Mihai Goțiu

TVR, faliment cu o audiență record. Ce nu vede televiziunea publică în Brazilia

De mai bine de o săptămână, de când a început turneul final al Campionatului FIFA din Brazilia, curg comunicatele legate de audiențele record înregistrate de TVR 1, principalul canal al televiziunii publice. Partidele care încep la ora 19.00 trec constant de un milion de telespectatori (cu cifre de până la peste 1,7 milioane), audiențe importante înregistrându-se inclusiv la meciurile care trec de miezul nopții. Audiențe care bat, de departe, tot ceea ce adună cele mai importante televiziuni comerciale (ProTV, Antena 1, Kanal D) și la ani lumină peste televiziunile de știri. Din punct de vedere financiar, turneul din Brazilia reprezintă o oportunitate uriașă pentru a mai acoperi ceva din gaura instituției publice de presă. Nu-mi făceam însă prea mari speranțe că SRTV va profita de această șansă. Însă eram pe deplin îndreptățit să aștept o prestație jurnalistică la cele mai ridicate standarde în această perioadă. Și nu mă refer doar la prestațiile din timpul meciurilor și la emisiunile de analiză ale evenimentului, ci la întregul program al TVR 1 în iunie și iulie. O prestație care să aducă beneficii de audiență pe termen mediu și lung. Nu mică mi-a fost supriza (neplăcută) să urmăresc seriale (gen ”teleenciclopedia”), cumpărate la kilogram din exterior. Ca și cum televiziunea română nu ar avea propriile emisiuni, care ar fi putut fi scoase la înaintare.

Și nici aceasta nu e problema cea mai supărătoare, ci tăcerea asurzitoare în a relata tot ce ține de Campionatul Mondial, dar deranjează. Deranjează FIFA și deranjează sponsorii FIFA. TVR 1 a evitat cu o grație desăvârșită (la fel ca toate televiziunile care transmit meciurile din Brazilia în direct) incidentul de la gala de deschidere, când un copil indian a scos un fular, o pânză roșie, pe care scria ”demarcação” (delimitare). E un mic episod din lupta comunităților indigene braziliene, în lupta lor de recunoaștere a drepturilor asupra terenurile pe care își duc viața de sute de ani. Le-a scăpat cumva comentatorilor televiziunii publice incidentul? Ar fi vorba doar de incompetență, dar, din păcate, e mult mai mult. Puțini știu că în contractele cu FIFA și UEFA pentru transmiterea în direct a unor diferite competiții există o clauză expresă care prevede obligația televiziunilor de a evita și de a nu relata absolut nimic despre ceea ce se întâmplă pe un stadion dacă nu are legătură directă cu meciul.

Microbiștii români s-ar putea să-și amintească un incident din timpul finalei Europa League de la București, din primăvara lui 2012. E drept, un protest despre care nu au aflat în timpul meciului (cu excepția celor aflați în tribune), ci din edițiile online și tipărite ale ziarelor.  Atunci, finala a fost întreruptă aproape un minut, pentru ca oamenii de ordine să-i poate prinde și evacua pe cei doi suporteri ai Științei, care reușiseră să pătrundă pe terenul de joc, în timp ce purtau tricouri pe care scria ”Justice for Craiova”. Moment în care și microfoanele de fond au fost închise, pentru ca o țară întreagă să nu audă scandându-se celebrul ”Mitică la pușcărie”.

Spre deosebire de acum, finala Europa League a fost transmisă de o televiziune comercială. Din punct de vedere jurnalistic, acest lucru nu face cu nimic mai scuzabilă omisiunea. În cazul televiziunii publice, iritarea e cu atât mai mare: pentru că acolo sunt niște comentatori plătiți din bani publici pentru a relata despre TOT ceea ce se întâmplă la un eveniment, nu doar ceea ce le convine sponsorilor unor diferite competiții și evenimente să fie transmis. Oricâte milioane, zeci și sute de milioane de euro sau dolari ar fi în joc. Pentru că asta e singura justificare a unei instituții de presă publice: să asigure echilibrul pe piața media, să ofere informații și să relateze și despre problemele celor pentru care nu are nimeni bani să plătească pentru a fi difuzate.

E lamentabil că televiziuni private acceptă cenzurarea contr-cost a informațiilor deranjante pentru cei ”care dau banii”. E inacceptabil și reprezintă semnalul falimentului final pentru o instituție de presă susținută din bani publici.

Mai multe despre incidentul de la deschiderea Campionatului din Brazilia, puteți citi în ”Le monde” .


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

5 thoughts on “TVR, faliment cu o audiență record. Ce nu vede televiziunea publică în Brazilia

  1. tudor

    Domnule Gotiu, va urmaresc de ceva timp activitatea si imi exprim profundul respect pentru initiativele si implicarile dvs. Sunt cu totul de acord ca evenimente de tipul revendicarilor indigenilor si altele ar trebui mediatizate. Numai ca gresiti in cateva puncte: -reflectiile socio-politice nu trebuie sa insoteasca evenimentul sportiv. Ultimul lucru pe care mi l-as dori ar fi sa aud comentatori sportivi dandu-si cu parerea despre chestiuni la care nu se pricep. Sa nu incurcam borcanele, jurnalistii sportivi nu sunt analisti politici sau sociologi. -dupa cum deja ati amintit, exista o clauza in contractul cu FIFA care, daca ar fi incalcata, ar insemna probabil impunerea unei amenzi sau daune pecuniare. Aceasta ar fi inutila si platita din banii nostri, deci nu e o solutie; In concluzie, da, ar fi buna acoperirea mediatica a contextului brazilian, dar nu in timpul meciului sau in emisiunile sportive, ci in unele specializate pentru asa ceva. Ori, asta ar fi implicat trimiterea unor jurnalisti de investigatie pe langa cei sportivi. Cum s-ar fi justificat cheltuiala din banii publici? Nu prea s-ar fi justificat.

    Reply
  2. Mihai Gotiu

    @tudor: 1. nu e vorba de „a-și da cu părerea”, ci, pur și simplu, de a transmite, de a relata – de a informa, mai exact – ce se intamplă pe teren sau in tribune; iar dacă pe teren sau in tribune se intamplă și altceva decat e „programat” e datoria oricărui jurnalist care transmite un eveniment „in direct” să consemneze și acel lucru; 2. clauza respectivă e abuzivă; poate fi anulată de orice instanță de judecată: nu poți impune printr-un contract intre părți clauze care incalcă libertatea de exprimare; 3. pregătirea generală a oricărui jurnalist (inclusiv a unui jurnalist sportiv) trebuie să-i permită să afle și să relateze (la nivel de informație) care ar fi cauzele unui protest

    Reply
  3. Marcu Anton

    Observatii valabile si pentru Olimpiada de iarna. Cam aceiasi jurnalisti -Emil Hossu Longin, Dragoş Bocanaciu…-se intreceau in trece sub tacere eforturile organizatorilor, dar erau cuprinsi de frenezie si de neoprit cand credeau ca au gasit ceva, oricat de mic, care poate fi batjocorit. Obiceiuri de familie.

    Reply
  4. Demolay

    Mai bine ca da faliment…modul samavolnic in care suntem taxati prin itermediul unei companii private(Enel Muntenia) pentru sustinerea unui mastodont inutil ma face sa-i doresc faliment grabnic.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *