pana nu ai ochi albastri nu ii poti intelege.
Zilnic citim in ziar cum alt nefericit s-a sin-ucis in mizerie shomer. Alte articole ne descriu cum batranii mor de foame si frig in casele lor. Copiii se sin ucid de dorul mamelor plecate la munca in occident. Daca teroristii ar ucide niscai ziaristi din astia vanduti occidentului cum sunt toti ziaristii Romani ar afecta doar marginal media sin-uciderilor din saptamana respectiva. Si de ce oare sa ii ucida caci teroristii ucid doar ziaristi de stanga cum erau cei de la Charlie iar in Romania toti ziaristii sunt de dreapta deci imuni la terorism. Culmea ar fi sa dotam armata la standardele NATO cum au facut deja Grecii si ca rezulatat au crescut exponential sin-uciderile.
E o radiografie obiectiva a Romaniei. Problema e daca exista cineva care sa incerce sa indrepte cat de cat lucrurile. Care sa vrea, sa stie si sa poata. Inca suntem in faza de asteptare. Cat despre Viorel de la Guvern, chiar sunt curios cum va renunta la titlul de „dottore” (ca nu e nicidecum doctorat ce a facut el indrumat de mentorul Adelu), fara sa-si piarda calitatile de avocat si de cadru univesitar, ambele obtinute drept consecinta a dobandirii fake-ului academic!
Daca vrei sa indrepti lucrurile tu sau alt politiciuan trebue sa faci un plan in acest scop si sa-l analizezi din punct de vedere al realizabilitatii. Daca planul tau este capitalismul si integrarea Europeana renunta caci acest plan e irealizabil. Europenii sunt dushmanii Romanilor si ii vor refuza in UE orice ar face. Capitalismul a fost incercat in ultimii 25 de ani si a produs dezastrul in care train azi. Mai mult capitalism va aduce mai mult dezastru.
Stim ca nimic nu se va schimba in urmatorii 50 – 100 ani in Romania.
Poate se desfiinteaza UE si NATO si vom fi astfel repozitionati (Schengen-ul pare ca se va desfiinta in curind)
Stimată Doamnă,
Tare aș fi curios să aflu la ce vă raportați cînd puneți întrebările din introducerea articolului. Presupun că nu la orașe ca Paris, Londra, Madrid, New York, Geneva, Milano sau altele asemenea. Comparativ cu astfel de spații geografice, da, mă simt mai în siguranță noaptea în București. La fel și în aeroportul Otopeni. Chiar și în piață!
Elicoptere pe cer?! Nu prea am văzut ”chemtrails” prin Romania.
În ceea ce privește infrastructura, sistemul de sănătate, e deja altă poveste. Da, e adevărat, ține tot de siguranță, dar de un alt tip.
Ce ignorați total în încercarea dumneavoastră de a bombarda încrederea românilor în ceea ce privește siguranța personală este temperamentul nostru extrem de tolerant. Acest criteriu, probabil că v-a scăpat dintre numeroșii indicatori pe care i-ați folosit pentru evaluarea riscurilor. Sau dacă nu v-a scăpat, înseamnă că nu i-ați acordat importanța/ponderea cuvenită.
Românii, după un pahar de țuică devin frați cu oricine: ruși, musulmani, evrei, africani, unguri, chinezi, pechinezi sau orice mai vreți dumneavoastră. Pînă să termine paharul, e adevărat, s-ar putea să fie un pic suspicioși. Dar dup-aia, …se fac frați de sînge! Cum poți să te superi pe astfel de oameni?! Ăsta-i secretul nostru!
nah, VVTonta a zis doar ceva pe feisbuc, si aia la misto
in rest, dna AMP, aveti enorma dreptate. e jale. JALE.
Cum zr zice taunul77 -„o radiografie obiectiva a Romaniei”. Mie personal mi s-a parut a fi mai mult un indemn la emigrare. Dar unde , Doamne iarta-ma, sa te mai duci? Mai vedem dupa cutremur!
Trebuie sa stii cum stai ca sa stii de unde te ridici. Oameni buni sunt, in multe din domeniile astea, dar nu va faceti iluzii, suntem safe ca nu au fust riscuri, nu ca le-a deflectat careva, si cu cat o sa provocam mai putin lumea cu atat mai safe o sa fim. Ca nu stiu daca atir emarcat, Base in penultima zi de mandat mergand la Consilul European a spus ca va propune EL inasprirea sanctiunilor la adresa Rusiei. De parca nu putea sa o faca si sa nu ne spuna…
As vrea si eu sa vad o Strategie Nationala de Securitate updatata (cea curenta e din 2010 – si are acceasi calitate intelectuala ca teza de doctorat a Dlui Ponta). Dupa care as vrea sa vad un modicum de dezbatere pe tema asta, chiar nu cred ca e chiar asa unanimitate intelectuala pe temele astea, e normal sa existe voci (oameni politici, societate civila) care sa aiba alte opinii. Si mai mult, as vrea sa vad, de exemplu, cum mandatul unui diplomat roman la o reuniune internationala (si chair al presedintelul la Consiliul European) e consistent cu aceasta strategie, ca daca scriem strategii pe care nu le urmeaza nimeni, mai bine nu …
Si ignorand simbolistica politica, care are si ea rolui ei, eu mai degraba as fi updatat Strategia de aparare intai, dupa care as fi facut pactul cu 2%. Macar am fi avut o baza mai solida sa spunem ca avem nevoie de 2%. Ca eu nu am vazut nici un argument …. de ce avem nevoie de 2% ? De ce nu de 1.83% ? Sau 4.26% ?
Din insiruirea problemelor legate de servicii lipseste poate cea mai importanta: traim intr-un stat in care majoritatea redactiilor (TV, de radio si de presa scrisa) sunt infiltrate de sus pana jos, in asa fel incat intregul proces redactional poate fi controlat.
Daca maine s-ar da o lege (vorbim discutii, n-are nici cine sa propuna asa ceva, darmite sa voteze) prin care operatiunile de racolare de jurnalisti ar fi echivalate cu politia politica si incriminate penal, probabil ca am avea nevoie de o generatie pentru a curata presa de acoperitii care o sufoca in momentul de fata.
Din pacate, reflexul securistic de a controla total informatia care ajunge la publicul larg a fost mostenit de actualele servicii. Care au reusit relativ repede, dupa deruta din anii ’90, sa revina destul de aproape de nivelul de control exercitat inainte de 1989.
@laura. daca tu voluntarizezi sa o updatezi eu voluntarizez sa o fac aprobata, ba chiar si consistenta cu ce spune la CE seful statului. Altfel cred ca nu realizezi ca toate astea sunt scrise de absolventii Colegiului de Aoarare de unde ne vine prof dr Gabriel Oprea, celebrul membru in celebra comisie de doctorat a lui VP
Ok, chiar o sa trimit un draft in ~3 weeks !
Din experienta recenta germana:
http://www.ziare.com/europa/germania/film-cu-james-bond-devenit-realitate-mii-de-agenti-secreti-in-pericol-dupa-ce-a-fost-furata-lista-cu-numele-si-acoperirea-lor-1343302
Asta da BigBrother! Poate ca din cei 3000 unii sau folosit de informatiile culese despre muritorii de rand pentru a face si ei un ban in plus!
Daca la eficienta germana sunt 3000 la noi de cati este nevoie?
kEEP TRACK CHANGES
De acord cu multe pozitii exprimate in cuprinsul articolului.
Pozitia retinuta a Romaniei fata de Serbia avea la baza atitudinea Belgradului fata de vlahii de pe valea Timocului .
Va felicit si va multumesc pentru tot ce faceti pentru democratizarea societatii noastre!
Ce se mai aude cu registrul public al cheltuielilor din banilor publici, doamna Mungiu? Ala pe care il promitea Ponta pana sa devina prim-ministru? E, asa ceva m-ar face pe mine sa ma simt in siguranta in Romania!
Numarul anual de decese in USA (media ultimilor 5 ani) in functie de cauze:
– terorism: 4,6 decese
– football: 12,8 decese
– muscati de ciini: 31,2 decese
– loviti de traznet: 36,8 decese
– inecati in cada de la baie: 402,6 decese
vezi:
https://tinyurl.com/ld8z2bt
Citi romani au murit din cauza terorismului in ultimii 5-10 ani de e nevoie de legi neconstitutionale care sa le dea serviciilor puteri mai mari decit avea Securitatea lui Ceausescu si care vor transforma Romania, din nou, intr-un stat politienesc?
Populatia trebuie sa iasa in strada, iar parlamentul trebuie sa respinga tentativele serviciilor de a acumula tot mai multa putere. Metoda cea mai buna de lupta impotriva statului totalitar (cit inca se mai poate) e diminuarea bugetului alocat acestor taietori de frunze la ciini, desfiintarea a jumatate din cele 7-8 servicii secrete cite exista in Romania si reducerea masiva a cheltuielilor guvernului prin iesirea statului din economie, ingrijirea sanatatii, invatamint, turism etc. In practica, trebuie inceput cu reducerea masiva a taxelor („starving the beast”) pentru ca politrucii si securistii sa nu mai aiba atit de multi bani la dispozitie. Asta trebuie sa ceara lumea zilnic, peste tot si fara nici o pauza: reducerea taxelor (a jafului).
p.s. Impresionanta tacerea rasunatoare a teribil de fudulilor macovisti, a autoproclamatilor intelectuali ghedesisti, a boierilor mintii si a toata „elita” sinecurista in chestia renuntarii la libertate pentru o iluzorie securitate sub presiunea noilor securisti.
Si cind te gindesti ca astia au pretentia sa-ti scoti palaria in fata lor, sa le cedezi locul in tramvai, sa le construiesti socluri pe care sa se urce…