Dollores Benezic

Un transplant de creier la doamna

Donarea de organe, acceptată în fine și de biserică, promovată de medici și popularizată de ProTV, orbecăie, totuși, în întunericul din mintea unora. Chiar și după ce au beneficiat de un transplant în familie

U nul din motivele pentru care admir știrile ProTV – dincolo de prostiile pe care le-au mai făcut și ei de-a lungul vremii – este faptul că acolo cineva gândește niște politici editoriale. Lucru care nu se întâmpla la niciun alt organ de presă din țărișoară. Actuala campanie derulată de ei mă încântă și mă face, ca ziarist, să salivez profesional. „Există viață după moarte” e o campanie prin care ProTV sprijină eforturile Ministerului Sănătății de a impulsiona donarea de organe într-o țară cu oameni egoiști, habotnici, prost informați sau doar proști.

În fiecare seară, la știri, ProTV mai picură un strop de informare în mintea îmbâcsită de tabloide a nației. Suntem țara europeană de la coada clasamentului ca număr de donatori – doar patru la un milion – țara în care legal nu a fost acceptat acordul prezumat al omului de a fi, când moare, donator de organe. Deși e treaba fiecăruia să decidă pentru el, legiuitorul român a decis că asta e de competența familiei. Rudele de gradul unu trebuie să semneze dacă sunt de acord să îngroape un cadavru cu organe sau fără.

Surprinzător, în campania asta este pus la loc de cinste „acordul” Bisericii ortodoxe. Oamenii trebuie să știe că biserica (și ortodoxă și catolică) și-a dat acordul (abia) în urmă cu trei ani pentru donarea de organe. „În Rai nu intrăm cu un inventar de organe pe care le-am avut. Ci viața de dincolo este dată de câte virtuți am însumat”, spune Vasile Răduca, profesor de bioetică, citat de ProTV.

E interesant de aflat ce a stat acum trei ani la baza acestei decizii a Consiliului de Bioetică al Patriarhiei Române. Și de ce nu se pot însuma virtuțile astea și când omul vrea să fie incinerat, că doar nu-și arde și virtuțile odată cu carnea. Oricum, fiecare poate alege să creadă ce vrea. Că persoana lui dragă va trăi în alții, prin organele alea sau că pur și simplu va face o faptă bună fără să aștepte ceva în schimb. Indiferent de situația mortul de la groapă nu se mai întoarce, dar măcar ai încercat să le lungești drumul altora către mormânt.

În fine, e bine că în ciuda defectelor legislative, a penuriei de fonduri, a stângăciilor de tot felul se mișcă lucrurile și se face ceva. Nu suntem noi chemați să-i judecăm nici pe cei care primesc organele – dacă le merită – nici pe cei care mor. După cum nici pe rudele acestora nu se cade să le judecăm, mai ales dacă nu au habar, n-au fost în situația aia, nu au citit, nu știm cum reacționează fiecare la durere etc. Totuși, de la ruda cuiva care a beneficiat de un organ donat ai oarecari așteptări. Priviți-o pe mama de la minutul 1 din această știre ProTV. Fiul ei este primitorul unui ficat. Băiatul spune că ar vrea să fie și el donator, dacă vreodată va fi cazul. Mama lui nu știe dacă ar fi de acord să semneze. Măcar pentru conjunctura în care se afla atunci, oare mintea doamnei în cauză nu putea să facă un efort și să gândească un pic? Că doar nu i se cerea să-și doneze creierul, doamne ferește!

Nu vă întreb dacă v-ați dona propriile organe, că oricum nu vă dă nimeni posibilitatea asta în România, dar voi ați fi de acord să donați organele altcuiva din familie?


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

One thought on “Un transplant de creier la doamna

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *