Un referendum despre respectarea deciziei CCR înseamnă revenirea la democrația „populară” leninist-stalinistă

Un referendum privind respectarea unei decizii a Curții Constituționale înseamnă renunțarea la democrația constituțională, specifică țărilor cu democrație vestică, și revenirea României la democrația „populară” de sorginte leninst-stalinistă, instaurată în România de sovietici după 1948.

Revoluția bolșevică din Rusia din 1917 condusă de Lenin a avut că scop clamat răsturnarea „orânduirii burgheze” și preluarea puterii în mâinile poporului.

Statul care a rezultat a fost unul totalitar, care nu mai avea o separație a puterilor (legislativă, executivă, judecătorească) ci puterea – se spunea – era exercitată de popor prin partidul comunist care era unic, care apoi, la rându-i, o exercită prin organele de partid.

După Lenin a venit Stalin la putere, care a desăvârșit lucrarea acestuia. Unele acțiuni „revoluționare” ale lui Lenin i-au părut extreme până și lui Stalin, motiv pentru care a căutat să le dea o oarecare formă instituționalizată, democratică.

Detalii despre acest subiect găsiti pe internet, n-am să dezvolt acum.

Odată ce România a intrat sub ocupație sovietică, care era deja în regim stalinist, aceeași formă de guvernământ bolșevică a fost impusă și României, în primul rând prin modificarea Constituției.

Astfel, Constituția comunistă din 1948, inspirată după modelul sovietic, prevedea:

• Articolul 1. Republica Populară Română este un Stat POPULAR, unitar, independent şi suveran.
• Articolul 2. Republica POPULARĂ Română a luat ființă prin lupta dusă de popor, în frunte cu clasa muncitoare, împotriva fascismului, reacțiunii şi imperialismului.
• Articolul 3. În Republica Populară Română întreaga putere de stat emană de la POPOR şi aparţine POPORULUI. POPORUL îşi exercită puterea prin organe reprezentative, alese prin vot universal, egal, direct și secret.

În 1952 Constitia a fost modificată din nou și s-a prevăzut că:

• Art. 1. Republica Populară Româna este un stat al oamenilor muncii de la orașe și sate.
• Art. 16. Regimul de stat al Republicii Populare Române este regimul DEMOCRAȚIEI POPULARĂ, care reprezintă puterea oamenilor muncii.

După 1989 paradigmă se schimbă, stabilindu-se chiar din art. 1 al Constituției că se revine la „spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român”, care nu puteau fi decât cele dinainte de perioada ocupației sovietice.

Iată ce prevede art. 1 din Constituția post-comunistă, textul acum în vigoare:

• (3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, liberă dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.
• (4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale.
• (5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.

Mai mult, la art. 16 alin. (2) din Constituție se prevede că „Nimeni nu este mai presus de lege”, iar la art. 142 alin. (1) „Curtea Constituţională este garantul supremaţiei Constituţiei”.

Prin urmare, într-o democrație constituțională, cum e și România în acest moment, NIMENI, nici măcar poporul, nu este mai presus de lege și de Constituție, prin urmare poporul nu poate invalida prin referendum o decizie a Curții Constituționale.

Dacă prin referendum se va putea invalida o decizie a Curții Constituționale, de ce nu s-ar putea face la fel și cu o hotărâre judecătorească definitivă?

Odată deschisă această cutie a Pandorei se va deschide și drumul spre disoluția statului democratic.

De la „democrația originală” a anilor ’90, în care „dreptul de proprietate e[ra] un moft”, se vede că am „evoluat” la faza în care „drepturile omului sunt un lux”, iar acum suntem la faza unde „Constituția este opțională, poporul fiind suveran”.

Nu doar România, dar Europa și lumea trec printr-o perioada tulbure, în care tot mai multe țări arată că își pierd busola centrului democratic.

Din acest motiv, mai ales în fragila noastră democrație, rolul Curții Constituționale este fundamental, fiind singura instituție care are rolul de garant al Constituției.

Ca orice instituție, Curtea Constituțională nu este scutită de critici. Aceste critici însă trebuie să fie argumentate și pragmatice, să ajute Curtea în realizarea atribuțiilor pe care le are.

Toate instituțiile statului sunt în acest moment mai mult sau mai puțin slăbite, ca urmare a faptului că suntem o societate care nu s-a dezobișnuit încă de păcătosul obicei de a indentifica instituțiile cu persoanele care le conduc.

Ar fi cu adevărat nociv pentru societate, de aceea, să se treacă acum la idolatrizarea sau, dimpotrivă, demonizarea Curții Constituționale.

Pe de altă parte, trebuie să se înțeleagă că deciziile CCR sunt obligatorii, pentru că așa spune Constituția. Abia în momentul în care se cere ca aceste decizii să nu mai fie respectate, se abdică cu adevărat de la statul de drept, cerându-se, în fapt, suspendarea democrației.

A justifica nerespectarea unei decizii a CCR prin apelul la referendum înseamnă pur și simplu a abandona democrația constituțională și revenirea la „democrația populară” de sorginte bolșevic leninistă.

Mă întreb câți dintre promotorii unei astfel de acțiuni conștientizează cu adevărat grozăvia acestui îndemn.