Mihai Goțiu

Udrea și Bica, degeaba râdeți ca defectele, prostia nu vă scapă de pușcărie! Și a cui e victoria cu abuzul în serviciu

Pentru că tot nu avem ceva mai bun de făcut până la meciul cu Albania și pentru că după meciul cu Albania s-ar putea ca doar asta să ne mai rămână de făcut peste vară (că la Jocurile Olimpice suntem mai în plop ca la tenis), hai să mai adăstăm nițel pe decizia Curții Constituționale (CCR) cu abuzul în serviciu, că n-avem nimic de pierdut. Mai ales că până vine și motivația de la CCR, fiecare are dreptul (suntem, măcar pe hârtie, o țară democratică) să interpreteze cum vrea și cum se pricepe laconicul comunicat al Curții.

Printre primele care s-au grăbit să salute decizia CCR s-au numărat – cine credeți? – chiar Alina Bica și Elena Udrea, mândrele noastre cărora abuzul în serviciu le albește nopțile și firele de păr. Ambele au ieșit cu declarații victorioase în spațiul public, de parcă de mâine ar avea liber la banii publici, la funcții, la mânărit dosare sau Dumnezeu știe de unde tonul ăsta (deși, am o vagă bănuială că totul e doar un exercițiu de PR, că la asta se pricep cel mai bine, și de punere de presiune pe judecători). Păi chiar s-a schimbat ceva în cazul lor prin faptul că CCR lămurește că sintagma ”în mod defectuos” se traduce prin ”încălcarea legii”? Pentru cineva care știe un pic de limba română și doar un pic de drept, asta însemna și până acum. Uite ce scrie în DEX, ediția din 1996 o am eu  (sublinierea îmi aparține):

DEFÉCT, -Ă, defecți, -te, s. n., adj. 1. S. n. Lipsă, scădere, imperfecțiune materială, fizică sau morală; cusur, hibă. ♦ Deranjament, stricăciune care împiedică funcționarea normală a unei mașini, a unui aparat. ♦ Ceea ce nu este conform regulilor stabilite într-un anumit domeniu. ♦ Dezavantaj, inconvenient. 2. Adj. Care s-a defectat, s-a stricat; care are un defect (1). – Din lat. defectus, germ. Defekt.

De ce am subliniat sensul ”ceea ce nu este conform regulilor stabilite într-un anumit domeniu”? Pentru că în domeniul dreptului, regulile sunt… legile, normele. Să apelăm, iarăși, la DEX (de asemenea, sublinierea îmi aparține):

RÉGULĂ, reguli, s. f. 1. Normă, lege pe baza căreia are loc un proces, se desfășoară o activitate sau se produce un fenomen; precept. ♦ Mod de a rezolva o serie de probleme care au anumite caracteristici comune. ◊ Regulă de trei = metodă pentru determinarea celei de a patra proporționale a trei numere date. Regulă de trei simplă = regulă de trei în care numerele sunt direct proporționale. Regulă de trei compusă = regulă de trei în care cea de a patra proporțională se referă la numere care sunt și ele deduse printr-o regulă de trei. ♦ Obicei, linie de conduită, principiu conducător. 2. Rânduială, ordine; regularitate. ◊ Loc. adv. De regulă = de obicei, în mod obișnuit. În (bună) regulă = în ordine, așa cum se cuvine. În toată regula = după toate regulile, în lege. 3. (Pop.) Menstruație. – Din lat. regula, it. regola (cu unele sensuri după fr. règle).

Așadar – și de aici e de înțeles o parte a rumorii și a interpretărilor care au urmat deciziei CCR – și până acum ”în mod defectuos” însemna, din punct de vedere juridic, „ceea ce nu este conform cu regulile…”, respectiv ”ceea ce nu este confom cu norma, cu legea…”. Atunci (întrebarea e legitimă) de ce ar fi admis în parte CCR excepția de neconstituționalitate a Alinei Bica și de ce ar fi fost necesară o clarificare terminologică, pentru ceva care era, totuși, destul de clar?

De fapt, ceea ce face decizia CCR e doar să elimine din discuție posibile interpretări conform cărora ar fi fost tras cineva la răspundere penală DOAR pentru că are el un cusur, o hibă, că e imperfect fizic sau moral, că e stricat. N-a interpretat nimeni până acum în sensul ăsta, dar dacă Alina Bica și Elena Udrea consideră că ”DA”, în cazul lor așa ar fi interpretat procurorii, atunci, tot printr-un exercițiu de logică (se cheamă raționament per a contrario), înseamnă că Bica și Udrea (și nu doar ele) se așteaptă să scape de pușcărie invocând faptul că procurorii le-au acuzat DOAR că ar avea un ”cusur”, o ”hibă”, adică sunt DOAR defecte. Sau, mai popular spus, DOAR proaste. Ducând raționamentul până la capăt, cele două doamne speră să scape invocând că ceea ce au făcut nu e o ilegalitate, ci doar o… prostie. Vreau să le dau o veste cu adevărat… proastă (pentru dânsele): invocarea ”doar” a incompetenței (cum ar fi să direcționezi din bani publici 2 milioane de euro pe ceva care face câte zeci, maxim câteva sute de mii de euro) nu e suficientă pentru a scăpa de bulău. Doar dacă…

Doar dacă…

***

Ok. Cum spuneam, e vară, e cald și de la naționala de fotbal nu mai avem prea mari speranțe să ne ocupe timpul, așa că nu ne rămâne decât să ne bucurăm dacă avem un subiect în plus de chibițat. Cum e chestiunea asta cu abuzul în serviciu.

Pentru început o amintire, din timpul examenului de licență la materia Drept Penal, pentru a înțelege cât de largi sunt limitele interpretării (implicit și ale chibițelii) într-un domeniu despre care mai toți avem convingeri extrem de ferme, încât totul ni se pare cât se poarte de strict și de clar! Pe lângă două subiecte teoretice, aveam de rezolvat și o speță (adică să dăm o soluție/ decizie pentru un caz practic). În comisia de examinare de la Drept Penal figurau un fost senator (adică unul dintre cei care au și făcut legile, nu doar le interpretează), specialist în Penal Special, un avocat devenit celebru între timp ca apărător al mafioților, titular la Procedură Penală, și cel cu care și ceilalți doi învățaseră drept, un domn cu nume de voievod și profesor de Penal General. Ei bine, cei trei n-au reușit să se pună de acord asupra unei soluții comune la speța de la licență! Fiecare avea propria soluție, care varia de la achitare, la ucidere din culpă și omor calificat! Adică diferențe de interpretare de la cer la pământ. Ca student a fost după noroc: nu a contat soluția dată, ci ca soluția dată, bună su rea, cum o fi fost, să fie și cea cu care era de acord și cel care corecta lucrarea! Și la examenul ăsta nu era cu apel sau recurs, ci cu reluarea licenței într-o altă sesiune, la toate examenele, nu doar la Penal. Cum și examenul de Civil fusese la fel de… clar, mai bine de jumătate dintre studenți au căzut (și să ne înțelegem, erau studenți din generațiile în care admiterea la Drept încă se mai dădea cu 10-15 candidați pe un loc). Să vă mai spun că majoritatea celor care au dat atunci licența și care, la rândul lor, s-au împărțit în tabere care susțineau, fiecare, una dintre cele trei soluții, sunt acum judecători, procurori și avocați?

De fapt, un sistem de drept nu este, printre altele, decât un sistem filosofic aplicat (despre viață și organizarea unei societăți). Cunoașteți vreun sistem filosofic care să fi întrunit acceptul tuturor filosofilor? Dacă nu vă e clar de ce totul e atâta de neclar în domeniu, să vă dau un exemplu, tot o speță penală (nu cea de la licență), îndelung discutată la seminarii. Pe o șosea cu câte o bandă pe sens și linie continuă, un șofer oprește pe dreapta, dar nu are unde să tragă mașina ”în decor”, așa că o lase să ocupe o parte importantă din bandă. Pe banda lui, din spate, vine o motocicletă cu o viteză de aproape 150 km/h, vede mașina staționată, intră în depășire, pe banda de sens contrar, dar din față vine un TIR. În ultimul moment reușește să revină pe propria bandă, dar la viteza pe care o are nu mai poate frâna suficient de repede pentru a nu lovi mașina care staționa ilegal pe partea dreaptă și, în urma impactului, se face oale și ulcele. Este sau nu vinovat penal (pentru ucidere din culpă) șoferul care a oprit pe dreapta sau răspunde doar contravențional pentru staționare ilegală (că nu e vina lui că motociclistul avea viteză, a încercat să depășească fără să se asigure și apoi n-a mai avut timp să oprească)? Interpretarea formalistă zice că e vorba doar de amendă contravențională (motociclistul putea opri la timp, chiar dacă mașina staționa ilegal); interpretarea în sensul legii spune însă că e ucidere din culpă, pentru că sensul amenzilor contravenționale este de a preveni situațiile de risc (inclusiv riscul ca una sau mai multe persoane să-și piardă viața sau să fie rănite grav). Dacă rezultatul mai grav nu se produce, sancțiunea e doar contravențională, dacă se produce rezultatul mai grav (pe care șoferul ar fi trebuit să-l prevadă și doar în mod hazardat s-a gândit că nu se poate produce), atunci răspunde pentru ucidere din culpă.

Ei bine, în privința corupției și, implicit, a abuzului în serviciu asociat corupției, practica judiciară e destul de nevârstnică, de când e și lupta cu ea. Într-adevăr, într-o primă fază, la începutul anilor 2000, a predominat interpretarea formală, și există câteva explicații pentru asta – lipsa de experiență, teama ca deciziile să nu fie desființate de instanțele superioare și, nu în ultimul rând, corupția din sistemul judiciar (încă nu sunt chiar așa departe vremurile sinistrei Justiției, Rodica Stănoiu). E perioada în care făcea carieră fostul profesor de care vă spuneam mai sus, avocat specializat pe toate chichițele Procedurilor penale. Situația s-a schimbat însă vizibil în ultimii ani și avem tot mai mulți judecători care nu se mai ascund după tot felul de chichițe pentru a lua o decizie curajoasă, dar, până la urmă, conformă cu sensul legii. De-asta i-am văzut (sau îi vedem) la pușcărie pe alde Năstase, Voiculescu, Copos, Becali cu tot neamul, Tender și lista e lungă și va fi și mai lungă spre disperarea aceluiași avocat care încearcă să te aburească în continuare cu excepția excepției de la alin. (5) al literei h) de la articolul n + 101…. Din păcate, încă n-au ajuns toți judecătorii la gradul acesta de libertate (pe care tot legea li-l oferă) de a interpreta normele în raport cu propria conștiință, cu morala din societate și luând în considerare efectele pe care sentința le va produce în societate (că ăsta e sensul final al legii și al unui sistem de drept – să reflecte și să modeleze morala unei societăți la un anumit moment istoric dat). Unii sunt, la propriu, prea în vârstă pentru o asemenea schimbare radicală de viziune; alții n-au pregătirea necesară (cunosc legea formal, dar sunt rupți total de realitate și de societatea în care trăiesc); alții (încă mai avem și din ăștia) sunt corupți sau coruptibili. Și așa ne întoarcem și la decizia CCR și la rânjetele aparent satisfăcute care au apărut pe fața unora ca Alina Bica ori Elena Udrea.

Toate aceste declarații victorioase sunt un spectacol – un mod de a presiune pe judecătorii mai slab de înger ori să le ofere un pretext (o acoperire) celor corupți și coruptibili. Inducerea ideii că s-a schimbat ceva în lege, când, de fapt, nu s-a schimbat nimic esențial e parte a acestui spectacol. Evident că fără să vrea, dar acuzându-i pe unii sau alții de prostie pe motiv că interpretează în mod diferit decizia CCR, sunt unele voci independente în spațiul public care prezintă decizia CCR ca o înfrângere a anti-corupției. Am arătat mai sus că interpretarea legii are niște limite într-atât de largi, încât, la un moment dat, duce la soluții absolut contrare și/sau care se exclud total, și, totuși, acest lucru este absolut normal și nu înseamnă că adepții unei interpretări sunt mai proști sau mai deștepți decât ceilalți. Le atrag însă atenția celor care clamează victoria corupției că trăim într-o societate în care percepția crează realitate! S-ar putea ca tocmai proclamarea înfrângerii anti-corupției să ducă la înfrângerea ei. Mai exact, până și judecătorii de bună-credință și mai deschiși la minte pot fi influențați de opinia publică onestă și e normal să fie condiționați, în anumite limite, de opinia publică onestă! Până la urmă și ei fac parte din societate. Dacă se induce curentul majoritar că după decizia de săptămâna asta marii corupți nu mai pot fi acuzați/ condamnați pentru abuz în serviciu sau că ”în mod defectuos” ar fi însemnat altceva până acum și decât ceea și DEX-ul spune că este – ”încălcarea regulilor, a legilor” – , efectul s-ar putea să fie ca până și judecătorii onești să creadă asta și să acționeze în consecință! Iar cei mai puțini onești sau mai… defectuoși să se folosească de această percepție publică ca pretext pentru a lua decizii în același sens!

De ce joacă Bica și Udrea jocul ăsta nu e greu de înțeles. Dincolo de faptul că invocă prostia (proprie) pentru a scăpa de pușcărie (lucru pe care nu avem dreptul să-l excludem total!), cele două doamne mai au pe lângă ele niște avocați sfătuitori. De ce unii analiști care se pretind a fi sarea nației nu iau în calcul și perspectiva acestui război al percepțiilor mi-e mai greu să înțeleg. Până la urmă, în asemenea situații interpretabile, victoria s-ar putea să fie a celui care o revendică și nimeni nu o mai contestă! Chiar trebuie să ne învețe Udrea și Bica realitatea asta extrem de simplă?

***

În fine, toate cele enunțate mai sus pot fi întoarse pe dos de motivarea CCR. Dar și motivarea CCR poate fi schimbată (că nu a fost scrisă imediat după decizie) de dezbaterea publică. Așadar, că batem sau nu Albania, ne mai auzim vara asta cu abuzul în serviciu.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

7 thoughts on “Udrea și Bica, degeaba râdeți ca defectele, prostia nu vă scapă de pușcărie! Și a cui e victoria cu abuzul în serviciu

  1. Codruta

    Mihai, exista un grup de discutii pe yahoogroups, se numeste LiRD (Lista Rimana de Drept) – e PLIN de persoane din domeniul acesta, pe acolo! De ce nu initiezi tu o dezbatere acolo, ca sa participe o gramada de judecatori la ea? ;)

    Reply
  2. Daniel Parcalabu

    Nu domnule autor, acum se cere indicarea legii care s-a incalcat.
    Pana acum nu se cerea ca sa se indice si legea, punctul din lege care a fost incalcat.
    Nu va pricepeti, e ok, macar cereti sprijinul unui specialist, apoi scrieti daca tot doriti sa va faceti auzit.
    Iar Udrea nu are de ce sa se teama sau, cum spuneti ca vrea sa scape de puscarie, pentru ca nimeni n-a adus dovezi precise, directe ca ar fi gresit cu ceva. Nu exista nicio proba la dosar, doar delatuni evident fara sustinere cu probe.
    Aveti o problema cumva cu femeile acestea sau cu femeile in general, mai ales daca sunt faine si intelegiente?

    Reply
  3. Marga C.

    Păi, din câte știu, Udrea-Bica-Oprea-Ponta-Șova& și ceilalți infractori sunt anchetați în baza legii 78/2000, care a rămas neatinsă. Sau n-am înțeles bine?
    „Cat priveste definitia data abuzului din legea speciala 78/2000, in baza careia sunt anchetati demnitarii, Curtea l-a declarat perfect constitutional. Nu s-a atins de nici o virgula din aceasta definitie. Anchetele cu ministri, deschise in baza acestei legi, inclusiv cazul Bica, Udrea etc, merg bine-merci mai departe. Aici nu mai e nimic de adaugat.”
    http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-21082066-abuzul-serviciu-interpretare-deciziei-ccr-apa-sfintita.htm

    Reply
  4. AlinaP

    Domnue Gotiu, va citesc articolele si va respect parerile desi nu intotdeauna sunt de acord cu ele. Trebuie insa sa va spun ca am fost dezamagita de doua aspecte ce apar din acest articol – limbajul folosit, inclusiv in titlul articolului precum si de condamnarea apriorica a doamnelor Udrea si Bica venita inca si de la cineva care a absolvit dreptul, si asta e de neconceput pentru mine. Titlul folosit incita la ura si cum stim, ura intuneca mintile oamenilor. Ma mir ca nu ati fost cenzurat de redactie asa cum sunt cenzurate comentariile ce folosesc un limbaj inadecvat. Doamna Udrea si doamna Bica au tot dreptul sa se bucure sau nu de noua decizie a CC, argumentele aduse pentru decizia CC sau impotriva ei e dreptul fiecaruia sa le aduca, dar respectul reciproc al opiniilor e conditia principala a unei discutii. Va rog sa nu incurajati atitudini de lipsa de respect printre cititori, comentatori sa nu mai vorbim despre autori. Si rog redactia sa cenzureze limbajul jignitor la adresa oricui, nu numai printre comentatori dar si printre autorii de articole. Libertatea de exprimare si respectul reciproc trebuie sa mearga mana in mana intr-o societate civilizata.

    Reply
    • Mihai Gotiu

      @ AlinaP: nu e vorba de vreo lipsă de respect: 1) asta invocă chiar doamnele cu pricina, că, vezi Doamne, incompetența (aka prostia) ar fi de vină pt. deciziile luate, dar din punct de vedere legal, incompetența (prostia) nu te absolvă de răspundere penală (exceptând cazurile de lipsă de discernământ, care e cu totul altceva) 2) desigur, există prezumția de nevinovăție, dar asta are legătură cu dreptul penal și aplicarea legii, dar mai există și sensul popular al calificativului ”hoț” pus unei persoane, adică – șiret, viclean, escroc – că niște persoane intră în categoria asta nu ai nevoie de hotărâre judecătorească

      Reply
    • qdqwr

      @Alina P.
      Udrea a facut facultatea de drept la ,,ia-ma nene”….la universitatea ecologica….N-are nicio treaba cu dreptul – de aia poate se si bucura…Habar nu are ca decizia CCR nu schimba cu nimic datele problemei in cazul ei….Ea nu e acuzata doar de ,,abuz in serviciu” ci si de ,,luare de mita” …Nu ar fi scapat oricum de ,,abuzul in serviciu”
      Doamna Bica – a fost si procuror…si cel putin teoretic, ar fi in cunostinta de cauza in ceea ce priveste schimbarile pe care le implica decizia CCR….Tocmai de aia ar trebui sa stie ca nici in cazul ei nu se schimba cu nimic datele problemei….
      De fapt, precizarea facut de CCR are aplicabilitate restransa….e aproape imposibil sa indeplinesti atributii in mod ,,defectuos” si sa nu se gaseasca vreo ,,lege” incalcata !! :)
      Stiu ca dvs. incercati sa atrageti atentia asupra limbajului si altor aspecte ale decentei…..Poate aveti un interes personal….Daca nu – inseamna ca nu stiti ce a facut udrea, spre exemplu – Va pot spune din surse din interiorul administratiei centrale ca pe vremea guvernului Boc, premierul , in fapt al Romaniei a fost aceasta Udrea….Fie si numai pentru asta ar merita o oarecare sanctiune ….dar ea are mai multe bube in cap…..Cum va explicati cele 20 /21 (?_) de terenuri aparute in ,,patrimoniul” ei ? E evident ca nu le poate justifica…..cu imprumutul facut de forma…Gentile si rochiile de zeci de mii de euro….plimbarile la cumparaturi in Paris…Veti spune ca inca nu e hotararea de condamnare definitiva….Totusi, trecand peste toate aceste amanunte juridice – e in mod clar un ,,jaf” care a fost suportat de ministerul condus de dansa….Milioanele de euro nu rasar peste noapte !!!

      Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *