Un studiu de caz releva vulnerabilitatile sistemului Proiecte copy/paste pentru cultura cu bani europeni

Fundaţia Culturală Artex – un studiu de caz care poate deschide o discuţie mai largă despre practica achiziţiilor publice pe bani europeni şi impactul real al proiectelor.

Cultura, Cenuşăreasa fondurilor publice în România, are câştigătorii ei. Într-o perioadă în care reprezentanţi europeni şi persoane din cadrul autorităţilor publice căinează slaba absorbţie a fondurilor europene, Fundaţia Culturală Artex, organizaţie neguvernamentală înfiinţată în iulie 2007 (mai puţin de 5 ani de experienţă până în prezent!) a reuşit să câştige 9 proiecte cu finanţare din Programul Operaţional Regional şi 3 proiecte cu finanţare din POS Dezvoltarea Resurselor Umane Valoarea totală a finanţărilor primite de la bugetul naţional şi fondurile europene: 12.948.268 lei, aproape 3 milioane de euro. Artex pare a fi un beneficiar de succes, care însă la o privire mai atentă condensează prin practicile sale mai multe vulnerabilităţi ale programelor de finanţare cu fonduri structurale în România: procedurile de achiziţii publice şi capacitatea administraţiei şi a evaluatorilor de a monitoriza şi aprecia impactul real al investiţiilor şi cheltuielilor la nivelul beneficiarilor.

Cine este Fundaţia Culturală Artex?

Înfiinţată în iulie 2007, fundaţia îşi propune “promovarea culturii române atât în ţară cât şi la nivel internaţional prin iniţierea de proiecte destinate conservării şi dezvoltării patrimoniului cultural român, promovării de noi valori ştinţiifice, culturale şi educative, a artiştilor şi a oamenilor de cultura din România şi dezvoltarea nivelului de cultură a publicului larg din România.

Preşedintele fundaţiei, Marius-Cătălin Vişan deţine de asemenea şi firma Artex Services International SRL, firmă care în 2010 a fost în centrul atenţiei presei pentru contractul fabulos de 26 de milioane de euro încheiat cu Ministerul Culturii (sub ministeriatul lui Theodor Paleologu) pentru renovarea Muzeului Antipa din București. La acel moment presa a vuit despre caz, iar confirmarea ilegalităţii a venit nici mai mult nici mai puţin decât prin intermediul unor rapoarte oficiale ale Curţii de Conturi și Corpului de Control al prim-ministrului. Au scris pentru prima dată despre subiect jurnaliştii de la Adevărul, care au şi obţinut de altfel rapoartele cu pricina, altfel indisponibile. Acuzaţiile au continut şi în 2011, când DNA a efectuat verificări cu privire la un alt contract realizat de data aceasta între Artex Services International şi Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, pentru “reamenajarea expoziţiilor” (citiţi pe larg în textul prof. Dr. Ioan Piso, fost director al muzeului). A contat acest lucru pentru Artex Services? Putem doar bănui că da. Poate că toate aceste controale l-au determinat pe domnul Vişan să o lase mai uşor cu firma şi, mai degrabă, să activeze ONG-ul. De altfel, suprapunerea de funcţii dintre cele două organizaţii se observă chiar din faptul că au acelaşi PR şi că, fiind contactaţi de România Curată pentru detalii despre proiectele derulate cu bani europeni de către fundaţie, am fost îndemnaţi să luăm legătura cu doamna Elena Vârnav, “cea care se ocupă de bani europeni” şi care oficial pe pagina web a firmei este prezentată drept PR şi marketing manager, însă care, mare surpriză, nu apare în echipa fundaţiei.

Redirecţionarea activităţilor şi proiectelor de pe firmă căte ONG pentru activităţile finanţate cu bani publici pare că a fost o decizie de mare succes: obţinerea a 3 milioane euro din bani europeni şi extinderea punctelor de lucru la Bucureşti, Sibiu şi Iaşi, aproximativ 100 de persoane în echipa tânără a firmei (conform sitului Artex Services) pentru nişte rezultate şi un impact la nivelul beneficiarilor despre care putem ridica mai multe semne de întrebare.

Cum sunt cheltuiţi banii europeni atraşi de Artex?

Din Programul Operaţional Regional, Fundaţia Culturală Artex s-a specializat pe proiecte de “promovare a potentialului turistic si crearea infrastructurii necesare, in scopul cresterii atractivitatii Romaniei ca destinatie turistica” (Axa 5, domeniul de intervenţie 3). Nu mai puţin de 9 proiecte, cu contracte în valoare totală de 8.450.342 lei, din care 6.672.499 lei, fonduri europene:
Muzeul viei si vinului din Harlau – traditie si continuitate, buget total de 971.999 lei, finanţare din POR de 768.193 lei
Muzeul Tăranului Român-datini şi obiceiuri, buget total de 897.388 lei, finanţare din POR de 709.226 lei
Muzeul satului Bucovinean, buget total de 908.642 lei, finanţare din POR de 716.911 lei
Poenari
Cetatea lui Vlad Tepes din Muntii Argesului, buget total de 982.324, finanţare din POR de 777.405 lei
Muzeul etnografic hanul domnesc istorie si legenda, buget total 983.596 lei, finanţare din POR de 778173 lei
Muzeul memorial Mihail Kogalniceanu – un simbol istoric, buget total 929.656 lei, finanţare din POR de 732.846 lei
Manastirea Sucevita – Perla Bucovinei, buget total de 921.873 lei, finanţare din POR de POR de 727.295 lei
Muzeul memorial Poni – Cernatescu – un colt de istorie ieseana, buget total 928.594 lei, finanţare din POR de 733.163 lei
Muzeul national de istorie naturala “Grigore Antipa” – traditie si continuitate, buget total 926.270 lei, finanţare din POR de 729.207 lei

În cazul Programului Operaţional Dezvoltarea Resurselor Umane, Artex s-a orientat către Axa 2, mai exact finanţările pentru “promovarea sustenabilităţii pe termen lung a zonelor rurale în ceea ce priveşte dezvoltarea resurselor umane şi ocuparea forţei de muncă”, de unde a obţinut fonduri în valoare de 6.275.769 lei, bugetul total al proiectelor fiind de 6.403.848 lei.

Bugetul total finanţat prin POSDRU este de altfel uşor de calculat, toate cele 3 proiecte având sume identice, la virgulă, nu doar la bugetul final (2.134.616 lei), dar şi contribuţia proprie este aceeaşi (42.692 lei).

Renasterea traditiilor, Mestesugul tesutului – valoare, sensibilitate, aplicabilitate, Te invatam cioplitul in lemn, arta traditionala la romani, la fel ca celelelate proiecte ale fundaţiei derulate cu bani europeni se remarcă printr-o lipsă de transparenţă când e vorba despre activităţile desfăşurate şi rezultatele scontate. Pagina de web a asociaţiei nu pare a mai fi fost actualizată de ceva timp, de altfel informaţiile despre cele 12 proiecte care au adus fundaţiei mai bine de 8 milioane de lei nu beneficiază nici măcar de un scurt rezumat.

La solicitarea SAR pentru detalii despre proiecte am primit un răspuns, pe care vi-l punem şi dumneavoastră la dispoziţie aici > . Informaţiile oferite sunt edificatoare pentru felul în care au fost concepute proiectele: copy/paste. A se observa că toate proiectele cu finanţare din POS DRU au aceleaşi activitaţi şi rezultate, aceeaşi structură şi aceeaşi informaţie sumară disponibilă pe site. Acelaşi lucru se întâmplă şi la POR, unde la o primă vedere proiectele au o reţetă imbatabilă în 11 paşi. Interesant de urmărit că Fundaţia nu a cuprins în mesajul trimis informaţii despre alte trei proiecte care apar însă pe situl MRDT, Autoritatea de Management al AMPOR, cele care implică Muzeul Naţional Antipa, Mânăstirea Suceviţa, respectiv Muzeul Memorial Poni.

Achiziţii publice de sute de mii de euro desfăşurate cu anunţuri în ziar şi pe situl propriu

Procedurile pentru achiziţiile publice realizate prin POR şi POS DRU de către ONGuri şi firme nu trebuie în general realizate respectând prevederile OUG 34/2006, citiţi răspunsul ANRMAP la solicitarea noastră de clarificare. Procedurile simplificate/accelerate cu bani din POR sau POS DRU permit acestor categorii de beneficiari să realizeze achiziţii directe până la un prag de 15.000 EUR, să organizeze proceduri competitive fără a publica anunţul de participare în SEAP, şi să menţină drept valabilă o astfel de procedură, deşi la apel nu s-a prezentat decât 1 ofertant.

Aşa se face că, în cazul Artex, s-a ajuns la situaţia în care niciuna dintre achiziţiile publice efectuate nu a fost înregistrată în SEAP, beneficiarul nefiind înregistrat în sistem, deşi rulează fonduri europene de o valoare considerabilă. De asemenea, conform răspunsului primit, procedura tip cerere de oferta este de fapt “o procedură internă denumită “cerere de ofertă”, şi nu cea detaliată prin OUG 34/2006. Uneori, la aceste apeluri nu s-a prezentat decât 1 singur ofertant, iar pentru că legea îi permite, Fundaţia Culturală Artex a ales totuşi să lase să treacă astfel de situaţii, încheind în acest fel contracte în valoare totală de 372.380 lei, banii mergând către SC QUAL MEDIA SRL şi SC AMBASADOR DESIGN SRL pentru publicitate şi editare, tipărire, multiplicare şi livrare materiale de curs.

Cazurile de achiziţie directă cu o valoare mare sunt şi ele frecvente:
– 3 contracte de achiziţie aparatura foto-video şi echipamente de birou, fiecare în valoare de 49.100 lei fără TVA, ofertant SC FIDA SOLUTIONS SRL
– 2 contracte de achiziţie computere portabile şi pachete software, fiecare în valoare de 27.000 lei fără TVA, ofertant SC QUAL MEDIA SRL
– 3 contracte de proiectare, găzduire şi mentenanţă pentru site web, fiecare în valoare de 31.038 lei fără TVA, toate câştigate de SC QUAL MEDIA SRL, pentru fiecare dintre proiectele finanţare prin POR
– 2 contracte de achiziţie servicii de editare, tipărire, multiplicare şi livrare materiale publicitare şi de curs, fiecare în valoare de 80.000 lei fără TVA, ofertant SC QUAL MEDIA SRL
– achiziţie produse de birotică şi papetărie în valoare de 30.000 lei fără TVA, ofertant SC ACRORESS SRL.

Cum a reuşit o organizaţie neguvernamentală ca la mai puţin de 4 ani de la înfiinţare să semneze 12 contracte cu un buget total de aproximativ 3 milioane de EUR din fonduri structurale? Ce credibilitate a avut această organizaţie pentru evaluator şi cum se explică bugetele copy/paste ale proiectelor finanţare prin POS DRU? A auzit cineva de activităţile din aceste proiecte şi rezultatele lor? Ce credibilitate mai pot avea atunci când, în ciudat semnării contractelor pentru siturile web pentru promovarea acestor proiecte încă din iulie 2011, promovarea online este minimă, chiar şi atunci când au fost bugetate situri (cele care există sunt, pe de altă parte, jalnice, chiar în cazul celor care ar trebuie să fie un instrument real şi eficient de promovare. Vezi situaţia “portalelor de informaţii” pentru turişti, de fapt nişte situri moarte, neactualizate: http://www.muzeulsatuluibucovinean.ro şi http://www.unmuzeualtraditiei.ro/.) De altfel, în cazul sitului realizat pentru Muzeul Ţăranului Român, întrebarea este de ce avea nevoie această instituţie de un site secundar, când are o pagină de web perfect funcţională, frumoasă şi cunoscută deja oamenilor, turişti sau persoane care lucrează în cultură?

Opinia expertului

Cu informaţiile de care dispunem, nu putem decât atrage atenţia asupra unor practici pe care actualul sistem al achiziţiilor publice şi cel de monitorizare le permite. Iar dincolo de suspiciunile pe care le putem avea cu privire la calitatea activităţilor şi rezultatelor şi impactul real asupra beneficiarilor al proiectelor derulate, am apelat la opinia expertului Dan Barna, evaluator şi trainer în fonduri structurale: “In opinia mea, existenta unor proiecte identice/similare depuse si implementate in zone sau asupra unor grupuri tinta diferite, deşi nu este lăudabilă, nu trebuie considerata, ab initio, un element negativ in sine. Cat timp metodologia este una functionala, multiplicarea chiar prin copy / paste, cu modificarile inerente, nu este un element de blamat atata timp cat REZULTATELE GENERATE sunt de natura a dovedi neindoielnic un impact pozitiv si vizibil asupra respectivei zone sau respectivului grup tinta. Valoarea unui proiect rezida in beneficiile si modificarile reale pe care le genereaza la nivelul beneficiarilor si nu in creativitatea sau originalitatea redactarii.

In ceea ce priveste existenta unor activitati nerelevante in anumite proiecte (exemplul cu website-ul de la MTR) aici problema comporta tehnic doua paliere. Pe de-o parte in evaluarea proiectelor comisia de evaluare are posibilitatea sa analizeze relevanta unor astfel de activitati si, chiar mai important, in etapa de implementare trebuie analizat indicatorul corespunzator respectivei activitati oricare ar fi ea. Daca o astfel de activitate este bugetata, in mod obligatoriu trebuia sa aiba si un indicator in functie de atingerea caruia se poate decide daca cheltuiala corespunzatoare va fi rambursata. Da, aici este o problema majora de sistem si pe POR dar in principal pe POSDRU in sensul ca de cele mai multe ori in monitorizare se analizeaza doar componenta cantitativa a indicatorilor nu si cea calitativa sau de impact fiind acceptate cheltuieli pentru ”infrastructuri” sau servicii pe care nu le utilizeaza nimeni.

In ceea ce priveste existenta procedurilor simplificate/accelerate proprii permise de procedurile POR si POSDRU opinia mea este ca acestea sunt benefice si este normal sa existe tocmai pentru ca procedura standard a OUG34/2006 genereaza adesea cascada de contestatii gen ”capra vecinului” care ar face practic imposibila implementarea celei mai mari parti a proiectelor aflate in implementare. Nici plafonul actual nu imi pare unul exagerat asigurand in fapt o minima celeritate pentru achizitii care nu comporta alocari bugetare majore.

Vulnerabilitatea vine insa din modul in care aceste proceduri simplificate, proprii unor programe operationale, sunt aplicate de catre beneficiari existand desigur si destule abuzuri sau ilegalitati. Ajungem astfel din nou la calitatea monitorizarii pe parcursul implementarii si a procedurilor de control si aprobare a cererilor de rambursare. Cat timp procedura si
mplificata a unui AM este respectata de catre un beneficiar – si majoritatea fac lucrul acesta – nu este la acest moment nici o problema. Aceia care insa speculeaza si incalca aceasta procedura ar trebui sanctionati explicit si transparent generand astfel mult asteptata buna practica in materia achizitiilor”.

Semnele de întrebare rămân… Spuneti ARC daca aveţi informaţii despre activităţi realizate cu bani europeni, a căror calitate consideraţi că lasă mult de dorit sau că nu sunt comunicate corespunzător. Considerati ca misiunea unei bune administraţii a banilor europeni ar trebui să fie în acest moment absorbţia financiară sau mai degrabă calitatea şi impactul investiţiilor realizate. În obsesia alergăturii după banii europeni, am uitat oare pentru ce au fost ei gândiţi?

 

derulat de SAR cu sprijinul financiar al Open Society Foundations.

 


Recomandări

3 thoughts on “Un studiu de caz releva vulnerabilitatile sistemului Proiecte copy/paste pentru cultura cu bani europeni

  1. Dani

    Verificati si la Sibiu cum Mihaela Stroe, sotul ei Alin Ghizasan si multi altii sunt angajati in 3 proiecte POSDRU, cu salarii de experti europeni, ei neavand experienta in domeniu, sediile tuturor celor 3 proiecte fiind pe str. Siretului la aceiasi adresa!E ilegal, spalare de bani! De ce nu verifica AM IN TEREN FARA ANUNT PREALABIL CUM STAU LUCRURILE?

    Reply
  2. alilas

    In cadrul acestor proiecte de POR sumele au fost enorm umflate, au lucrat foarte multi volutari fara acte iar din elementele de identitate vizuala s-au distribuit pe semnatura cate 3 lucruri pe 6 sematuri, asta in afara de sute de nume si semnaturi obtinute din cartile de telefoane.

    In cadrul proiectelor POSDRU, cursurile de 10 zile au durat si cate 3 cu tot cu ziua de examen, in sali insalubre si in frig, unde participantii – asistati sociali obligati de primarii sa participe – nu au primit suport de curs si celelalte lucruri necesare, uneori chiar fara curent electric, invatand doar testarile pe de rost pentru a lua examenul CNFPA. Desi angajatii au solicitat in nenumarate randuri conditii pentru beneficiari, sub amenintarea concedierii au trebuit sa stranga semnaturile si sa execute asa cum li s-a spus, fara nici o calitate a muncii, sub amenintarea incalcarii confidentialialitatii din contract

    Reply
  3. Pingback: AMINTIRI DE LA MȚR – V | MUZEUL____ARENDAȘULUI____ROMÂN

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *