Alina Mungiu-Pippidi

Ursii si albinele. O fabula de actualitate

Doi urși ajung în fața stupului de miere și încep să se păruiască. Unul e mai la stînga, altul mai la dreapta, de unde au venit fiecare. Asta însă nu înseamnă strict nimic, pentru că observatorul din cabană i-a văzut și ieri, cînd ursul de dreapta a venit dinspre stînga și viceversa. Urșii își trag labe grele. Miza e stupul, fiecare crezîndu-se îndreptățit să bage botul. De fapt, drept nu au nici unul. Mica populație de albine muncitoare e cea care are dreptul și numai ea. Albinele ar fi gata să dea unui urs bun, care ar proteja stupul și florile de pădure din care vine mierea de distrugători de tot felul o masă bună de miere o dată pe zi, că au nevoie de protecție. Dar vezi că nici un urs nu se mulțumește cu asta, ursul e lacom, nu vrea o tartină cu miere, ci să bage botul în stup pînă la fund, să plece cu fagurii atîrnînd din bot. Și cum avem competiție între urși, curge sînge.

În interiorul stupului se fac comentarii dacă ursul mai la dreapta sau ursul mai la stînga merită ajutat. Dar de fapt, din perspectiva albinelor, situația e cît se poate de proastă. Dacă unul din urși îl răzbește pe celălalt, acela va deveni prea puternic, și, fără nici un control, s-ar putea să distrugă, în lăcomia lui, stupul de-a binelea. Dacă cei doi urși au o scînteie de inteligență, ceea ce nu e de neconceput, s-ar putea să le vină ideea de a împărți stupul, ceea ce iarăși ar fi distrugător pentru albine, fiindcă stupul nu e destul pentru lăcomia a doi urși. Nu, pentru albine singura alternativă e ca urșii să rămînă amîndoi în picioare și să se împiedice unul pe altul, pe rînd, să dea prea de tot iama în stup. Dar, deși chiar asta se întîmplă de ceva vreme încoace, albinele care au trăit sub acest regim sînt cît se poate de nefericite că urșii chiar și pe rînd reușesc să facă stupul mult mai puțin productiv decît ar putea fi.

Albinele nu au ajuns încă la înțelegerea faptului că nu e de ajuns ca urșii să se împiedice între ei, și că trebuie întotdeauna ca ursul învingător să fie limitat, în lăcomia lui, și de către albine. Acuma, e știut că o albină singură care se luptă cu un urs nu are mari șanse, dar ursul învingător trebuie să știe că are de a face cu tot stupul. El însă știe dimpotrivă, că e suficient să își doboare adversarul și mierea a lui e, că de cînd e el nu a văzut pe albine să facă altceva decît să chibițeze.

Ele sînt niște albine spectatoare.

Madrid, 8 iulie 2012


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

10 thoughts on “Ursii si albinele. O fabula de actualitate

  1. POVESTITORUL

    In fabula nu se spune daca URSII sunt DRESATI sau SALBATICI (ca la noi) si nici daca sunt TURBATI (ca la noi) sau NU. In Roamania URSII fabulei, cu acces la STUPINA ori cei cu destin stupin sunt; flamanzi continuu oricata miere ar manca, sunt frustrati ca nu pot manca numai miere de salcam si nesocotesc campurile cu flori in care se tavalesc pentru siesta ori isi fac necesitatile distrugand astfel habitaclu necesar albinelor.

    Reply
  2. Laura

    Fabula se aplica Poloniei, circa 1772-1793, right ? Pentru ca altfel, ursii nu prea sunt ursi, ci doar alte albine imbracate in ursi. Albinele ar trebuii sa tina cont de asta …

    Reply
  3. Catalin

    Pana la urma observatorul din cabana va imprumuta un bidon de miere de la vecini astfel incat sa potoleasca pofta de miere a celor doi ursi (cel din stanga s-ar putea sa fie cam flamand fiindca nu a mai mancat de mult miere).

    Peste un an, dupa ce va vedea ca albinele produc tot atata miere si ca trebuie sa dea inapoi bidonul luat cu imprumut anul trecut, observatorul isi va cumpara o pusca (sau va lua una de la Nastase, your choice) si va impusca primul urs care apare la stup (probabilitatea e sa fie fomistul de stanga). Daca al doilea urs are curaj sa vina la stup pac si la el!

    In acest fel, albinele nu vor mai pleca intr-o poiana unde nu ajung ursii iar observatorul va putea da inapoi bidonul cu miere iar daca are noroc (adica ursii nu au lasat in urma niste mostenitori) s-ar putea sa ii ramana si pentru un nou stup.

    Morala ar fi (ca si in bancul ala cu doctoratul) ca nu conteaza albinele, nu conteaza nici ursii, important este ca observatorul sa aiba o flinta buna si sa stie sa ocheasca :).

    Reply
  4. Iulian Boia

    Foarte simpatica fabula, pacat ca nici noi nu suntem tocmai albine, avem multi trintori si mai sunt si viespi de luat in calcul! Dar in timp poate ne curatam stupul :)

    Reply
  5. Lucian

    Cred ca mai degraba ursii mananca deja din stup, dar problema e ca nu pot manca amandoi odata. Starea de fapt acum, exista deja un urs care degusta (ca sa nu zic infuleca cu lacomie) din stup, dar vine al doilea urs care vrea sa il dea laoparte pe ursul actual si sa manance si el din stup.

    Reply
  6. alina

    Fabula : Un urs bun apara de ani de zile stupul. Ursul bun crede ca este normal ca si trintorii sa munceasca. Un alt urs, rau, incearca de ani de zile sa stapineasca el stupul. Intr-un an, din cauza frigului, ploilor, inghetului, inundatiilor, florile au fost foarte putine, in consecinta si mierea a fost putina. Ursul rau a convins trintorii sa-l sustina, afirmind ca de vina pentru conditiile climaterice nefavorabile este ursul cel bun. Lupta se duce acum intre ursul bun, care apara stupul, si albinele dezorientate, pe de-o parte, si ursul rau, sprijinit de trintori, pe de alta parte.

    Reply
  7. Theodor

    Daca ascultam putin si pe padurar,care urmareste fiarele de mai multa vreme,aflam si alte nazdravanii:
    Cei doi ursi sunt veri,si au ajuns la stup indrumati de vulpi.Doar ele,care umbla toata ziua dupa morataciuni prin padure,stiu ungherele in care se ascund albinele,de spaima hotilor.
    Vulpile traiesc cand in preajma ursului bun,cand a celui rau,functie de prada fiecaruia.Nu le pasa daca prada miroase4 urat,si in ultima vreme umbla in haita(UNPR).
    Padurarul le-ar impusca ,dar nu il lasa PARLAMENTUL,CARE A FACUT O LEGE CARE INTERZICE VANAREA VULPILOR.
    Asa ca nici albinele,nici altcineva nu se mai pot atinge de miere.

    Reply
  8. Ioan David

    DEMOCRATIA=demosul+cratosul=
    putrea poporului.In,,REPUBICA,,lui
    Platon scrie clar:Cu cat vor pretui mai mult banii,cu atat vor pretui mai putin virtutea.Unde exista cersatori nu
    departe stau ascunsi si hotii.

    Reply
  9. Ioana Cadiş

    Mai degrabă albine scârbite şi resemnate.Iar comparaţia cu urşii nu e deloc măgulitoare pentru urşi.

    Reply
  10. Nick Sava

    Dna Alina,nu ati gasit „rima” la fabula :-) Va incurcat )probabil) perspectiva. Nu e vorba de „ursi” – ci de doi trintori crescuti deasupra de masura din miereadin care au lins ani de zile, cu binecuvintarea „stupului” Hei, ce bine ar fi daca am putea spune ca la stupul bietelor albine carpatine au sosit „ursi” depeste mari si tari, din paduri vecine sau chiar din Alfa Centauri! Dar nu, sunt trintorii nostri! O singura data in istorie, poporul de „albine” (e drept, niciodata foarte harnice) a luat o decizie inteleapta: cind au adus „ursul neamt” pe tronul Romaniei! Nu cred sa se mai intimple vreodata asa ceva…

    Reply

Lasă un răspuns la Nick Sava Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *